15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Victor Nafiru

Celor care nu sunt de acord cu mine, le dau un exemplu de ultimă oră. Reacția la protestul celor 6.000 de conaționali aflați la granița dintre Austria și Ungaria. O reacție care ne arată cât de îngust gândim și cât de dezbinați suntem în momentele grele. Ce Diaspora, domnule? Ce să caute ăia în România? Să ne aducă virusul și să ne îmbolnăvească și pe noi? Ba, să stea acolo, unde sunt. Ce ne pasă că și-au pierdut locurile de muncă și nici n-au ce mânca? Să nu fi plecat la mama dracu’, cum am putut să stăm și noi acasă, așa să fi stat și ei. Să se învețe minte, dacă nu au știut să voteze.

Vorbele astea grele, încărcate de ură, pe alocuri, le-am tot auzit zilele astea, nu doar în fața blocului sau postate pe site-urile de socializare, ci și la televizor. Până și politicienii, pe care i-am crezut responsabili, au ținut să-și dea cu părerea, invocând grija față de om. Vorbe fără noimă care mi-au amintit de celebrele slogane din anii ’90, cele cu „Voi n-ați mâncat salam cu soia“ și „Nu ne vindem țara“.

Care țară, măi, oameni buni? Aia din manualele de geografie și istorie sau pe cea pe care a fost de mult vândută pe bucăți de toți cei care s-au perindat pe la Cotroceni și Palatul Victoria? În timp ce noi expectorăm veninul, macaronarii, pe care i-am tot hulit în aceste zile, se adună seară de seară pe balcoane și cântă la unison „Fratelli d’Italia“, imnul lor național care îi unește și nicidecum nu-i dezbină. Un exemplu de cum să lupți împotriva răului, oricât de mare și de monstruos ar fi acesta.

La noi, în schimb, totul e ipocrizie și veșnică amăgire că doar, doar ne vor trezi la realitate versurile lui Andrei Mureșanu, din „Deșteaptă-te,române“. Și tot așteptăm, mucaliți și răbdători, de peste un secol și jumătate să se întâmple o astfel de minune.

Când la sfârșitul anului trecut televiziunile din China prezentau scene apocaliptice din Wuhan, cu sute de mii de oameni pe stradă, în metrou și la locurile de muncă purtând măști de protecție, părând mai degrabă creaturi din alte sfere ale universului, mi-am zis că la noi nu se va întâmpla niciodată așa ceva. Mă gândeam că molima îi luase în vizor doar pe mâncătorii de câini, pisici, șobolani și lilieci și avea să se consume doar între granițele Asiei. La vremea respectivă, în capul meu nu funcționa niciun fel de scenariu, cât de cât de luat în seamă, întrucât în țară niciun oficial nu vorbea despre temutul virus, toată lumea era focusată pe investirea Guvernului Orban.

Când la sfârșitul lunii februarie am văzut un filmuleț cu trei femei din Australia care se băteau pe câteva suluri de hârtie igienică, m-am amuzat teribil, convins că românii nu vor avea parte în veci de astfel de scene deprinse parcă din realitatea României de dinainte de 1989. Ca să te bați pe hârtie de șters la fund și să ajungi să o raționalizezi la vânzare pentru ca ea să ajungă la toți, iată un subiect demn de un film nominalizat la Globurile de Aur. Și, iarăși nu m-am agitat, pentru că dinspre Cotroceni și Palatul Victoria nu a răzbit niciun cuvințel despre Covid 19.

Nu m-am îngrijorat peste măsură nici când virusul a reușit să traveseze oceanul și a început să se întindă ca râia căprească în toată Europa. În subconștientul meu, occidentalii ăștia au spitale ca la carte, cu cei mai buni medici și asistente care nu te lasă să mori nici dacă vrei și, ca atare, vor reuși să-l răpună în cel mai scurt timp. Stăteam și priveam seară la televizor isteria ce începuse să-i cuprindă pe italieni, spanioli și nemți, aproape convins că noi vom fi ocoliți de așa ceva. Nu de alta, dar ce dracu’ să fi căutat coronavirusul ăsta în România? La ce i-ar fi trebuit sărăcia de la noi și mizeria din spitalele românești în care până și el s-ar fi infectat de la nozocomialele ce zburdă prin saloane și sălile de operații, precum iezii primăvara? În plus, responsabilii politici tăceau mâlc, iar eu mergeam pe mâna lor.

Uite că i-o trebuit. Coronavirusul ăsta nu a ținut seama nici de sărăcia sau mizeria din spitale, nici nu i-a păsat că liberalii chefuiau de mama focului după ce reușiseră să dea jos Guvernul PSD, și nici de faptul că poporul român nu ar mânca, oricât i-ar fi de foame, câini, pisici, șobolani, lilieci și alte lighioane. Nu ne-a întrebat dacă suntem pregătiți să-l primim. Și dacă ne-ar fi întrebat, tot degeaba ar fi făcut-o căci, în timp ce China, Asia în general, SUA și Europa de Vest se luptau ori se pregăteau să dea piept cu Covid-19, politicienii de la București se mâncau între ei și se dădeau de ceasul morții pentru alegerile anticipate. Nimic sau aproape nimic despre virus. Și ca o ironie, coronavirusul ăsta a început cu ei, bătându-le obrazul și trimițându-i la izolare.

Astăzi, supermarket-urile raționalizează hârtia igienică, oamenii se ceartă pentru o cutie de conservă sau o sticlă cu apă, carnea, lapele și ouăle dispar una, două din alimentări, s-au închis școlile, s-a decretat starea de urgență. Aparent, s-au deșteptat și guvernanții. Au început să se agite ca sifonul, apărând din oră în oră la televizor solemn, responsabil, incoerent. Președintele Iohannis a vorbit în aceste zile cât pentru un mandat de cinci ani, iar unii miniștri s-au băgat în seamă pe site-urile de socializare cu declarații, păreri și comentarii. E adevărat, măsurile nu au întârziat să apară, ele fiind asemănătoare cu cele luate într-o țară din vest, dar spre deosebire de aceasta, România a intrat în panică imediat și nu gradual, în pas cu decizile Guvernului. Și știți de ce? Pentru că locuitorii ăia din țara occidentală au încredere în autorități, încvredere câștigată în timp, pe când noi, românii, suntem sătui de lamentări, bâlbe și bule, indiferent de culoarea lor politică.

Potrivit Hotnews, decizia va fi dispusă de ministrul de Interne, pe baza unei analize realizate de Grupul de Comunicare Strategică, constituit la nivel guvernamental și va fi implementată prin decizie a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).

Altfel spus, doi gugulani, unul ministru de Interne, Marcel Vela, celălalt, Sorin Grindeanu, aflat la șefia ANCOM, vor purta pe umerii povara unor astfel de hotărâri fără precedent în istoria presei post-decembriste.

Grupul de Comunicare Strategică încearcă să ne liniștească pe noi, ziariștii, precizând că: „Acest instrument privește combaterea acțiunilor de dezinformare a căror scop este de a induce panica, prin intermediul unor publicații fără identitate ori a unor publicații care în mod sistematic prezintă informații fără bază reală și nicidecum nu privește instituțiile de presă recunoscute la nivelul opiniei publice, a căror identitate este cunoscută, și cu care autoritățile se află într-un raport de colaborare și dialog permanent”.

O precizare de toată jenă. Adică, cum, instituțiile de presă recunoscute la nivelul opiniei publice nu se supun „cenzurii“? Nu ar trebui ca toate publicațiile să fie tratate la fel? Nu e cumva o discriminare din start? Și ce înțeleg cei ce ne conduc în aceste zile prin instituții de presă recunoscute la nivelul opiniei publice? Că sunt apropiate Puterii?

ActiveWatch, care este o organizaţie care militează pentru comunicarea liberă în interes public, a atras atenția asupra posibilității introducerii cenzurii, odată cu decretul de instituire a stării de urgență, însă a susținut mereu că: „Niciodată nu trebuie ca guvernul să aibă puterea de a stabili adevărul unei informații“, pentru că această forță o au numai dictaturile”.

Dinspre Marcel Vela nu cred că vor exista probleme de acest gen. Partizanul unei prese libere, constructive și responsabile nu a fost niciodată deranjat de „răutățile“ la adresa sa apărute în publicații, inclusiv în cele online. Probabil că nici din partea lui Dan Grindeanu nu vor fi, dar cine știe.

Un singur lucru vreau să întreb: dacă punctul de vedere al ziaristului nu coincide cu cel al guvernului înseamnă că avem un fakenews?

Ministerul Muncii ar trebui să facă demersuri pentru readucerea în actualitate a șomajul tehnic, ca formă de protecție pentru toți cei care își vor pierde locurile de muncă o perioadă de timp. Nu există cadru legal? Cine spune asta? Să fim sobri. Așa cum au știut să aprobe 25 de Ordonanțe de Guvern într-o singură ședință, guvernanții ar face bine să găsească soluții și pentru așa ceva. Angajații nu sunt trimiși acasă din vina patronului, că așa i s-o năzărit lui. Nu, oamenii ăștia pleacă acasă datorită faptului că restaurantul la care lucra, hotelul în care mătura, făcea patul sau servea clienții, cârciuma de cartier ori atelierul mecanic care exporta în Germania se închid din cauza virusului. Să ne fie clar și să nu se mai vină cu dezinformări.

Oamenii ăștia care rămân două-trei luni fără slujbe, poate și mai mult, și nu vor fi puțini, au plătit constincioși ani la rând dările către Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate, Șomaj și alte case de încasat bani. Azi, tu, stat, ar trebui să întoarci serviciul angajaților, victime ale coronavirusului, suportând 75% din salariul acestora. Nu ai de unde? Ei, nu! Cum ai știut să-i iei lunar cu japca aproape 70% la sută din salariu, așa trebuie să-i dai și tu la rândul tău, acum, când îl arde buza. Dacă tu, stat, nu faci treaba asta, înseamnă că nu-ți pasă de cetățenii tăi. Sau dacă îți pasă, se vede asta doar în campaniile electorale.

M-am uitat cu atenție peste măsurile decretului semnat de Klaus Iohannis și n-am văzut nici măcar o aluzie la o intervenție de acest gen, deși problema asta ar trebuie discutată tranșant. Nu pricep, dacă tot ne-am aliniat în rând cu Mătușa Europa, de ce nu am luat exemplu statului german care pune la dispoziția mediului de afaceri 500 de miliarde de euro, drept tampon pentru situațiile de acest ge. Oare noi, câți lei, nu euro, alocăm, pentru a transfera presiunea de pe umerii agenților economici în ograda statului? Tu, stat de sorginte liberală de ce nu faci la fel?

În schimb, la noi se vorbește despre păsuire la plata ratelor bancare și credite cu dobândă zero. Bă, frate, ăștia chiar ne cred tâmpiți, cine dracu ia credite în perioada asta de criză? E la mintea cocoșului că nimeni nu se aventurează la așa ceva, doar că ei, guvernanții, aduc chestiile astea în discuție, convinși că dau bine la populime. De data asta se înșeală. Pentru că, acești guvernanți, proaspăt repuși pe funcții la Palatul Victoria, nu înțeleg că omul simplu are nevoie de pâine, lapte, carne, bani ca să-și plătească facturile la bloc, curentul și gazul și să-și hrănească familia, și nu de credite fără dobândă.

Băi, tu, stat, este vremea să pricepi că dacă ghinionistul ăsta de angajat de care vorbim stă acasă fără salariu o lună sau două pentru el este o dramă. Tu nu înțelegi că agentul economic nu are în pușculiță bani pentru situații de acest gen? Sau faci pe prostul? Tu, stat, trezește-te și vino-ți în fire, cu soluții urgente, până nu-i bagi pe toți în faliment.

Cu aceste gânduri pășim în prima zi a stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis, duminică seara, în timp ce la televizor conferința de presă din foișorul lui izolat complet de la Vila Lac părea fără sfârșit, m-a sunat un liberal, autentic, din Caransebeș. Furios. „Te uiți și tu unde mă uit și eu?“ Îi răspund: „Eu sunt pe Antena 3, tu, tot aici?“, întreb la mișto. Nervos: „Lasă-mă, frate, cu Gâdea și Antena lui, știi că nu avem voie să ne uităm la ăia!“

Continuăm discuția, făcând pe prostu’: „Scuze, am uitat că aveți interzis la Antena 3, iar pe Facebook aveți sarcină să dați share doar la știrile despre ai voștri ce apar în publicațiile online care vă cântă în strună“. „Vrei să încetezi? Că dacă nu, altădată nu am să-ți mai spun nimic din ce avem voie și ce nu avem voie să facem“, îmi întoarce aspru vorba. „Gata, nu te mai necăjesc“. „Nu mi-e de ajuns că m-o scos ăsta din sărite, mă mai enervezi și tu“, mi-a replicat el supărat rău de tot. Insist: „Cine te-o supărat, dom’le?“ „Ăsta…“. „Care ăsta, că nu înțeleg?“ „Ăsta…“. Pauză. „Ăsta… Ești atât de greu de cap. Nu înțelegi nimic“. Apoi răbufnește și-i spune pe nume. Mă dumiresc, amuzându-mă! De ce era supărat liberalul nostru duminică seara? Pentru că îl auzise pe premierul României, Ludovic Orban, spunând că este posibil ca guvernul să limiteze prețul la medicamente, măști de protecție și dezinfectanți pentru a stopa specula. Întreb: „Și n-a zis bine?“ Răspunde, la fel de furios: „Vezi că iar mă enervezi și închid telefonul“. „Stai, nu închide și nu te enerva. Ce ți se pare deplasat că a spus asta? Nu te înțeleg“. „Ce dracu nu înțelegi?“ Pauză. „Bă, frate, cum să pui o limită la prețurile măștilor și dezinfectanților, cât timp ele nu există la vânzare?“ Îi dau dreptate, însă încerc să-i iau apărarea lui Orban, explicându-i că acesta e premier doar de două zile și nu are de unde să știe că nu sunt măști la tejghea. „Lasă, bă, gargara. Ăsta chiar ne crede proști pe toți?“ Tac, nu vreau să-l enervez. „Păi, domnul ministru Vela, care-i gugulan d’ al nostru, nu-i spune că nu se găsește așa ceva în tot județul?“ „Și dacă i-ar spune, ce ar putea să facă, dacă nu sunt pe stoc?“ încerc eu să-l descos. „Nu știu, frate, e treaba lor să gândească. Eu doar zic, să deschidă croitoriile Cooperației, să aducă frate măști și dezinfectanți în județ. Dacă nu peste tot, măcar la Reșița și Caransebeș, unde sunt ai noștri la Putere. Măcar nouă să ne dea. Nu mă interesează nici Moldova Nouă, că Adiță ne-a lăsat cu buzele umflate când ne-a fost lumea mai dragă, nici Oravița, Bocșa, Oțelu Roșu unde în veci n-o să câștigăm primăriile“.

Nu i-am mai răspuns, și așa era nervos. În plus, nu am vrut să mă bag în ciorba liberală. Să-i lăsăm pe miniștri să conducă cu înțelepciune și lui Ludovic Orban îi dorim grabnică ieșire din autoizolare. Și, vă rog eu, să nu mai facem pe deștepții ca până acum, că ăla nu e bun, celălalt e strâmb, că unu are păr în palmă și alte chestii de genul ăsta. Că vedeți cum ne-au ajuns din urmă blestemele ălora de dinainte.

Sigur, în rolurile lui Jean, Bérenger, Dudard și Daisy pot fi distribuiți oricare dintre „actorii“ vremurilor noastre. În acest context este interesant de văzut cine pierde și cine câștigă de pe urma jocului murdar care s-a făcut cu a doua nominalizare de premier a lui Ludovic Orban. Cine este în stare să ducă povara acestor vremuri extrem de tulburi și cine va pierde încrederea electoratului, când acesta va fi chemat la urne. Până atunci, însă, cu siguranță că „actorii“ acestui teatru absurd vor apela la tot felul de tertipuri pentru a nu pierde teren, unii, sau, după caz, să mai câștige ceva procente, alții.

Până mai acum câteva săptămâni, liberalii erau cei mai fericiți oameni de pe pământ: ajunseseră la guvernare, Ordonanțele de Urgență erau emise pe bandă rulantă, visau la anticipate și la alegeri pentru primari în două tururi și își frecau ferciți mâinile pentru că săriseră în sondaje cam pe unde se situaseră cândva pesediștii. Din punctul lor de vedere, lumea se împărțise în două: pe de-o parte Iohannis și Orban, și restul, pe de altă parte. În realitate, însă, lucrurile stăteau și stau cu totul altfel. Economia bate pasul pe loc, reformele mari despre care s-a tot vorbit înainte de preluarea Puterii nu se văd încă, continuăm să ne întindem mai mult decât ne este plapuma, statul clientelar a rămas același de pe vremea Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea, lupta cu marii corupți întârzie să apară. În schimb, liberalii au schimbat nepoții, nevestele și amantele ălora dinainte cu ale lor și au făcut legi pentru trotinetele electrice și stârpirea a zeci de mii de căprioare.

Colac peste pupăză, apare și povestea cu noul coronavirus: oameni în carantină, angajați trimiși acasă, granițe închise, un guvern și o conducere întreagă de partid autoplasată la izolator. După atâtea cheltuieli cu teribilul virus și cu o economie care va produce tot mai puțin, cu siguranță că nu se vor mai găsi bani pentru dublarea alocațiilor și creșterea pensiilor cu 40%. Toate aceste nerealizări vor fi contabilizate într-o bună zi de liberali. Oare PSD va câștiga de pe urma acestei „interpretări“ jenante a liberalilor, distribuiți în rolurile principale al piesei absurde de care vorbeam? Dacă aceste lucruri s-ar fi consumat după trei ani de guvernare liberală, poate că așa s-ar întâmpla.

În situația dată, e mult prea proaspătă amintirea guvernării Dăncilă ca electoratul să vină iarăși în număr mare lângă PSD, ca în 2016. PSD are electoratul său tradițional, conservator, chiar, și ar mai putea să adauge ceva procente la cele pe care le are acum, dar mai mult de atât, nu cred că este în stare. Atunci, cine va ieși câștigător? PMP și Pro România, cu siguranță că vor beneficia de slăbiciunile PNL, în primul rând prin discursurile lui Traian Băsescu și Victor Ponta, care au lipici la electorat. Dar procentele cele mai multe se vor aduna, cel mai probabil, în dreptul USR PLUS, formațiuni care, prin vocea lui Dan Barna și Dacian Cioloș, s-au distanțat de politica de vodevil a lui Ludovic Orban. Mai mult de atât, aceștia i-au acuzat pe liberali de neprofesionalism, incompetență și de blat cu pesediștii. În această situație, mai mult ca sigur că electoratul PNL se va gândi mult până se va hotărî pe cine să voteze la locale și parlamentare. Acest electorat, tânăr și încă „nealterat“ de consecințele provocate de „beția“ puterii va înclina balanța, schimbând radical configurația clasamentului politic actual, pe fondul rinoceritei de care se vor molipsi mulți dintre actualii decidenți politici.

Până și el a fost luat prin surprindere și a încercat să se opună, dar până la urmă a dat-o la pace, declarând că e un om de partid care înțelege să fie alături de PNL și de președintele acestuia. Vrăjeli ieftine, postate pe pagina sa de Facebook, iar comentariile internauților nu au întârziat să apară.

Fostul primar al Reșiței, Liviu Spătaru, un fin analist al fenomenului politic românesc, a dat tonul: „Fantastic! Din noaptea minții! PNL pierde guvernarea, cramponându-se de ideea tembelă a alegerilor anticipate! Și se întoarce, ineluctabil, la statutul unui partid de 20%!“ Un alt internaut, Ioan Bulucea, l-a completat cu remarca: „Cred ca 20% e cam mult!“, în timp ce Zaharia Pervescu este convins că: „PNL, conform doctrine, nu poate trece de 25%, iar guvern ar putea să facă numai în alianță. Ce s-a întâmplat azi mie frică că e speță de Curtea Marțială !!!” În timp ce Mircea Groza înclină spre varianta cu: „Președintele dorește să lucreze cu un premier care va gestiona criza. PSD-ul exclus. De ce? A aruncat pe piață mita electorală (pensii,salarii), adică 100 unități, iar în visterie 80 unități“, Pavel Juca a comentat astfel momentul: „Acest partid nu are coloană vertebrală. Nu va fi capabil să guverneze niciodată . Acest partid se potrivea vremurilor parodiate de Caragiale”. Silvia Pușcașu era de părere că: „Sunt niste iresponsabili, în momentele actuale , cu problemele care sunt în țară și in lume, este un razboi al nervilor, al isteriei și, nu în ultimul rând, al fricii. Ei in loc să gestioneze situația își împart funcții. Pai, ăstia sunt oameni normali la cap?“

P.S. Ne-am propus ca, periodic, să înserăm astfel de comentarii, atitudini și opinii postate pe Facebook.

Scena de ieri jucată în văzul unei țări întregi cuprinsă de spectrul teribilului virus o întrece chiar și pe cea cu „Dragă Stolo“, în care Băsescu a fost magistral. Ați intrat, bă în istorie și ați făcut de râs trecutul glorios scris de Brătieni. Cu voi doi, partidul a pierdut cam tot ce câștigase anul trecut. În primul rând, încrederea și speranța multor români. V-ați bătut, bă, joc de tot ce ați clădit în aceste patru-cinci luni de guvernare. Nu că ați fi făcut nu știu ce bravuri, dar am crezut, bă, că voi chiar o să puneți țara la punct. Să urniți, bă lucrurile din loc, să puneți economia pe picioare, să faceți instrucție în Poliție și în Administrație, să scoateți Sănătatea din colaps, să coborâți milităria din pod în școli, să faceți ordine în Justiție și câte și mai câte. Pentru că mi-am zis că va fi mai bine cu voi la guvernare, am acceptat toate inepțiile de care au fost în stare miniștri voștri. Am acceptat și scuzele pe care le-ați tot invocat, aruncând vina pentru nerealizările voastre pe greaua moștenire PSD. Am înțeles orice, chiar și măsurile luate în ședința aia de guvern de pomină în care ați aprobat 25 de OUG-uri, una mai urgentă decât alta, că mi-am zis, bă, să vă lăsăm să vă faceți treaba, singuri, neconturbați. Dar voi bă, Cîțule, bă Orban nu aveți limită.

Nesimțirea e fără frontiere. Dacă pulimea a tăcut, de dragul alinierii în rând cu ăia care blamau peste tot ciuma roșie, asta nu înseamnă bă, că suntem proștii voștri, să ne fraieriți în continuare. Să nu credeți că nu ne-am dat seama de la început că ați fost doi guguștiuci, ne-am dat, bă, dar am lăsat de la noi, sperând că veți fi mai buni decât Dăncilă. Nu ne-a trebuit mult să realizăm că nu sunteți în stare să conduceți o asociație de proprietari, darămite un guvern și o țară, dacă e să-l punem la socoată și pe Iohannis. Ați dovedit-o bă, în lunile astea. Ați vrut de toate și nu ați obținut nimic. Nici alegeri anticipate, nici alegeri pentru primari în două tururi, nici guvern stabil. Și știți de ce? Pentru că nu sunteți capabili. Voi doi și mai câțiva care fac strategii în PNL.

E nesimțire ce s-a întâmplat ieri. Bătaie de joc la adresa românilor din țară, care nu găsesc măști ca să se apere de coronavirus și, mai ales la adresa conaționalilor cărora le-ați închis frontierele în nas, lăsându-i de izbeliște în fața molimii. Și mai e ceva de spus. Bă, Cîțule, dacă este adevărat că Șică Mandolină ți-a cerut să-ți depui mandatul cu un sfert de oră înainte de a fi confirmat în Parlament ca prim-ministru, dă-ți, bă, demisia nu doar din guvern, ci și din PNL. Ce vrei bă, umilință mai mare ca asta? Fă-o și du-te bă, unde vezi cu ochii. Unde ești bine primit și apreciat. Întoarce-te, bă, Cîțule, la Banca Națională a Noii Zeelande, unde ai mai lucrat înainte, mu te speria dacă ți s-o fi ocupat postul, tot găsești tu ceva de lucru prin Papua Noua Guinee, Fiji, Tonga, Insulele Cook și Niue. Nu de alta, dar te asigur că ăia de acolo nu te vor umili așa cum a făcut-o ieri Orban. Altfel, ascultă la mine, iar ajungi la mâna lui Orlando. A lui Don Orlando Teodorovici de la PSD. Așa că, decât să cazi din lac în puț, du-te, bă, Cîțule, și nu mai sta pe gînduri!

Într-o ieșire televizată, acesta a fost cât se poate de categoric: „Alcoolul sanitar nu este bun, nu foloseşte la nimic. Spirtul medicinal nu este bun. Substanţele pe bază de alcool, dar speciale, pe bază de biocide sunt bune. Spirtul nu este biocid. Sunt bune şi substanţele pe bază de clor, dar nu clorhexidina pentru că s-a demostrat că nu este activă pe coronavirus. Este lucru cert în documentele oficiale ale OMS. Cele din bucătărie care au clor sunt foarte bune, numai că alea şi ard. Atunci, trebuie avută foarte mare grijă pentru că structura pielii mâinii este foarte importantă pentru viaţa de zi cu zi”, a spus acesta la Antena 3.

La fel de categoric s-a dovedit și când a venit vorba despre folosirea Vitaminei C, intravenos sau pilule, care a cam dispărut din farmacii de când s-a auzit că în China bolnavii s-au făcut bine în urma tratamentului cu această vitamină. „Este fals. fals cu majuscule. Omul nu face deficit de vitamine aşa, din senin. Cât timp o persoană mănâncă ce trebuie, nu face deficit de vitamine. Cei care fac deficit de vitamine, fac scorbut, ajung la doctor şi li se prescrie Vitamina C. Dar asta se întâmpla acum sute de ani, pe corăbii. Nu mai este cazul acum”, a concluzionat Adrian Streinu Cercel, citat de DCNews .

Îi sfătuim pe toți bărbații care și-au făcut provizii de spirt medicinal să nu dispere, pentru că acesta poate fi trecut prin miez de pâine, apoi băut cu încredere, câte un păhărel înainte de mâncare, așa cum o făceau până nu de mult o minoritate din județul Caraș-Severin. În felul acesta, uitați și de păcătosul de virus care face militărie cu noi zi de zi! Altfel spus, tot răul spre bine!

foto: www.viorelilisoi.ro