Că nu e plăcut nici să dai, astăzi, nas în nas cu ele trei la Tribunal, darămite să le faci față. De exemplu, uneia ca Alina Stancovici, sârboaica aprigă care a tot câștigat procesele cu tine, pe aceeași temă. Că îți amintești, tu o dădeai afară de la conducerea spitalului județean, ea te da în judecată și te câștiga. Se ținea scai de tine. Și nici acum nu se lasă. De data asta nu e numai ea, ci sunt trei.

Te vor toca ca pe vrejurile de dovleac pe care le dai la bobocii de gâscă, amestecate cu făină de porumb. După modelul Alinei, Nuța Amzoi te pofstește și ea la bară, după ce ai retrogradat-o din funcția de director al DGASPC în cea de umil funcționar debutant. Și e convinsă că o să te câștige. Cică a citit ea legea, aia a funcționarului public, care i-ar da dreptate. Să vedem ce-o fi.

A, era s-o uit pe Adina Miloș, care te cheamă în fața judelui să dai explicații legate de „doamna îmbrăcată în rochia aia roșie.” Cică doamna asta ar fi notat într-un carnețel toate jignirile și miștocăriile transmise prin viu grai sau online la adresa ei. Își dai seama ce i-o trecut prin cap să facă? Să te înregistreze și să rețină toate amănuntele legate de tine. Să te aibă la mână, la o adică.

Doamne, Romi. Numai în pielea ta n-aș vrea să fiu astăzi. Că dacă te-ai duce la distracție cu trei femei, ar fi ceva, numai că tu te duci cu ele la Tribunal. Iar dacă mai ai și ghinionul să te judece o judecătoare, chiar ai pus-o, puiucule!

Bine, în emisiunea aia, matale ai spus multe și bune, despre Oțelu Roșu, despre viața de partid, despre investitori și locurile de muncă, despre străzile asfaltate, despre TIR-urile care traversează orașul de la Ohaba până la Cireșa, și câte și mai câte realizări din ultimul mandat, însă un lucru mi-a plăcut în mod deosebit. Acela că doamna Marieta, adică soția, nu va candida sub nicio formă în alegerile locale de anul viitor. Am răsuflat ușurat și mi-am zis: „uită-te, domnule, un om cu judecată, care știe cu ce se mănâncă politica.”. În felul acesta ai pus capăt bârfelor, cu siguranță scornite de liberali, referitoare la faptul că matale candidezi fie la parlamentare, fie la Consiliul județean, iar pe soție o lași să candideze la primărie. Răi oameni, don Luca, răi din cale afară. Nu mai știu ce să inventeze, că doar, doar, doar îi votează lumea pe ei.

Eu sunt convins, don Luca, că nici prin cap nu ți-a trecut una ca asta că, vorba aia, matale și familia aveți din ce trăi. Ați trudit precum furnicuțele toată viața și aveți pus de-o parte pentru două, trei generații de acum încolo. Așa că, de ce să pleci la București, să stai departe de casă, de prietenii dragi, de Scorileț, de colegii din partid , de alegători? Pe de altă parte, Oțelu Roșu e, din punct de vedere organizatoric, o Unitate Administrativ Teritorială, nicidecum monarhie, că numai acolo se predă ștafeta puterii în familie. Cum să te gândești la una ca asta? Ce să le fi spus oțelarilor: „fraților, eu vreau să las moștenire primăria soției mele că așa e moda în ziua de astăzi.” Cum să faci una ca asta, că trăim pe Valea Bistrei și nu în Vasluiul lu’ nea Mitică Buzatu.

Dar nici în cazul monarhiei transmiterea asta nu se face de capul ei, de la bărbat la nevastă cum se întâmplă în UAT-eurile noastre (vezi cazurile de la Teregova, cu nea Marius, de la Pojejena ori de la  Socol.) Că tot vorbim de Teregova, nea Marius vrea să stabilească o premieră la alegerile din 2024, nevasta primăriță la Teregova, el primar la Caransebeș în același timp. Îți stă mintea-n loc, nu alta. De asta zic, nu te poți pune cu el. El trăiește în regatul… pardon, în lumea lui cu pitici, știi matale de care. Visează cai verzi pe pereți, sperând să-i convingă pe caransebeșeni să-l voteze: „bă, eu mi-s născut la oraș și am casă acolo. Îmi fac și mutație, numa’ să mă alegeți, să vă fac fericiți. Întrebați-i pe ăia care s-au născut cu mine în aceeași zi și o să vă confirme că așa e. Dacă nu ați știut, moșii mei au vândut mere și răchie în piața, la gugulani, înainte de a ajunge Vela primar, până o venit un șef mare și i-o zogonit de acolo, trimițându-i să vândă pe  marginea drumului.”

Lasă-l, don Luca în biata lui. Nu te lua după el că ajungi la sapă de lemn. Și, încă o dată, bravo pentru hotărârea de a nu o lăsa pe doamna Marieta să candideze. Că dacă candidează și câștigă, adio miros de sarme și friptură în casa lu’ matale! Asta vrei?

În principal, e vorba de reabilitarea spațiilor verzi și a aleilor dintre blocurile de locuințe situate pe străzile Rapsodiei, Sportivilor și Luță Ioviță. De lucrări se va ocupa Asocierea Dirksen – Electroechipament Industrial.

Perioada de implementare a proiectului este de șase luni, ocazie cu care se vor amenaja alei pietonale, plantări de arbori, mobilier urban, echipamente de joacă și de fitness și iluminat public cu led.

Investiția se realizează cu fonduri din bugetul local, mai precizează reprezentanții municipalității de pe Timiș și Sebeș. Valoarea lucrărilor se ridică la 1,3 milioane de lei.

John s-a enervat după ce a ascultat vorbele spuse de Dunca referitoare la bacul de la Moldova Nouă, unde Crina a numit administrator de firmă pe copilul primarului din Coronini. În conferința de presă, puiucului i s-au aprins beculețele și imediat s-a dus cu gândul la afacerile făcute de pesediști pe sub masă și nu la vedere, așa cum obișnuiesc liberalii cei cinstiți și curați ca lacrima dimineților de vară. „Părerea mea e că domnul Crina și-a atins scopul, fiul primarului din Coronini ia un salariu mare, vreo 7.000 de lei. Cred că problemele pe le are constructorul, adică domnul Crina, cu conducerea acestei primării, că mă gândesc că are lucrări pe raza acestei localități, se vor rezolva și mai cred că supărarea primarului de acolo este un pic temperată prin faptul că fiul său a primit un post de director sau președinte bine plătit.”, a grăit președintele nostru de la CJ.

Crina a sărit ca ars: „Până acum bătea câmpii. La un moment dat o luase pe arătură de îmi ziceam că ceva mai rău de atât nici că se putea să i se întâmple, dar m-am înșelat: Dunca minte cum respiră. În primul rând, nu am găsit o persoană potrivită pentru acest post, dispusă să presteze o astfel de activitate. Apoi, tot ce a spus despre mine, primăria și copilul primarului din Coronini sunt numai minciuni. Acel tânăr este autorizat să conducă ambarcațiuni de până la 25 de metri lungime și poate să fie numit oricând căpitan de vas, având pregătire în acest sens. Apoi, în niciun caz nu este vorba de un salariu atât de mare, ci undeva la 4.000 de lei. Decât să vorbească numai prostii, domnul Dunca mai bine și-ar vedea de treaba lui, că ne cer sârbii să le cedăm pontonul până la 1 octombrie și ne amenință cu desființarea punctului de trecere a frontierei. ”.

Interesant ar fi fost ca John Crina să ne spună când minte Dunca mai mult: când inspiră aerul sau când expiră? Poate cu altă ocazie!

Sigur, ar fi fost prea frumos ca toate nasoliile din școli să se fi oprit aici. Ca elevii să-și vadă de învățat, profesorii de predat la ore, părinții de muncit fără griji în toată Europa. Dar, nu. Nu, pentru că idealul în viață nu există și de fiecare dată trebuie inventat ceva care să ne ocupe timpul cu ceva nou, demn de breaking news. Ceva în genul că elevii se bat în incinta școlilor, profesorii sunt agresați la ore, elevele își împart pumni și picioare de dragul unui băiat și alte chestii de genul ăsta care au devenit atât de obișnuite încât nici nu ne mai mirăm când auzim de ele. A, era să uit: consumul de droguri. Da, o mare problemă, dacă nu cumva cea mai mare cu care se confruntă școala și societatea în acest moment. Nu știu cum dracu au făcut ăștia care se ocupă cu distribuirea lor că i-o zăpăcit de cap până și pe copilașii de 12-13 ani. Bată-i Dumnezeu să-i bată!

Îngrijorător este faptul că până și dascălii au ajuns să facă parte din rețelele morții albe. Tocmai ei de la care ar trebui să plece educația și prevenția. Doi dascăli, cu discernământ, din Buzău au fost reținuți pentru că distribuiau droguri. Nu contează unde: în școală sau în afara ei. Dureros e că o făceau cu consecințe dintre cele mai grave. Un alt educator, din Bacău, cultiva, în loc de roșii, ceapă și ardei, canabis în propria-i grădină. Liderii de sindicat, în marea lor înțelepciune, au sărit repede cu gura, să nu se arunce cu noroi asupra sistemului educațional din cauza unor astfel de indivizi.

Deștepților ce sunteți, dacă tăceați, filosofi rămâneați. Păi la fel s-a spus și despre mâna aia de politicieni corupți și uite unde s-a ajuns!

Între timp, au dispărut sticlele de sticlă care erau spălate cu sodă și pietriș  și revândute pentru câțiva bănuți, au apărut telefoanele mobile și tabletele, iar pirandele nu mai umblă printre blocuri cu sacul ăla jegos, ci cu Merțanul adus din Germania. Și, totuși, la vremuri noi s-au găsit destui care să continue tradiția, aducătoare de plus valoare doar că, de data asta, s-au făcut ale dracului instituțiile statului. Că de ce nu ai un AF sau un SRL care să desfășoare activități, de pildă, de colectarea fierului vechi? Că s-au dus vremurile alea când fiecare își făcea de cap, nu plătea taxe și impozite la stat și nu-și declara venitul. Chestii de astea ce țin de economia noastră de piață. Iar când te prind că lucrezi te ard la buzunar de nu te vezi.

Așa cum a pățit un tip care conducea o mașină pe un drum din Timiș. Polițiștii au oprit mașina și, când au văzut că insul respectiv transporta fier vechi, au sunat la Garda de Mediu, care Gardă și-a trimis comisarii să verifice conținutul mașinii. După ce s-au convins că în mașină nu existau grenade, proiectile, aruncătoare de tanc și nici măcar rămășițe de la dronele ucrainene explodate pe la Isaccea, i-au cerut „otorizația de mediu.”. De unde să le-o dea? Că el nu „lucra” cu TIR-ul ori vagonul, ci cu mijloace modeste. Cât să nu moară de foame. „Ei, și ce-i cu asta? Unde-i lege nu-i tocmeală.”, i-ar fi zis slujbașul statului, fericit că pusese mâna pe unui care învățat să fenteze statul.

’Geaba le-o explicat omul că el era dintre ăia care bat din poartă în poartă, dar nu pentru sticle și borcane, ci pentru câteva kile de fier vechi de care orice gospodar ar vrea să scape și nu știe cum să facă asta, că nu i-a putut îndupleca pe comisarului chitiți pe amendă. Dovadă că băieții au scos din porthart chitanțierul și, acolo pe capota mașinii, i-au ars individului o amendă de 70.000 de lei! Să-i fi dat acolo un 5.000 de lei amendă, treacă, meargă. Hai, 10.000, c-o fi fost șoferul obraznic, dar nu, bă, 70.000 de lei. Cum? I-au dat atât de mult, să se „învață” minte, că trăiește în România, țara cu toleranță zero la acte de corupție și evaziune fiscală? Că ceea ce făcea aceasta, cu tinicheaua, șoroafele și șaibele strânse de prin podurile oamenilor, intră sub incidența foloaselor necuvenite. Adică, a evaziunii? Ei, așa mai merge, maitre!