Și mândru mi-s că porcul nostru a ajuns la fel de apreciat și de căutat ca și caracatița, melcii și scoicile macaronarilor. Bine, nu tot porcul, ci anumite părți din el. Printr-o publicitate agresivă, dar eficientă, jmecherii din așa-zisa industrie a produselor tradiționale, au făcut din clisă, șorici și jumări vedetele oricărui târg de iarnă, primăvară, vară, toamnă. Străinii, mai ales ăștia din zona mediteraniană, care simt că afacerile lor cu fructele de mare sunt în pericol,  se întreabă care e secretul acestui boom culinar românesc bazat pe trioul respectiv. Răspunsul samsarului român este unul simplu: „Prețuri umflate, nene, prețuri umflate. Profităm de naivitatea cumpărătorilor și de politica noastră de marketing, cea cu obrazul gros.”

Până mai ieri, credeam că e o nebunie să dai 100 de lei pe un kil de jumări, ori 120 de lei pe șorici, așa cum cereau comercianții la târgul de la Reșița, dar iată că citesc în „Adevărul” că, dacă am poftă de așa ceva să cumpăr neaparat căci, în alte părți ele costă dublu. La Cluj, la un târg de toamnă, jumările au fost regina balului, doritorii trebuind să scoată din buzunare 190 de lei, iar pentru un kil de tobă 130 de lei. Să nu mai vorbim de parizerul de casă (în care se bagă de toate și mai puțină carne) care a ajuns să coste 90 de lei! Prețuri asemănătoare și la Tulcea, de parcă ar fi înnebunit toți cei care se laudă că prepară produsele astea tradiționale după rețete moștenite de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Acum, între noi fie vorba, nimeni nu se duce la târg să cumpere un kil de jumări. La prețul ăsta cumperi 100 de grame, cât să pui pe o măsea, sau 50 de grame, să le păstrezi într-o cutiuță și să le miroși, să-ți treacă de poftă. Și mai e ceva, o rugăminte către primul ministru al acestei țări: „Tati, când stabilești procentul cu care să crească pensiile și salariile, să ții cont de prețul jumărilor la Bursă.”

Deci, cei trei crai de la Apus, Cătă Drulă, Tomac și Orban bacsi, și-au promis unul altuia să fie împreună și la bine, și la rău. Să se sune când e nevoie, să-și trimită mesaje pe Facebook sau să se întâlnească la o pastramă și un șpriț în Piața Amzei, cu condiția ca Orban să-și aducă cu el mandolina celebră. Adică, să se aibă ca frații, ca să nu-i batjocorească alde PSD. Așa că, să nu vă surprindă dacă la iarnă îi veți vedea în formulă completă cu plugușorul și sorcova, bătându-vă la ușă să vă ureze chestia aia cu: „nu stați să vă holbați, ci pe noi să ne votați.”.

La București, ca la București, dar nu știu cum se vor înțelege în provincie că, vorba aia, orgoliile-s mari, iar interesele sunt pe măsura aspiranților la funcții și locuri de muncă babane. De pildă, cum să se impună useristul Plujar în fața pemepistului Voina și a „cardinalului” Richelieu (alias Hadrian Popescu), cât timp în urmă cu trei ani nu a fost în stare să negocieze nimic pentru el și partid? Am dreptate, conașule? Te halesc ăștia doi, cu fulgi cu tot. Andrei, tu ești prea sensibil și prea finuț pentru politică. Politica e pentru bărbați fără scrupule, fără mamă, fără tată, băieți de gașcă, nu de venit la oră fixă acasă, de plimbat copiii, de mers la cofetărie, la o prăjitură. Părerea mea. A, ca să fii la număr, merge.

Curios sunt de partea cui o să fie Lucică Voina de acum încolo. Că până acum a moștenit orientarea în CJ. Va trece de partea consilierilor liberali în Consiliul Județean sau va rămâne același soldat credincios PSD-ului când vine vorba de dat la gioale lui Romeo Dunca? În privința lui H. Popescu, ce să mai vorbim. Chiar dacă Forța Dreptei e ca ghiocelul ce încearcă să răsară de sub plăpumioara de zăpadă, el tot șef va rămâne, că nu degeaba i se spune „cardinalul Richelieu.”

De asta zic: ce alianța lu’ pește o mai fi și asta?

Sincer, după atâtea zile de silenzio stampa am intrat la griji: „bă, ce i s-o fi întâmplat lu’ pretenul meu? O fi bolnav săracul? O fi dat de vreo belea și eu nu știu? I s-o fi stricat elicopterul și stă să-l repare?  Că pace cu alde Crina și Voina în Consiliul Județean nu văd cum ai fi putut face.”. Obișnuit cu tine să te cerți cu toată lumea, tăcerea asta, dintr-odată, mi s-a părut cel puțin ciudată, dar am pus totul pe seama faptului că ți-a venit și ție mintea la cap, așa cum se spune în popor. Și, sincer, m-am bucurat, chiar dacă ieri la ședința de CJ aproape adormisem: nu contre, nu jigniri, nu ironii. Și pe când mă întrebam ce dracului de ședință e asta fără de toate cele, îl aud pe Romi, răcnind din toți rărunchii la vicele Rădoi: „Nu mai da mâna cu toți șoarecii! Ăsta ar trebui scuipat între ochi! Și-a bătut joc de noi!” Șoarecele la care făcea trimitere era Vio Bașag, zis Iuda, fostul său camarad de partid.

Ca prin minune, mi-a pierit somnul. Ei, da, începusem să-l recunosc pe adevăratul Romi. Și mi-am zis cu voce tare: să înceapă circul, mon cher! Și Romi nu a stat mult pe gânduri, repezindu-se la beregata lui Crina:  „Vă rog să nu mai dați sfaturi pentru că sunteți varză! Sunteți varză! Habar nu aveți să gestionați o societate comercială. Sunteți evazionist! Sunteți evazionist! Voi veniți să faceți regulile aici? Să vă fie rușine!” Și iar mi-am zis: ne-am dat dracu’ prietene, ăsta nu-i circ, că e mai rău ca pe mahala. Și dă-i, și dă-i, de nu l-ai mai putut opri până când n-o strigat un pesedist: „scoateți-l, bă, din priză, că i se ard circuitele!”

Crina ceruse să-l scoată din priză. Să zică și el două vorbe:„Vorbiți niște prostii mai mari ca dvs.! Sunteți un accident al județului ăstuia! Sunteți un accident politic! Ați venit în Caraș-Severin de 4 ani și nu ați făcut nimic! Doar îi mințiți pe toți, nu faceți nimic să miște județul ăsta! Sunteți nervos că habar nu aveți și atunci când cineva nu este de acord cu prostiile pe care le faceți veniți și acuzați, că e prost, că e evazionist, că e dobitoc!” Na, Romi, nu te tăcu ăl din baltă. Ai căutat-o cu lumânarea.

Mon cher, mă întreabă vecinii, prietenii, cunoscuții, ești bine, ești sănătos? Eu ce să le răspund puiucule?

„PNL nu lasă pe nimeni în urmă!” Ei, asta da deviză patriotică, deși puțini o înțeleg. Ți se face pielea de găină numai când o vezi scrisă în postările pe Facebook ale partidului. Imaginează-ți-l pe Rareș Bogdan declamând-o teatral la telerviziunea la care lucra ca ziarist. La aia, bă la care într-o seară nu știu ce o avut și o început să strige ca disperatul: „Marțafoii ăștia din conducerea PNL sunt o rușine. Să se ducă dracului. La lada de gunoi cu ei!”

Să auzi sloganul ăsta în campaniile electorale de anul viitor, că o să-ți vină instantaneu în minte Gabi Luncă și a ei cântare „Dă mamă cu biciu-n mine”. Știi ce zic? Adică, PNL e partidul care își ia șvung, pornește ca din pușcă, calcă totul în picioare vorba lu’ Eminescu în Scrisoarea a III-a, și când ajunge hăt departe, se oprește și se întreabă precum Moromete: „Bă, nene, ce fac eu? Încotro mă duc eu de unul singur.” Apoi  îi așteaptă să vină din urmă și pe amărâții ăia care se târăsc de-a bușilea, cu burta lipită de șale din cauza foamei și sărăciei.

Un slogan deștept care exprimă cum nu se poate mai bine grija liberalilor față de populime, de țărișoara asta pe care samsarii au vândut-o pe bucăți, și care vine în completarea altuia, la fel de strălucitor, care a făcut istorie în urmă cu șapte-opt ani: „România înainte!” Și abia acum înțelegem sensul lu’ „PNL nu lasă pe nimeni în urmă.”. Că pe fondul ăsta de empatie, parcă îl aud pe comandantul lor suprem, Nicolae Ciucă, sunând adunarea în campaniile ce stau să vină: „Înainte tovarăși, tot înainte!”

23 de acte materiale la dosarul mitei pentru diploma de master e o caca de maca. În țara asta în care se dau zilnic sute de șpăgi și, vorba aia, nu doar cu plicul ci și cu portbagajul plin de genți doldora de euro, nu ar fi fost păcat să ții în pușcărie un pârlit de lector universitar care a pus botu’ la câteva mii de euro primiți cu bucurie de la studenții chiulangii? Ba, da, ar fi fost nedrept dragii mei, ca săraca plevușcă să se facă de cacao și să sfârșească în acest mod lamentabil.

Dar, fiți atenți la ce vă spun eu, că s-ar putea ca partea frumoasă abia acum să înceapă. Să nu vă surprindă faptul când veți auzi că musiu Cristian se va transforma din acuzat, să nu spun altfel, în acuzator. Că îl veți auzi văitându-se că, de fapt, el a fost victima unui complot, a unei conjurații sau ce dracului consideră dumnealui. Că banii găsiți la percheziții au fost luați de la studenți cu titlu de împrumut, sau că ăia s-au rugat de el să-i păstreze ca ei să nu-i strice cu fetele în cluburi. Că dacă ar fi fost vorba de șpagă-șpagă, instanța nu i-ar fi dat doar 3 ani, și ăia cu suspendare. Că și ăla care fură o găină primește mai mult. Logic, nu?

Cum dracului, bă, să iei șpagă de la 23 de studenți, specialiștii de mâine, și tu să primești doar o pedeapsă cu suspendare? Ce om normal la cap putea să gândească și să facă una ca asta? Să-ți cer bani ca să treci un examen, iar tu, om al legii să-l condamni cu suspendare. Pentru ce? Pentru că e tânăr sau că era la prima abatere? Bă, corupția e corupție și în șanț. Nu mai ține cu vrăjeli din astea. Sincer, la cum s-a procedat, mă mir că instanța nu și-a cerut scuze până acum.

Și apropos de scuze, domnule fost lector universitar, să nu le primești sub nicio formă (ai și tălică demnitate, ce dracu!) că dacă ai primit pedeapsă cu suspendare, e clar că e ceva putred la mijloc. Ca atare, poate te gândești să te adresezi, cu o cerere scrisă de mână, ălora de la CEDO. Să ceri despăgubiri pentru tot ce ți s-a întâmplat. Și, cine știe, poate te faci și cu statuie în curtea universității. Ce zici? Ar fi o idee!

Și Gogu meu îmi dă ca exemplu cazul recent din Clisura Dunării cu reținerea de către DIICOT a lui Omer Radovancovici și a Iasminei Dragomir într-un dosar  plin cu infracțiuni gen: „trafic de minori, trafic de persoane, proxenetism, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor,  constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii unor fapte grave din sfera infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și uz de armă fără drept.”. Cetățeanul simplu citește și se crucește, blesteamă și se roagă la Dumnezeu ca astfel de fapte să nu se mai repete. Sau, își scuipă în sân revoltat: „Doamne, cum de ne mai rabdă pământul? Ăsta-i sfârșitul lumii.”.  Dosarul instrumentat de procurorii DIICOT ajunge pe masa magistraților Tribunalului Caraș-Severin, care hotărăsc reținerea celor doi pe o perioadă de 30 de zile.

La Curtea de Apel lucrurile se văd altfel. Cu totul altfel, deși faptele sunt aceleași, rechizitoriu e neschimbat, doar magistrații  dau o altă interpretare partiturii  desființând Hotărârea Tribunalului. Îi pun în libertate pe cei doi, convinși că măsura luată Tribunalul Caraș-Severin e înfiorător de aspră.  Aproape că i-a invitat să părăsească arestul, gândindu-se c-or fi având și ei de lucru pe acasă. Că știți cum este toamna când tot omul se pregătește de iarnă. Mai pune o murătură, mai taie un lemn din pădure. Numai că nu le-o zis: „Hai, duceți-vă, și aveți grijă de voi, că-i plină lumea de dușmani”, vorba lu’ Nicu Novac.

Luați prin surprindere de bunătatea instanței, cei doi au plecat acasă, fără nicio interdicție, cum se procedează în astfel de situații, de genul: să nu părăsească locul de domiciliu, județul sau patria (România, țara tuturor posibilităților), să nu ia legătura cu martorii care au depus declarații la dosar, ori să stea încuiați în casă până la o nouă hotărâre a instanței. Ce pericol social? Hai să fim serioși! Oameni maturi, responsabili și respectabili să reprezinte o amenințare? De unde atâta teamă că acuzații  vor spăla putina sau vor pune presiune pe cei care au declarat câte ceva până acum? Bă, mă lăsați cu prostiile voastre? De unde dracului le scoateți, bă? Toate astea sunt invențiile presei în goană după știri de breaking news. Dacă coana Justiția zice că albu-i negru și negru-i alb, să nu te îndoiești că nu este așa.  Ei, drăcia dracului!