Pe dracu, vorba lu’ Creangă ce se potrivește multora: „Dacă ar fi să iasă toți învățați, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul, cică s-a dus bou la Paris și a venit vacă?” Trebuie să recunoaștem, nare șugubăț a mai fost și Creangă ăsta, însă cât adevăr au vorbele lui care au ajuns până la noi. Dar ce ne facem, fraților cu un dascăl, pardon, un ditamai inspector școlar general, la Dâmbovița pare-mi-se, s-a făcut de căcat în chiar prima zi de școală, exact ca analfabetul funcțional care degeaba citește un text că nu înțelege nimic din el. Că uitați ce-i zis doamna inspectoare școlară, responsabilă de soarta învățământului din Dâmbovița, în prima zi de școală:

„Prea cucernici părinți (preoți), domnule primar, domnule prefect, domnilor deputați, stimată asistență, dragi părinți, stimați… ăăă, dragi elevi, ăăă, mă bucur foarte mult și sunt onorată să mă aflu astăzi, aici, la Seminarul Teologic Ioan, ăăă, Ioan Gură de Aur.” Până aici o fost cum o fost, dar să vedeți ce-o putut debita în continuare: „Mă onorează această prezență, și sunt… ăăă, foarte emoționată să mă aflu aici (râde ca… știți dumneavoastră cine), ăăă… (pauză de vreo cinci secunde, femeia își uitase cuvintele acasă în fața oglinzii), școala este…un mijloc prin care noi… Școala este… un reper în care se formează personalități solide, de aceea, vreau să vă spun că, diversitatea este una dintre… principiile care stau la baza educației. Ăăă, cadrele didactice au…  ăăă, au… ăăă,  au… ăăă, vă rog să mă scuzați am emoții foarte mari.”.

Fraților, am ascultat de nu știu câte ori înregistrarea cu duduia asta și mi-am amintit de ceea îmi spunea odată Gogu: „Bă, nene, în ziua de azi cu cât ești mai prost, cu atât ești mai apreciat.” Bă, dacă e așa cum zicea Gogu, asta nu mai are decât un pas de făcut până să ajungă ministrul Educației. Ba, chiar și titlul de Analfabetul funcțional al anului!

Bă, Romi, să-ți intre bine în tărtăcuță, nea Marius nu e un fitecine în Banatul ăsta de Munte să-i spui că are gândire de Ev Mediu. O fi având, dacă tu așa crezi, dar n-ai cum, bă, puiucule să zici una ca asta, că tu ești un fel de căpitan de județ, dacă ne raportăm la epoca în care l-ai așezat pe alesul poporului. Sincer, tu trebuie să fii un exemplu demn de urmat. La birou, în făbrică, pe stradă, în tramvai, pardon, în tramvai mai la primăvară, noi toți ar trebui să vorbim cu respect și recunoștință despre tine. Și când încolo, tu porți corespondență în ziare cu nea deputatul. Păi asta-i treabă?

De câte ori nu ți-am spus, bă, Romi, lasă-le dreacu de scandaluri, contre și bâze, și apucă-te de treabă, că acu’ se gată mandatul și nu rămâne nimic în urma ta. Spune, bă, Romi, de câte ori nu te-am rugat să te potolești? Normal că ai uitat, că și mie mi s-a urât să-ți spun asta zi de zi. Eu am vorbit, eu am auzit, pe tine te-a durut la bască. Nu te-ai potolit și uite că ți-ai găsit nașul. Da, bă, pe ăla care te-o pus la Teregova în capul mesei, te-o ospătat cu coleșă și brânză, cârnați, găigană, răchie, murături și ce-o mai fi fost pe acolo. Nu poți să spui că n-a fost așa, că am fost de față! Ți-o vorbit frumos, te-o periat, te-o lăudat cât erai tu de deștept, iar ăsta e mulțamul că te-a omenit și te-a așezat la loc de cinste de se uitau toți la tine ca la Petrache Lupu. Adică,  să-i spui că are gândire de Ev Mediu? Păi tu Damian ți-ai prins mintea? Tu nu știai că ăsta e dintr-o bucată? El nu le are cu finețurile, nu se poartă cu mânuși. E de la Teregova, ce mai. Că ai văzut ce ți-o zis, că ai fi fost bun de șef la triburile alea din Africa. Și să-ți cauți translator pentru limba română.

Dar știi ce nu înțeleg eu, puiucule? Te face șef de trib la boșimani, te provoacă la un „live” pe Express de Banat să vadă lumea care e mai prost și mai deștept dintre voi doi (în administrație) și tu nu-i dai nicio replică. Se poate una ca asta, Romi?  

Ca atare, în dimineața în care primarii liberali au zis „pas” participării la festivitățile prilejuite de noul an școlar, o doamnă, care își zice politician, prin faptul că, cândva, a fost dat afară din AUR, s-a trezit, a băut cafeluța, și-a spălat ochișorii, apoi a deschis laptopul (ordinea în care a făcut toate contează prea puțin, că și așa e de prisos), pentru a-și așterne gândurile și sentimentele pe Facebook. Nu înainte de trage puternic aer în piept și de a lua o mină gravă, apăsătoare, ceva în genul Anei Ipătescu la 1848 când a fost pictată pentru cărțile de istorie. Și iată ce mesaj prilejuit de începerea noului an școlar a putut să scrie Letiția Aman, căci despre dumneaei este vorba:  

„Dragi elevi! Dragi colegi profesori! Țara are nevoie de voi. Informația este o «armă» și o armă împotriva dușmanilor din interior cât și din exterior (bă, dar ce le mai dă din dânsa!) Trăim vremuri de «război» și de război (mamă, ce le mai zice. Mi se face pielea de găină!). Fiecare, cu mic cu mare trebuie să fim responsabili. Un nou an școlar binecuvântat!” Ei, ce ziceți? Tare, nu-i așa? De la Kogălniceanu încoace, ba chiar mai dinainte, nu am întâlnit un mesaj atât de profund. De pătrunzător, ca să zic așa, care să-ți meargă de-a dreptul la inimă.

Ptiu, să nu te deochi! Că mă întreb, doamnă dragă, de unde le scoți, că dai din matale ca dintr-un om bătrân și, bineînțeles, înțelept. Nu că nu ar fi așa, dar parcă e prea de tot. Auzi, bă Gogule,  cum le spune dumneaei cu schepsis: „Informația este o «armă» și o armă împotriva…” Sau „Trăim vremuri de «război» și de război.”. Doamne, cum le mai zice, că-mi dau lacrimile, nu alta. E adevărat, nu oricine înțelege mesajul care e pentru viitorii ’telectuali din clasele I-IV, gimnaziu și liceu, nu pentru oamenii de rând. Ce știi tu, Gogule cu ce se mănâncă astea! Iar pe matale, tanti Letiția, te poftesc ca peste trei luni să ne prezinți concluziile după mesajul transmis copiilor. Dacă n-au înțeles nimic, ți-aș recomanda, pentru starea matale de bine, să te retragi în bibliotecă, să pui mâna ba pe o carte de Logică, ba pe una de Gramatică!

Cu sistemul ăsta învechit și prăfuit (care te-a format și pe tine ca om) care la fiecare început de an școlar își trimite la festivități popii, pe șeful Postului de poliție, pe primar, pe pompierul de serviciu. Sistemul lu’ pește, vorba lu’ Gogu care de fiecare dată, în prima zi de școală, venea cu moșu și baba, dinspre mă-sa, baba și moșu, dinspre ta-su, cu mumă-sa și cu ta-su. Plus, vecinii, unchii, mătușele. Ce mai, toată mahalaua. Erau mai mulți gură cască decât elevi. E drept, nu lipsea popa Firu, plotonerul adjutant de la Miliție, Banu, și primarul Pacoste!

Ceva dreptate ai și tu, că oricât ai vrea, nu poți să-i mulțumești pe toți. Că dacă te-ai duce la festivitățile de la „Lemn”, n-aș vrea să știu ce ți-ar auzi urechile de la doamna Ana. Dacă ai alege să mergi la Traian Doda, ar sări de cur în sus, dascălii de la C. D. Loga, că, da „se duce la nevastă-sa, că noi nu suntem de nasul lui.” Cum ai da-o, tot rău ai ieși. Să nu mai vorbim de politicienii care au copiii la școală.

Așa că, anunțul făcut de tine, cum că nu vei participa la nicio festivitate organizată în prima zi, mi se pare în concordanță cu ceea ce gândești în acest moment. Că fie vorba între noi, pe care copil îl interesează ce vorbește primarul? Sau ce știe copilul de PNRR, CNI și Ministerul Dezvoltării? Iar dacă nu iei cuvântul, să spui două, trei vorbe, să te lauzi câta cu ce ai făcut și, mai ales, cu ce vei face, o să se găsească mulți care vor comenta pe Facebook: „Bă, la ce dracu s-o fi dus și Felix ăsta, dacă o stat ca mutu? Păi el vrea să-l alegem iar primar și nu ne-a promis nimic?” Sau: „iar e cu curu’n sus. N-a dormit bine azi noapte.”. Așa că…

Felix, tu știi cel mai bine ce ai făcut. Ești major, ești cu vaccinurile la zi, nu mai ești la anii la care dai urechea la șefii de la partid. De fapt, tu nici nu ai șefi. Nici nu ai avut, nici nu vei avea. Doar pe hârtie, dar asta nu se pune. Sunt curios câți primari vor sta departe de festivitățile de astăzi. Tu și Popa, sigur. Tăiețelu de la Reșița că văd că și el a postat pe Facebook (ce ne-am face noi fără Facebook?!) un mesaj ca și al tău. Voi doi.

Ne-am dat dracului, Gogule. Fără primar la deschiderea anului școlar e ca și nunta fără guristă. Se schimbă lumea, Gogule. Vorba lu moșu’ meu când o ajuns întâiași dată la oraș: „eu văd că lumea asta merge într-o direcție care nu-mi place, dar n-am ce face: trebuie să mă iau și eu după ea!” 

Mă uit la Reșița, la Govândarul pe care municipalitate încearcă să-l facă frumos, să ne placă la toți. Primăria a sădit plante decorative, sau cum s-or numi ele, între cele două căi de rulare, a amenajat trotuarele, între linii a împrăștiat pământ în ideea că va semăna iarbă. Pământ a împrăștiat și pe spațiul de lângă trotuar, tot cu același scop. Ce mai, ca afară. Singura chestie rămasă ca la… noi este cea a trecerilor de pietoni. Prea puține în raport cu cele de dinainte, iar de aici, fiecare trece pe unde i se pare mai scurt drumul.  

De exemplu, vrea unul să cumpere pâine de la brutăria de peste drum? Drept pe acolo își face cărare deși, la cinci-șase metri se amenajează o nouă trecere de pietoni. Dorește concetățeanul meu să cumpere două fleici și un kil de antricot, nicio problemă, își croiește drum exact prin dreptul măcelăriei, fără să-l mai intereseze mașinile de pe cele două sensuri de circulație. Cum procedează reșițeanul în cazul vrea să-și plătească rata la bancă? Simplu, trece ca vodă prin lobodă, fără să-l doară la bască, fără să-i pese că e la oraș și nu în pădure. Și tot așa. Fiecare cu cărarea lui. Mai rău e cu ăla care pleacă de la birt, ați ghicit, pe șapte cărări. Pe o distanță vreo două sute de metri, sunt vreo cincisprezece potecuțe. Dacă nu mai multe. Unele mai late, altele mai înguste, în funcție de nevoile personale și de traficul pietonal.

De aia zic: arde-i, Nelule, arde-i, să le meargă fulgii. Cum îi prinzi că trec brambura, cum îi arzi. Să plătească la amenzi până li s-o urî, dacă tot vor să aibă o țară ca afară.  Coboară regulamentul din pod că în felul ăsta îți rotunjești și bugetul local. Pune-ți polițiștii locali să fie după curul lor 24 de ore din 24. Scoate-i pe teren, că altă treabă n-au. Dacă o ții așa două-trei luni, nu o să mai vezi unu să treacă prin loc nepermis. Ascultă la mine, că nu te învăț rău.

Da’ dacă faci asta, Nelule, ar cam trebui ca polițiștii locali să te amendeze și pe tine.  Pe primărie, cum ar veni, cea care are obligația să stârpească ambrozia din municipiu. Buruiana aia care provoacă alergii. Știi tu care, că nu ești copil. Aia de pe domeniul public. De prin Mociur, de exemplu. Că așa mi s-ar părea corect. Să dai exemplu ălora care trec pe unde îi taie capul. Ce zici? 

Pe la prânz, ministrul de externe al Ukrainei, confirmă știrea. Ministrul nostru, care de fapt e o doamnă, ne liniștește: n-a fost nimic, unchiul Sam e cu noi. Ne-ar fi dat de veste dacă ar fi fost ceva. Răsuflăm ușurați, mulțumindu-i lui Uica Biden pentru atenția și grija ce ne-o poartă. Ceilalți responsabili nu exclud, însă, faptul că pe malul celălalt al Dunării să fi fost vreo nuntă terminată cu foc de artificii, de unde și confuzia cu drona lui Putin. Iohannis? Se întoarce pe partea cealaltă, obosit după weekend.

Spre seară, enervat că nu sunt crezuți pe cuvânt, Zelenski îl sună pe omologul său de la Cotroceni: „Dobryj vetchir, Klaus!” „Guten Abend, Volodea! Ce surpriză mi-ai făcut.” „Deranjez?” „Nu, stai liniștit, nu e niciun deranj, tocmai m-am trezit. Spune, cu ce să te mai ajut? Îți trimit câteva borcane cu dulceață de afine pentru doamna și câteva sticle cu pălincă de aia bună pentru tine?” „Bă, Klaus, situația e cum e și ție îți arde de glume!” „Langsam, Volo, langsam, repede își mai sare muștarul.” Și ca să-i demonstreze că nu era nimic adevărat cu drona rusească, și-a sunat oamenii cei mai de încredere din țara asta de la Armată și Externe, apoi a pus telefonul pe spicher: „Șefu’, să trăiți. Permiteți să raportăm: totul e sub control, nicio dronă și nici măcar un avion de hârtie nu au violat spațiul nostru aerian dintre mare și Dunăre. Sfatul nostru e să nu puneți botu’ la tâmpenile lu’ Zelenski care are tot interesul să ne tragă și pe noi în război contra rușilor.”. Când și-a dat seama cum au vorbit miniștrii lui, a fost prea târziu, Zelenski i-a închis telefonul în nas, nu înainte de a-i zice vreo două, de dulce, în limba lui.

A doua zi la întâlnirea cu prim-ministrul Luxemburgului, cotroceneanul nostru a reluat subiectul, liniștindu-l cum a știut el mai bine: „Dragă Xavier, nu lua în seamă ce se scrie presa, că nu nimic adevărat. Militarii noștri au căutat în fiecare tufă și răzor situate până la 800 metri de graniță. Și nimic. Dar absolut nimic.”.  Xavier Bettel a răsuflat ușurat: „mi-a venit inima la loc, dragul meu Klaus. Dacă tu zici că nu ați găsit nimic, nimic, atunci eu te cred pe tine și nu pe…”.

Abia miercuri, pe la prânz, Wernerul nostru a venit la televizor și a dezmințit ce susținuse trei zile la rând. Păi, bă, neamule, tu îți dai seama că la modul cum comunicați între voi și la felul în care reacționați, în trei zile de invazie, război sau ce-o fi să fie, România poate să ajungă pașalâc rusesc exact ca pe vremea sultanilor, beilor, eunucilor și mamelucilor? Bă, adormiților care sunteți! Sună-l, bă, Werner, pe Zelenski și cere-i scuze. Și trece-l pe statul de plată de la Cotroceni, că oamenii tăi nu sunt în stare de nimic.

Așa că, s-a încuiat în baie și după ce s-a consultat o juma’ de zi cu cel din oglinda special cumpărată pentru un astfel de moment, l-a sunat pe liderul PMP, aflat în acel moment la Tribunal să depună noi probe în dosarul în care a dat în judecată Consiliul Uniunii Europene. „Bă, Eugene, uite ce m-am gândit eu să ne fie bine la amândoi. Ne coalizăm, facem un pol de dreapta, de opoziție, cum nu a mai existat în România, că am eu niște idei trăsnet în sensul ăsta, Dacă facem asta, îi batem la curul gol și pe pesedei, și pe liberali. Să nu mai zic de UDMR-ul lui Hunor. Ce zici, te bagi?” Nu a aștepta răspunsul lui Tomac, deși și Eugen era și el în căutarea soluției salvatoare: „Eu zi să te bagi, bă Eugen, că altfel la anu’ o să fie cam nasol și s-ar putea să suflăm în drâmbă la alegeri. Eu ca eu, dar tu, sigur.”. Până la urmă, a ieșit bine: „Bine, bă, hai că ne înțelegem, dar cu o condiție, aceea să mă pui prim-ministru la anul.” Ce să fi zis și bietul Drulă? S-au întâlnit, au bătut palma și au băut un spriț din vinul adus de Tomac de la Bruxelles.

Oricât a încercat Cătă să țină secret discuția avută cu Tomac, până la urmă tot or aflat ai lui din partid. Și ce s-or mai supărat useriștii, bă, frate. „Adică, cum, bă, așa de proști ne crezi de ne lucrezi pe la spate? Nu e de ajuns că ne-ai adus la sapă de lemn, acu’ vrei alianță cu PMP. Să ne îngropi de tot. Asta-i ciuciu banana ce vrei tu.”, i-ar fi strigat un userist serios, dar furios care încă mai visează la ziua în care va guverna România din nou. Alții, la fel de serioși și furioși, au amenințat cu demisia. Unii chiar s-au ținut de cuvint, cum e de exemplu madame Cosette Chichirău care și-a dat seama că „motorul e cam gripat și nu mai trage.”. În traducere liberă: „greu la del cu boii mici.”.