15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Victor Nafiru

Cântarea asta mi se potrivește de minune, iar dacă o să mă ascultați puțin, o să-mi dați dreptate. Deci, să încep cu începutul. Prin 2005 sau 2006, fac o cerere la primăria din Reșița, condusă de liberalii destoinici de la acea vreme, în care solicitam închirierea a 25 de metri pătrați de teren în zona Intim, pe considerentul unei construcții ușoare, parcă așa îi spunea la termenul ăla. Bag cererea și aștept ziua în care aceasta urma să fie discutată de către consilieri. În naivitatea mea, am crezut în votul favorabil al consilierilor, mulți dintre ei fiindu-mi prieteni. Speranțe deșarte, cererea nici măcar nu trecuse de comisie, pe considerentul că acolo era spațiul verde. Adică, două-trei fire de iarbă, călcată în picioare de trecători. După câteva luni, pe același spațiu verde, avea să se construiască o frumusețe de… Nici nu știu cum să-i zic, dar ce mai contează, au trecut atâția ani de atunci.

Peste nu știu cât timp, fac o altă cerere, tot pentru 25 de metri pătrați, undeva în spatele la Victoria, spre gară, unde parchează astăzi taximetrele. Unul dintre cei aflați atunci la putere, liberal, bineînțeles, nu mai țin minte exact cum îl chema, mi-a zis de la înălțimea funcției deținute: „Domnu’ Victor, nu te supăra, directivele europene în materie de spațiu verde sunt draconice. De acum încolo nu ai voie nici măcar să calci iarba, darămite să construiești ceva pe acel teren.” Și am înțeles. Decât să fi tras Reșița în nu știu ce scandal internațional pe probleme de mediu, m-am dat la o parte, precum un contribuabil cinstit și onest ce mă consideram. Peste drum, viceprimarul de la acea vreme își construia ditamai căsoaie, cât o scară de bloc, și nimeni nu i-a mai amintit de directivele europene că, deh…

Credeți că m-am învățat minte? Pe dracu. Taurul din mine și-a încercat iarăși norocul, țintind un teren de, ați ghicit, tot de 25 de metri pătrați, în zona Universității. Și iarăși au extras băieții liberali paragrafe din directivele europene, plus articole și litere din legile românești și m-au trimis la plimbare. La o săptămână după aceea, trecând prin zonă, am văzut o frumusețe de construcție care se pusese de-a curmezișul trotuarului, lipită de sediul PSD. Una cu etaj, care dădea ca nuca-n perete. Tot a unui viceprimar, coleg de partid cu același primar liberal.  Am îndrăznit să întreb ca un tâmpit ce eram: „Aici nu e vorba tot de directiva aia venită cu rata de la Bruxelles?”   Răspunsul a fost demențial: „Păi nu, că directiva aia e valabilă doar la spațiul verde nu și la asfalt!”

Și anii au trecut, m-am vindecat de cereri, convins fiind că, așa ceva n-o să mai văd în Reșița mea, numai că… Trecând zilele astea prin centrul ăla recondiționat cu pavele de cea mai bună calitate chinezească, mă împiedic de o construcție metalică care a apărut peste noapte în dreptul fostei Agenții CFR, gata, gata să-mi rup gâtul. „Bă, ce caută asta aici? Ce-o fi, bă, cu asta, că vara e pe sfârșite și terasele își trag obloanele?”  În prostia mea, am crezut că era vorba de o terasă mobilă, funcțională în sezonul cald. Da de unde! Săpând mai adânc și mai atent, aflu că acolo va funcționa o frumusețe de restaurant cu vreo 60 de locuri. Ba, unii spun că o chestie asemănătoare o să apară, tot acolo, în partea dinspre teatru. Și tot așa, pe domeniul public. Că stăpânul spațiului e tare și are mușchi. „Bă, ești prost? Cum, bă, restaurant pe domeniul public? Pe pavelele alea nevinovate? Că mie nu ați fost în stare să-mi închiriați 25 de metri pătrați…”, m-am auzit vorbind cu voce tare. „Și care-i problema ta? Nu poți să treci prin centru decât pe acolo, fără să te împiedici de construcția aia? Ai ceva cu mediul de afaceri din Reșița” mi-a răspuns, ce chestie, tot un liberal, deranjat de tonul meu. „A, nu, doar că directiva europeană…” „Las-o dracului de directivă. Aia a fost de mult. E expirată”.

Serios? Cum dracu se face, bă, că directivele alea europene, articolele, paragrafele și literele din legile românești erau valabile doar pentru mine? M-au văzut mai prost, mai de la țară? A, acuma înțeleg, cine m-o fi pus să plec de acasă taman în ziua în care s-o împărțit norocul?

Din păcate, astfel de cazuri încă se mai întâlnesc în mediul rural, acolo unde locurile de muncă lipsesc cu desăvârșire.

„Ne-am implicat în rezolvarea unor astfel de cazuri sociale, pornind de la ideea că orice copil merită atenția comunității, dar și sprijinul de care are nevoie la început de drum în viață. Am identificat un număr de 31 de elevi din școlile din comună și satele aparținătoare și prin hotărâre de Consiliu Local am alocat din bugetul local suma de 3.500 de lei, bani pentru rechizitele necesare unui elev”, ne-a mărturisit primarul Cosmin Belci.

Bă, ești nebun? Cum să nu ții, bă, licitații, că vorba lu’ Băselu, iarna nu-i ca vara. Că vine un vânticel care zburlește zăpada și gata cu urcatul sau coborâtul de pe munte.  Stai ușor, ce sari de cur în sus tam-nesam? Să-ți explic înainte de a trage concluzii pripite. Deci, Dunca a propus chestia asta pe considerentul că nu-s lovele la buget și a venit cu o soluție de te doare mintea nu alta: munca firmelor specializate în lucrări de deszăpezire să fie făcută de personalul de la Aquacaraș.  Bă, ești prost? Cum să deszăpezești, bă, drumurile județului cu vidanja? Între două avarii apărute la Oravița, ca să dau un exemplu.  Ho, că nu-i chiar așa, cum ai crede matale, neicușorule. Dunca s-a gândit la toate, în sensul că ăia de la apă și canal au cumpărat, la mâna a doua, cu 150.000 de euro, patru mașini dotate cu sărărițe. Și ca să le ușureze munca ăstora de la Aquacaraș, i-a asigurat că o să pună și el la bătaie vreo-două trei utilaje de la firmele lui. Fără bani, să nu existe conflict de interese. Acum ai înțeles? Pi, dacă e așa, să cumpere și niște lopeți și să mobilizeze  niscaiva voluntari. Ca la Staționarul III, să punem mână de la mână până ieșim din iarnă.

Primarul de la Dognecea, Remus Rof, om care a văzut și a auzit multe la viața lui în materie de deszăpezire, și-a făcut cruce și a scuipat în sân înainte să i se adreseze lui Dunca: „L-am întrebat pentru ce zonă a județului vor fi folosite aceste mașini, iar răspunsul, cel puțin pe mine, m-a lăsat mască: pentru toate zonele. Adică, Semenic, Valea Almăjului, Poiana Mărului și câte or mai fi. Și ca să-l citez, ar veni o mașină și jumătate pentru fiecare zonă. O tâmpenie, domnule, o aberație, cu un singur utilaj pe traseu în timp de iarnă. Asta în condițiile în care, o zonă, cum e cea de la Reșița la Văliug și Prislop și până la Slatina Timiș are în jur de 60 km, iar până te întorci înapoi zăpada e până la cur. În anii trecuți, pentru o singură zonă se foloseau patru, cinci utilaje cu autogredere, turbofreze, sărărițe, iar acum doar una și jumătate. Asta înseamnă să stăm toată iarna cu drumurile spre munte, și nu doar, blocate în lipsă de utilaje.”

Nea Romeo, nu e așa că ai glumit? Știu că matale mai faci din astea când te plictisești la birou. Să te joci cu nervii primarilor, indiferent de culoarea lor politică. Sau vrei cu tot dinadinsul să ții județul blocat la iarnă? Că la un utilaj și jumătate și, eventual, câteva lopeți pe fiecare zonă, aici se va ajunge. Părerea mea!

Dar de unde ai știut, bre, că vineri a fost ziua lui Rareș? Că de la matale din cap e exclus. Că ar însemna să fii mai deștept decât Wikipedia și nu cred că e cazul. Or venit băieții și ți-au zis „vezi că nea Rareș împlinește o frumoasă și rotundă vârstă, bagă ceva orchestral, să stea mâțu-n coadă, să-i luăm fața lui Bogdănel”, iar matale ai luat poziția de drepți, ca în armată, și te-ai conformat după principiul „cine plătește muzica, comandă?” Întreb, doar nu dau cu parul! Sau ai tras cu urechea la ce vorbeau ei și, dintr-un imens sentiment de recunoștință față de guvernare, ai dat tonul la cântec?

La urma-urmei, ce mai contează. Ai făcut-o și gata. Acu’ nu mai poți să îndrepți nimic. Filmarea cu dedicația a fost văzută și de alții care și-au făcut cruce și și-au scuipat în sân: „Piei, Satano! Bă, dacă și nea Ion a ajuns să se ploconească în fața liberalilor, atunci suntem pierduți”. Ce știți voi, iubiți cititori. Așa e, când vrei să ai liniște din partea lui Romeo Dunca. Ce mai contează că i-ai făcut o dedicație lui Rareș Bogdan. O nimica toată, dar ce-o să zică, bă, învățăceii cu care sâmbătă de sâmbătă stai la cafea cu ei la terasă? Ce să mai creadă săracii despre don profesor  în care  vedeau un exemplu de conduită politică? Un Dumnezeu al PSD-ului, varianta locală? Îți spun eu: i-ai dezamăgit, asta ai făcut don Benga. Și pe ăla care ajunsese inspector școlar general, și pe ăla care visa într-o zi să conducă măcar o organizație PSD de cartier. Pe toți i-ai dezamăgit. Dar, pe undeva, te înțeleg. La pensia de stat, și leafă de director, tot de la stat, uneori merită o mică umilință.

Ce crezi că ți-ar fi făcut ăia dacă nu ai fi executat porunca împărătească? Ți-ar fi luat caii de la bicicletă, asta ți-ar fi făcut. E drept, ai avut de ales în a refuza și a nu mai semna condica de prezență de patru ori pe zi ori de a-ți trimite muzicanții să cânte sâmbătă după-amiază în Clisură, să bucure urechile celor ce trec cu bacul la sârbi. Ai ales prima variantă, deși aș fi vrut să te văd trecând țanțoș și mândru pe strada mea.

Romania se alătură celor 175 de țări din comunitatea „Let’s Do It, World” care în data de 18 septembrie se unesc într-o cauză comună: o lume fără deșeuri.

Direcția Silvică Caraș-Severin, ca unitate a Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA, organizează această acțiune în 30 de puncte de interes din județ, printre care și trasee turistice sau zone de agrement, lista acestor puncte, coordonatele geografice și coordonatorii acțiunii din cadrul fiecărui ocol silvic fiind disponibile pe pagina web a direcției silvice www.resita.rosilva.ro .

„Vă invităm sa ne fiți alături în acest demers, fiind așteptați toți cetățenii care asuma un spirit civic și responsabil, acțiunea având ca scop și educarea populației pentru un comportament responsabil fața de mediu!”, se arată într-un comunicat al Direcției Silvice Caraș-Severin.

Știi ce zic eu?  Strânge toată munca de un an într-o expoziție itinerantă. Adică, azi în Reșița, mâine la Caransebeș, aici îl conving eu pe Felix, dacă nu poate Vela, să-ți dea un spațiu generos unde să-ți expui ciornele, poimâine la Oțelu Roșu – la Oțelu Roșu nu, că te-o supărat rău de tot primarul Mălăiescu – și tot așa până la sfârșitul anului. Dacă expoziția va stârni interesul publicului, te duci cu ea la sat. Pe la Pârneaura, Cănicea, Stancilova. Mă rog, pe acolo unde nu ai apucat să ajungi. La o răchie, o coleșă și o brânzică le explici țăranilor pe limba lor ce e cu expoziția asta.

Toate hârtiile, adnotările, desenele, pe care le ai la birou, uitate în buzunarele echipamentului de ski sau rătăcite în cabana aia de pe munte pe care trebuia să o demolezi de când lumea adună-le la un loc. Pe toate, chiar și planșa aia pe care anul trecut pe vremea asta ai marcat cu carioca drumul conductei de gaz de la Herculane la Moldova Nouă. Adună-ți și sentințele judecătorești de pe urma proceselor pe care le-ai avut cu proprii angajați de la Drumuri Județene, citațiile la Parchet. Să nu uiți schițele de la trenul ăla minune. Cum, care tren? Ăla, bre, cu hidrogen cu care o să-l dai pe spate până și pe Cîțu care le știe pe toate. Dacă o mai fi până atunci premier.

Bine, bine, dacă vrei, adu-ți și bonurile de benzină cu care alimentezi elicopterul, că și astea fac parte din munca matale de un an. Adună tot, să vadă poporul că președintele chiar muncește, nu freacă menta. Le punem pe simeze, le prindem cu ace de gămălie pe panouri speciale, pe ale mai valoroase le băgăm sub sticlă, să le protejăm. Fă o chestie profi, să stea mâțu-n coadă, nu alta. Să intri în istoria Consiliului Județean ca primul președinte cu expoziție la purtător. Nu de alta, dar până la fapte o să încărunțim cu toții, domnule Dunca.

Hai că nu ghiciți. Vă spun eu de ce nu-l suport. Că a făcut praf HORECA. Le-o băgat ălora de la restaurante, baruri și cafenele sula în coaste, vorba lui nea Ion Iliescu, iar ăia s-au răzbunat, cum altfel, pe noi. Că dacă le-ai trecut pragul și le-ai cerut o burtă de mâncare, la urmă te-a luat cu amețeli. De la nota de plată, nu de la altceva. În nici o lună, apa plată, la sticla de jumătate, a depășit până și litrul de benzină de la pompă. Să nu mai spun de cafea, de ciorbă sau de chifteluțele marinate. Toate la preț de cocaină. Și asta e doar din vina lu’ Cîțu că le-a închis șandramaua în pandemie. I-a ținut pe bieții cârciumari în stand-by și s-a jucat cu nervii lor.

Unii au falimentat, alții și-au băgat picioarele în ea de afacere și și-au căutat de lucru în altă parte. La stat, că unde în altă parte e mai bine decât la stat? Stai opt ore, muncești cât muncește și colegul, banii îți vin pe card, nu-ți bați capul cu ce o mai fi mâine, că ai sau nu clienți, că vine sau nu din nou Covidul și nici dacă i se scoală lui Cîțu să închidă din nou cârciumile. La stat e la stat, e grija altora să-ți dea de lucru, să te plătească, să-ți crească leafa ori să te avanseze profesional. Dacă n-ai ghinionul să dai peste unul ca Romeo Dunca, poți să boierești până la pensie!

E adevărat, e greu în ziua de azi să afli un loc de muncă la stat venind din privat, dar cu puțin noroc se mai găsește câte ceva. Mai o relație, mai o vorbă bună, mai un examen… N-ai de ales, chiar dacă ți se rupe inima să lași de izbeliște, de exemplu, restaurantul de la Gărâna (Gărâna care nu e Pârneaura sau Inileț, să ne înțelegem bine), să te angajezi în Primăria Reșița. Nu este ușor să cobori de la „o intersecție de idei, oameni și gusturi fine și de la traiul simplu” să vii în „orașul cenușiu, (plin, n.r.) de reclame vivide și agresive, de păreri, judecăți și răutăți”. Să vii, ca să ce? Ca să-ți câștigi pita organizând evenimente pentru orașul cenușiu, plin de judecăți și răutăți. Păi, câte evenimente poate organiza Primăria Reșița într-un an ca să fie nevoie de un om special angajat pentru așa ceva? Zece, douăzeci, o sută? Păi, nu? Mă rog, e treaba fiecăruia, dar, repet, trebuie să fii tare norocos să găsești nu unul, ci două locuri libere în Primăria Reșița: unul pentru tine, celălalt pentru jumătatea ta, în timp ce pe munte îți duce dorul un restaurant gândit pentru oameni și gusturi fine.

Și asta doar din vina lui Cîțu și a apei plate care, mâine, poimâine, va ajunge să coste cât un kil de carne. Fir-ar mama ei de viață!

Silviu Hurduzeu spune că, în ,,România prosperă”, care răzbate din declarațiile înfumurate ale premierului, românii au ajuns să muncească doar ca să aibă ce să mănânce.

„Sărăcirea românilor este efectul direct al politicilor guvernamentale greșite și al minciunilor transmise public de guvernanți, care au determinat creșterea explozivă a facturilor pentru utilități și a prețurilor alimentelor și medicamentelor.

Penalul Cîţu nu face nimic bun pentru români. A sărăcit populația prin tăieri și înghețări de venituri, a trimis în șomaj peste 142.000 de oameni, a îndatorat viitoarele generații prin împrumuturi de peste 55 de miliarde de euro, contractate în ultimele 18 luni, iar acum face ce știe mai bine: ne minte în față și cosmetizează realitatea”, este de părere parlamentarul social-democrat.