E drept, nu e un mesaj sofisticat, cu citate din clasicii bisericii  noastre, ci unul simplu, dar plin de semnificații, mai ales că l-ai gândit tu, în așa mod încât să exprime esența sărbătorii: „Paște fericit!”. Lângă el, o poză care face cât o mie de cuvinte, cu ouă vopsite în albastru pătat, gri și alte culori neconvenționale, plus câteva crenguțe pline cu flori de primăvară. Fără iepuraș, fără oul roșu tolănit în iarba verde și fără cozonacul de Boromir. Artă abstractă, ce mai! Bă, decât nimic, e bun și atât. Cine înțelege semnificația lor, înțelege, cine nu, să întrebe, să caute pe Internet, că de aia s-a inventat Google. Ce atâtea cuvinte adunate la un loc într-un singur mesaj, și ăla luat cu copy paste de la alții? Ăsta al tău e scurt și la obiect. Ți-o fi luat ceva timp până l-ai bibilit, așezat în pagină, dar să știi că merită.

Bă, Romi, ți-am spus să mă iei consilierul tău, dar văd că nu mă asculți. Ți-aș face niște comunicate de presă și, mai ales, mesaje de sărbători de tot felul, de ar sta mâța-n coadă. Ți-ar crește popularitatea, de ai ajunge să fii cotat la bursă. Nu că mă laud, dar sunt meseriaș la așa ceva.  Nu știu de ce te încăpățânezi să ții consilierii ăia pe lângă tine. Nu te supăra că îți repet pentru a „en-a” oară chestia asta: ăia sunt buni să întocmească procese-verbale de contravenție pentru depășirea vitezei în oraș, parcarea mașinilor în locuri nepermise, de amendat câlnicencele care vând pătrunjei pe stradă, dar la comunicare și workshop-uri sunt varză. Nu ei sunt de vină, ci tălică, puiucule, că nu știi să te orientezi. Iei ca să fie luat, nu te gândești la mai mult de atât.

În fine, hai să nu mai fiu cârcotaș și înainte de a încheia, te întreb dacă și tălică aștepți să vină Rilă Iepurilă? Adică, dacă ai fost cuminte sau nu, ca el să se obosească să vină până la Dumbrăvița sau la cabana de pe munte. Și dacă vine, frumos ar fi să-ți aducă un manual despre Administrați și ultimul volum, culegeri de bune maniere din seria: „Cum să ne purtăm în societate, la serviciu și pe Facebook.”

Și între atâtea lucruri bune, care îți bucură ochiul și inima, dai peste cele două piețe de legume, lapte, brânză, carne, ouă. Indiferent din ce parte le-ai privi, din dronă, de pe acoperiurile blocurilor din preajmă ori de la nivelul solului,  mai ales pe cea din Govândari, n-ai cum să nu te duci cu gândul la alte vremuri, cu oameni harnici, gospodari și pricepuți. Oricît de indulgent ai fi, nu poți să nu observi că sunt ca mărul stricat între atâtea ionatane, goldene, idarede și coricove de Cornereva. Gogu al meu nici nu mai calcă prin piață, de frică să nu ia vreo bacterie ca din spital. Și Gogu nu e unul din ăla mofturos. E crescut la țară și știe cu ce se mănâncă marfa adunată la un loc. Adunată la un loc, dar nu cum e în piețele astea. Mai cu seamă la Reșița Nord, cu toate cele așezate în drum, sub streșini improvizate, sau cu marfa pe marginea drumului, în praf, exact ca la primul ocico deschis la Gloria, în Govândari în urmă cu 30 de ani.

De la Mao, Adi Damian, fostul administrator al piețelor, (Mao, tu ești un punct de reper pentru evoluția piețelor reșițene!) nimeni n-a mai făcut nimic. Măcar să fi dat un strat de vopsea, să fi bătut un cui în perete, să fi legat o pancartă cu sârmă de aluminiu ori să fi cumpărat tomberoane noi. Și vorbim de vreo zece ani și mai bine. Bă, nimic, nimic nu s-a mai făcut. Dacă n-ar lua o căciulă de bani de la primărie, ai zice că actualul administrator e pus acolo de flori de măr, de portocale, lămâie și alte citrice. Să taie frunze la câini. Și cred că așa și e. Îl doare la bască că piața din Govândari nu poate fi numită piață, cât timp oamenii n-au un acoperiș deasupra capului, își expun marfa pe navete din plastic sau direct pe pământ. Promisiunile că vom face și vom drege sunt exact ca în zicala aia cu „fală goală, nimic în oală.”. Îi place să se audă vorbind, că de făcut nu face nimic.

Acum, pe bune, don Dorin, Dorin Bistrian, nu-ți place și matale să lași ceva în urma lu’ tălică? Măcar un closet pentru cetățenii care vin la piață? Să exclame oamenii când vin sau trec pe lângă piață: „uite, bă, ce om gospodar e și ăsta,. Ce frumusețe de piață a făcut. Ce gusturi are, cât rafinament.”. De ce nu iei exemplu de la ceilalți colegii din primărie, care nu doar că se străduiesc, ci și dovedesc că se pricep în domeniile pe care le conduc? Repet, peste tot în oraș se simte că se schimbă lucrurile. Se vede la tot pasul lucrul ăsta, numai la piață, nu. Dacă nu mai ai suflu, dacă stai prost cu condiția fizică și nu mai reziști ca pe vremuri, de ce nu te ceri afară la pauză? Te duci la antrenor, pardon, la primar, și-i spui: „mister, eu mai mult de atât  nu pot. Schimbă-mă sau trimite-mă la echipa a doua. Știu că pierd la leafă, dar asta e. Nu vreau să vă încurc.”. Și nu cred că mister nu te-ar înțelege. Încearcă să faci asta și o să vezi că va fi bine. Scapi de o belea.

Am văzut că nu ai postat vineri, nu mi-am făcut griji, pentru că m-am gândit că erai prea prins cu îndeplinirea planului la asfaltări, cu zăpada pe Muntele Mic, cu spitalul și demiterea Alinei Stancovici, cu Vio Bașag care, mamă, măiculița mea, v-a tras-o când v-o fost lumea mai dragă. În concluzie, nu mi-am făcut griji. Sâmbătă, nici nu m-am dat jos din pat până nu am intrat pe pagina de Facebook ta și a Consiliului Județean, convins că voi găsi un mesaj cu toate ingredientele de sezon: crenguțe de salcie, ouă roșii, pardon, galbene, să nu creadă enoriași că te-ai dat cu Mocio și Hurduzeu, cozonac, mieluț, vin de casă. Cum se urează la noi în popor. Nimic. Și iar mi-am zis, o fi prea de dimineață, nu s-a trezit prezidentul, mai lenevește, c-o fi prea obosit după o săptămână plină cu de toate. Pe la prânz, am verificat din nou. Nimic. Seara, la fel. Și mi-am zis: „bă, nu se poate, ceva, ceva s-a întâmplat.” M-am uitat și duminică, în ziua de Florii la unii, și de Paști la alții. Ba, chiar și luni, a doua zi de Paști, că mi-am zis: „o fi uitat săracul de sărbătorile astea, că se mai întâmplă când ai atâtea și atâtea pe cap.”

Bă, Romi, tu chiar ai uitat să postezi mesajele? Cum? Nici alții nu au postat? Ce ai tu cu alții? Că tu ești prezidentul nostru, nu ăia. Tu ar trebui să fii un exemplu pentru noi toți, și la locul de muncă, și la petrecerile la care te duci, și la munte ori la mare, în concediu sau în parcări, în magazine și pe stradă. Trebuie să fii un model. Un idol pentru cei care te-au votat. Dar pe tine te-a durut la bască. Hai, nu de mine, ci de ăia care îți tot dau like-uri și te share-uiesc toată ziua. Înțeleg și că nu le ai cu scrisul ori că ai uitat că a fost Paștele nemților și ungurilor și Floriile românilor și sârbilor, dar, bă, puiucule, ai o armată de consilieri pe lângă tine? Ăia ce-au păzit? Ei ar fi trebuit să te tragă de mânecă să-ți amintească sau să fi scris mesajele în locul lu’ tălică. Că de aia îi plătești, să te consilieze, nicidecum să facă ceva la ridiche.

Vezi că duminică e Paștele nostru. Poate uiți din nou, că mă supăr rău de tot pe tine. Ce dacă mă supăr? Ai dreptate, puiucule, mă supăr, nu mă supăr ori te învăț să faci cum e bine să stai și tu în rând cu lumea, tu tot ce vrei o să faci.

Cine a zis  că ăștia s-au cam lăsat pe tânjeală în ultimul timp sunt într-o mare eroare. N-au mamă, n-au tată, nici odihnă, și nici înțelegere când vine vorba de respectarea articolelor, literelor și aliniatelor din lege referitoare la numirile pe funcții de conducere la instituțiile statului. Nimic, nimic, nimic. La ei nu poți să te duci să le spui că: „stai, bre, nu o lua așa, la modul personal. Eu te-am pus acolo (eu ca politician,  care sunt), și tot eu te dau jos.” Și nici să le bați apropouri de genul: „las-o mai moale și matale sau trage de timp până se prescrie fapta.”

Nu poți pentru că îți dau peste nas cu art. 297, alin. 1, Cod Penal, privind abuzul în serviciu săvârșit de funcționarul public, raportat la art. 13, ind.2 din Legea  78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Adică, cum dai, pici rău. Și pici din lac în puț, din lege în lege. Ideal ar fi să nu ai treabă cu ei și nici ei cu tine. Nici măcar să salutați pe stradă. Să-ți vezi de ciorba ta de miel acrită cu măcriș, că e mai bine așa

Și să luăm un exemplu de lângă noi, drept studiu de caz. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, solicită Administrației Bazinale de Apă Banat documentele necesare soluționării unui dosar penal, mai precis, acte din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale care au stat la baza numirii cu caracter temporar a lui Barabaș Lorenzo Flavius și Surdu Daniel George în funcțiile de director al SGA Timiș și SGA Caraș-Severin. Numirile s-au făcut în urmă cu aproape trei ani, însă cei doi nu au stat în funcții doar din august și până în decembrie 2020, și nu pentru că nu ar mai fi vrut ei, ci pentru că cineva i-a dat în gât, pentru încălcarea legii la încadrare pe funcție, și uite așa s-a ajuns la DNA.

Procurorii consideră că există indicii clare că numirile s-au făcut pe baza culorii carnetului de partid, ceea ce nu mai reprezintă de mult o noutate la noi, fie că vorbim de România lui Iliescu sau Constantinescu, fie de cea a lu’ Băse și KWI.

Naivi și ăștia de la ANI care au crezut că așa îi pun capac  politicianului prins în ofsaid. Pe dracu. Ți-ai găsit cu Ghiță Românu cel uns cu toate alifiile democrației de doi bani. Pentru că unul ca el nu putea sta deoparte, viceprimarul rămas l-a angajat consilierul său, dar de fapt, primăria e condusă tot de don consilier Ghiță Românu, de unde și refrenul pe care îl știu până și copiii de grădiniță, dar și prefectura, președintele Dunca și cei care doar trec prin Anina. Viceprimarul cu atribuții de primar e ca un tablou agățat pe perete. Tace și înghite, pentru că și lui îi merge bine.

Adevăratul primar este, însă, consilierul Ghiță. El merge la ședințe la județ, el dă interviuri la radio și televiziuni, el se premiază singur și tot el înjură și amenință cu bătaia, cu moartea și cu alte cele pe localnicii care îndrăznesc să-i treacă prin față atunci când este nervos. Da, înjură și amenință ca pe maidan, că asta e trecut în fișa postului de consilier al viceprimarului cu atribuții de primar care, repet, există doar pe hârtie.

Nu mă credeți? Vă spun eu că așa este. Ghiță, consilierul care face și pe primarul, a fost urmărit până nu de mult într-un dosar penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „amenințare.”. Dar nu singur, ci împreună cu fiul său, Bogdan. Asta ca să nu mai zică cineva că nu valabilă zicala cu așchia care nu sare departe de copac. În urmă cu fix doi ani, pe când era încă primar, Ghiță Românu și feciorașul său, l-au înjurat și amenințat cu moartea pe un localnic. Mai, mai să-l ia la bătaie. Speriat, bietul om a făcut plângere la Poliție, Poliția la Parchet și uite așa cei doi s-au ales cu dosar penal.

După un an și ceva de cercetări, procurorul, om bun, cu frică și de lege, dar și de Dumnezeu, le-a schimbat încadrarea, cică fapta lor nu reprezintă un pericol social, și a dispus ca cei doi să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 45 de zile. Și unde altfel se putea în afară de Primăria Anina. Știți cum vine asta? Ca și cum Vlădica nu doar că l-ar ierta pe popa ăla care a săvârșit sfânta taină a spovedaniei cu prohabul desfăcut, ci l-ar și promova ca pe un exemplu de bune practici.  

Și să nu vă imaginați că în folosul comunității intră și măturatul străzilor, plivitul buruienilor de pe marginea drumului pentru ca orașul să arate boboc. Asta-i pentru …, nu pentru domnul Ghiță consilierul-primar sau primarul-consilier, că nici nu știu cum să-i zic. Pentru el alea 45 de zile se vor consumă în biroul lui, din care nu s-a mutat niciodată, schițând proiecte, telefonând în stânga și-n dreapta, dând ordine, inclusiv viceprimarului. Că cine, Doamne iartă-mă, îl va verifica pe don Ghiță ce face el în astea 45 de zile înșirate de-a lungul a șase luni?

Bă, ești prost? Bă, ești tâmpit? Nu, bă, trăim în Anina, orașul-comună, unde nu mai există nici mină, nici spital, nici echipă de fotbal de Doamne ajută, nici UFET, iar pentru toate astea, don Ghiță a trudit la greu în anii în care era doar primar.