Filmulețul acesta îi vine mănușă lui Romeo Dunca. Romi al nostru are toate motivele să exulte. Parcă îl văd cum se va exprima academic în cercul său de camarazi și de susținători pe Facebook: „ce v-am spus eu, uitați-vă cum a ajuns spitalul ăsta de când e condus de două panarame triste.”. Ce dacă imaginile prezentate sunt vechi, de anul trecut, din august? Acum e un bun prilej de a o demite pe Stancovici din funcție. Speră ca lumea să fie de partea lui. „Bă, ce om milos e Dunca ăsta! Ce om drept și de treabă.”

În principiu au dreptate. Imaginele alea sunt revoltătoare. Este inadmisibil să se întâmple așa ceva într-un spital, fie el și din Reșița. Așa că merită scandările „Jos managerul!” „Jos Stancovici!” , plus alte strigături de acest gen. Totul pentru binele colectiv, al pacienților și al celor care se cred jupâni. Apropos de filmulețul ăsta, dacă el a fost făcut în urmă cu un an, de ce dracului apare abia acum? De ce nu a fost postat atunci, în august, sau în septembrie, cât era cald și de actualitate? Nu așa ar fi fost logic și de bun simț? Nu zic că cineva ar avea abia acum interesul să-l scoată pe tarabă, că nu era momentul să se afișeze cu el anul trecut. Doar mă întreb, nimic altceva.

A, era să uit, cică, atunci când a fost făcut acest filmuleț în Secția Oncologie, managerul spitalului nu era Alina Stancovici cum își închipuie chibiții lui Romi, ăia care îi dau like-uri și share-uri și îi trimit emoticoane cu bezele. Din 21 iulie și până  în 19 septembrie aceasta a fost suspendată din funcție de același Romeo Dunca. Așa că, Romi, nici de data n-o fost să fie cum vrei tu. S-o dai în gât, să ne arați cât de grozav ești. Sapă și vezi cine conducea spitalul la vremea aceea. Și nu dispera, puiucule, până la urmă îi găsești altceva Alinei. Fii liniștit!

Muma Ursula ne îndeamnă (și pe noi românii, că de aia suntem în UE) să renunțăm, începând din 2025, la WC-urile clasice și la sulul de hârtie convențional și să ne cumpărăm toilette japoneze, care, după ce facem pișu și caca, ne spală și ne usucă cu aer încălzit acolo unde până și împăratul o face cu mânuța lui. Cică, e mai ecologic așa și mai sănătos pentru noi. Ajutăm planeta să se dezvolte armonios. Îi dăm naturii un alt sens. Îți stă mintea în loc, nu alta.

Ei, asta da revoluție la 140 de ani de la inventarea hârtiei cu miros de fructe de pădure, dar ce te faci Ursulo, fata mea, cu cei care respectă tradiția și mediul curat de la Burebista încoace? Că ăia de când se știu s-au șters la cur cu frunzele de brusture, vara, iar iarna cu glodu’ de la porumb, și n-au mai murit, bașca au ținut mediu sănătos, vesel și vioi. Pe ploaie, pe vânt, soare sau vreme rea ei se mergeau săracii în fundul grădinii și se ușurau ecologic, păsatrând comuniunea cu natura. Cum să-i faci pe ăștia acuma să-și cumpere toilette japoneze, că ei săracii n-au nici apă de băut trasă în bătătură? Cum să le spui ăstora că ziarul tipărit e pentru citit și nu pentru șters la cur, când ei cu asta a crescut?

În concluzie, peste doi, trei ani, hârtia igienică va deveni marfă de contrabandă, iar cei care vor fi prinși cu așa ceva, acasă, pe drum, la birou sau mai știu eu unde, riscă amenzi de până la 10 mii de euro rola  (în funcție de culoare, straturi și miros). Așa vor ăștia a lu’ tanti Ursula. Prin urmare, cumpărați-vă din timp toilette japoneze, la doar 1.000 de euro bucata, și nu mai stați pe gânduri căci, mare dreptate are Ursula noastră cam are dreptate: vremurile s-au schimbat și nici bășina nu mai e ce-a fost odată! Și, atunci, ce nevoie vom mai avea de hârtia asta igienică după un prânz cu greieri și lăcuste la grătar și cu niște viermișori de făină la desert? Logic, nu?

Astăzi, pentru celebrarea acelui moment de înaltă trăire locală, Ghiță Românu, retrogradat între timp la funcția de consilier al viceprimarului, grație raportului de integritate al ANI, se dă din nou cocoș. Cocoș moțat din rasa Paduana. Într-o zi de weekend, mai, mai să ia la poceală pe un localnic care a avut proasta inspirație de a filma cu telefonul minunatele realizări ale administrației liberale. Între noi fie vorba, cea mai mare realizare a ultimilor 15 ani la Anina este demiterea din funcție a primarului Românu! Nervos că nu-și băuse cafeluța la ora aia, don Ghiță l-a pus la punct cu câteva vorbe pe care nici măcar minerii lu’ Adi Burlui su Miron Cozma nu le-ar fi rostit vreodată: „cu mine n-ai nicio treabă, nesimțitul dracului. Vezi-ți de treaba ta!” Tradus, „stai pe curul tău până ți-e bine. Că ce dacă nu mai mi-s primar, că tot eu conduc primăria.” Noroc cu influencerul că s-a prins de mișcarea ce urma s-o facă fostul edil și s-a eschivat la timp, că altfel, cine știe ce ar fi ieșit.

Bine, acum să nu credeți că don Ghiță l-ar fi lovit. Da de unde, ’mnealui e un tip educat, rafinat, plimbat în lume, printre politicienii cu ștaif. La el codul bunelor maniere e ca Abecedarul la copiii de clasa a I-a. Nu se coboară el la rahaturi de genul ăsta, mai ales acum când e consilierul viceprimarului. E adevărat că, în loc să dovedească că e genul de slujbaș umil, care cară geanta șefului, mai face câte o boacănă ca astea două. Din reflex și cu speranța că se vor întoarce vremurile alea în care era, și în acte, barosanul, barosanilor din Primăria Anina.

Don Ghiță, cu apucături de genul ăsta, nu cred că mai pupi așa ceva. Nici dacă or da ăștia o dispensă să mai poți candida la primărie. Ce-a mâncat gaia, e bun mâncat, iar matale ești trecut, chiar dacă continui să te dai cocoș din rasa Paduana.    

Și de data asta tot despre pensii a fost vorba, dar nu despre cele ale populimii, ci despre cele speciale. „Bă, omule. Mi s-a urcat tensiunea și a crescut instant glicemia când l-am auzit pe Guran de la liberali că ăștia de la armată au pensii de subzistență. Noroc că am avut în casă niște hapuri de inimă, că altfel sunam la Salvare. Că ce, 4.000 e pensie cu care poți să trăiești? Că o făcut el un calcul, o adunat pensia cea mai mare cu cea mai mică și până la urmă i-a ieșit o medie care este fix 4.000 de lei.”  Calm, i-am replicat: „O fi zis-o la bâză, Gogule, să te enervezi tu și ai tăi care stați toată ziua la postul ăla de televiziune la care fiecare știre e dată ca și break news.”

Atâta i-o trebuit, de parcă eu i-aș fi spus ceea ce auzise el la televizor și nicidecum senatorul Virgil Guran. „Bă, dacă 4.000 de lei e pensie de subzistență, deși minte cu nerușinare senatorul lu’ pește prăjit, că în realitate ea e mult mai mare, atunci a mea de nici 2.000, cum e, bă, nană? Eu asta l-aș întreba pe senatorul ăsta, a mea și a lu’ vecina, cu 17 mii de-ai vechi după 35 de ani lucrați la făbrică, în frig și mizerie, cum sunt? Că după ce îmi achit  angaralele, nu-mi ajunge două săptămâni. Eu pot să trăiesc  din 2.000 de lei, ei nu?”

Ce să-i fi răspuns? Că Guran ăsta sărise să-l apere pe nea Nicu Ciucă, șeful lui de la partid care se jură pe bătăliile purtate în Irak și Afganistan că pensia lui e de serviciu, nicidecum specială? Are și el obligații și interese de grup, ca să nu zic de gașcă, că prea sună urât, deranjând scărița și nicovala din urechea dreaptă. Toate astea le știe și Gogu. Și atunci? Vă spun eu cum stau lucrurile: de fiecare dată când se enervează, Gogu simte nevoia să bea un tăriu la cârciuma din colț. Așa ar fi făcut și de data asta, doar că trecuseră alea două săptămâni de la primirea pensiei. Și-a întors buzunarele pe dos și a ridicat umerii: „dacă n-m, n-am”.

M-a pufnit râsul și i-am zis: „hai, bă, Gogule, dai eu o votcă sau un rom, că la mine mai sunt trei zile până mi se termină pensia, după care ne rugăm de plutonierul Grigore, că ăsta are pensie de subzistență, nu ca ale noastre.”

Și ca niște bărbații ce se cred, abia au așteptat să ridice mâinile. Dacă punctul 1 din lege (ce mai contează care), coroborat cu litera d) din legea cealaltă ar fi permis, băieții ar fi ridicat nu o mână, ci două. Nu-i așa don Bașag? Bă, Vio, tot am vrut să te întreb, dar n-am făcut-o de bun simț, ce cauți tu, bă, în CA de la spital? Știu că te pricepi la multe, dar la spital, zău, dacă aș fi crezut vreodată. Te știu un om serios, cu toate cele pe casă și când în colo tălică zumzăi peste tot unde e miros de mai știu eu ce și de ronțăit ceva. Mai odihnește-te și tu, că te-ai fi săturat de atâta muncă. Zău, așa. Dar dacă nu poți, nu vrei să vii și la Subiectiv sau Express de Banat? Ești de acord? Mă bucur, dar să știi că la noi se muncește nu se trage pisicu’ de coadă ca în ședințele voastre din Consiliul Județean!

Iar tu Romică, tată, ești mare și tare. Ce, mai, când ți se pune pata pe cineva nu te lași până nu-l execuți cu simț de răspundere după principiul: „ori la bal, ori la spital.”. Pentru asta nu-ți trebuie prea multă inteligență. Important e să faci ce trebuie, că bine e mai greu în ziua de astăzi, dacă nu chiar imposibil în cazul tău. Știi ce zic?  Pe Alina ai executat-o și a doua oară. Radiezi de fericire, ca și copilul pe care îl lași să facă păpălaică la groapa cu nisip. Nu te-ai învățat minte și văd că nimeni dintre ai tăi nu te-au tras din mânecă să-ți spună: „Ogoaie-ce, Romi, că ai luat-o rău de tot pe arătură.”. Peste două luni parcă văd că se întoarce Alina în spital și atunci o să începi să te vaieți ca o babă, pardon, precum Milică Constantinescu care recunoștea că pierduse la scor de forfait în disputa cu sistemul. Dar pe tine nu sistemul  o să te dea gata, ci pretenașii care stau pe margini și-ți fac galerie ca la fotbal: „Hai, Romeo, nu te lăsa la cârnații ăștia, arată-le cine-i jupânul!” Iar tu, tu Romeo, nu te lași. Că atât te duce capul, să te cerți cu toți, inclusiv cu ai tăi din PNL.

Acum că ai scăpat de Alina, apucă-te de treabă, Romeo. Sunt convins că în până se întoarce dumneaei, vei face minuni la spital, vei reduce arieratele la jumătate, vei înlocui acoperișul de la Staționarul II, vei termina clădirea UPU, vei înlocui bordurile și teii din curtea spitalului, vei planta panseluțe, vei vopsi gardul cu mânuțele tale, vei aduce tomberoane noi, printr-un proiect european, și câte și mai câte. Pentru că tu ești Romeo, cel mai fiabil, adorabil, amabil și sustenabil dintre toți președinții pe care i-a avut acest județ. Ești șaiba fără de care piulița nu s-ar simți niciodată confortabilă.

Ascultă la mine, puiucule, Umbrărescu ăsta e cu morcovul la cur de când te-a văzut în clipul ăla cu drumul de la Zorlenț. Poza aia îmi amintește de Arnold. El, în Terminator, tu, în Asfaltator 2. Dar nu mai este mult până vei face rocada mare cu Umbrărescu și tu vei fi atunci number one. Bine, Arnold nu a apucat să se fotografieze cu Firicel din Las Fierbinți, ca să devină celebru ca și tine, dar pe undeva CV-urile voastre se aseamănă, cu deosebirea că el întâi a jucat în film și apoi a ajuns guvernator, pe când tălică ești și președinte (tot un fel de guvernator), și actor pe Facebook în același timp. Altfel spus, avantaj tu.

Bă, Romică-Asfaltator 2, ce ești tu, mă bucur nespus că le-ai dat o lecție pesediștilor, asfaltându-le drumurile din comune. Un gest extraordinar cum numai un om cu caracterul tău era în stare de așa ceva. Le-ai dat o lecție de viață, aș putea spune, lu’ Mocio, Hurduzeu și Popovici. Ai riscat să trezești mânia liberalilor, să pierzi câteva voturi (cinci, șase, nu contează), doar să-i vezi fericiți pe primarii pesedeului. Bine, din ăștia 8 kilometri de drum 6 sunt asfaltați la Zorlenț, acolo unde primarul e liberal,, dar ce mai contează că mai rămâne diferența până la 800? Doi metri să fi asfaltat în comunele conduse de pesediști și tot ar fi fost ceva. Bravo, bă, ești tare!

Și încă ceva, Romi. Bă, cu poza aia le-ați închis gura zvonacilor și bârfitorilor, cum că tu și Nelu Popa sunteți certați cu don președinte Vela. Câtă nesimțire la ei, ce oameni răi, bă, puiucule. Cum să spună, bă, una ca asta? Nu le-ar fi rușine obrazului  să scornească numai minciuni? Să spună că don președinte o zis aia și aia despre voi, iar voi la rândul vostru l-ați vorbit de rău, când se vede pe voi în poza aia că sunteți ca frații? Nu știu cum de îi mai rabdă pământul, Romi, că s-or înrăit unii, de au ajuns să le fie greață chiar de ei înșiși. Bine că v-ați pozat, să vadă tot natul că sunteți o echipă și că cu tine în frunte vom avea drumuri asfaltate multe!

Apropos de drumuri, vezi că la ieșirea din Reșița spre Lupac sunt câteva gropi pe dreapta, cum te duci încolo, câteva pe stânga cum vii, și câteva pe mijloc. Când ai timp, asfaltează-le, apoi trage-ți o poză și pune-o repede pe Facebook, că așa face un adevărat Asfaltator. Hai noroc și succes Termina… Scuze, Asfaltator 2!