Damblaua mea este ca în primăvara asta să investesc banii în cireșe. În cireșele alea mari cât oul de prepeliță, în care să-mi fac mustața exact ca în oglindă. Ce vă mirați? Eu nu mă pricep să fac afaceri cu apartamente, garsoniere, bărci ori bac-uri la Dunăre, să cumpăr la un preț și să le vând de două ori mai scump. Nu, mie îmi plac cireșele, dar nu alea românești pe care le mănâncă toată lumea, ci alea străine, importate de la mama dracului. Mie alea îmi plac. Alea care apar primele pe piață, la care oamenii se crucesc, scuipă în sân și își fac selfie lângă preț. Alea sunt adevăratele cireșe. Dai un ban, dar nu-ți pare rău. Anul trecut, trufandalele astea au ajuns să coste 200 de lei kilul. De data asta este posibil să fie ceva mai scumpe, ținând seama de factorii economici, influențați la rândul lor de condițiile meteo și discursurile lui Putin și Zelenski. 20, 30 de lei în plus, nu mai contează. Că vorba aia, unde s-o dus mia, ducă-se și suta!

De unde am banii de îmi permit să dau atâta pe un kil de cireșe? Asta vă roade pe mulți. De unde am eu lovelele. Știam eu. Invidia nu vă lasă să dormiți noaptea. Mă bârfiți când mă vedeți că stau pe bancă în parc și mănânc cireșe, și voi nu. Să nu vă mai roadă, să nu vă îmbolnăviți de ofitică, vă spun eu. Din septembrie 2022 am pus ban pe ban, azi 5 lei, mâine zece, ba chiar și mărunțișul din buzunar, de 5 și 10 bani, și astăzi cred că am în pușculița aia cu purcelul norcos 200 de lei. Până săptămâna viitoare, sper să mai strâng câțiva lei. Dacă nu-mi ajung, îi cer cu împrumut nepoatei, că și eu i-am dat banii pentru păpușele și bombonele, și tot nu mă las.

Trecuta-au anii și, chiar dacă lumea se mai schimbă, bârfele au rămas căci, e greu să accepți că un  „șmecheraș” de Bucale, Mioveni sau de ce vreți voi, e în stare și de lucruri bune. Nu pică bine la stomac ălora care s-ar fi bucurat să-l vadă plecând după o săptămână cu coada între picioare. În aprilie 2021, Adrian Dumbravă prelua spitalul cu datorii către furnizori de circa 13,5 milioane de lei și 1,5 milioane de lei datorii la bugetele de stat! Astăzi, datoriile spitalului sunt de 10,6 milioane  de lei, în timp ce în contul unității medicale se găsesc 2,6 milioane de lei. Practic, datoria reala a spitalului este de 8 milioane de  lei. Unde mai pui că datoriile la stat au ajuns la cota zero. „C’est bien, mon cher?” „Tres bien,” cum ar zice mușteriul din sceneta lu’ Nenea Iancu. Sigur, unii s-ar împăca greu cu ideea că vine unul ca Dumbravă să le strice socotelile și să îndrepte lucrurile.

Tot la fel de greu e să accepți că, „șmecherașul”, miticul, care, între noi fie vorba, nu-i nici de la Capitală, și nici de la Mioveni, ci din Turnu Ruieni, are și înclinații artistice. „Cum, bă, ăla se pricepe și la așa ceva?” ar exclama cârcotașii. Da, bă, ăluia, cum îi spui tu, i se datorează întâlnirea gugulanilor cu actorul, regizorul și scriitorul Dan Puric, în luna mai a anului trecut, dar și recitalul susținut de Paula Seling  în decembrie la Caransebeș ori concertul extraordinar de colinde din data de 16 decembrie. Să nu uităm spectacolele „Te binecuvântez Românie”, susținut de Corala Contrast și pe cel al Coralei ”Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului, de săptămâna trecută.

„Mare scofală, de parcă alții cu bani n-ar fi făcut la fel.”. Așa e, nu e nicio scofală, doar că alții nu au făcut-o. Au preferat cumpărăturile la mall, vacanțele în stațiunile de iarnă din Austria, și Crăciunul departe, cât mai departe de casă. Nu s-au gândit la așa ceva, pentru că n-au încercat niciodată să se pună în postura amărășteanului. A trebuit să vină „șmecherașul”, miticul de la Bucale să le arate că viața nu înseamnă doar bani și putere.

Și pe bună dreptate, că, dacă nici domnu’ deputat nu se dovedește patriot, nu muncește și nu se străduiește să voteze legi bune pentru teregoveni, luncăvițeni, ruscani și toată valea aia pe unde curge Timișul, apoi nici dracu nu o mai face. De pildă, domnu’ în cauză ne povestește, cu cuvintele sale, că produsul sau produsele românești care au în ADN-ul lor materii prime românești (lapte, carne, brânză, ouă, de exemplu), nu sunt suficient de promovate  în țărișoara noastră, iar pentru asta propune să se lipească pe ele un semn distinct, cum ar fi tricolorul, pentru ca oamenii să le recunoască mai ușor, ca să le cumpere. Altfel spus, domnu’ deputat și PSD din care face parte  calcă pe urmele lui Ghiță Funar, ăla care, pe când era primar, vopsise toate băncile din Cluj în roșu, galben și albastru.

Frumoasă inițiativă, trăiască cel ce a gândit-o en gross și en detail, dar te întreb eu pe tălică, domnu’ deputat ce ești, de ce n-ai făcut treaba asta până acuma? Cine te-a oprit să lupți pentru o cauză atât de dreaptă? Că din câte știu, la guvernare nu e nici USR și nici alde Simion și Șoșoacă, să-ți fi băgat bețe-n roate. Ești și tu, ca nen-tu Daea care tot așa dădea din gură ca o moară stricată. Dădea din gură și din mâini, de parcă s-ar fi apărat de muște și țânțari. Știți cum sunteți voi, ăștia care nu mai puteți de dragul și de grija teregovenilor, ruscanilor, în particular, și a românilor în general? Ca ăla care, dimineața  stând pe budă, ia poziția gânditorului de la Mahmudia, copleșit de atâtea probleme: „Ce să mai postez eu astăzi, ce să mai postez să nu mă uite lumea? Că despre educație am scris. Și despre sănătate. Ba chiar și despre Schengen mi-am dat cu părerea. Gata, am găsit, bag asta cu tricolorul lipit pe părădaise, curechi și morconi, iar mâine mai vedem noi.”.

Ei, vedeți voi oameni buni de ce bărzoii au ales ca primul cuib ce și-l fac primăvara în Teregova să fie în vârful celui mai apropiat stâlp pentru iluminat public de casa lu’ domnu’ deputat Damian?

Ca urmare, Nenea Ciucă și ai lui au încropit o ofertă de primăvară, din care vor bifa începând cu data de 1 mai următoarele măsuri: înghețarea salariilor și a angajărilor, limitarea cheltuielilor cu bunuri și servicii la nivelul celor din 2022, interzicerea cumulului pensie-salariu la stat și alte chestii de genul ăsta. Totul pentru „folosirea chibzuită a banilor”, obiectiv pe care și l-a fixat guvernul. Bă, ne Nicule, de unde le tot scoți, dom’le? Când te aud că vorbești de așa ceva, îmi vin dracii instant. M-am săturat să tot aud de 30 de ani aceeași placă: „să economisim, să chivernisim, să folosim chibzuit banul public.” Chibzuiți-i, bă, frate, cine vă oprește? Sau cine v-a interzis una ca asta până acum? Faceți-o și nu mai dați din gură, lăudându-vă cu „vom face și vom drege.” Bagă-te, bă, nea Nicule în ăia 200 de secretari de stat, directori şi membri în consiliile de administrație, precum şi angajaţi în conducerea serviciilor de informații, toţi cu rang de secretar de stat. Bagă-te, bă, nene, că acolo colcăie de secretari de stat. În unele ministere sunt și opt, fiecare cu secretară, mașină la scară, locuință de la RAAPPS și câte alte favoruri.

Bagă-te, ce mai aștepți? Auzi, dar cu interzicerea cumului pensie-salariu la stat ce se aude? Ei, stai liniștit, nu bat niciun apropo, că tălică ești prim-ministru și ai voie să cumulezi și să ai orice, inclusiv pensie specială și teză de doctorat plagiată. Eu vorbesc de ăia de sub matale care știi cum fac: ies la pensie la 48, 50 de ani, după care țuști la stat. Ce măsură luați în cazul lor? Cum? Rămâne ca la CFR? Mai întârzie câteva luni, până la alegeri? Așa ziceam și eu, să se întâmple cât mai aproape de campanie, să fie cât mai proaspăt în memoria alegătorului român naiv, dar de bun simț. Ptiu, să nu te deochi, nea Nicule, ce ne-o mai pricopsit Dumnezeu cu un premier ca matale!

Dar până să se rumenească mielul, cică Boc, care oricât ar îmbătrâni tot mic rămâne, le-a povestit cum nu apuca niciodată să ciocnească ouăle de Paște cu tătâne-su, pentru că ăl bătrân îl spărgea mereu de fruntea lui tare și lată. Curios ca o fată mare, Batistuța l-o întrebat dacă e adevărat ce zicea Vadim despre el că atunci când era mic ai lui îi făceau baie în ibric și că ta-su îl bătea la fund cu cureaua de la ceas. „Băi, deșteptule, ai luat-o și tu pe urma ăluia? Eu te-am trimis la Bruxelles să fac om din tine, iar tu mă iei peste picior. Faci mișto de mine. Ia vezi că mă supăr și când mă supăr, fac rău.”, i-ar fi zis Boc.

Și după ce-or mâncat ei bine, până la râgâială, au trecut la lucruri serioase, care țin de țară și popor, economii la bugete și de măsuri administrative. Boc și-ar fi dat cu părerea că risipa de bani pleacă de la prea mulți bugetari, și le-a povestit cum ar fi vrut el să-i mătrășească pe când era prim-ministru, dar n-a mai apucat, că între timp s-o spart partidul, iar el o trecut la PNL. Bolojan și-a amintit că în frigider rămăsese ciorbă de miel de la Paște și a cerut să o reîncălzească până el avea să le explice chestia cu comasarea județelor, o dată, de două, de trei ori până rămân doar 15 din 41, în timp ce Batistuță s-a angajat să susțină tăierea pensiilor speciale. Și iarăși Boc l-a pus la colț: „Mucles. Tu să nu mai vorbești neîntrebat, că iar te faci de rahat.” În concluzia celor 3 B, comasarea județelor, orașelor și comunelor va salva România și pe liberali de la dezastru.

Ptiu, ce ghinionul dracului pe capul tău, puiucule. Când tu, Romeo Dunca, să zici și Doamne ajută, vin ăștia trei și reîncălzesc ciorba de potroace. Fraier ai fi dacă i-ai mai vota la anu’. Dar și așa, fă-ți de cap cât mai stai pe acilea, că după ce o să desființeze Bolojan, Boc și Batistuță județele, e gata și pita ta. Că, vorba aia, cine o să te mai aleagă pe tine președinte?  Poate ăia de la Pârneaura și Agadici. Sau ăia de la Cârnecea și Dobroaia, că pe alții nu-i văd în stare să se lege la cap cu unul ca tine după ce le-ai promis atâtea în campania electorală și nu ai făcut nimic.  Dar și cu votul lor, tot nu faci mare brânză. În cel mai bun caz, vorbești cu primarul din Turnu Ruieni și îl rogi frumos să-ți facă flotant pe Borlova că poate așa prinzi și tu în mandatul viitor postul de administrator de comună, să poți avea sub control situația de pe Muntele Mic. Din câte îl cunosc eu pe primar, nu cred că te-ar refuza. Dă-te bine pe lângă el, că nu se știe niciodată de unde-ți sare norocul.

De ce îmi vin dracii? Uite, așa. De aia, să mă întrebi tu. De fapt, tălică ai dreptate. Eu ar trebui să mă bucur că exiști, că ești unde ești, că îmi dai subiecte zi de zi, că mă amuz pentru toate prostiile pe care le scrii. De pildă, ca în postarea asta luată cu copy-paste: „Cât de neserios și nedrept să fie autorul încât să deformeze realitatea? Clasarea pe primul loc, alături de județul Cluj, în clasamentul semnării de contracte pe PNRR a fost posibilă în primul rând datorită efortului echipei de proiecte de la CJ. Ținând cont de promisiunea din campanie de a realiza 500 de km de piste de biciclete în județ, iată că s-a semnat pentru 700. Peste 60 de milioane euro atrași în județ au făcut posibil acest clasament. Rușine deci, pentru cei care denaturează adevărul.”.

Bă, Romi, iar ai dat cu bățul în baltă. Ce are, bă, sula cu prefectura și ce ai postat tu cu ce am scris eu? Mai citește încă o dată, pe silabe, ca-n clasa a I-a textul meu, dar și pe cel din Express din Banat semnat de colega mea Ildiko Szendrei, să pricepi și tu. Că eu în articolul de care te legi am scris că Ministerul Dezvoltării a publicat lista cu proiectele depuse și aprobate pe Componenta 5 din PNRR – Valul Renovării, runda 1 + 2 din cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență. Și că, în județul nostru, Oravița e pe primul loc, cu 20 de proiecte aprobate, în valoare de 41 de milioane de euro, iar Consiliul Județean se află pe locul 4, la egalitate cu Primăria Dognecea (bă, omule, ce ți-o făcut Rof ăsta. Ți-a demonstrat că știe administrație, că știe să facă proiecte, nu ca tine, puiucule!), cu doar două proiecte. Ce au în comun, bă Romi, pistele tale de biciclete cu Componenta 5 din PNRR – Valul Renovării, runda 1 + 2 din cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență? Îți spun eu să știe și cei care ne citesc, nimic, bă. Dar absolut nimic. Una este una, alta este alta. Că tu faci confuzia între componente și axe, programe și ce-o mai fi, e treaba ta, dar eu te rog, ca înainte să postezi comentarii de genul ăsta, întreabă-ți, bă, consilierii dacă e bine sau nu ce ai scris, că de aia ai o armată pe lângă tine. Nu de alta, dar prea te faci de râs toată ziua!

Și cine sunt hoții, Gogule? Nu hoții de cai, ci ăia de destine! „Cin’ să fie, bă, nene, ăia care au știut de la bun început că Adiță putea fi șmecher, golănaș, miștocar, orice, dar nu hoț. Orice, în afară infractor cum încercară unii să-l facă. Orice.” Zi-le, bă, Gogule, pe nume, ce tot te coiești atâta. „Politicienii, nene, politicienii. Ăia, care n-au mumă, n-au tată. Ăia care merg la biserică să-i vadă lumea, nicidecum să se vindece de răul și păcatele pe care le au în suflet. Că ei au știut de la început că ce fac, nu fac bine. Dar nu le-a păsat, că erau la putere și n-o să-i tragă nimeni la răspundere.”

După doi ani de cercetări, investigații și de probe irefutabile, ce se mai poate face? Multe. De pildă, primarul beneficiar de la Moldova Nouă să facă un pas în față și să-i ceară scuze lui Torma. Să dovedească fair-play și să recunoască că a profitat de o conjunctură murdară. Dar cum s-o facă, că aici nu suntem la atletism, unde ridici două degete, spunând: „stop, eu am furat startul!” ci la vălăul cu politică dâmbovițeană? ” Scuze ar putea să-și ceară și politicienii de care vorbea Gogu meu, cei care au transformat alegerile de la Moldova Nouă într-o mascaradă. Așa ar fi corect: „Fraților, am greșit, asta e, ne-a luat valul, înjurați-ne, beliți-ne, puneți-ne la stâlpul infamiei, faceți ce vreți cu noi.”

Sigur, n-o s-o facă nici unii, nici alții, dar de rușine ar putea intra în pământ. Dar de unde atâta rușine, vorba aceluiași Gogu?