Bunăoară, zilele trecute ne spunea că prețurile la legume și fructe s-au liniștit, ba chiar au scăzut, cu excepția cepei. Și o spunea cu atâta convingere de ziceai că e chiar așa. Dar cum să nu crezi un om bătrân, cu părul albit, gârbovit de sarcinile de serviciu, de grija față de subalterni și semenii săi? Că oricât ați zice voi, nu este deloc ușor să fii ministru (și nu doar o dată, ci de patru ori) să mulțumești și varza creață de Bruxelles (nu contează care o fi ea) și capra autohtonă care paște în bătătura Palatului Victoria. Dacă nici pe unul ca el nu-l crezi, atunci în cine să mai ai încredere?
Este adevărat, vorbește repede, ca un comentator de fotbal brazilian, și pe moment nu îți dai seama de prostiile pe care le dă pe torogoată. Numai după ce te duci în piață la cumpărături realizezi câte prostii este în stare să spună. Păi cum, bă, nea Petre să te cred că prețurile astea s-au liniștit, când kilul de roșii aduse de la mama dracului te țin ca râia la distanță. Ne îndemni să le cumpărăm pe ale noastre, să-i băgăm țăranului, pardon, fermierului român banii în buzunar, nu turcului sau macaronarului. Zău, mă? Să dau 40 de lei pe kilu’ de roșii românești, când alea de afară se vând la jumătate preț? Bine, sunt și roșii mai ieftine, cu 15 lei sau chiar 9 lei kilul, dar de ce să cumpăr de la spahii, când pot lua de la ai noștri, cu 400? Că așa ne îndemni matale. De ce? A, ca să fiu patriot? Am înțeles.
Dar vin eu și te întreb pe tălică, unde este domnule faimosul Program „Tomata” cu care te lăudai? Există? Păi dacă există, atunci de ce nu sunt pe piață roșiile românești? A, vin la vară? Mersi, la vară o să am și eu , că m-am hotărât, o să-mi pun câteva fire de răsad în grădinița din fața blocului și o am roșii toată vara. Poate chiar și ceva gogonele de pus la borcan, dacă o fi toamna lungă…