Bine că o trecut fe-martie, că o dat colțul la urzică, dragaveiul și-a consolidat poziția de lider pe piață, la fel și leurda. Mâine, poimâine dă și măcrișul, corcodușele și dudele vor fi la mare căutare, așa că nu ai de ce să te plângi: nea Nicu Ciucă, întâiul nutriționist al țării, are grijă de noi să mâncăm sănătos, fără exces de carne și zaharuri. Nu că ar vrea săracul să fie așa, dar de unde să mai scoată bani pentru salariile bugetarilor și pensii? De unde?  

La drept vorbind, cum n-or murit aiă bătrâni în condiții chiar mai nasoale decât astea, n-o să murim nici noi, Gogule. Ne schimbăm modul de viață, băgăm în noi numai două mese pe zi, sărind peste cină. La nevoie, dimineața bem doar o cană cu apă pe stomacul gol. Apă călduță, de s-ar putea, și cu o felie-două de lămâie. Nea Nicu spune că trucul asta face minuni. Ca să fim siguri că rezultatele vor fi cele scontate, bem trei-patru căni, că japonezii așa fac de când se știu și uite cât de deștepți sunt. Deștepți foc, nu alta. Ăia nu-și bat nevestele, nici nu se ceartă cu vecinii. E drept, ei sunt mai mult înconjurați de ocean, dar chiar și așa.

Hai, că plec. Adio și un praz verde, cum se zice pe la Plenița lu’ nea Nicu Ciucă și nu te mai gândi la nebunia de săptămâna trecută. Alt rău să nu fie, Gogule, că la vremurile noastre mâncarea e fudulie și dăunează grav  portofelului. Pa!

Da’, dă-te mai aproape de gard, că nu te mănânc. Curaj, apropie-te. Dacă de ai tăi de acasă ți-e teamă, ce să mai zic de străini. Vino încoace, că vreau să povestesc ceva cu matale. Auzi ce vorbesc ăștia tineri când se întâlnesc pe unde umblă noaptea, de când ați dat liber la cluburi și baruri. Cică în cazul în care frontul se mută la noi, ei spală putina. Nici măcar nu se gândesc să dea foc la câmpii, cum făceau răzeșii lui Ștefan cel Mare ca să-i înfometeze pe vrăjmași, să otrăvească izvoarele și fântânile sau să blocheze cu bolovani trecătorile din munții țărișoarei noastre dragi, așa cum au făcut ostașii lui Basarab în lupta de la Posada cu Carol Robert de Anjou.

Nu, pur și simplu au de gând să plece din țară, să ducă rezistența armată din exil. De pe Facebook, Twiter și Tik-Tok. Se duc unde văd cu ochii. Nu crezi ce-ți spun? Ce dracu, nea Nicule, tălică nu ai cont pe site-urile astea de socializare să vezi ce postează junimea și intelectualii din ziua de azi? Uite, scria unu’, de pe la Popești-Leordeni, dacă nu mă înșel, că în caz de război se duce pe front, cu condiția să-i retrocedați țara pe care, zice ‘mnealui, i-ați confiscat-o acum 30 de ani. Bine, nu dă nume de politicieni, ci, așa, în general. De unde să i-o mai scoți cum a fost acum nu știu câți ani? Ce-a păpat gaia, e bun păpat.

Tot nu mă crezi? Păcat că nu am păstrat mesajul nenicului de care-ți vorbesc. Dar stai, așa, am salvat postarea lui Capatos. Îl știi matale pe Dan Capatos, ăla de la un „Showw păcătos”. Da, domnule, pe unde au trecut Cruduța și Bianca Drăgușanu. Ia, uite ce scrie: „Ce a făcut țara asta pentru tine ca tu să lupți pentru ea? La o adică, dacă vine războiul peste noi, eu îmi iau nevasta, copilul și la revedere. Plecăm, fugim pe unde apucăm.Eu am datoria să-mi apar copilul, nevasta, familia, părinții, dar nu țara! Asta să fie o lecție pentru politicienii care și-au bătut joc de țara asta în ultimii 20 de ani”. Și ca el or fi mulți, scârbiți de faptul că politicienii, nu se referă la matale în mod special, și-au bătut joc de țara asta.

Ce zici, ne Nicule? O armată fără soldați, numai armată nu mai este? Am dreptate? Noroc cu cei 2.000 de generali pe care îi avem. Că sunt făcuți la apelul de seară sau nu, ce mai contează. Importanți că sunt strategi destoinici, apți de război, gata să apere țara, pensiile speciale și pe noi. Le dăm kalașnicoave, AG-uri, puști-mitraliere, grenade, obuziere și îi punem la treabă.

Râdem, râdem, dar purcica e moartă în coteț, cum se spune pe la noi la Plenița. Ce a ajuns, nea Nicule, țara asta. Vai de curul nostru. Păi unde sunt domnule ăia nouă curcani sau ce-or fi fost ei, din Vaslui, și cu sergentul zece care plecau neînfricați la luptă? Unde e domnule Neajlovul, Rovinele, chiar și Tape? Unde s-au dus, nea Nicule, vremurile în care luptam la baionetă la Plevna și Smârdan de îi băteam la curul gol pe turcaleții lui Sinan Pașa, iar acum nu suntem în stare să scoatem un egal cu ăia de la Galatasarai, Trabzonspor și Konyaspor? De unde mai scoatem noi o pașoptistă înflăcărată ca și Ana Ipătescu sau o luptătoare precum Ecaterina Teodoroiu? De unde?

Zii și matale ceva, nea Nicule, nu mai fi atât de tăcut, că mă enervezi cu atâta calm. Încurajază-mă și spune-mi că nu-i dracu așa de negru, după cum îl fac unii, că avem rezerva de cadre asigurată. Liniștește-mă, nea Nicule, că de aia te am prim-ministru, nu să stai ascuns, ca un popândău, la Palatul Victoria.

Mă așteptam ca pesedeii să o facă praf, să măture cu ea pe jos, să sară la gâtul lu’ nea Ciucă, să-i bată obrazul sau să-i ceară socoteală, ținând seama de lipsa de experiență și a performanțelor Andrei la un nivel atât de înalt. Mă așteptam să facă asta, măcar ca replică la reacția lui Romeo Dunca la instalarea lui Gabriel Stika la conducerea Administrației Naționale a Apelor Române când acesta a declarat public că o astfel de numire nu e de bun augur și că va afecta grav județul. Bine, dacă e să luăm în seamă tot ce troncăne președintele Consiliului Județean riscăm să ajungem la sapă de lemn. Nu mai departe de declarația aia că: „numirea lui Stika s-a făcut cu susținerea PSD”. Deștept mai ești, bă, Romeo (mă tot mir de unde dracu le tot scoți), pe a cui susținere ai fi vrut să o aibă dacă el e pesedist? Pe-a liberalilor sau a ungurilor?  Ori pe a useriștilor?

Surprinzător, pesedeii nu au făcut niciun comentariu. Au stat cuminți în banca lor, dând dovadă de bun simț și de cavalerism când vine vorba de o femeie. Poate între ei, la o cafea sau un șpriț, or fi discutat ceva de genul: „Bă, ai văzut ce a ajuns Andra lu’ Vela?” dar numai atât. În spațiul public s-au abținut de la orice alt comentariu. Nu numai în cazul ei, dar nici când au fost numiți secretari de stat liberalii Andrei Ungur sau Daniel Surdu. Și nu pentru că nu ar fi avut nimic de zis, de comentat (o, Doamne, câte nu sunt de spus într-un astfel de moment!) ci pentru că, spre deosebire de Dunca și ghioceii din jurul său, ei  cunosc jocul politic, ăla care ține de cei care sunt la putere. Procedând așa, Mocioalcă, Hurduzeu, Crina, Mălăiescu și toți ceilalți i-au servit o lecție lui Romeo Dunca. Una de bune practici, din care, însă, este posibil ca acesta să nu învețe nimic. Și nu pentru că nu l-ar duce capul, ci pentru că așa l-au setat cei care se află în spatele lor. L-au setat și l-au tras cu cheia ca pe o jucărie chinezească și între timp au pierdut cheia!