Bine ați făcut. Peste alte șase luni, mai puneți de o răsmeriță, îl dați jos și pe don general și vă puneți un civil. Fără alegeri, fără nervi. Că la voi, e mai rău decât la triburile bantu și zulu, unde șefii nu se schimbă înainte de a se împlini anul de la alegerea în funcție. Da’, bă, dar acolo funcționează chestia aia între bărbați: gentleman’s agreement…

Acu’, ce mi-e șase luni, ce mi-e un an, tot dracul ăla e. Că tot la demitere se ajunge. Dacă m-ați întreba pe mine, v-aș da soluția care ar face pace și ar înceta lupta pentru ciolan. Să conduceți partidul prin rotație, 30 de zile fiecare. Nu contează dacă stabiliți asta prin tragere la sorți sau în ordine alfabetică. Cred că toată lumea ar fi mulțumită, de la al mic cu țâța-n gură, până la cel cu barba sură, cum se zice pe la noi. Că, știi cum e? Dacă nu ești în stare să arăți ce poți într-o lună, cu siguranță nu vei putea demonstra nici în cinci sau șase luni. Nu ar mai fi nervi, nu s-ar mai supăra nimeni, toată lumea ar fi prietenă cu toată lumea. Dar așa…

Vasilică, tată, ai fost fraier că ți-ai dat demisia. E adevărat, până la urmă tot îți făceau ăștia valiza și plecai, dar măcar să mai fi rămas câteva zile să fi văzut care ți-ar fi fost loiali până la ultima picătură de energie. Apropos de asta, unde a fost Bogdănel sâmbătă dimineața când i-ai convocat în ședința din Modrogan? Cum, care Bogdănel? Rareș, bă, Vasilică. Rareș, care acu șase luni țipa ca disperatul de i se umflase venele la gît și i se bulbucase ochii de credeam că crapă acolo pe scenă strigând: „Cîțu președinte! Cîțu președinte!” Unde? La păcănele? Dar Alinuța lu’ Gorghiu? A, ți-a cerut voie să rămână acasă să șteargă geamurile înainte de Paști. Sau Boc? Numai zic de alții, care din șefu’, boss, Florinel și Vasilică nu te scoteau, că n-are rost.

Nea Nicule, sama la ce-au pățit Șică Mandolină și Vasilică Cîțu. Că acu’ te pupă și te umplu de respect, iar mâine, poimâine te dau afară ca pe o măsea stricată. Coboară milităria din pod, fă instrucție cu ei, târâșiuri să le sară capacele, ca să nu le dai ocazia să se mai gândească la toate prostiile.

Nu le-ar fi rușine, mai Vasilică să-ți ceară una ca asta, după cât bine le-ai făcut? Mă mir că nu le crapă obrazul ăla când îți vorbesc una ca asta. Și cine s-a găsit să-ți ceară demisia, Rareș Bogdan, cel mai înfocat susținător al tău. Să-l fi contrazis careva de pensiile speciale, mamă, mamă. L-ar fi făcut una cu pământul. Ori, Raluca Turcan. Bă, Vasilică, eu m-aș fi dus la mânăstire, m-aș fi pocăit, dacă  Orban mi-ar fi spus ce-a spus despre ea la școală de vară a tinerilor liberale: „Nu trebuie să treceţi prin patul niciunui şef dacă vreţi să ajungeţi în funcţii publice importante”. Ș-acu vine să-ți ceară demisia. Spune și tu, cât tupeu poate avea femeia asta să-ți ceară să faci pași, să iei viteză? Ei, drăcia dracului. Și câți or mai fi din ăștia, Vasilică! Dar știi ce zic eu? Lasă-i, bre, să latre și să chițăie până li se va urî. Vezi-ți de drumul pe care ai pornit și nu te lua după unul sau altul.

Pentru binele PNL-ului, Vasilică, tată, înțelept ar fi să nu demisionezi. Ignoră-i! Ține-te tare pe poziție, stai pe lângă Iohannis, mai consultă-te cu el și lasă-i pe veșnicii nemulțumiți să spună ce vor. Crezi că altul în locul tău ar fi făcut mai mult în cele șase luni care au trecut de la alegerea ta? Eu nu cred. Dimpotrivă. Dacă nu erai tu, azi AUR era înaintea PNL-ului în sondaje, dar asta nu văd nici Rareș Bogdan, Flutur, și Turcan și nici cei care azi îți spun pa și pusi!

Da, așa e, ce caută ei acolo? Nu toți, ci doar unii, care s-au înscris din convingere în PNL și au acceptat să candideze pentru CJ, în ideea că vor face bine comunității pe care o reprezintă. Într-o pauză, la ședința de marți, l-am auzit pe unul spunând că n-a trăit niciodată o umilință mai mare decât cea la care îi condamnă Romeo Dunca. Să asculte în tăcere, ca la slujba de duminică, tot ce le spune El Presidente și să ridice mâna la comanda șefului de trib. E adevărat, sunt și liberali, unii chiar posesori de certificat de handicapat (nu râdeți, că așa este) care țin cu dinții de scaun și de indemnizația de ședință, echivalentul unei pensii modeste.

Pentru ăștia nu contează faptul că amorțesc stând trei-patru ore chirciți în scaunul ăla de pluș și nici că Dunca este luat peste picior de cei din Opoziție, așa cum s-a întâmplat la ședința cu pricina când, liderul PMP din CJ, Ionuț Popovici, i-a sugerat să citească „Legile fundamentale ale imbecilității umane”. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Cum să-i ceară, bă, așa ceva președintelui tău și tu să nu zici nimic pentru simplu fapt că nu ai acceptul lui să vorbești neîntrebat? De aici se vede că nici nu le pasă de Dunca gură aurită. E de noaptea minții, nu alta. Pentru ei este valabilă lozinca patriotică de dinainte de ’89: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.” Și, atunci, pentru ce să se obosească?

Rău e că nimeni nu are curajul să-i ceară lui Romeo Dunca să nu-i mai umilească. Să nu se mai creadă vechil pe moșia liberală. Și nu mă refer strict la liberalii din Consiliul Județean, ci la cei de deasupra lui. Nimeni nu îndrăznește, în afară de Nelu Popa, să-i spună: „Mai, ho, Romeo, lasă și pe alții să vorbească!”. Toți văd, toți sunt nemulțumiți, dar preferă să-l vorbească pe la colțuri. Atât, nimic mai mult. Și, atunci, nu este firească întrebarea pe care și-o pun unii cu scaun la cap:  „Doamne, ce caut eu aici?

De aici și atmosfera de cântece și voie bună din stația de autobuz. Bag sama că cei din sediu, unde liniștit intră zece oameni, trei persoane, o masă și două scaune, au ținut cu tot dinadinsul să împartă cu călătorii reșițeni bucuria alegerii lui nea Georgică. Din păcate, au lipsit pișcotul și șampania Zara turnată în pahare de plastic, de unică folosință și asta doar din cauza prețurile de la raft care au luat-o razna în ultimul timp. Îi înțeleg pe auriștii din Caraș-Severin, că sunt săraci, săraci, că n-au bani și nici experiență în sărbători grandioase, dar lasă că vine ea și vremea când vor ajunge la putere și atunci o să vedeți dumneavoastră schimbare la față. E primul lor succes semnificativ de când se agită ca sifonul, convinși că așa se face politică și nu e puțin lucru, ca să zic așa.

Mare lucru nu s-a înțeles din lucrările grandiosului congres desfășurat cu ușile închise, într-un secret desăvârșit, mai ceva ca discuțiile de pace dintre Putin și Zelensky, dar ceva, ceva tot am reținut: modestia și optimismul debordant a lui Georgică Simion. Că nu vrea să fie candidatul AUR la prezidențialele din 2024, dar va susține un candidat puternic, despre care spune că va câștiga alegerile din turul doi împotriva candidatului sistemului.  Doamne, cât altruism, câtă generozitate, câtă înțelepciune!  Nici nu ai zice că toate astea vin de la un fost șef de galerie, deprins mai de grabă cu hăulite gen: „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor” și „Hoții! Hoții!” Bravo, domnule George. Așa te vreau, inteligent, inteligibil și interesant. Teoria celor trei „i” dacă nu ai auzit de ea până acum.

Ia terminați, bre, cu răutățile astea de doi bani. Ce, alții au fost mai buni ori mai deștepți când au intrat în politică? Și uite unde au ajuns astăzi! Așa că, don Georgică, dă-i înainte că o zici bine!

Preț de cocaină, nu-i așa? Asta e nimic pe lângă roșiile cherry, dulci, pe care aceiași pensionari le-au descoperit într-un supermarket reșițean: 39,97 de lei kilul. La vederea prețului, unul dintre ei, mai slab de inimă, a leșinat. Până să vină salvarea, să primească îngrijiri medicale, au leșinat și ceilalți patru când au văzut prețul de la roșiile cherry Sunstream: 53,96 lei kilogramul. Asta în condiții de promoție, cu o reducere de 15%.

Bă, nebunilor, ce vreți, bă, să faceți cu noi? Zece euro kilul de roșii? Cât un prânz luat într-un restaurant din Germania sau Italia? Ne credeți proștii voștri? Păi nici la voi acasă nu sunt atât de scumpe, oricât de cherry ar fi ele. Chiar nu vă e rușine? Țăranul român aruncă roșiile că nu are cine să i le cumpere, iar voi le vindeți cu 10 euro. De ce, bă? Că sunt cherry și sunt aduse de la mama dracului? De asta? Asta s-o credeți voi, care ați venit la noi, luându-ne drept proști în comerțul cu amănuntul. Și vă merge jucăria, cât timp ăia care ne conduc nu fac nimic să vă pună la respect.

Domnule ministru Chesnoiu, nu știu câtă agricultură te-au învățat pe matale la Academia de Poliție, școală pe care ai absolvit-o sau dacă ai ținut vreodată o sapă în mână. Nu știu și nici nu mă interesează, dar nu pot să nu mă întreb: ce are, domnule sula cu prefectura? Cașcheta de milițian cu pălăria de paie purtată vara pe tarlaua patriei? Că de aici ni se trage și nouă. De la omul potrivit, la locul potrivit. Că pe altul mai specialist decât tălică nu a găsit PSD-ul ăsta? Pe nea Pătru Daea, de exemplu. O fi el cum o fi, dar măcar a absolvit Agronomia și știe să dea cu sapa.

De asta ne arată alții cu deștu’ și se minunează cât de proștii suntem. Că avem pământ  să dăm și la alții, dar cumpărăm roșii cherry cu 53 de lei kilul. Se minunează, însă noi nu vedem asta sau, în cel mai rău caz, ne amuzăm.

Coboară mai ales noaptea, când nu ai să vezi crac de hingher pe stradă. Între noi fie vorba, băieții ăștia cu lasouri și tranchilizante la brăcinar nu se omoară ei cu trecutul ziua, darămite noaptea, iar atunci când ajung în zonă, câinii dispar cât ai zice pește. Bag sama, că au ajuns și ei, săracii, să recunoască mașina cu hingheri.  Ce pot să vă spun în plus e că acești maidanezi sunt ghinioniști,  ghinioniști, că de când primăria a decis „să îngroape” în pământ  ghenele cu gunoi în unele locuri din Micro IV, se hrănesc doar cu miasmele ce emană în jurul platformelor, ceea ce, să recunoaștem, e un lucru bun pentru noi și rău pentru ei.  

Revenind la ideea inițială, spre deosebire de Paris, în Reșița nu o să vezi niciodată câini umblând cu covrigi în coadă. Cândva, mi-aș fi putut imagina o scenă de acest gen, cu un maidanez trecând țanțoș, fără să întoarcă capul, pe lângă un os „gras” sau o bucată de carne. Da, dar pe atunci, Reșița avea și un CSR, avea și un UCMR, avea și un Arsenal. Peste 25.000 de oameni care lucrau doar în aceste trei întreprinderi, cum se numeau atunci SA-urile din vremurile noastre. Sigur, doar în închipuirea mea s-ar fi putut una ca asta, deoarece pe atunci pâinea era pe cartelă, iar carnea pleca la export.

Astăzi, însă, UCMR și CSR se chinuie să supraviețuiască, cu nici 1.500 de oameni, în timp ce de Arsenal nu-și mai amintește nimeni, nici măcar acum când războiul e la doi pași de noi și ar fi nevoie de vestitele tunuri de altădată. Deși pâinea se vinde la liber, iar carnea e pe toate drumurile, nu ai cum să vorbești despre câini cu covrigi în coadă, oricât de patriot te-ai da!