Totul a plecat din seara în care l-ar fi sunat Gigi Becali, să-i spună că ar avea nevoie de unul ca el, la oile lui: „Dom’le, clămpău ești, respect la stână impui, deștept cât cuprinde.”, i-ar fi zis Jiji. „Deci, ești profilul de care am nevoie și care se caută astăzi în procesul ăsta de transhumanță modern de pe Facebook, Tik-Tok și Instagram. În fișa postului nu e trecut că trebuie să păzești sau să mulgi oile decât atunci când unul dintre ciobani se îmbolnăvește sau e învoit de mine să meargă la femei, la hotel. Mă înțelegi cum zic?”
Văzând că prezidentul nu zice nimic, Jiji și-a continuat pledoaria: „Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e stai de veghe la hotarul târlei, rezemat în ciomag. Să sperii hoții, lupii, urșii, jderii, dihorii și ce-or mai fi. Mă înțelegi cum zic? Trei mese pe zi, mănânci cât poți și bagi în tine cât intră, casă în mijlocul naturii, cu program de 12-14 ore pe zi. Îți plătesc cursurile Școlii Populare de Artă, îți cumpăr și un fluier sau un caval, să-ți treacă ziua mai repede. Bani, zece-cinșpe mii de euro pe lună, atât cât ia și un fotbalist la FCSB. Ce zici, batem palma?” După un minut de liniște, prezidentul i-ar fi răspuns somnoros: „Dom-nu’ Gi-gi, e ora 11 noap-tea, la-să-mă să mă gân-desc, să mă sfă-tu-iesc cu Frau Car-men. Te sun eu mâ-ine sea-ră.”
Ca un neamț ce e, a doua zi, fix la ora stabilită, l-a sunat pe Jiji. „Bu-nă sea-ra, dom-nu-le Be-ca-li. Sunt eu, Kla-us Io-ha-nnis.”. Fericit că-l sunase prezidentul, Jiji l-a întrebat curios: „Ei, te-ai gândit la propunerea mea?” Și a urmat alt minut de pauză adâncă și contemplativă: „Dom-nu Gi-gi. Din pă-ca-te, ghi-ni-on. As-tăzi am avut toa-tă zi-ua o-cu-pa-tă cu al-te gân-duri și nu am pu-tut să mă gân-desc la ce mi-ați pro-pus a-sea-ră. Mai lă-sa-ți-mi câ-te-va zi-le de gân-di-re.”.
Atât i-o trebuit lu’ Jiji: „Ce să te mai gândești, bă, Iohann. Cine crezi că o să-ți mai facă o propunere ca asta? Să stai rezemat în ciomag și să iei o căciulă de bani. Ăia care ți-au zis că o să conduci NATO ori Comisia Europeană? Așteaptă mult și bine. Nu te încrede nici în Ciolo, că el mi-a dat ideea să te duc la târla mea: «Bă, Jiji, i-am promis că îl fac ministru în mandatul viitor, numai să scap de gura lui. Cum să-l iau eu, bă în guvern pe ăsta care n-a făcut nimic în zece ani? Ce dracu’, oș fi fost eu covrigar la viața mea, dar nu și prost». Bă, tată, oferta asta e de nerefuzat, dar dacă nu te grăbești pierzi postul. Că eu am de unde alege. La mine la stână sunt doar absolvenții „României educate”: ingineri, juriști, profesori. Înțelegi cum stă treaba? Aș avea de unde să aleg, dar ar fi păcat să te văd așteptând poștașul să-ți aducă alocația de șomaj. Părerea mea.”