Ca o dovadă a afirmațiilor sale, la sfârșitul acestei săptămâni cei doi au fost împreună aproape în tot județul, întâlnindu-se cu alegătorii de pe Valea Bistrei, Valea Almăjului, Doclin și Zorlențu Mare. Iar cu cei doi, președintele PSD Marcel Ciolacu a fost la fosta întreprindere siderurgică din Oțelu Roșu și la UCMH, fostul UCMR.

Peste tot optimism în privința dezvoltării zonelor industriale, a creării locurilor de muncă și a stabilității politice.

Ultima parte a periplului liderilor PSD s-a consumat în Valea Almăjului.

„Locuitorii din #Bozovici şi din localităţile apropiate s-au arătat mulţumiţi de implementarea proiectului privind modernizarea şi dotarea clădirii fostului spital comunal care deservea toată zona. I-am asigurat încă o dată că, imediat ce voi deveni preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş – Severin, voi face demersurile legale pentru ca Spitalul din Bozovici să-şi recapete personalitatea juridică proprie, lucru care va permite atragerea şi mai multor investiţii şi a mai multor cadre medicale.”, mărturisea candidatul PSD la șefia CJ.

Silviu Hurduzeu spune că bani sunt, cele 3,5 milioane de lei alocaţi de parlamentarii PSD Caraş – Severin plus amendamentele lui Sorin Grindeanu şi Alfred Simonis. Mai sunt 3,2 milioane de lei de la Ministerul Sănătăţii prin intermediul Spitalului Judeţean special pentru Bozovici. Lor li se adaugă alte 8,2 milioane de lei prin PNRR.

„Îi mulţumesc domnului primar Adrian Stoicu pentru implicare şi abia aştept să facem echipă pentru Bozovici şi pentru întreg judeţul după alegerile din 9 iunie.”, a mai spus deputatul cărășean.

Echipa PSD s-a întâlnit și cu locuitorii din Bănia, prilej cu care Sorin Grindeanu i-a asigurat de sprijinul pe care îl va acorda în continuare lui Silviu Hurduzeu, în calitatea lui de ministru, de prim-vicepreședinte al PSD și, nu în ultimul rând, de prieten al acestuia.

La rândul său, Hurduzeu a ținut să precizeze:

„Îi mulţumesc gospodarului primar Alexandru Albu din comuna Bănia pentru primirea călduroasă pe care ne-a făcut-o în această duminică binecuvântată de mai mie, prietenului meu Sorin Grindeanu şi echipei PSD Caraş – Severin.

Le sunt recunoscător locuitorilor din Bănia pentru deschiderea de care au dat dovadă în a discuta despre posibilele soluţii pentru comuna lor şi pentru întreg Caraşul.”

P. E.

Potrivit spuselor lui Silviu Hurduzeu, unul dintre obiectivele mele majore în această campanie electorală este să ajungă în fiecare localitate din judeţul Caraş–Severin. Și aceasta, din două motive:

„1. Ca să arăt că fiecare cărăşean contează. Fiecare localitate trebuie sprijinită pentru a-şi atinge potenţialul.

2. Ca să dovedesc că voi fi un preşedinte de Consiliu Judeţean mereu printre oameni, spre deosebire de cel aflat acum în funcţie, pe care mulţi nu l-au mai văzut la faţă din 2020 şi până acum.”, a explicat deputatul cărășean.

Candidatul PSD la șefia CJ Caraș-Severin a mai spus că Dănuţ Oană, primarul comunei Doclin, a reuşit să mobilizeze comunitatea şi, în felul acesta, a avut o discuţie pozitivă şi serioasă despre viitorul comunei lor şi al Caraşului.

„Sunt optimist că, pe 9 iunie, cărăşenii mei vor vota în favoarea unei construcţii serioase, bazate pe un plan concret şi coerent, în detrimentul scandalului perpetuu din ultimii ani.”, a concluzionat Silviu Hurduzeu.

P.E.

Este tot ceea ce pot să îi transmit celui care în ultimele zile în loc să comunice ce poate face el în următorul mandat, preferă să se refere la candidatura mea și la mine. Referitor la zvonurile pe care le răspândește, doresc să transmit un singur mesaj – m-am înscris ca independent în cursa pentru Primăria Caransebeș pentru că vreau s-o câștig. Nu sunt parte din nicio strategie care ar presupune retragerea mea din cursă, indiferent în ce moment ar fi fost ea concepută (nici nu mai este posibilă, numele meu va apărea oricum pe buletinele de vot), nu am luat în calcul niciodată o asemenea opțiune.

Cel care face asemenea afirmații în mod cert se simte puternic amenințat de candidatura mea și are de ce. Pentru că oamenii din Caransebeș au înțeles că nu le sunt reprezentate interesele de actuala administrație, cum nu le-au fost reprezentate nici de cele anterioare, pentru că orașul este rămas în urmă din cauza actualei administrații și pentru că știu că merită mai mult. Ei văd ce s-a putut întâmpla în orașe similare ca dimensiune în ultimii ani și văd cum Caransebeșul rămâne în urmă. După atâția ani au înțeles că le-au fost irosite foarte multe șanse și nu mai vor să piardă timpul.

Sper ca ultima jumătate a acestei campanii să fie una corectă, să o dedicăm discuțiilor despre programele electorale cu care ne prezentăm fiecare, fără șmecherii, dezinformări și manipulări. Mai ales atunci când pretindem că avem un anumit nivel intelectual. Eu știu că am un program care, din momentul în care va fi pus în aplicare, va schimba în bine orașul nostru și vom fi mândri de el.

Felix, te credeam un om cu mai mult caracter și mai multă creativitate!

P.E.

Și mai spunea premierul că, cea mai veche întreprindere din România are viitor datorită faptului că Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie verde din România.

Înainte de a sosi la Reșița, Marcel Ciolacu a vizitat fostul combinat siderurgic de la Oţelu Roşu alături de împreună cu ministrul Sorin Grindeanu, unde gazde au fost Silviu Hurduzeu, candidatul social-democraților la conducerea CJ Caraș-Severin, și primarul Luca Mălăiescu.

„Am discutat despre o investiţie cu capital 100% românesc care va reporni motoarele industriei din zonă, oferind o importantă gură de oxigen oraşului.

Cuvintele pe buzele tuturor: Locuri de muncă bine plătite pentru cărăşeni. Asta propune #PSD şi asta va însemna planul meu de reindustrializare a judeţului Caraş – Severin.

Din grijă pentru oameni.

În timp ce alţii se ţin doar de scandaluri, noi îndrăznim să mişcăm lucrurile în direcţia bună.

#OţeluRoşu#CredÎnCaraşSeverin#ReindustrializareaCaraşului”, mărturisea Silviu Hurduzeu la capătul unei zile încărcate și pline de satisfacții pentru echipa și susținătorii săi.

P. E.

Oaspeții au fost întâmpinați de primarul Marius Ișfan cu pâine și sare, în semn de respect pentru prezența lor în comună și pentru ajutorul pe care l-a primit din partea celor doi.

„Am vrut neapărat ca oficialităţile de la Bucureşti să discute şi cu oamenii din zona rurală a judeţului nostru pentru a vedea care le sunt aşteptările din perspectiva calităţii vieţii, a salariilor şi pensiilor, dar şi a infrastructurii de care beneficiază.

Feed-back-ul este foarte bun tocmai pentru că am ajuns în punctul în care cărăşenii realizează că PSD este partidul care se gândeşte la oamenii simpli şi încearcă să-i ajute.”, a mărturisit Silviu Hurduzeu, și el surprins, plăcut, de ospitalitatea localnicilor.

De altfel, liderul social-democrat i-a mulțumit primarului Marius Işfan, pentru primirea călduroasă şi pentru încrederea pe care i-a acordat-o în momentul în care a decis să se alăture echipei pe care o conduce.

Partidul Social Democrat #PSD este alături de Caraş – Severin şi sprijină proiectele noastre de dezvoltare a judeţului.

Pe 9 iunie, votaţi candidaţii Partidului Social Democrat la primării, consiliile locale şi cel judeţean şi Silviu Hurduzeu pentru preşedinţia Consiliului Judeţean.”, a mai spus Silviu Hurduzeu.

P. E.

Nu, astăzi armata română este cu și despre profesioniști care, dincolo de mult trâmbițata dragoste de țară, de trecutul glorios și alte „bla, blauri” de acest gen, sunt angajați cu carte de muncă. Dacă nu sunt plătiți bine, corespunzător idealurilor patriotice ce-i animă, își iau porthartul și pleacă. Și în general apărătorii patriei se plâng că sunt prost plătiți comparativ cu alte categorii profesionale. Ba chiar mai prost decât oștenii lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân și lista poate continua cu alte exemple luate din manualul de istorie.

Oștenii ăia a lu’ Ștefan cel Mare erau plătiți în funcție de numărul de spahii pe care îi căsăpeau într-o luptă. Performanța era recompensată în butoaie cu vin de Panciu, Odobești și mai știu eu de care erau la modă atunci. Cel mai mult s-a câștigat după bătălia de la Vaslui când domnitorul i-a răsplătit pe cei mai viteji cu câte zece butoaie de Fetească, a câte 100 de litri fiecare. Apoi i-a lăsat la vatră, la neveste și la hangițele care se găseau pe toate drumurile județene și naționale. Asta s-a întâmplat la începutul lui decembrie.  În martie, au spălat butoaiele, apoi au mers la Cetatea Sucevei să-l roage pe domnitor să mai pună de o bătălie că li se terminase vinul.

În schimb, Mihai Viteazul era mai milităros. Ținea la disciplina și regulamentele militare. Unu nu mișca în front, deși nu era deloc ușor să stai în soare cu zalele alea pe tine zile în șir. Noroc că războaiele cu turcii nu se țineau iarna. Se semnase un protocol între părți, ca pe timpul iernii să nu se bată, ci să se odihnească și să se antreneze. Dar era și zgârcit. De exemplu, după lupta de la Șelimbăr, când l-a bătut măr pe Andrei Bathory, a organizat doar o serbare câmpenească și a dat o masă, cu o gustare, o ciorbă de praz și pulpițe de pui la cuptor.

Revenind la vremurile noastre, ministerul Apărării organizează de două ori pe an concurs pentru a deveni militari profesioniști. Prima întrebare pe care o pun la înscriere e ceva în genul: „Cât e salariu?” După ce li se explică ce și cum, fac stânga-mprejur și pe aci ție drumul. Cică, dragostea de țară și iubirea de moșie nu țin de foame!

Nu de același lucru a avut parte la Alaves unde antrenorul l-a băgat în echipă doar atunci când se accidentau  titularul și rezerva acestuia. În rest, intra în ultimele zece, cinsprezece minute ale jocului, să-și amintească spaniolii că era și el în lotul echipei. Sigur, de vină a fost, în primul rând, antrenorul. Om rău, dat  dracului care nu știu ce o fi avut cu bietul Ianis urmașul de drept al numelui tatălui său. Clar că nu i-a plăcut de ochii lui și de faptul că e copilul Regelui, că dacă ar fi fost un antrenor de Doamne Ajută, cu siguranță  l-ar fi băgat pe Kinderul lu’ Hagi să joace și într-un picior.

Dar așa renunță la el (unii zic că i se ia o piatră de pe inimă), Ianis, prințișorul lu’ tata Gică, se întoarce la Rangers, echipa care l-a împrumutat spaniolilor, dar nu ca să joace, ci să-și ia transferul pentru o altă echipă. S-a vorbit de una din Portugalia, mai accesibilă potențialului său, ba chiar și de Galatasaray Istanbul, nu că ar avea cine știe ce valoare, ci doar ca să calce pe urmele lu’ Gică, să vadă maternitatea în care s-a născut și parcul în care se juca când era mic. Că, oameni buni, între noi să fie vorba, fotbalul din Turcia nu mai e ca cel din urmă cu jumătate secol, iar Galata nici atât după câștigarea unui trofeu european. Turcii îl iau din respect pentru Rege, nu pentru altceva.

Și ca să fim corecți cu noi înșine, „micul Prinț” ar face bine să se întoarcă în campionatul nostru, la Farul, de exemplu, pentru a redeveni vedeta de altădată. Altfel, va rămâne o veșnică speranță a fotbalului românesc!

Așa o făcut și Jorjel înainte de a purcede la drum. A trimis un porumbel la reședința de vară a domnitorului, una pe lângă Brașov: „Bre, nea Vlade, ce faci zilele astea? Nu vrei să mergi cu mine la Timișoara? Vino în campanie cu mine, să-mi faci câta reclamă electorală că pe matale te știu din cărțile alea de istorie, până și ăia mici, de la gimnaziu. Nu stăm mult, și nici nu trebuie să ții discurs. Am eu grijă ca să iasă totul bine, că dacă o să te vadă lumea lângă mine o să mă voteze, crezând că matale ori te-ai înscris în AUR ori mă susții, ceea ce e tot un drac. Că după aia dau o masă la un restaurant. Să nu te sperii, restaurantul e un fel de cârciumă din vremea matale. Dar mult mai mare și fără mojici, numai cu domni.” Fiind între prima și a doua domnie, adică fără obiectul muncii, Vlăduț a acceptat imediat propunerea, că tot nu călcase până atunci pământul din Țara Banatului.

Bine, Jorjelu ar fi vrut să cheme pe mai mulți la Timișoara, ca să-i fie alături. Ștefan, Domnul Moldovei, s-a scuzat că tocmai se pregătea de o luptă cu turcii, Mircea cel Bătrân ar fi venit, dar numai ce plecase la băi la Govora și nu putea să întrerupă ședințele de fizioterapie, iar Baba Novac și frații Buzești erau la un workshop pe teme de integrare europeană. Singurul disponibil, dar care l-a refuzat categoric, a fost Eminescu, care nu l-a uitat și nu l-a putut ierta pe Jorjelu pentru că n-a fost în stare să recite o strofă din Luceafărul la serbarea de sfârșit de an, din clasa a VIII-a.

La Timișoara s-a plimbat la braț cu domnitorul Țării Românești, au mâncat semințe de floarea-soarelui, plescavița și covrigi cu susan și au pornit pe corso, unde se strânseseră războinicii lu’ AUR. Acolo, în Piața Mare, unde Jorjelu și Vlăduț au improvizat o mică scenetă, în încercarea de a-l îmbuna pe Bădia Mihai:  „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei// Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei// Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni// Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni. Replica lui Vlăduț a fost genială, rostită mai ceva ca George Vraca: „Măi, nebunule, unde să vin, mă, tu nu vezi că sunt acilea, lângă tine?”

Finalul a fost apoteotic, Jorjelu l-a chemat lângă el pe domnitor cu îndemnul: „Vino Vlad Țepeș să facem o poză amândoi” , și ceilalți răzeși, pardon, auristi din Piața Operei au făcut la fel, convinși că în felul acesta vor intra în manualele de Istorie din ciclul gimnazial.

Când l-a văzut cât de concentrat era (aproape că nu-l simțise când a intrat în cabinetul său de lucru), nea Ciucă i-ar fi zis:

– Ce-i cu atâta muncă pe capul tău, Iohanne? Mai odihnește-te și tu că, vorba aia, te surmenezi la cap acum, înainte de pensie. Zău, Iohanne. Ți-o spun ca la fratele meu, du-te undeva în concediu și recreaază-te. Ia-o pe Frau Carmen și închiriați o cameră. Profită cât mai sunt prețurile astea de extra sezon, că ai muncit destul în zece ani de când ne conduci pe noi toți, prieten drag.

Cu zâmbetul lui inconfundabil, care ar topi până și inima unui canibal, Iohann al românilor i-a răspuns:

– Măi, Necușoare, îți mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți, dar să știi că de data asta lucrez la al doilea volum de memorii. Va fi cu siguranță un bestseller. Uite, îți citesc doar o frază, să vezi și tu că nu te mint când îți spun că așa va fi: «Dimineață senină, la ora micului dejun, cu brânzică din Mărginimea Sibiului unt nemțesc și ceai de plante culese de Frau. Păsărele ciripesc, albinele au pornit colinda, iarba crește încet, dar sigur, pomii înfloresc, natura e ca o fată-fecioară cu bujori în obrăjori!»

– Vai, Iohann, tu chiar ai sensibilitate, talent și simț artistic în tine cum nu bănuiam. Nu degeaba ești profesor...

– Sunt profesor de fizică, gândește-te dacă aș fi studiat Literele….

– Azi ai fi fost lângă Dinescu, Cărtărescu și alții.

Cu zâmbetul lui tâmp, Iohann s-a mulțumit să-l aprobe, dând din cap, apoi s-a ridicat de la calculator și au ieșit din birou și palat:

– Uite, Necușoare, ce flori frumoase. Pe unele le-am găsit aici, pe altele le-am plantat chiar eu cu mânuțele mele. Uite, lavanda asta e din semințele pe care le-am cumpărat dintr-o piață din Londra. Are un parfum seducător, Necușoare .Salcia de acolo nu e de a noastră, ci am primit-o de la ambasadorul Japoniei, iar garofița asta am luat-o dintr-un concediu făcut, parcă în Spania. Nu, mint, nu din Spania, ci din Italia. Din Spania am adus magnolia asta grandiflora care este un exemplar deosebit, cum de altfel e și leandrul acesta din familia Nerium Tufa Multicolor, primit de la gazda mea din Grecia.

– Frumos, Iohann, frumos!

– Danke, Necușoare, Danke. Am căutat să sădesc și să plantez arbuși și plante din toate țările pe care le-am vizitat ca și președinte. Cu răbdare și migală am refăcut tabloul idilic, ca să mă exprim literar-artistic, a ceea ce vou românii, aici intru și eu, Grădina Maicii Domnului.

– Încă o dată, Iohann: schöne, sehr schöne!

– Danke! Aici m-am simțit ca în rai. Când mă întorceam din vizitele de peste hotare sau vacanțe, veneam aici și mă recuperam, refăcându-mă psihic și sufletește.

Apoi întorcându-se spre Necușor:

– Te-am chemat să-ți spun că tot ce e aici, dar absolut tot, ți le las ție moștenire. Să ai grijă de ele, să le stropești în fiecare dimineață, să le schimbi gunoiul, să smulgi buruiana de la rădăcină, să tunzi iarba, că altceva nu ai de făcut în cei cinci ani de președinție. A, câteva întâlniri oficiale, două-trei vizite, și cam atât.

Necușor cade pe gânduri, Iohann, puțin surprins:

– În loc să te bucuri, Necușoare…

– M-aș bucura, Iohann, dar mă gândesc la Marcelu. Ce-o să zică…

– Ce să zică? N-o să zică nimic. O să-l chemi săptămânal în vizită la Cotroceni și o să-i treacă.

Necușor, tăcut în continuare:

– Nici așa nu e bine?

– Ba e bine, Iohann, dar mi-e teamă că nu va fi așa: Nu eu voi fi cel care îl va invita la Cotroceni, ci invers.

Pe fața lui Iohann apăru instantaneu o grimasă:

– Scuze, trebuie să merg acolo unde până și regele merge singur și pe jos. Auf Wiedersehen!

Și dus o fost!

Lucru valabil și pentru primarul din Vrani, Nicolae Răzvan Otiman care, spre (ne)onoarea sa, a primit de curând o Notificare de la constructorul, Help Trans SRL Oravița, care i-a executat lucrările de la A la Z, adică ca la carte, la complexul sportiv de la marginea comunei, prin care primăria e solicitată să achite o factură emisă în 26 ianuarie 2024, în valoare de 39.000 de lei, reprezentând contravaloarea închirierii a unui număr de trei utilaje-autogreder, buldozer și autotrailer.

Păi se poate, domnule primar? Te pomenești că tălică ești ca ăla din povestea aia: „Când îi dai, îi fată vaca, când îi ceri, îi moare vițelul.” Adică, când ți-a închiriat utilajele astea cu care ai amenajat terenul de fotbal a fost bine, iar când să-i dai banii pe serviciul făcut, l-ai trimis la plimbare pe constructor. Asta-i treabă? Așa face un primar cu un constructor care atunci când ți-a ars buza a dat totul de-o parte și ți-a întins o mână de ajutor? Rușine, dom’le, rușine, și asta pentru că ești, sau ar trebui să fii cel mai corect și mai gospodar din sat.

Și asta nu e totul, cei de la Help Trans SRL solicită  primarului să ia măsuri pentru intrarea în legalitate „cu privire la lucrările tehnico-edilitare efectuate de societatea noastră la obiectivul de investiții «Sală de sport școlară în comuna Vrani», respectiv «Acces sală de sport, alimentare cu apă și lucrări de branșament», având ca finalitate semnarea situațiilor de lucrări conform execuției fizice din teren.”

Mai pe românește, primăria și constructorul s-au înțeles să fie executate lucrările respective, iar plata să se facă ulterior. De ce asta? O explică constructorul în Notificare: „Societatea noastră a acceptat efectuarea lucrărilor tehnico-edilitare în valoare de 176.905 lei, fiind constrânsă de respectarea termenului de execuție(recepția obiectivului de execuție) care nu se putea efectua nerealizării acestor lucrări care erau în sarcina dvs. Și pe care nu le-ați executat.” Cum ar veni: „Dom șef, pupa-ți-aș mâinile tale, fă ceva și nu mă lăsa cu ochii în soare că ți-oi plăti până la ultimul leu.” Și când s-o văzut cu sacii în căruță, primarul o întors foaia. Poate pentru unii 176.000 de lei n-o fi vreo sumă. Pentru Help Trans SRL care asigură salariile a unui număr de 160 de angajați e ceva. Și chiar dacă nu ar fi, sunt bani pentru care oamenii firmei au muncit cinstit, fără să crâcnească.

Prieteni, prieteni, dar totul e până la bani, nu-i așa dom’ primar? Ăștia de la Help Trans SRL nu se glumesc, ba chiar promit să vă acționeze în judecată. Mai mult, dacă nu veți înțelege de bună voie, nu exclud posibilitatea să desființeze lucrările mai sus enumerate, în condițiile în care vi se pare normal să beneficieze de ele, fără să le fi plătit.

În concluzie, bre, n-am eu dreptate ca înainte de a începe campania toți candidații să se spovedească? Am dreptate sau nu, domnule primar de Vrani? Am, dar cine e prostul să mă asculte?

”

Ei, de unde atâta rușine, nene? Unde ai văzut matale rușine în ziua de astăzi la politicienii noștri? Eventual nesimțire, dar nicidecum rușine. Că știi cum e vorba la noi: „Cu rușinea mori în drum.” Fii domnule tupeist, bățos și promite tot ce vrea să audă omul din fața ta, că altfel nu te votează nici dracu. Lasă-l să creadă că ești deștept, gospodar, cinstit și că ești gata să muncești pentru el până dai în brânci. Fă asta că doar nu te doare gura. Vorbește-i despre orice, Că-i faci alei betonate, părculețe cu floricele, băncuțe la poartă sau la scara blocului. Că vei sta și după programul de lucru, doar ca să-i fie dumnealui bine, că ai pe cineva în minister care ți-a promis că te va ajuta cu tot ce e nevoie. Dar să nu te împingă păcatul să-i spui că ai de gând să-i tai ajutorul social, să-l pui să plivească buruienile și să cosească iarba, că te-ai lins pe buze de câteva zeci, poate sute de voturi. Că, știi cum e, îi spui unui asistat că-l pui la treabă (tu fiind sincer, de altfel), ăla spune la altul în situația lui, și tot așa până aude tot satul. Și atunci, adio primărie.

Un gând și pentru alegătorii care încă nu știu cu cine să voteze. Nu vă mai lăsați prostiți de agaricii care visează să ajungă primari. Nu vă mai vindeți speranța (aia mică pe care o mai aveți) pe doi mici, trei beri și o pungă cu sigla de partid. Și nu uitați, Celentano, Firicel, Giani, Dorel, Brânzoi și Nicu Rață nu sunt altceva decât personaje dintr-un serial, nicidecum modele de viață. Și dacă o să înțelegeți asta, cu siguranță o să vă fie mai bine în viitor.