Da’, apropos de judecăți, ai dracu sunt ăștia de la instanțe, măi, Romi. Nu țin niciunul cu matale. Și nu înțeleg de ce.  Nu auzi pe unul să zică: „bă, hai să-i dăm dreptate și lui Romică ăsta, că-i și el ditamai  președintele Consiliului Județean.” Știi, ca la fotbal unde echipele gazde și alea tari, ca Steaua și CFR au o atenție în plus de la arbitru. Un 10%, acolo. La capitolul ăsta nu poate să zică nimeni că ești favorizat pentru că ești de la putere, Dimpotrivă, pe unde te prind judecătorii, te căpăcesc de-ți merg fulgii.

Nu mai departe zilele trecute,  cu noua organigramă pe care ai pierdut-o în instanță. Bine, în cazul ăsta nu poți să le reproșezi nimic magistraților că la cum ați făcut-o și ați dres-o la momentul respectiv, era clar că va ieși cu proces. Bă, Romi, ce dracu, nu ți-am spus de atâtea ori că atunci când nu știi ceva, întreabă și tu pe alții care știu. Pe ăia care sunt mai deștepți decât tine. Chiar și de la PSD, dacă în PNL nu ai așa ceva. Lasă rușinea la o parte și, îl chemi într-o zi pe Crina la tine la birou. Și îi spui așa: „Bă, John (sau cum te adresezi tu de obicei), uite, vreau să fac asta și asta și nu știu cum să procedez să fie bine. Învață-mă tu, că ești mai cu experiență, mai priceput în ale administrației.” Mă rog, chestii de astea care să-l ungă la inimă. Nu cred că John Crina nu te-ar înțelege și nu te-ar ajuta. Îți mai spune el câteodată că o iei pe arătură, dar sunt convins că nu ți-o spune cu răutate, ci pentru că îi ești drag. Și Ionuț Popovici te-ar putea ajuta, dar știu că de ăla nu te rogi.

Vorbeam de organigramă. Ai crezut că dacă ești președinte la CJ faci ce vrei, dai afară și angajezi după cum ți se scoală și ți se arată noaptea în somn. Că poți să-i faci consilieri personali pe toți prietenii tăi din Timișoara, că poți să tai și să spânzuri. Ei, uite că nu e chiar așa, măi, Romi. Nici măcar la autobaza cu TIR-uri nu e așa, darămite aici. Dacă nu ai gândit-o atunci, azi ai rămas și fără consilieri. Ce te-or mai înjura unii, mamă-mamă că, de bine de rău mâncau și gura lor o pită de la CJ. Nu vorbesc de Horia Irimia, că ăsta găsește loc la orice primărie din județ, că ai văzut, să-ți facă în ciudă, s-a pozat la intrarea din Primăria Oravița, să aibă amintire de pe unde a trecut în viața lui, ci de ceilalți consilieri. Dar, lasă, are grijă partidul și de ei, nu le plâng eu de milă.

Ce vreau să-ți spun măi Romi e că pe lângă procesul ăsta cu organigrama s-ar putea să-l pierzi și pe ăla cu Salvamontul. Și nu doar cred, ci sigur se va întâmpla asta. Nistor va fi repus pe funcție și atunci să te văd ce o să faci cu Coco Galescu. Cum o să-i explici lui Coco ca atâta ai putut să faci pentru el? Cum? Nici tu nu știi. Înțeleg, de asta ești și supărat de la o vreme…

Ușor de zis, greu de decis cine să fie acele persoane, în afară de americani și NATO, în care să ne punem toată nădejdea noastră.  Cum s-ar zice, acele persoane care să ia hora înainte, ca la olteni, ori să joace brâul, ca în Banatul de Munte. Și după o atentă și profundă analiză socială, dar nu numai, ministrul de la Armată, don Vasile Dâncu, ne-a făcut mândri din punct de vedere gramatical, literar, strategic, logic și alte chestii de acest gen de exprimare: „Nu poți să mobilizezi decât oameni care sunt mobilizabili”. Remarcabil gândit. Mai profund de atât nici că se putea. Că, vorba aia, ce să faci într-un război cu oameni nemobilizabili? Adică cu ăia care nu au făcut stagiul militar, care nu au făcut pregătire militară într-un fel sau altul. Altfel spus, cu ăia care n-au ținut în viața lor în mână o valiză de lemn, care nu știu la ce e bună o gamelă, un culcat, un târâș pe coate, un planton. Care n-au scris o dată, măcar o dată, pe un gard de plăci de beton, „AMR 30!” și nici nu au strigat la vederea pufanilor „HAI LIBI!”

Nea Vasile ai dreptate, domnule: ar fi o mare  idioțenie să-i mobilizezi pe oamenii ăștia, care au 40 de ani și un pic. Niște copii, ce să zic. Ce să faci, frate, cu ei  în război dacă săracii nu știu să țină o pușcă în mână? Că ăștia chiar mor nevinovați și îi ai pe conștiință pe lumea ailaltă. Lasă-i, bre, lângă curul muierii și a amantei, să dea like-uri pentru ce se întâmplă pe front, că ești mai câștigat așa. Pe ăștia ține-i acasă, nea Vasile și trimite-i la război pe ăia care, în prostia lor, au crezut că dacă  fac armata, țara le va fi recunoscătoare. Da, recunoscătoare, trimițându-i să lupte în prima linie în loc să-i țină acasă să se gândească la pensie, să aibă grijă de nepoți. Poate, tocmai și asta e ideea. Lasă-i pe ăștia tineri acasă, să se maturizeze, să se distreze, că oricum nu fac parte din generația care așteaptă să le mulțumească cineva pentru serviciile aduse țării!

Bine că o trecut fe-martie, că o dat colțul la urzică, dragaveiul și-a consolidat poziția de lider pe piață, la fel și leurda. Mâine, poimâine dă și măcrișul, corcodușele și dudele vor fi la mare căutare, așa că nu ai de ce să te plângi: nea Nicu Ciucă, întâiul nutriționist al țării, are grijă de noi să mâncăm sănătos, fără exces de carne și zaharuri. Nu că ar vrea săracul să fie așa, dar de unde să mai scoată bani pentru salariile bugetarilor și pensii? De unde?  

La drept vorbind, cum n-or murit aiă bătrâni în condiții chiar mai nasoale decât astea, n-o să murim nici noi, Gogule. Ne schimbăm modul de viață, băgăm în noi numai două mese pe zi, sărind peste cină. La nevoie, dimineața bem doar o cană cu apă pe stomacul gol. Apă călduță, de s-ar putea, și cu o felie-două de lămâie. Nea Nicu spune că trucul asta face minuni. Ca să fim siguri că rezultatele vor fi cele scontate, bem trei-patru căni, că japonezii așa fac de când se știu și uite cât de deștepți sunt. Deștepți foc, nu alta. Ăia nu-și bat nevestele, nici nu se ceartă cu vecinii. E drept, ei sunt mai mult înconjurați de ocean, dar chiar și așa.

Hai, că plec. Adio și un praz verde, cum se zice pe la Plenița lu’ nea Nicu Ciucă și nu te mai gândi la nebunia de săptămâna trecută. Alt rău să nu fie, Gogule, că la vremurile noastre mâncarea e fudulie și dăunează grav  portofelului. Pa!

Da’, dă-te mai aproape de gard, că nu te mănânc. Curaj, apropie-te. Dacă de ai tăi de acasă ți-e teamă, ce să mai zic de străini. Vino încoace, că vreau să povestesc ceva cu matale. Auzi ce vorbesc ăștia tineri când se întâlnesc pe unde umblă noaptea, de când ați dat liber la cluburi și baruri. Cică în cazul în care frontul se mută la noi, ei spală putina. Nici măcar nu se gândesc să dea foc la câmpii, cum făceau răzeșii lui Ștefan cel Mare ca să-i înfometeze pe vrăjmași, să otrăvească izvoarele și fântânile sau să blocheze cu bolovani trecătorile din munții țărișoarei noastre dragi, așa cum au făcut ostașii lui Basarab în lupta de la Posada cu Carol Robert de Anjou.

Nu, pur și simplu au de gând să plece din țară, să ducă rezistența armată din exil. De pe Facebook, Twiter și Tik-Tok. Se duc unde văd cu ochii. Nu crezi ce-ți spun? Ce dracu, nea Nicule, tălică nu ai cont pe site-urile astea de socializare să vezi ce postează junimea și intelectualii din ziua de azi? Uite, scria unu’, de pe la Popești-Leordeni, dacă nu mă înșel, că în caz de război se duce pe front, cu condiția să-i retrocedați țara pe care, zice ‘mnealui, i-ați confiscat-o acum 30 de ani. Bine, nu dă nume de politicieni, ci, așa, în general. De unde să i-o mai scoți cum a fost acum nu știu câți ani? Ce-a păpat gaia, e bun păpat.

Tot nu mă crezi? Păcat că nu am păstrat mesajul nenicului de care-ți vorbesc. Dar stai, așa, am salvat postarea lui Capatos. Îl știi matale pe Dan Capatos, ăla de la un „Showw păcătos”. Da, domnule, pe unde au trecut Cruduța și Bianca Drăgușanu. Ia, uite ce scrie: „Ce a făcut țara asta pentru tine ca tu să lupți pentru ea? La o adică, dacă vine războiul peste noi, eu îmi iau nevasta, copilul și la revedere. Plecăm, fugim pe unde apucăm.Eu am datoria să-mi apar copilul, nevasta, familia, părinții, dar nu țara! Asta să fie o lecție pentru politicienii care și-au bătut joc de țara asta în ultimii 20 de ani”. Și ca el or fi mulți, scârbiți de faptul că politicienii, nu se referă la matale în mod special, și-au bătut joc de țara asta.

Ce zici, ne Nicule? O armată fără soldați, numai armată nu mai este? Am dreptate? Noroc cu cei 2.000 de generali pe care îi avem. Că sunt făcuți la apelul de seară sau nu, ce mai contează. Importanți că sunt strategi destoinici, apți de război, gata să apere țara, pensiile speciale și pe noi. Le dăm kalașnicoave, AG-uri, puști-mitraliere, grenade, obuziere și îi punem la treabă.

Râdem, râdem, dar purcica e moartă în coteț, cum se spune pe la noi la Plenița. Ce a ajuns, nea Nicule, țara asta. Vai de curul nostru. Păi unde sunt domnule ăia nouă curcani sau ce-or fi fost ei, din Vaslui, și cu sergentul zece care plecau neînfricați la luptă? Unde e domnule Neajlovul, Rovinele, chiar și Tape? Unde s-au dus, nea Nicule, vremurile în care luptam la baionetă la Plevna și Smârdan de îi băteam la curul gol pe turcaleții lui Sinan Pașa, iar acum nu suntem în stare să scoatem un egal cu ăia de la Galatasarai, Trabzonspor și Konyaspor? De unde mai scoatem noi o pașoptistă înflăcărată ca și Ana Ipătescu sau o luptătoare precum Ecaterina Teodoroiu? De unde?

Zii și matale ceva, nea Nicule, nu mai fi atât de tăcut, că mă enervezi cu atâta calm. Încurajază-mă și spune-mi că nu-i dracu așa de negru, după cum îl fac unii, că avem rezerva de cadre asigurată. Liniștește-mă, nea Nicule, că de aia te am prim-ministru, nu să stai ascuns, ca un popândău, la Palatul Victoria.

Mă așteptam ca pesedeii să o facă praf, să măture cu ea pe jos, să sară la gâtul lu’ nea Ciucă, să-i bată obrazul sau să-i ceară socoteală, ținând seama de lipsa de experiență și a performanțelor Andrei la un nivel atât de înalt. Mă așteptam să facă asta, măcar ca replică la reacția lui Romeo Dunca la instalarea lui Gabriel Stika la conducerea Administrației Naționale a Apelor Române când acesta a declarat public că o astfel de numire nu e de bun augur și că va afecta grav județul. Bine, dacă e să luăm în seamă tot ce troncăne președintele Consiliului Județean riscăm să ajungem la sapă de lemn. Nu mai departe de declarația aia că: „numirea lui Stika s-a făcut cu susținerea PSD”. Deștept mai ești, bă, Romeo (mă tot mir de unde dracu le tot scoți), pe a cui susținere ai fi vrut să o aibă dacă el e pesedist? Pe-a liberalilor sau a ungurilor?  Ori pe a useriștilor?

Surprinzător, pesedeii nu au făcut niciun comentariu. Au stat cuminți în banca lor, dând dovadă de bun simț și de cavalerism când vine vorba de o femeie. Poate între ei, la o cafea sau un șpriț, or fi discutat ceva de genul: „Bă, ai văzut ce a ajuns Andra lu’ Vela?” dar numai atât. În spațiul public s-au abținut de la orice alt comentariu. Nu numai în cazul ei, dar nici când au fost numiți secretari de stat liberalii Andrei Ungur sau Daniel Surdu. Și nu pentru că nu ar fi avut nimic de zis, de comentat (o, Doamne, câte nu sunt de spus într-un astfel de moment!) ci pentru că, spre deosebire de Dunca și ghioceii din jurul său, ei  cunosc jocul politic, ăla care ține de cei care sunt la putere. Procedând așa, Mocioalcă, Hurduzeu, Crina, Mălăiescu și toți ceilalți i-au servit o lecție lui Romeo Dunca. Una de bune practici, din care, însă, este posibil ca acesta să nu învețe nimic. Și nu pentru că nu l-ar duce capul, ci pentru că așa l-au setat cei care se află în spatele lor. L-au setat și l-au tras cu cheia ca pe o jucărie chinezească și între timp au pierdut cheia!