Dragă Dorinel (Hotnogu) dacă ai vrut să-i trezești la viață pe useriști, să mai audă lumea și de ei după ce Cîțu le-a luat borcanul cu miere și cutia cu rahat, trebuie să recunosc că ți-a ieșit pasența. Ai reușit să-l sensibilizezi pe Bulai și asta nu e puțin lucru, căci, dragul meu prieten, Iulică Bulai nu-i un fitecine în lumea artistică de astăzi, ci un adevărat activist cultural cunoscut, un promotor al artei stradale. Chiar dacă au trecut ani buni de atunci, norvegienii își amintesc cu drag și nostalgie de vremurile în care Bulai îl interpreta pe marele lor Ibsen, în postura de „levende statue.” Adică, pe stradă și pe mărunțișul din portofelul trecătorilor. Sigur, n-a făcut milioane de coroane norvegiene, dar de o ciorbiță și de o coadă de pește tot se aduna seară de seară. Altfel spus, îmbina plăcutul cu utilul!

Iar ție, dragă Dorinel, ți-aș sugera să întregești lucrarea maestrului, chemând și un peisagist, de la Capitală bineînțeles, să sădească în găurile sacilor cu nisip panseluțe rococo, galbene și albastre, în spiritul operei din Parcul Tricolorului. În felul acesta ai închide gura cârcotașilor și neaveniților pe tărâmul artei, iar tu ai putea deveni maestrul de ceremonii la tot ce noi, populimea, nu ne vom pricepe niciodată.

Nea Nicule, bată-te norocul să te bată! Ce ne-ai speriat, domnule, zilele astea. Ne-ai ținut cu sufletul la gură în privința candidaturii la congresul extraordinar de peste trei zile. Credeam că lași pe altul să-și facă damblaua pentru a pune mâna pe putere. Pur și simplu te-ai jucat cu nervii și cu inima noastră, că ai lăsat să se înțeleagă că nu erai hotărât să candidezi, să-i iei locul lui Vasilică Cîțu. Să intri în galeria liberalilor, iubitori de neam și de țară.

Bine că te-ai hotărât până la urmă și ne-ai luat o piatră de pe inimă cu moțiunea „Uniţi pentru o Românie stabilă şi puternică” cu care te vei prezenta duminică la congres. Ce frumos sună. Mobilizator și plină de speranțe, ca în reclama TV cu trei într-una. Unitate, stabilitate și putere într-o singură Românie! Dacă nu aș știi că ești oltean de la Plenița, aș zice că ai avut glume în program când ai dat titlul ăsta. Dar așa… Nu cred că există politician român să zică altceva, să nu fie de acord cu matale. Bine, în afară de useriști, care îți vor bate mereu obrazul pentru teza aia de doctorat, și auriști ce nu vor înțelege niciodată metafora cu trei chestii înghesuite într-una singură.

Mie unul îmi place efectiv cum le zici în moțiunea asta. Nu ești că ăia de dinainte, ca Cîțu, să dau un singur exemplu, să spui că PNL va ajunge primul partid din România. Nu, se vede că ai făcut armata, războiul din Irak, pe când Cîțu nu se putea lăuda decât cu alea două zile de bulău din State. Ești mai cerebral, deși, teoretic, și ăia dinainte erau dotați cu creier, și te mulțumești să spui doar atât: „poate ajunge (PNL) primul partid din România”. Ei, parcă sună altfel: deștept și, mai ales înțelept, pentru că nu precizezi când se va întâmpla minunea. Adică, la sfârșitul mandatului, în următorii 30 de ani. Lași o marjă de siguranță și dai voie imaginației noastre să zburde în voie. Ne dai posibilitatea de a citi printre rânduri. Ce, mai, se vede că ai fost general: scurt și la obiect!

Repet, îmi place moțiunea asta. Și-mi mai place ceva, faptul că vei candida de unul singur, și asta nu pentru că te-ai teme de vreun adversar, ci pentru că așa e în democrația autentică, să fii sigur că vei fi ales cu 99,99%.

În rest, succes deplin lucrărilor marelui congres de duminică!

Ș-acu, te-ai răzgândit? Nu pot să cred. Ceva, ceva s-a întâmplat cu tine, dacă una zici și alta să faci. Hai, măi, Romi, ce dracu, mă faci să râd. Toată ziua, bună ziua îi căutai nod în papură, că era așa și pe dincolo, și dintr-o data te-ai întors. Știi tu ca cine, nu mai este nevoie să-ți spun. Nu te recunosc, zău așa.  Parcă nu ești tu omul care când își pune în cap să facă un rău, îl și face. Cum? Te-ai schimbat după ședința aia în care Consiliul de Administrație ți-a trimis propunerea să o revoci din funcție? Ei, nu mai spune! Nu ai cunoscut situația reală din spital? Îți trebuie timp să o analizezi, să cugeți, să… Cum vine asta, Romi? Tu, care le știi pe toate, să te fi lăsat dus de nas de unul, de altul?

Asta e chiar de râsul curcilor. Iar ai fost dezinformat de oamenii tăi de nădejde. Nu-mi vine să cred, pe bune. Eu am impresia că faci mișto de noi, că, de fapt, alta e cauza pentru care nu o revoci din funcție. Hai, spune drept, ce nu ți-a ieșit de nu o mai dai afară pe Alina Stancovici? Nu ai om capabil să pui în locul ei sau ți-ai dat seama că la ultima ședință a Consiliului de Administrație, doctorului Purea îi expirase mandatul de președinte, caz în care orice hotărâre luată e lovită de nulitate? Nu? Atunci, să nu-mi spui că te-au apucat remușcările acum în postul Paștelui, că nu te cred. Că tu nu ești din ăla, dus la biserică, să-ți faci probleme de genul ăsta. Ceva, ceva s-a întâmplat, imposibil să renunți dintr-o dată la planul tău măreț.

Hai, spune, de ce te-ai răzgândit puiucule? Ce te apasă pe suflet de te-ai schimbat peste noapte. Hai, spune lu’ nenea tău, că nu e bine să ții în tine. Poate te ajut cu o vorbă, cu un sfat. Nu de alta, dar iar o să facă mișto ăștia din Opoziție de tine și ar fi păcat, gândindu-mă la câte lucruri bune ai făcut și faci pentru spitalul județean.

Bine ați făcut. Peste alte șase luni, mai puneți de o răsmeriță, îl dați jos și pe don general și vă puneți un civil. Fără alegeri, fără nervi. Că la voi, e mai rău decât la triburile bantu și zulu, unde șefii nu se schimbă înainte de a se împlini anul de la alegerea în funcție. Da’, bă, dar acolo funcționează chestia aia între bărbați: gentleman’s agreement…

Acu’, ce mi-e șase luni, ce mi-e un an, tot dracul ăla e. Că tot la demitere se ajunge. Dacă m-ați întreba pe mine, v-aș da soluția care ar face pace și ar înceta lupta pentru ciolan. Să conduceți partidul prin rotație, 30 de zile fiecare. Nu contează dacă stabiliți asta prin tragere la sorți sau în ordine alfabetică. Cred că toată lumea ar fi mulțumită, de la al mic cu țâța-n gură, până la cel cu barba sură, cum se zice pe la noi. Că, știi cum e? Dacă nu ești în stare să arăți ce poți într-o lună, cu siguranță nu vei putea demonstra nici în cinci sau șase luni. Nu ar mai fi nervi, nu s-ar mai supăra nimeni, toată lumea ar fi prietenă cu toată lumea. Dar așa…

Vasilică, tată, ai fost fraier că ți-ai dat demisia. E adevărat, până la urmă tot îți făceau ăștia valiza și plecai, dar măcar să mai fi rămas câteva zile să fi văzut care ți-ar fi fost loiali până la ultima picătură de energie. Apropos de asta, unde a fost Bogdănel sâmbătă dimineața când i-ai convocat în ședința din Modrogan? Cum, care Bogdănel? Rareș, bă, Vasilică. Rareș, care acu șase luni țipa ca disperatul de i se umflase venele la gît și i se bulbucase ochii de credeam că crapă acolo pe scenă strigând: „Cîțu președinte! Cîțu președinte!” Unde? La păcănele? Dar Alinuța lu’ Gorghiu? A, ți-a cerut voie să rămână acasă să șteargă geamurile înainte de Paști. Sau Boc? Numai zic de alții, care din șefu’, boss, Florinel și Vasilică nu te scoteau, că n-are rost.

Nea Nicule, sama la ce-au pățit Șică Mandolină și Vasilică Cîțu. Că acu’ te pupă și te umplu de respect, iar mâine, poimâine te dau afară ca pe o măsea stricată. Coboară milităria din pod, fă instrucție cu ei, târâșiuri să le sară capacele, ca să nu le dai ocazia să se mai gândească la toate prostiile.

Nu le-ar fi rușine, mai Vasilică să-ți ceară una ca asta, după cât bine le-ai făcut? Mă mir că nu le crapă obrazul ăla când îți vorbesc una ca asta. Și cine s-a găsit să-ți ceară demisia, Rareș Bogdan, cel mai înfocat susținător al tău. Să-l fi contrazis careva de pensiile speciale, mamă, mamă. L-ar fi făcut una cu pământul. Ori, Raluca Turcan. Bă, Vasilică, eu m-aș fi dus la mânăstire, m-aș fi pocăit, dacă  Orban mi-ar fi spus ce-a spus despre ea la școală de vară a tinerilor liberale: „Nu trebuie să treceţi prin patul niciunui şef dacă vreţi să ajungeţi în funcţii publice importante”. Ș-acu vine să-ți ceară demisia. Spune și tu, cât tupeu poate avea femeia asta să-ți ceară să faci pași, să iei viteză? Ei, drăcia dracului. Și câți or mai fi din ăștia, Vasilică! Dar știi ce zic eu? Lasă-i, bre, să latre și să chițăie până li se va urî. Vezi-ți de drumul pe care ai pornit și nu te lua după unul sau altul.

Pentru binele PNL-ului, Vasilică, tată, înțelept ar fi să nu demisionezi. Ignoră-i! Ține-te tare pe poziție, stai pe lângă Iohannis, mai consultă-te cu el și lasă-i pe veșnicii nemulțumiți să spună ce vor. Crezi că altul în locul tău ar fi făcut mai mult în cele șase luni care au trecut de la alegerea ta? Eu nu cred. Dimpotrivă. Dacă nu erai tu, azi AUR era înaintea PNL-ului în sondaje, dar asta nu văd nici Rareș Bogdan, Flutur, și Turcan și nici cei care azi îți spun pa și pusi!

Da, așa e, ce caută ei acolo? Nu toți, ci doar unii, care s-au înscris din convingere în PNL și au acceptat să candideze pentru CJ, în ideea că vor face bine comunității pe care o reprezintă. Într-o pauză, la ședința de marți, l-am auzit pe unul spunând că n-a trăit niciodată o umilință mai mare decât cea la care îi condamnă Romeo Dunca. Să asculte în tăcere, ca la slujba de duminică, tot ce le spune El Presidente și să ridice mâna la comanda șefului de trib. E adevărat, sunt și liberali, unii chiar posesori de certificat de handicapat (nu râdeți, că așa este) care țin cu dinții de scaun și de indemnizația de ședință, echivalentul unei pensii modeste.

Pentru ăștia nu contează faptul că amorțesc stând trei-patru ore chirciți în scaunul ăla de pluș și nici că Dunca este luat peste picior de cei din Opoziție, așa cum s-a întâmplat la ședința cu pricina când, liderul PMP din CJ, Ionuț Popovici, i-a sugerat să citească „Legile fundamentale ale imbecilității umane”. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Cum să-i ceară, bă, așa ceva președintelui tău și tu să nu zici nimic pentru simplu fapt că nu ai acceptul lui să vorbești neîntrebat? De aici se vede că nici nu le pasă de Dunca gură aurită. E de noaptea minții, nu alta. Pentru ei este valabilă lozinca patriotică de dinainte de ’89: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.” Și, atunci, pentru ce să se obosească?

Rău e că nimeni nu are curajul să-i ceară lui Romeo Dunca să nu-i mai umilească. Să nu se mai creadă vechil pe moșia liberală. Și nu mă refer strict la liberalii din Consiliul Județean, ci la cei de deasupra lui. Nimeni nu îndrăznește, în afară de Nelu Popa, să-i spună: „Mai, ho, Romeo, lasă și pe alții să vorbească!”. Toți văd, toți sunt nemulțumiți, dar preferă să-l vorbească pe la colțuri. Atât, nimic mai mult. Și, atunci, nu este firească întrebarea pe care și-o pun unii cu scaun la cap:  „Doamne, ce caut eu aici?