Firea, Alinuța și Raluca s-au uitat una la alta că, deh, veniseră împopoțonate cu ce au găsit mai bun în dulapurile, sertarele și cutiile cu valori de acasă. „Fato, i-ar fi zis Raluca lu’ Alinuța, cum dracu să ieșim în lume fără zorzoane, să râdă tot prostul de noi?” Umblat în lume, Marcelino s-a prins imediat și le-a liniștit cu un gest părintesc: „bine, regula nu se aplică de astăzi, ci de mâine dimineață. Repet, fără ghiuluri, fără ceasuri. Că n-o să muriți, dacă până la alegeri arătați puțină compasiune și că vă pasă de alegători.” Rumoare generalizată că, vorba aia, se pregăteau să intre în guvern, nicidecum pe poarta mănăstirii. Cea mai mirată, ca în bancurile cu blondele, Alinuța care nu s-a sfiit să întrebe: „șefu’, chestia asta e valabilă și pentru jumătatea de acasă? Că Isar al meu are vreo trei ceasuri, nu mai mult, în valoare de 83.000 de euro.”
Imaginați-vă ce mutră o fi făcut Marcelino când o auzit una ca asta. Că săracul de el, pare rupt în cur pe lângă ce au unii din guvern: „eu nu am mașină personală, de vreo cinci, șase ani. Am condus și Volkswagen și Opel Kadett, dar le-am vândut.” Trăiască-ți funcția, don Ciolacu. Între noi fie vorba, la ce-ți trebuie Kadett cât timp ai mașină la scară cu șofer cu tot, plătit din taxa și impozitul pe prostia lu’ Gogu care te-ar vota și dincolo de mormânt? Sau bijuterii de 40.000 de euro ca Radu Oprea, de la Economie? Și să nu-ți fie ciudă că, degeaba câștigă Raluca și bărba-su peste 1,3 milioane de lei, pe an, iar în vitrinele de la mobila ei, unde ar trebui să țină ceștile pentru cafea și cristalurile de Boemia, sunt pline de bijuterii de zeci de mii de euro, dacă cultura ’mneaei se rezumă doar la cântarea „Trandafir de la Moldova.”
De asta zic: îmi place la tălică gândirea, solidă și stratificată, dobândită la congresele PSD și lăsată cu limbă de moarte de înaintași, face parte din filosofia de grup a lu’ nen-tu Iliescu: „sărac, dar cinstit.”