Ceea ce nu se știa la momentul respectiv era faptul că, în urmă cu două zile, puiucul formulase o cerere la Tribunal pentru strămutarea procesului la altă instanță. Poate la cea de la Alba Iulia sau Bihor. Ori la cea din Honolulu, unde a auzit că acolo funcționează o justiție hibrid, rămasă de pe vremea atacului japonez la Pearl Harbor. La urma-urmei nu contează unde, numai la Tribunalul de la Reșița, nu. Acum, Curtea de Apel Timișoara va trebui să-i dea un răspuns pe care prezidentul îl așteaptă cu sufletul la gură.
Măi, Romi, nici în toamna asta nu ai liniște. În loc să stai și tu acasă, să faci zacuscă, să pui la murat castraveți și gogonele, că ai văzut cât sunt de bune la Crăciun, la pomana porcului, tu umbli după copite de cai morți. Scuze, prin săli de judecată. Și de parcă n-ar fi de ajuns că te cunosc toți judecătorii și procurorii de pe la noi, ții morțiș să vorbească și alții de tine. Să-și dea ghionturi și să șușotească la vederea ta: „Fată, ăsta nu-i Romi de la Loft?” „Care Loft, fato, ăla cu Cancan-ul?” „Da!” „Bă, să știi că ai dreptate. Ptiu pe el, să nu-l deochi.”. Asta vrei? Treaba ta, dar nu-i frumos ce faci.
Ce dracu, bă, Romi, chiar nu realizezi când dai cu bățul în baltă? Când faci prostii, vorba lu’ nen-tu Crina? Că prin gestul tău de a cere strămutarea procesului de la Reșița dai un exemplu prost pentru cei ce ajung să fie judecați la Reșița. Să nu mai aibă încredere în justiția de aici. Păi se poate, puiucule? Ce dracu, ești și tu om în toată firea, gata cu tâmpeniile astea!
