În tot acest timp, dansatoarele românce i-au făcut galerie colegei lor la modul superlativ: că era fată cuminte, că învața bine, era cuviincioasă și ascultătoare (erau vremurile în care până și domnișoarele salutau vecinii și cunoscuții mai în vârstă cu tradiționalul „săru’ mâna tanti! săru’mâna nenea!”) că nu fuma, că nu punea gura pe alcool, ci doar pe Cico (la modă pe atunci), cafea nici atât. Ce mai, o fată cuminte, cuminte, numai bună de măritat. Adică, un îndemn pentru puștanul care o sorbea din ochii gen: „Ia-o, bă, și du-o la tine acasă, dacă vrei să fii fericit câte zile vei avea.”
În fiecare zi, același laudatio până când, o franțuzoaică, get-beget, conducătoarea grupului, a întrebat curioasă: „Ce înseamnă la voi fată cuminte?” La care, colegele dansatoarei cu ie, poale, catrință și ciupag au înțeles că sosise momentul să le arate adevărata față a fecioarei crescută așa cum se cuvine, rezumând într-o propoziție (hai, o frază) tot ce aveau de spus: „Fată cuminte înseamnă acea fată care nu început viața sexuală.” Pe atunci era o rușine să se fi încurcat cu tot felul de hăndrălăi. N-au mai continuat, pentru că franțuzoaica care întrebase a izbucnit în râs: „La noi fata cuminte este fata care nu se droghează, nu sparge bănci, nu se prostituează, nicidecum cea care se culcă cu bărbații.”
Ale noastre dansatoare și-au făcut cruce și au scuipat în sân, cu gândul la depravatul de Occident. Au trecut anii și nu ni se mai pare anormal că fetele își încep viața sexuală la 14-15 ani, și nici nu ne mai mirăm că se droghează sau se prostituează. Să nu mai vorbim de comportamentul din școală, de pe stradă sau din familia împrăștiată în toată Europa: tatăl la Londra, mama la Roma, bunicii la Pârneaura, iar copiii, navetiști prin viață. La acest capitol stăm bine, chiar foarte bine. Suntem cel puțin egalii perversului Occident de care le vorbea parizianca în urmă cu treizeci de ani și mai bine.
Ei, de s-ar mai întoarce vremurile, cele cu fata cuminte, ascultătoare, harnică și devreme acasă…