Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Adică lu’ Sică Mandolină care promitea într-o zi de primăvară la Reșița: „Vă garantez că, atunci când va ajunge la guvernare, PNL va pune pe picioare această uzină care a construit în toată România și care a dus faima muncitorilor din Reșița în toată România!”. E adevărat, a pus-o sau, e aproape s-o pună, cu o întârziere de aproape patru ani și cu consecințe ce țin de percepția lăcătușului, bobinatorului, strungarului. Nu trebuie să fii deșteptul pământului să înțelegi că un SRL nu va fi niciodată egal cu un SA, așa cum niciun butic de pe bulevardul Republicii nu se poate lua la trântă cu mall-ul pe care primăria ni-l promite de ceva ani. Oricât de mult și-ar face unii titlu de glorie din această operațiune și schimbare de nume, SA rămâne SA, iar SRL, rămâne SRL.
Între noi fie vorba, decât deloc, e bun și atât. Că putea fi și mai rău, cu șomaj, faliment, masă credală și lacăte puse peste o istorie de un sfert de mileniu. La urma-urmei, nimeni nu moare dintr-o siglă dată jos de pe frontispiciul vremii și înlocuită cu alta, proaspăt vopsită. Aici tot e mai bine ca în alte părți, că amintiți-vă ce-o fost la Combinatul Siderurgic Reșița: ba s-o numit Noble Ventures, ba TMK, cu sediul la Slatina și punct de lucru sub Dealu Crucii, iar mai nou Artrom Steel Tubes. Din primul combinat metalurgic din sud-estul Europei să ajungi un amărât punct de lucru, asta, da performanță.
E adevărat, nu o să-ți convină când, la vară, la mare în vacanță, vecinul cu cearceaful de pe plajă o să te întrebe ironic: „Bre, e adevărat că nea Ilie de la sculărie s-a transferat la un SRL?” Și ce-o să-i răspunzi? Că nu e așa? Să fim serioși.