Ce v-am spus, un răspuns de adevărat militar, responsabil, conducător de oști pe câmpul de luptă din Irak. Cine l-a auzit, cu certitudine s-a simțit mândru că e contemporan cu olteanul din Plenița plecat să se bată la Nassiriyah când cu sunniții, când cu șiiții. Parcă-l văd în fruntea Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, ordonând clar și răspicat: „Ostași, vă ordon, treceți Eufratul!”. Că în Irak, Eufratul e ca Prutul nostru, doar un pic mai lung și mai lat. Și să-l apere, bineînțeles, cu prețul vieții lor, exact ca Mihai Viteazul, al cărui fan a fost încă din clasa a IV-a. Și asta pentru că, deși avea o oaste micuță s-a bătut la Călugăreni cu turcii pentru punțile și podețele de peste apa Neajlovului.
Lucică Bode l-a așteptat afară după ce ce s-a terminat emisiunea de la televizor. În mașină, nea Nicu l-a întrebat: „Ce zici, Lucică, dacă mă bag, fac eu față la Cotroceni?” Bode, care ar avea și el oarece interes pe lângă Ciucanu, că nu degeaba e secretarul general al PNL, l-a luat de mână, ca pe un frate mai mare și s-a uitat lung la el: „Ce vorbă este asta măi Nicule? A făcut față dulapul ăla de Iohann, cum să nu faci tu? Tu care, vorba aia, ai fost și general de armată, și prim-ministru cum să nu faci față?” După așa vorbe mieroase, lu’ nea ex-premierului i s-au aburit ochelarii de bucurie: „Așa zic și eu. Ce mare scofală e să conduci o țară? Să fii președinte. Ce, eu nu știu să-mi fac vacanțele frumoase? Și n-o să mă duc afară ca Iohann să se lege presa de mine că cheltui o căruță de bani. Nu, eu mă duc, prin Casa de Pensii, la Techirghiol să fac împachetări cu nămol, că de la o vreme mă dor toate oasele. Sau la Covasna, că mă cam înțeapă inima.”
Bode l-a ascultat cu atenție, sorbindu-i fiecare vorbă scoasă din gură, iar la sfârșit, când să se dea jos din mașină, nea Nicu i-a zis: „Și dacă ies președinte, te fac și șef peste partid, și prim-ministru. Asta numai dacă ajung în locul lui Iohann la Cotroceni”. La care Bode a sărit ca ars: „Ce vorbă e asta, bă, Nicule? Că tu ai fost cam de toate în viața asta: și general de armată, și erou de război, și plagiator de teză de doctorat, și prim-ministru, și tată, și vecin de palier cu unul pe care îl știu din vedere și aia, și ailaltă. Cum să nu ajungi președinte, taman când să mă faci și pe mine premier și președinte de partid?”
Că chiar așa!