15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Editorial

Trăiască micul! Trăiască berea!
Puiuc, tu cu cine votezi?
Tută, tută, dar să știm și noi până unde o duce mintea!
Dor de Veorica lu’ Dăncilă!
Niciodată nu e Târziu să construim policlinici și spitale!
Piedone și steriletele lu’ Cîrstoiu
Citește mai mult

Atitudine

1
Brian Filimon: „Trecem cu sufletul în PSD și ne mândrim cu oamenii care ne susțin interesele la București”
h. cu orban
Hadrian Popescu-ales în unanimitate președinte la Forța Dreptei!
Citește mai mult
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Comentariu

cu comisarul
Să înceapă meciuuul! În colțul roșu, Comisarul, în colțul galben, Tăiețelu’!
Lecție predată de Adrian Dumbravă celor care (nu) țin capul de pomana pe umeri
helischi
Cursă de heliski încheiată tragic pe Țarcu
Citește mai mult

Amalgam

vela; dunca; popa
30.04.2024
0 Comentarii
În ziua depunerii candidaturii pentru un nou mandat la CJ, Dunca promite că nu se dă înapoi de la promisiunile făcute în 2020!
Ioan Popa a așteptat ultima zi în care s-au depus candidaturile la Primăria și Consiliul Local
Managerul Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș a încheiat socotelile cu PSD!
Citește mai mult

Opinie

Lipsa de viziune a administrației locale, motivul pentru care Dumitru Rujan a acceptat să candideze la primărie
Vin bani pentru funcționarea Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș
Îți dau, îmi dai, dacă nu, ura și la gară!
Băile Herculane: Convocarea ședinței extraordinare a Consiliului Local
Deputatul Hurduzeu: „În 2024, Guvernul marșează pe un dialog permanent cu mediul de afaceri
Citește mai mult
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Sincer, m-aș fi așteptat ca la miezul nopții, să văd zeci, sute de oameni, tineri și bătrâni în balcoanele sau la ferestrele blocurilor din cartierul meu, cântând la unison: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând“. Să asist la acel moment emoțional de descătușare, generat de interdicția participării la slujbele de la biserică, când ți se face pielea de găină și simți că lacrimile stau să-ți spele obrazul. Mă așteptam să văd sute de lumânări și candele aprinse care să ne fi anunțat Minunea Învierii Mântuitorului. Eram convins că așa va fi și că pe acea noapte o voi purta în mine, până la sfârșitul vieții, ca pe una specială.

Aproape nimic din toate acestea. Nu știu de ce și nici nu-mi explic. Până sâmbătă seara, se făcuse o campanie asiduă pe site-urile de socializare în care credincioșii erau îndemnați să fie măcar așa alături unii de alții într-un astfel de moment nemaiîntâlnit în istoria Bisericii. Mesajele au curs întruna, la fel și îndemnurile la solidaritate. Să arătăm credința noastră în Mântuitor, în valorile spirituale ale acestui popor de care facem vorbire de câte ori avem ocazia. Aveam în față modelul italian, cel cu intonarea imnului național în plină pandemie de coronavirus, din balcoanele clădirilor. Mă gândeam că și noi vom face la fel în Noaptea de Înviere, uniți în glas în fața morții.  

Mă gândeam. Dar m-am înșelat. Chiar dacă cronicarul ne spune că „de la Râm ne tragem“, noi nu suntem ca și italienii. Suntem ca noi, lucru dovedit nu o dată: vorbim mult și facem puțin!

Am citit cu stupoare în această dimineață două informații care m-au întristat. Prima dintre ele: o femeie din Reșița, care spune despre ea că activează ca voluntar, a dat de pământ cu cei care au fost însărcinați să-i aducă Lumina Sfântă. Cum, dom’le, să nu stea omul ăla să coboare mama ei să-și aprindă o lumânare?! Adică ce-ar fi vrut însărcinatul, să stea omul în fața scării de la ora 20 până îl uită Dumnezeu?! Acum eu nu zic, o avea Lumina asta rolul ei, dar sigur nu e ăla de a ne întoarce unul împotriva celuilalt. Și până la urmă, sunt convinsă că cei mulți care n-au luat Lumină anul ăsta nu vor atrage asupra lor necazurile pământului. O fi și Dumnezeu înțelegător în anul acesta virusat, mai mult decât este de obicei.

A doua informație, de astă dată din categoria fake news-urilor, vorbește despre pâinea tradițională de Paște distribuită tot prin voluntari, despre care unii spun că ar fi fost stropită mai ceva ca răsadurile de cartofi împotriva gândacilor de Colorado. „Nu mâncați, nu vă atingeți, că doi copii au murit deja în Ialomița de la pâinea sfințită anul ăsta!” Poliția Română, ageră și pe timp de sărbătoare, s-a grăbit să le amintească naivilor că răspândirea de informații false se pedepsește.

Și uite așa, Lumina și pâinea de Paștele ăsta pe unii i-au dezbinat, în loc să-i unească. Și atunci mă întreb: am fi murit un an fără tradițiile astea, în condițiile în care oricum nimic nu mai e cum a fost?

„Îmi pare rău să constat că nici măcar ai noștri nu pot aprecia capacitatea dumneavoastră de a va gândi atât la siguranța românilor, cât și la nevoile lor spirituale, care nu pot fi ignorate într-un moment de așa grea încercare. V-ați achitat de datoria față de prezentul cetățenilor acestei țări, ați dovedit considerație față de identitatea și trecutul acestei națiuni, înseamnă că sunteți un lider și de viitor, un îndreptățit viitor președinte de țară. România se simte în siguranță sub apărarea și conducerea dumneavoastră, ne sunteți dator să ne apărați și conduceți în continuare, în pofida piedicilor ce vi se pun, în pofida slăbiciunilor mai marilor care se împiedică în ele!”

Amintiți-vă de scena cu „Dragă Stolo”, din 2004, interpretată magistral de Traian Băsescu, plângând, la propriu, pe umărul Theodor Stolojan, despre care se știa că va fi candidatul PDL la președinția României. Atât de dramatic și-a jucat rolul, încât chiar am crezut că Stolo era pe moarte. A trebuit să treacă ani și ani pentru ca românii să înțeleagă că fuseseră fraieriți de cel care îi saluta cu „Să trăiți, bine!”

Că n-am învățat nimic din fățărnicia celor doi, avem dovada acestor zile în care pandemia de Covid-19 guvernează țara. Pe de-o parte ni se tot spune să stăm în casă, dacă tot nu avem de unde să cumpărăm măști de protecție, iar pe de altă parte, guvernanții își fac imagine pe seama dramelor unora și trăirilor emoționale colective. Ministrul de Interne, Marcel Vela, zboară cu elicopterul de la București, de parcă ar fi al lui personal, și aterizează la poarta cimitirului din Măureni, cu o coroană de flori, omagiu adus preotesei decedate în Spitalul Județean de Urgență Reșița. Respectăm durerea familiei, poate este un caz aparte, dar au mai murit oameni în împrejurări nefericite și nu am auzit ca al doilea om în stat, cum este Vela în acest moment, să fi luat elicopterul din curtea ministerului, să aducă coroana la Măureni. Putea să vină cu trenul, cu mașina, cu orice, nu cu elicopterul statului. Este adevărat, putea să vorbească cu ai lui de la Reșița sau Caransebeș să-i fi cumpărat o coroană din partea sa și să o ducă la cimitir. Da, dar în cazul ăsta, ar mai fi fost atâtea postări pe Facebook cu ministrul în cimitir?

Doar o zi a trecut de la acest episod pe care l-aș fi dorit uitat cât mai repede și, iată, ministrul Vela „a recidivat”, continuând să-și facă neobosit selfie la guvernare. A încheiat un protocol cu Patriarhia și a dat undă verde românilor să ia Lumina Învierii de la girofarele mașinilor Poliției. Aceasta în condițiile în care și Biserica, și guvernanții anunțaseră măsuri drastice în noaptea sfântă. Blat pe față, ca la o partidă de fotbal de pe vremea lui Mitică Dragomir, când meciurile se trânteau pe bani grei. De data aceasta, nu e vorba de bani, ci de tămâie, smirnă și voturi!

Este încă o dovadă că România continuă să fie bătaia de joc a unor politicieni care se cred veșnici. De aici și întrebarea pe care ne-o punem de ani și ani: ne vom mai face  bine vreodată?

„Nu pot să comentez cele întâmplate foștilor colegi din PSD (Luminița Jivan, Ionuț Chisăliță și Mirel Pascu, n.r.), pentru că la data faptelor respective eram de mult plecat din acest partid. Ei știu ce au făcut, e treaba lor și tot ce pot să spun, e că sper să-și dovedească nevinovăția în instanță. Nu este plăcut pentru organizația județeană din care fac parte a cărei imagine a avut de suferit. Indiscutabil, este trist că s-au întâmplat asemenea lucruri, îi cunosc pe cei trei, am lucrat împreună, dar mai mult de atât nu pot să comentez. E treaba lor să-și rezolve problemele pe care le au. Pe mine și pe colegii din Pro România ne interesează ce avem noi de făcut în această perioadă grea pentru toți. Înainte de declanșarea acestei crize, am venit cu un proiect în zece puncte pe care l-am sugerat guvernanților dar, din păcate au fost luat în seamă decât foarte târziu, lucru care se răsfrânge în prezent asupra stării economice a țării”.

Cum dracului să te gândești la așa ceva, după ce o lună m-ai ținut blocat la mantinelă? Nu m-ai lăsat decât două ore să ies afară din casă,  să mă învârt ca găina beată în jurul blocului. Înțeleg  că trebuie să evit aglomerația din Piața Reșița  Nord și promit că anul ăsta renunț și la miel, și la leuștean pentru conserva de fasole cu cârnăciori, doar să nu mă infectez cu Covid 19 de la voi. Înțeleg că nu trebuie să mă duc la Înviere, îmi iau lumină de la bricheta mea, dacă îmi cereți să stau acasă.  Sunt de acord să nu ciocnesc un ou roșu cu vecinii din scara blocului, nici să bem un vin de buturugă, dacă acest lucru va ajuta la lupta împortiva coronavirusului. Sunt gata să inventez o minciună gogonată pentru nepoata mea care așteaptă Iepurașul cu cadourile comandate din iarnă. O să-i spun că și-a luxat piciorul și îl are pus în gips. Or că a greșit adresa.

Chiar dacă până acum mi-ați cerut să-mi spăl doar mâinile cu apă și săpun de fiecare dată când revin acasă, promit ca de acum încolo să fac la fel și cu degetele de la picioare. Să le dezinfectez și pe ele după fiecare raită pe care o dau în oraș. Promit orice. Să nu mai mănânc semințe pe stradă, să nu mai plimb câinele în parc, să-i salut și pe cei pe care nu-i cunosc, să mă uit la ce posturi de televiziune vreți voi, să nu mai atac Puterea în editorialele mele, să închid ochii la toate năzbâtiile pe care le faceți la guvernare. N-o să zic nici pâs că nu ne veți mări pensiile în toamnă sau alocațiile nepoților și o să vă privesc ca pe cei mai buni guvernanți pe care i-am avut după 1990.

Sunt gata să retractez răutățile pe care le-am scris legat de disputa prefectului nostru, Cristi Gâfu, cu primarul Felix Borcean. Ori despre polițiștii care se scobeau în nas și se scărpinau în cur, făcându-se că nu văd autocarele pline cu oameni ce mergeau la aeroportul din Cluj. Să nu mai îndraznesc altădată să spun că ministrul Vela își făcea selfie în elicopter în timp ce acesta survola arcul Munților Carpați, pe la Bucova, Cornișor, Băuțaru de Sus și Vama Marga. Să nu mai comentez fatul că o publicație cărășană s-a transformat în trompeta Prefecturii și a PNL-ului. Să accept că sunt un nemernic și nerecunoscător pentru toate înfăptuirile guvernării Orban. Dacă e nevoie îmi torn cenușă în cap.

Jur, fac orice, numai să nu ne mai țineți încă o lună în casă, pe noi, ăștia trecuți de 65 de ani. Nu ne mai luați aerul pe care îl respirăm. Lăsați-ne să ne plimbăm bastoanele prin locurile pe care, unii dintre noi poate nu le vor mai vedea niciodată. Lăsați-ne să ne întâlnim prietenii, foști colegi de muncă, să ne încurajăm și să ne urăm, unii, altora, să răzbatem împreună. Amendați-ne dacă ne plimbăm fără mască, mănuși și fără rost, dacă ne mișcăm enervant de încet, dar lăsați-ne, cum îi lăsați și pe ăia de 63 de ani ori de 64. Și nu ne mai huliți, că nu noi am adus virusul în țară. Și nici nu suntem cei din vina cărora a apărut pandemia. Lăsați-ne să ne fumăm durerile în liniște sau cum se zice pe la noi, pe la țară, lăsați-ne în biata noastră!

Lăsați-ne!

Și cu toate acestea, Clujul este în aceste în aceste zile locul în care se adună românii din toată țară, să plece la muncă în Germania. Pe numărate, joi erau peste 2.000 care se buluceau pe aeroportul din capitala Transilvaniei. Ce distanțare socială, ce măști, ce măsuri de protecție împotriva noului coronavirus, ce forțe de ordine, ce aia, ce ailaltă. Îi dureau în cot de ordinele lui Marcel Vela. Pentru ei, toate sunt povești din ciclul celor opt Ordonanțe Militare. S-au înghesuit să urce în avioanele care îi duceau la cules de sparanghel  și căpșuni. Oamenii nici măcar nu știau unde aveau să ajungă, darămite să fi avut bilete de călătorie asupra lor. Important era să plece să muncească pe plantații în Germania, în timp ce nemții stau în casă și petrec de Paștele catolic. Ăștia sunt locurile de muncă promise de liberali nu de mult.

Dar cum credeți că au ajuns la Cluj? Cu trotineta? Cu bicicleta? La „ia-mă nene?” Să fim serioși. Totul a fost regizat în cel mai mic detaliu de autoritățile locale în cârdășie cu cele centrale. Au fost închiriate zeci de autocare în Moldova, Transilvania și  Banat. Nu s-a mai ținut seama de distanțarea socială între scaune. Autocarele au fost full cu amărâții care sunt nevoiți să petreacă Paștele departe de familii. Circulau mașinile în coloană ca pe vremurile în care oamenii muncii de la orașe și sate erau duși la congresele și plenarele partidului partidului comunist. Pe drum, nu i-a oprit nimeni să-i întrebe de sănătate. La vederea autocarelor, polițiștii fie se scobeau în nas, fie se scărpinau în cur. Treaba lor e să oprească șoferii care nu poartă măști de protecție la volan, care nu au trecut în declarații ce alimente au de gând să cumpere, n-au pus virgulă între subiect și predicat. Altfel nu se explică cum au putut trece aceste autocare din județ în județ fără ca cineva să le tragă pe dreapta.

Dar, nici cu polițiștii nu mi-e rușine, ăia vigilenți de care se face atâta caz. Ei își umflă mușchii doar când văd câte un rătăcit umblând teleleu prin oraș și îl iau la poceală, să se învețe minte. În rest, Dumnezeu cu mila. Așa cu este în cazul celor nouă moldoveni, plecați din Pătrăuți, Suceava, comună aflată în carantină, care au trecut prin filtrele polițiștilor ca prin brânză până au ajuns pe Aeroportul din Sibiu. Nu i-a întrebat nimeni de ce se plimbă prin țară ca Vodă prin lobodă, de s-au ușurat pe buza șanțului sau de ce nu stau dracu acasă în vremurile astea rahat natural. Iar lucru ăsta i-a mirat până și pe ei, că a un moment dat s-au și întrebat: „Bă, asta e România Ordonanțelor Militare?”

După ce moldovenii au presărat Covidul  prin cel puțin cinci județe pe care le-au traversat, autoritățile promit că la întoarcere acasă vor fi escortați de polițiști și jandarmi, iar reportajul va fi popularizat  seara la televizor, ca pe un exemplu de bună practică!

Ei, așa mai venim de acasă în lupta împotriva coronavirusului!

Ei, bine, la trei luni de la preluarea puterii de către liberali, situația nu stă nici pe departe așa cum o proroceau unii, ci dimpotrivă. În afară de disponibilizarea funcționarilor care serviseră cauza social-democrată și înlocuirea lor cu cei loiali liberalilor, nimic spectaculos. Ba, mai mult, grosul funcționărimii rămas în solda statului s-a orientat repede și bine, renunțând din mers la trandafirul roșu purtat până atunci la rever, în favoarea galbenului pentru „România înainte de toate”.    

Potrivit unui document al Ministerul de Finanțe citat de www.profit.ro, în ultimele trei luni și jumătate, numărul angajărilor în instituțiile publice din România a crescut cu 5.283, cu o medie lunară de 1.700. E mult? E puțin? Pentru un partid care are doctrină liberală și care, din 1990 încoace, vorbește doar de proprietatea individului, de profesiile liberale, ca motor al dezvoltării economiei și societății este foarte mult. Sau, dacă vreți, este dovada neputinței sau incompetenței de a crea locuri de muncă în mediul privat, de a aduce în prim plan măsurile legislative care să încurajeze investitorii.

Să mergem mai departe și să vedem cât de credibil este PNL. Pentru asta să ne mai amintim de ce spunea în urmă cu exact un an Rareș Bogdan în campania  de la europarlamentare: „Obligatoriu pentru PNL este  ca,  în primele 30 de zile de când am ajuns la putere să eliminăm pensiile speciale”. Sau, despre declarația, tot din acea perioadă a lui Ludovic Orban, cum că se săturase să fie condus de repetenţi, de agramaţi, de hoţi şi ca România să fie făcută de râs în Europa de aceşti „derbedei politici”. În curând se vor face cinci luni de la transferul puterii. Știți cumva că pensiile speciale să fi fost eliminate? Cum, nici măcar tăiate? Sau dacă în privința spuselor lui Orban s-a schimbat ceva. Nimic, nimic? Și atunci, despre ce vorbim? Toți o apă și un pământ? Aici vă dau dreptate.

Dacă este să vorbim doar despre angajările făcute de liberali în instituțiile statului în ultimele trei luni, eu cred că Iohannis, Orban și PNL au ambiția să calce pe urmele Convenției Democratice și ale lui Emil Constantinescu, din urmă cu 25 de ani, care promiteau României 15.000 de specialiști. Mai modești, liberali avansează, deocamdată, doar 5.000, dar care, ca și ăia ai lui Constantinescu, nu ar fi exclus ca ăștia să așeze piatra funerară la căpătâiul unui partid care se reformează doar în declarațiile din timpul campaniilor electorale.

După ce l-a avertizat o dată, și încă o dată să-și bage mințile în cap și să deschidă piața de pe Dâlmă, pe care o închisese de teama coronavirusului, în baza hotărârii Comitetului Local pentru Situații de Urgență, format din 37 de membri, iată că ieri prefectul a trecut la fapte, iar primarul Caransebeșului n-a mai avut încotro. În timp ce uzinele și fabricile, școlile și întrecerile sportive, locațiile cu aglomerații umane își închid porțile, iar Iohannis, Orban și Vela ne sfătuiesc să stăm în casă sau să circulam doar între anumite ore, și atunci purtând măști și mănuși și doar în baza unei declarații pe propria răspundere, de astăzi, se redeschide Piața Gugulanilor. E ca într-un film cu proști, demn de noaptea minții. Toți fug din calea virusului, se ascund care cum pot, numai la Caransebeș se deschid porțile, să-l primească cu brațele deschise. Cine să mai înțeleagă ceva? Și se întâmplă cu dispoziție de la județ, iar ambițiile unora par să nu țină seama de pericolul infectării în masă a locuitorilor. Ambiții politice, mărunte doar la prima vedere, ale potentaților momentului pe care îl consumăm triști, închiși în casă.

Dacă tot a insistat să se deschidă piața, ne-am fi așteptat ca prefectul  să fi avut și curajul să semneze Ordinul prin care să-l fi obligat pe Borcean să facă asta. I-ar fi arătat de cine ar trebui să asculte. Cine este cu adevărat jupânul. Dar, nu, Cristian Gâfu ne-a demonstrat că nu este în stare nici măcar de așa ceva. S-a ascuns ca un fricos după fusta muierii și i-a băgat la înaintare pe cei din Comitetul Județean pentru Situații de Urgență. O mișcare curvească pentru ca, în cazul în care piața se va transforma într-un focar de infecții, să se spele pe mâini cu dezinfectantul de la intrare în piață oferit gratuit de conducerea pieței..  

Ar fi multe de spus, dar chiar nu mai contează. Important este că, prin deschiderea Pieței Gugulanilor, Gâfu a trecut la răboj cea mai mare realizare de până acum din mandatul de prefect, faptă pentru care ar trebui să primească considerațiile împărăției, de a cărei bunăvoire depinde și scaunul său de vătăjel.

„Deși dezastrul înca nu a venit pe deplin, aproape 1 milion de oameni productivi acum nu mai produc nimic. Ei consumă din osânză. Timp în care sunt zero bugetari disponibilizați sau zero salarii ori fente de sporuri diminuate. Bugetarii trebuie plătiți foarte bine, dar numai aceia care sunt strict necesari și care cu adevarat își respectă fișa postului cu competivitate și cinste. Iar o restructurare drastică a posturilor se impune de urgență. Bineînțeles că actualul guvern nu poate face în această situație și acum mare lucru, dar asta nu îndulcește starea de azi care pe zi ce trece se va înrăutăți în urmatoarele două luni. Despre aceste lucruri am scris. S-a comentat mult, dar un aspect ridicat în special de postaci plătiți probabil de alții, ori venind de la oameni ce nu înțeleg nimic, m-a deranjat. Și anume că, decât să comentez, mai bine să donez și eu. Nu o să mă apăr cu cât am donat sau ce fapte bune am mai făcut. (…) Pentru cei pe care îi f… grija, aflați că, așa cu țârâita, sponsorizarea mea pentru țara aflată la greu a însemnat, plata în mai multe tranșe, deși puteam să nu o fac, și pentru luna martie a 1.330.000 RON!”