15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Cican a șomat două luni pentru că așa au vrut oamenii lui Orban. Să-l pedepsească pentru prietenia lui cu Felix Borcean, alt proscris în orașul în care liberalii au fost reduși la tăcere de un ministru cu jacă personalizată și ochelari de soare Ray-Ban. Să-l pedepsească și să-l umilească.  Chestia a ținut, cât a ținut, dar până la urmă totul are o limită. Până și ministrul ăsta, a cărei nevastă vindea în timpul pandemiei măști de protecție la preț de bișniță, recunoaște, prin oamenii săi, că ministerul Sănătății nu mai are niciun drept să revoce, să schimbe și să numească manageri de spitale aflate în subordinea administrației locale. Va trebui să recunoască într-o zi că a făcut-o în disprețul legii, la îndemnul colegilor de partid.  

C’est fini la comedie. De luni, Cican se întoarce la spital și coboară milităria din pod. Ar fi trebuit să o facă din 21 mai, însă băieții răi și cu mintea îngustă l-au privat de dreptul la muncă. Au crezut că dacă au în spate un partid aflat la guvernare pot face orice. Uite că nu e așa. Fraier o fi Cican de nu vă dă în judecată pentru ce i-ați făcut. Să vă ceară nu doar daune morale, ci și scuzele voastre prezentate în ziare și pe Facebook. Să vedeți și voi cum e să-ți bați joc de un om care a vrut să facă ceva bun în acel spital și, bineînțeles, să spargă buboiul peste care dăduse la preluarea mandatului de manager interimar.

Măi, voi ăștia, care i-ați cântat prohodul și l-ați bălăcărit în cercurile voastre intelectuale, pregătiți-vă să vă întâmpinați șeful. Să-i cereți scuze pentru toți ce i-ați făcut, promițându-i că vă faceți băieți de casă și  vă vedeți de treaba voastră pentru care sunteți plătiți. Reveniți cu picioarele pe pământ și aveți grijă ca pacienții voștri să nu-și caute vindecarea și alinare în spitalele din alte părți.

Sau, te pomenești că încă mai așteptați o minune de la păpușarii care v-au jucat pe degete până acum? Așteptați, bă, fraților, așteptați ca Iosefini ăsta al vostru să mai scoată ceva din jobenul lui prăfuit, dar să nu uitați că este și el om și că oricât ar vrea, nu poate să țină sub control toate șmecheriile pe care le face de la o vreme încoace.

Ca să nu mai vorbesc de enoriași. Și atunci era lumea flămândă, și nu că ar fi fost săracă, ci pentru că măcelăriile deveniseră un fel de muzee cu osemintele animalelor care treceau prin abatoare înainte de a fi ambalate pentru export. Dar cu toate acestea, enoriașii nu ar fi îndrăznit să se calce în picioare pentru o farfurie cu sarmale, o felie de cozonac sau o sticlă cu apă sfințită de Bobotează. Aveau demnitatea lor de oameni simpli, curați sufletește și cu frică de Dumnezeu.

În Moldova de astăzi, a lui Gheorghe Flutur, liberalul cu inimă de pedelist, dacă nu s-ar întâmpla lucrurile astea am crede că s-a întors lumea cu curu’ în sus. Nu contează dacă afară omătu-i cât casa ori soarele te bate în cap, important e ca gloata să-și urmeze, pe brânci, păstorul, să se lase stropită din cap până în picioare de aghiasma sfântă, ca la sfârșit de zi, să-și primească binemeritatul tain. Nu contează nici că este stare de alertă, dar nici că Suceava continuă să bată record dup record în materie de persoane infectate și moarte din cauza noului coronavirus.

În țara în care fotbalul se joacă fără spectatori în tribune, teatrele sunt închise, iar păstrarea distanței fizice este obligatorie, la plimbatul moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, vreo 20.000 de oameni s-au bulucit să atingă racla și să apuce o farfurie cu patru sarmale. Autoritățile au închis ochii, jandarmii și polițiștii lui Vela au întors spatele, iar ăia de la București au ridicat neputincioși din umeri.

Tacit, Orban și ai lui, nu fac decât să încurajeze creșterea producției de sarmale, mai ales acum când, până la alegerile locale au mai rămas doar trei luni.

Dintr-o înregistrare video Mediafax, aflu de la o puștoaică care vrea să se înscrie la Colegiul Național „George Coșbuc“, că acesta a fost un compozitor. Bă, ești prost? Chiar așa. Cum dracu a terminat asta opt clase, dacă nici măcar nu știe cine a fost Coșbuc? Mai era nevoie să o fi întrebat ziaristul dacă „Iarna pe uliță“ sau „El Zorab“ erau compozițiile lui George Enescu? Cum, care George Enescu? Ăla care a fost nepotul lui Eminovici, frate cu Eminescu și văr cu Creangă. Ce e greu de priceput?

O altă absolventă, un alt exemplu de „elev tămâie“, cum se spunea pe vremuri despre copiii nepregătiți. Habar n-are cine a fost Constantin Brâncoveanu, dar se va înscrie la liceul care îi poartă numele, pentru că auzit ea că acolo se intră cu medii mici. Aceeași soartă o are și Alexandru Vlahuță, despre care un alt „terminator“ de opt clase, spune că a fost: „Un autor. Știu că am citit odată un text scris de el, dar nu mai știu cum se numea“. Bravos, tot e ceva să fi auzit că a scris, cândva, un text, că o altă elevă ne-a demonstrat că a trecut prin școală ca gâsca prin apă, când a fost întrebat cine o fost Elena Cuza: „O femeie. Cred!“

Trecem la un nivel superior (de patru ani de școală în plus, dar și de prostie), unde  aflu de la un absolvent de liceu că: I. L. Caragiale este cel mai mare poet din literatura universală. El a scris ,,Riga Criptyo şi Enigel” și că „Scrisoarea a fost pierdută de aia care căuta distracţie şi pe la primărie. Ca-n zilele noastre, umblă ăştia după bani şi după funcţii, n-ai treabă.” Că bine zice Mangafaua de astăzi, politrucul de mâine. Să se învață minte ălea care cred că primăria e cuibușor de nebunii și nu de muncă.

Bă, și ziariștii ăștia numai întrebări tâmpite știu să pună: cine o fost Coșbuc, Creangă, Brâncoveanu, Vlahuță. Ce îi interesează pe ei de ăia care au fost și nu mai sunt? Să-i întrebe de Cruduța, de Minune, de Vulpița, de Vijelie, ăștia care scriu istoria de mâine a României. Păi, nu?

În Caraș-Severin, cât de curând vor veni ministrul Economiei, Virgil Popescu și șefii de la Romgaz, în frunte cu directorul general Ion Sterian. Ce să facă Virgil Popescu în județ? Păi, ce au făcut și miniștrii PSD care se călcau pe bombeu când una, două îi plimba Luminița Jivan pe la Oravița și Pojejena. Sau ce-a făcut și Ludovic Orban aflat la Reșița în campania pentru europarlamentare, când aproape că se jura pe cravata lui galbenă de liberal: „Vă garantez că, atunci când PNL va ajunge la guvernare, va pune pe picioare această uzină care a construit în toată România și care a dus faima muncitorilor din Reșița în toată România!”. Adică, să amintească un punct, două din programul de guvernare, să facă măcar o promisiune. Ceva în genul: vă dăm. Când? Nu se știe, dar vă dăm. Sigur, nu o să se bage peste UCMR-ul lui Orban, că deh, se supără premierul, dar totuși, nu e puțin să vină în județ, să ne arate că îi pasă de noi.

Dacă e să-i dăm crezare vicepreședintelui PNL Caraș-Severin, Gheorghe Roma, primarul din Slatina Timiș, care ne spune că ăștia de la Romgaz vin să-i  încurajeze, să-i îndrume și să-i consilieze pe primarii noștri  în vederea realizării unor proiecte de înfiinţare a reţelelor de distribuţie de gaz în localităţile pe care le conduc, ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Ăsta da, proiect, liberalii s-au scos cu el. Va fi leit motivul campaniei electorale care se apropie cu pași repezi.

Dar, stai așa, pe directorii ăștia de la Romgaz parcă i-am mai văzut prin județul nostru. Nu-i așa domnule Roma? Cum, nu știați? Se poate una ca asta? Doar sunteți vicepreședinte la partid. În urmă cu un an și jumătate se plimbau cu Luminița Jivan. A, înțeleg, asta a fost atunci, da, da… Acu’ a venit vremea să-i plimbe și liberalii. Domnul Vela sau care o fi disponibil în ziua aia. Să se fotografieze cu ei, să facă declarații de presă. A, nu, nu e nicio problemă, dacă îi călcați pe urme Luminiței și PSD-ului. Dacă e benefic pentru județ, oamenii o să înțeleagă și se vor bucura. Dar este bine ca lumea să știe cine s-a zbătut pentru asta. Luminița Jivan, nu liberalii. Este adevărat, într-un an și jumătate nu s-a întâmplat mare lucru, dar ce contează. Vor veni alte promisiuni, va mai trece un an și jumătate și tot așa. De asta e frumoasă viața…

Și mai este ceva, spuneți-le băieților de la Romgaz ca, înainte să plece din București spre Caraș-Severin să schimbe coordonatele GPS, să nu nimerească ca anul trecut în iarnă tot la sediul PSD din George Enescu, să fiți de minune. Că dacă nu știați, Luminița nu i-a dus în județ, să vadă situația din teren, sau la prefectură, ci i-a băgat direct în sediul partidului. Dacă nu mă credeți, vă arăt pozele.

Atunci cu PSD, acum, cu PNL, cum dracu vine asta, domnule Roma? Chiar așa lipsiți de inspirație sunteți? De imaginație? Sau mai bine să-l întreb pe domnul Vela?

Și nici nu vreau să intru în polemică cu, încă, rectorul, universității, Andrade Bichescu, care într-un articol recent, a încercat să facă pe interesantul cu un răspuns zeflemitor la adresa unora: „Din respect față de universitate, față de colegii mei, față de haina universitară pe care o port, evit răspunsuri tip cancan pentru a nu intra în jocul saltimbancilor care au apărut în ultima perioadă cu tot felul de articole, cu subiecte pe care le tot auzim de la Congresul al Xlll-lea încoace“.

Cu același respect, dar pentru cititorii noștri, îi amintesc domnului rector Andrade Bichescu că, finalul acesta este un fel de faliment datorat: „Unor scandaluri de corupție, unui management inexistent, făcut după interese obscure, cu o serie de consecințe fatale, neasumate de nimeni, de care nimeni nu răspunde! Ca la orice faliment post decembrist!“, după cum remarca un fost cadru didactic al universității pe care ați condus-o în ultimii ani.

Și dacă tot vorbiți despre făcăturile unora sau altora, vă întreb dacă cumva scandalul examenelor trecute contra serviciilor sexuale a fost o știre de cancan? Faptul că ați reușit performanța, unică în mediul academic din Europa, de a scurta săptămâna de lucru la doar patru zile, tot cancan se numește? Ori că ați tăiat cu 20% salariile colegilor dumneavoastră este o minciună inventată de presa de cancan? Procesul în instanță pentru nefinalizarea lucrărilor, pe fonduri europene, la cantina și internatul universității este tot o invenție a amatorilor de cancan-uri? Sau, falimentul campusului de la Coronini și nefuncționarea sălii de sport din Moroasa intră în aceeași categorie a fake-news-urilor? Oare, tot presa amatoare de cancan este vinovată pentru faptul că în mai puțin de 15 ani numărul studenților a scăzut de la 5.000 la 1.000? Că absolvenții de liceu din județ au preferat alte universități, chiar dacă sunt mai departe de domiciliul lor?

Oricât ați fi de abil, domnule Bichescu, deși nu ați dovedit o astfel de calitate, necesară unui lider adevărat, nu puteți evita răspunsurile la întrebările de mai sus. Faceți-o în numele adevărului pe care l-ați tot evitat să-l rostiți până acum, uitându-vă în oglinda timpului și vă promit că nu voi face din el o știre de cancan.

Ce ironie, domnule Bichescu, ca după atâtea lucruri bune pe care ați avut de gând să le faceți pentru universitate, să vină unii acum și să vă pună sula în coaste, așa cum se spune în popor, să renunțați la funcția de rector, ca să deveniți primul director al Centrului Universitar, așa cum se va numi Universitatea „Eftimie Murgu“, în cazul în care fuziunea, prin absorbție, cu Universitatea „Babeș Bolyai“ se va concretiza. Pentru aceasta meritați, într-adevăr, felicitări!

Să luăm exemplul ministrului de Interne. După ce tot felul de ziariști, comentatori ori oponenți perfizi, unul mai cioflingar decât altul, l-au „tocat“ mărunt, mărunt, ca pe frunzele de dovleac pe care le dai la rățuște, amestecate cu făină de porumb, și i-au întors activitatea pe toate fețele, iată că acum s-a trezit un oarecare să spună că, una-două, domnul Vela vine acasă cu elicopterul pe care l-a transformat într-un fel de maxi-taxi. Răutăți, ca să nu zic altfel.

În primul rând, că n-a venit decât de vreo două ori în trei luni.  La Măureni, să ducă o coroană la o înmormântare, și acum, la inundații. Ba, mint, a mai fost odată când a zburat la Arad, în vamă, fososind spațiul aerian al județului. În al doilea rând, este greșit să spui că a venit acasă. La Caransebeș sau la Armeniș, pentru simplu motiv că acolo, în fața caselor nu există loc de parcare. Pentru cârcotași, elicopterul e altceva decât mașina mică. A, s-o fi învârtit de două, trei ori cu elicopterul deasupra Armenișului și Caransebeșului, să vadă dacă a mai crescut buruiana în grădină, dacă straturile cu pătrunjel și morcovi sunt plivite, dacă gugulanii din piață respectă măsurile prevăzute de starea de urgență și alertă, dacă zimbrii sunt în regulă și a făcut cu mâna celor de jos, dar asta este cu totul altceva. Că așa face orice om gospodar și grijuliu. Și, în al treilea rând, acasă pentru domnul ministru înseamnă în primul rând județul, acele locuri unde oamenii așteaptă de la el o îmbărbătare, un cuvânt de alin, o îmbrățișare, o promisiune din programul de guvernare, o pildă sau un citat din părinții spirituali și, bineînțeles, acea urare duhovnicească care ține loc de pensii majorate, alocații dublate și locuri de muncă: „Dumnezeu să binecuvînteze România“.

Și, apoi, de ce nu ar avea voie să vină cu elicopterul? Ce dacă vine cu jaca personalizată și ochelari Ray-Ban din colecția 2020? Bine că a fost încălțat cu cizme de cauciuc, nu ca subalternul său, prefectul Gâfu, cu pantofii de lac cu care vine la lucru. În definitiv, doar nu o să se deplaseze cu trenul ori cu mașina mică de la minister, să prindă toate ambuteiajele, să meargă în coloană de TIR-uri bulgărești și turcești, să stea la bariere, la semafor. Întreb și eu: de aia e ministru, să circule ca oamenii de rând? Să fim serioși. Faceți domnule Vela ceea ce simțiți, vorba unui bun amic, și nu îi luați în seamă pe bârfitori. Dacă e nevoie, veniți acasă cu elicopterul în fiecare săptămână.

Că e scump carburantul? Păi, ce e ieftin în ziua de astăzi în România? Nu v-ați uitat cât au fost la început fasolea verde, cireșele ori gogoșarii? Până la urmă tot s-au vândut. La chită, la bucată, nu mai contează. Dar, cât poate, frate, să coste kilolitru de carburant? Doar nu o fi o avere. La urma-urmei, de asta sunt făcute elicopterele, să zboare. Pe bani publici, normal, doar nu ați vrea din buzunarul ministrului, că ar fi culmea. Ministru care face atâtea pentru țară, se roagă pentru bunăstarea noastră, aprinde lumânări, dă acatiste pentru izbăvire de necazuri să nu aibă voie să se plimbe cu elicopterul. Asta numai în România se poate întâmpla.

Vai de noi,  în ce țară de cârcotași am ajuns să trăim!

Politicienii sunt ca și oamenii de rând: unii care sunt băgători de seamă, freacă menta acolo unde sunt puși să lucreze, alții care se bagă singuri în seamă, să arate cine sunt ei. Să le facă pe amândouă, nu se poate.

Citesc într-o gazetă online, că „O cărășancă lucrează pentru Guvernul României“. Wow, știre de știre. Nici despre Horia Irimia nu s-au scris astfel de știri. E adevărat, Horică nu este femeie, și nu e la prima experiență la București. Așa că e de înțeles. De neînțeles este cel care scrie, exclamând în gazetă, la aproape jumătate de an de la numirea liberalei Magda Lungu de parcă ar fi descoperit nu știu ce comoară. Și ce aflăm din acest articol ce se citește în circuit închis? Că Magda Lungu, lucrează la cabinetul vicepremierului român, unde o consiliază pe Raluca Turcan. Bă, ești nebun? Pe bune, chiar o  consiliază? Că așa citim la prima vedere. Cu experiența ei de doi ani în administrație la Oțelu Roșu, unde a fost viceprimar, vi se pare normal să o consilieze pe doamna Turcan, tobă de politică? E adevărat, a pus și șeful de partid, domnul Vela, o vorbă bună pe lângă cine trebuia, că pentru postul ăsta nu se dă concurs, dar, totuși, e ceva să ajungi consilier în Guvernul României, să pui umărul la bunăstarea poporului, fie doar și cu sfaturile dobândite în Consiliul Local de pe Valea Bistrei.

Până la această știre, eu îmi imaginam consilierul ca pe un tip, sau tipă, tobă de carte, deștept sau, deșteaptă foc. Cel puțin la fel ca și cel pe care îl sfătuiește, dacă nu chiar mai deștept sau deșteaptă.  Așa mi-o imaginam pe Magda Lungu, după expozeul din gazeta respectivă, cu admirație și respect pentru o femeie care a refuzat să trăiască de pe urma afacerilor de familie, fără număr, căutând să-și croiască singură un drum în viață.  Și, unde? Taman în politică unde trebuie să te lupți cu toți frustrații și misoginii care se cred politicieni, să ai ficat tare, să nu-ți pese de ce spun alții. Dar, când era să spun bravo ei, cei de la gazetă m-au dezumflat, văzând ce atribuțiuni are domnișoara Magda la cabinetul Ralucăi Turcan: „Zilnic fac o monitorizare a activității Ministerelor care sunt în coordonarea doamnei Viceprim-ministru Raluca Turcan. Fac și o monitorizare a articolelor din mass-media pe teme specifice.“

Tare de tot, nu e așa? Păi, bine măi, domnișoară, doar pentru atâta lucru te-a angajat vicepremierul României? Sau Guvernul României? Să vezi cine îi mai înjură în presă pe liberali? Păi, nu au găsit ei un liberal în București, de-a fost nevoie să umble toată țara până au ajuns la Oțelu Roșu? Că nu prea se leagă funcția asta de consilier al vicepremierului cu cea de spicuitor de știri din ziare. Că vorba lu’ Tănase, ăla de la Cărăbușu: „ori că-că, ori că-că“.

Dar ce m-a dat de-a dreptul pe spate este o afirmație demnă de orice abecedar de politician în derivă: „Mă sună foarte mulți primari, viceprimari, consilieri locali din Caraș-Severin. În măsura în care reușesc, îi ajut mai ales cu informații privind domeniile de care sunt interesați. Dar să știți că, Guvernul Orban și Ministerele sunt foarte transparente (sic, n.r.). Aproape toate informațiile se găsesc pe site-uri. Doar îi ajut să găsească mai ușor informațiile solicitate. Pandemia a avut și un rol pozitiv: digitalizarea accentuată a administrației centrale si locale“. Din nou, wow, nu-i așa?

Tare chestia asta cu site-uri, digitalizare și pandemie. Păi dacă informațiile se găsesc pe site-uri, ce rost are domnișoară Magda să mai fii consilier la București, că o monitorizare a presei o poți face și de la Oțelu Roșu, stând în centru, pe bancă, cu laptop-ul în brațe. Măcar la Oțelu Roșu te vede lumea, te admiră cât de mult muncești, îți dă bună dimineața, te întreabă de una, de alta, pe când la București…

Că bine spunea politicianul mutat cu slujba la Capitală, la ce bun că a învățat traseele alea ca pe tabla înmulțirii,  că nu i-a folosit nimic în viață după aceea.

Nici presa nu s-a arătat mai vrednică cu marcarea momentului. Altele au fost știrile zilei ce au ținut prima pagină a ziarelor și au deschis jurnalele de știri. Dacă ar fi fost vorba de vreun manelist, de vreun politician  înfiind un cățel, un mânz sau un pui de zimbru, de vreun fotbalist din generația covid-ului, de Vulpița cu siguranță că ne-am fi amintit, dar așa…

Dar așa, cine să se mai gândească și la Eminescu ăsta, care după fiecare ceartă sau întâlnire ratată cu Veronica Micle golea o sticlă cu snaps și se punea să scrie poezii? Pe cine mai interesează astăzi plopii lui Eminescu, care, oricum, nu mai există de mult, și de ce se plimba pe lângă ei. Și ne pasă nouă de lacul codrilor albaștri ori lupta de la Rovine, cum a suferit el din dragoste ori cum nu a fost înțeles de amicii și de criticii din acea epocă? Și ce dacă a fost un geniu al vremurilor sale? Și alții  ca el or mai fi fost la fel de-a lungul veacului, și alții ca el or mai fi creată, nu neaparat poezie, și cu toate acestea, despre ei nu s-a scris nimic. E adevărat, părea un bărbat bine, cu ochii negri, puțin lat în spate, cu părul bogat și o frunte nici foarte, foarte, nici prea, prea. Cel puțin așa am dedus din singura fotografie care circula în manualele de Limba și Literatura Română de dinainte de 1989. Despre faptul că a purtat mai mereu mustață, regimul comunist nu a suflat o vorbă, ca nu cumva tinerilor să le fi trecut prin cap să-i urmeze exemplu.

Noi nu știm cum să scăpăm de starea asta de alertă, cum să facem rost de bani pentru majorarea pensiilor și alocațiilor și ne mai arde de omagiat pe Eminescu? Să fim serioși. Că a fost un geniu? Foarte bine, bravo lui că a făcut cinste familiei și neamului său. Gata, vremurile s-au schimbat, viii cu viii, morții cu morții. Un parastas de pomenire acolo și două trei vorbe, ajung pentru o zi ca asta.

Cineva, un tip care și-a făcut avere după 1990, a sintetizat perfect starea de ignoranță în care a ajuns să trăiască poporul român: „Cu ce mă ajută în afaceri faptul că știu cine a fost Eminescu sau Mihai Viteazu?“ Noroc că politicienii români și năravul lor a rămas același ca acum un secol și ceva, că altfel și despre Conu Iancu am fi vorbit la fel.