În vara anului trecut, partidul se zbătea în mocirla celor 8 procente în care îl afundase Fritz, Drulă, Armand și Moșteanu. Și-a suflecat mânecile taiorului, și s-a apucat de treabă. L-a scos la suprafață, l-a spălat la cur, l-a pudrat, că era tot iritat sărăcuțul, i-a tăiat unghiile, l-a parfumat, iar în toamnă l-a dus la 16 procente înaintea alegerilor parlamentare. Și atunci turma a behăit la unison. „Să ne trăiești, Lenuța noastră, să-ți dea Dumnezeu sănătate și fericire, ție și familiei tale, rudelor și prietenilor, dar și muscelenilor, fără votul cărora noi nu te-am fi cunoscut vreodată.” E adevărat, au existat și vreo doi, trei berbeci și tot atâtea oițe rătăcite, dar per ansamblu, turma era fericită. Măgarii se liniștiseră și ei, rumegând în tihnă, dar cu gândul la vremurile ce aveau să vină.

Astăzi, Ilenuța trăiește drama politicianului român ajuns pe covorul roșu al politichiei dâmbovițene. Să afle de la televizor și de pe rețelele de socializare că nu mai e șef de partid. Că așa au hotărât adevărații bărbați din USR,  care i-au transmis un mesaj răspicat: „Du-te la mânăstire Ofelia…” Pardon, Elena, că ăla cu Ofelia e a lui Shakespeare. În săptămâna patimilor, s-a trezit Iuda din ei și ce ce și-au zis: „Haideți, bă, cu Mucușor, că pentru binele țării, al nostru și ale amantelor noastre, Dumnezeu ne iartă păcatul trădării”

Zis și făcut. În plin marș pentru cucerirea Cotroceniului, Fritz, Drulă, Moșteanu și ai lor au cârmit-o către Mucușor. „Ce nesimțire, bă. Voi cu mine vă puneți?, ar fi replicat Ilenuța. „Băbăieți, puteți să stați în cap și să faceți tumbe că tot degeaba. Că voi nu suferiți de astenie de primăvară, cum vă plângeți, ci de prostie.”

Dacă e cum zice Ilenuța Cosânzeana, atunci e de rău băbăieți, că astenia trece, dar prostia rămâne.

Nuțico, tată, nu-i mai întreba pe Fritz și Moșteanu în baza cărui articol din statul partidului te-au făcut  pe la spate. Și nici nu aștepta să ți se facă dreptate la tribunal. Procurorii și judecătorii nu sunt în stare să rezolve dosarele de pe vremea lui Iliescu, și tu vrei să-ți faci dreptate în instanță? Să avem pardon. Ce a păpat gaia e bun păpat. De mâine, toți te vor uita, chiar dacă se vor găsi unii să stoarcă din electorat ultimul strop de empatie, legându-ți de gât o pancartă cu mesajul: „Votați Lenuța D’Arc, unicul vostru garant de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” 

Ăștia care ți-au zis să-ți iei catrafusele și să pleci n-au mamă, n-au tată. Au doar interese. Cică au făcut-o pentru „sănătatea financiară a partidului.” Bă, mă lași cu citatele astea trumpiste culese din bugetul de venituri și cheltuieli al USR? Recunoașteți că vi s-a pus pata pe ea și asta e. Nu o mai vreți și gata. Ce mai tura, vura. Nu-i așa domnule Plujar? Că parcă și matale ai ridicat mâna și ai repetat ca papagalul propunerea lu’ Fritz? Că bine ai făcut ce ai făcut. Că ea nu ți-a luat funcția pe care o ocupi în fruntea organizației pentru faptul că de ani de zile nu produci niciun consilier județean ori primar în județ, e o altă treabă. Una, că a avut bun simț, sperând că vei crește și matale odată și odată în sondaje și, doi, n-a avut sânge în instalație, cum ai tălică.

Deci, Nuți dragă, mai cheamă-ți un câine, doi, că ăștia cu siguranță îți vor fi loiali, du-te și cumpără-ți
un târnăcop, o lopată și o roabă și apucă-te de săpat tranșee continuând luptă de acolo nu doar cu pesediștii, liberalii, udemeriștii, ci și cu Fritz, Moșteanu și care te-o mai vorbi de rău! Pe Plujar, iartă-l, că până ajunge cu adevărat politician, o să ieși la pensie,

Asta, în ciuda sondajelor care o arată că e repetenta acestui prim tur de alegeri. Corigentă la toate disciplinele pe care le predau ăștia de la casele de sondare a opiniei publice. Nici măcar unul, unul singur, nu-i dau notă de trecere a pragului de cinci procente. Până și cei din USR, plătiți din banii ei și ai lu’ Ghinea, spun același lucru: „Nuțico, mai tacă-ți gura aia cât o șură, că orice ai zice și orice ai face, nu treci clasa. Ești bâtă, nu alta.” Invidia, că altceva ce poate fi când ea din iarnă se vede plivind buruienile în grădina de la Cotroceni. I-o zis și o prietenă din copilărie cu care s-a întâlnit în piață. Aia cu plasa cu zarzavat, ea cu pancarte de campanie. „Lenuțo, că așa îi zicea aia în școală, fă și tu o pauză. Spală, fato, și tu perdelele, cuverturile, șterge geamurile și curăță covoarele cu soluția aia nouă la care tot îi fac ăștia reclamă la televizor. Că vine și la tine Paștele și e rușine să te găsească cu casa întoarsă cu curu’ sus.”

Degeaba i-o spus, că tot nu s-a lăsat. Ține morțiș să ne arate că în jurul ei sunt numai găști și baroni, care de la PSD, care de la liberali (ăia de la UDM cică sunt grofi), ba chiar și de la USR, care vor să o răstoarne. De la putere, bineînțeles. Și că ea e victimă a intrigilor, bârfelor și minciunilor. Drept pentru care a comandat un sondaj în familie. Cu respondenți din rândul verișorilor și verișoarelor, mătușilor și unchilor, nepoatelor și nepoților și prietenilor cei mai apropiați. Rezultatul, ca la sesiunile bacalaureatului de acu’ un deceniu. Nici dacă ar sta în cap sau ar face tumbe la întâlnirile cu alegătorii, tot nu ar trece pragul celor cinci procente.

Dacă nici acu nu se apucă de făcut curat de Paști în casă, apăi nu se va mai face bine niciodată. Am dreptate, domnule deputat Andrei Plujar?

Zis și făcut, tipul l-a dus în Plaza de la Villa, dar oricât s-a uitat în stânga și-n dreapta, nici urmă de leuștean ori behăit de miel. În schimb, lume puhoi, ca la concertele lu’ Salam și Adi Minune, dar nu s-a pierdut cu firea, și a început să dea autografe pe fluturașii electorali cu care venise de acasă: Por favor, senora! Por favor, senor! Luați cu încredere că sunt de-a moaca. Fără money. Sunt cu Mucușor. Mucușor de la București. Ce și-or fi zis fanii lu’ Mbape și Anceloti vîzându-l cu cât sârg împărțea fluturașii, în afară de: „Săracul, e dus rău cu pluta”  

Lucrurile n-au stat mai bine nici  la întâlnirea cu diasporenii din Arganda del Rey care, e drept, l-au primit cu multă căldură. Și nu s-ar fi așteptat la una ca asta, mai ales că la plecare de acasă, la București ningea ca la Crăciun. Și Mucușor a avut numai cuvinte de laudă la adresa conaționalilor săi: „oameni harnici și demni”, cărora le-a vorbit despre „România Onestă, o țară puternică care apreciază munca și îi susține pe cei care muncesc.” Și din nou nu l-au lăsat să-și ducă ideea la cap: „Bă, Muc cel mic, de unde dracu’ le scoți, bă?” i-au strigat unii, dar el nu s-a intimidat în fața ostilităților unora, care clar erau susținătorii lu’ Georgescu și Jorjelu, și a continuat să le povestească despre „O țară cu instituții care funcționează în slujba oamenilor nu a unor interese și găști.” Și iarăși suveraniștii infiltrați la întâlnirea cu candidatul independent au răbufnit: „Mucușoare, las-o mai moale că o să-ți treacă nasul ca lu’ Pinocchio.” Și apoi l-au huiduit ca la galerie, când le-a mărturisit că e de acord cu introducerea educației sexuale în grădinițe și școli, mai puțin în creșe, că sunt prea mici copiii să înțeleagă cum stau lucrurile să te joci de-a mama și de-a tata, și i-au cerut „Turul 2 înapoi.”

Și de la atâta căldură și de la atâta respect, a spălat putina, grăbit să prindă avionul de București. Atât de grăbit, încât n-a mai avut timp să treacă prin piață să cumpere pătrunjel, leuștean ori să vadă de carne de miel…

Primari, viceprimari, consilieri locali și județeni, șefi de instituții, de scări de bloc și de parcări soldați ascultători ce se visează să ajungă departe, chiar generali în viață, strângeri de mână, bezele, îmbrățișări, pupături, trufandale, vulpoi bătrâni, vorbe de duh, zâmbete sincere, discursuri elevate, ironii subtile, aplauze, urale, scandări. Într-un cuvânt: „România, înainte! Crin Antonescu președinte!” Asta, că să mai zică cineva că românul nu s-a născut poet. Rimă perfectă, virgulă pusă unde trebuie, semnul exclamării, toate într-un mesaj scurt și la obiect.

Nimic despre boți, hoți, vizigoți, Tik Tok, Georgescu ori Jorjel de la AUR, despre arăturile de primăvară, despre prețul la carnea de miel, despre Trump și Putin, despre cine câștigă campionatul de fotbal ori despre vacanțele pensionarilor în Caraibe. Pe buzele tuturor, în discursurile fiecăruia în parte, o singură idee, un singur cuvânt ca un fir roșu ce străbate de la un capăt la altul basmul de Ispirescu: Antonescu președinte. Urale, aplauze, scandări și iar ovații: „România, înainte”. Înainte de ce? s-a întrebat unul dintre liderii-pilon pe care țara moștenită de la Burebista, Ștefan, Mihai Viteazul și de la alții, se sprijină în momentele ei cruciale, așa cum au fost alegerile prezidențiale dinaintea lu’ „Turu 2 înapoi” Înainte de toate, ar fi răspuns alții. Și aplauzele au continuat și din partea liberalilor prezenți în semicercul format în sala de evenimente, și din partea pesediștilor. Poate că la fel ar fi aplaudat și ungurii din UDMR și minoritățile, dar pe ei nu i-a chemat nimeni la întâlnire. Ba mint, din partea minorităților putem spune că a fost prezent prietenul nostru Giusi, fostul șofer a lu’ Puiucu, dar în dublă calitate, cea de liberal și de crașovan.

Încă o dată: entuziasm cât o rolă de ruletă de măsurat drumurile patriei. Și pe fondul ăsta de pus șampanie la gheață, de comandat lăutarii și corpul de balet al tinerelor speranțe ale politichiei dâmbovițene, Cholo de Buzău, le-a tăiat elanul revoluționar cu care plecaseră la drum: „Bă, ascultați la mine, eu vă spun cât se poate de direct: terminați cu prostiile, cu filozofările, cu părerile, fiindcă-i groasă!” Cum ar veni: Hai tată să ne apucăm de muncă și să nu mai visăm cai verzi pe pereți și iubiți-vă ca frații că de nu…

Hai, gata, la muncă, că de lozinci sunteți toți buni!