Prima zi de post a fost cum a fost, chiar dacă din cinci în cinci minute se uita la ceas, că i se părea că timpul stătea pe loc. La fel și a doua zi, dar cu gândul la primărie a strâns din pumni și a înghițit în sec. Ziua a treia, același scenariu, cu regim auster, așa cum își propusese. Dar asta, doar până spre prânz când, produsele astea tradiționale de post au făcut: boom! Adică explodase coleșa și orezul în el. Și-a sunat consilierul de imagine și i-a cerut să-l bage Live pe Facebook:

„Noi știm că Luca (primarul ajuns între timp senator) e jucător de șah, că a încercat să se joace cu noi toți, dar nu eu nu accept să fiu un pion, (ai dreptate. Lăiță, măcar un nebun acolo) așa cum mă și ne tratează el. Ne-a mințit, a simulat niște sondaje, dat toate mutările lui n-au urmărit decât ca regina (doamna Marieta, sună-l și mulțumește-i că te-a făcut alteță) de pe tabla lui de șah să fie candidatul PSD pentru Primăria Oțelu Roșu (aici cred că exagerezi, nu-l cred în stare pe Luca de așa ceva, dar mă rog). Este evident că asta a urmărit, să-și pună soția candidat, să o lase primar în locul lui” Vai, Lăiță, ce i-ai mai zis-o!

’Geaba l-o tras consilierul de mânecă să se oprească, sugerându-i să ia un Colebil și să bea o cană cu ceai hepatoprotector, din gama „Hepatobiliarus, 90g, Faunus Plant”, că Lăiță al nostru, pardon, al PSD-ului, se programase pe foc automat:

„Am avut niște discuții, am convenit niște lucruri, dar nu s-a ținut de cuvânt, m-a și ne-a mințit. La combinații și aranjamente, Luca Mălăiescu e artist, dar despre administrație publică nu are rost să vorbim. E suficient să vedem că Oțelu Roșu e singurul oraș din Caraș-Severin, cred că din țară, care nu are nici măcar un proiect european!”,

De ce nu ai spus așa de la început, Lăiță? Dacă au existat „niște discuții”, nu mai contează cu cine, dacă ați convenit niște lucruri și nu s-au ținut de cuvânt și te-au mințit, e clar ca bună ziua. Cineva a vrut să te țină în șah și în loc de ultima mutare, să-ți arate deștu’ mijlociu. Cineva a încercat să te ia de fraier. La fel cum l-ai luat și tu când anul trecut, în iarnă, ți-ai băgat picioarele în PSD și te-ai rugat de Jorjelu de la AUR să te primească în partidul lui. Bine, pe atunci era altceva, visai să ajungi parlamentar.

Părerea mea, pardon, a lu’ Silviu Hurduzeu, e că te-ai cam grăbit supărându-te ca văcaru’ pe sat. Că tu, chiar erai pe loc de play-off în sondajele de care vorbești. În pool position, ca să zic așa. De aia zic, te-ai prea grăbit, dar nu dispera, Lăiță, tată. Ești încă în putere și ai viitorul de AUR lângă tine. Dacă nu reușești să ajungi primar susținut de Jorjel și ai lui, apucă-te și refă mișcarea artistică de la Marga, cea cu cântece patriotice autentice din repertoriul dacilor, geților, tracilor, gepizilor, gugulanilor, ca atunci când o să ne întâlnim să ne putem saluta cu tradiționala urare: „Succes corului din Marga.”

Că, după ce a rezolvat problema gunoaielor din oraș, a ciorilor din Parcul Dragalina, a gropilor din asfalt, după ce a convins-o pe directoarea Casei de Cultură, Stana Stepanescu, să semneze, la el în birou, de trei ori pe zi condica de prezență la lucru, să pună astfel punct bârfelor cum că, vezi Doamne interpreta de manele nu ar prea da pe la Casa de Cultură, și l-a obligat pe Stelică Cornea să renunțe măcar la una din cele trei lefuri pe care le primește prin primărie, Felix gugulanu’ a simțit nevoia să se odihnească. Nu mult, doar câta. Dar nu să cucăie la lucru ori să plece la fotbal din timpul ședințelor de consiliu local, ci să gândească o strategie  de dezvoltare, nemaivăzută și nemaiauzită în Gugulania.

Și ce credeți că i-a trecut prin cap într-o dimineață, în timp ce-și bea cafeluța? Să construiască un aquaparc la Caransebeș. Unul cu apă termală, după modelul celui de la Mako, din Ungaria. Că văzuse el niște studii geologice de dinainte de ’89, cum că municipiul stă pe pungi de apă termală care fac legătura, de-a lungul falilor tectonice, între apele sulfuroase și tămăduitoare de la Herculane și cele de la Calacea, Gyula și Mako. Ba, după unii, chiar și cu celebrele fiorduri norvegiene. O adevărată mană cerească nu doar pentru Caransebeș, ci și pentru România aflate în identificarea unor surse alternative de dezvoltare pe verticală a economiei zonei. Cică, de fapt, marea miză a războaielor duse de Traian împotriva lui Decebal nu a fost aurul de la Roșia Montană, ci apele geotermale de la Caransebeș, că,  vorba lu’ Călin Georgescu: „Cine are H2O, va stăpâni lumea!”

Toate astea îi trec prin cap lui Felix în timp ce, aproape zilnic, își bea cafeluța și paharul cu apă rece la Palace. Care Palace? Ăla în care se jura că nu va pune piciorul în viața lui. Fieful pesediștilor din județ de care Felix făcea mișto ori de câte ori avea ocazia și despre care spunea că: „Vreau să fac aceste precizări întrucât am fost acuzat că la un nou mandat de primar voi candida din partea PSD… Datorită acestor întâlniri se acreditează ideea că aș avea eu vreo înțelegere cu PSD, cum că aș fi sprijinit de ei sau că voi deveni membru al Partidului Social Democrat. Aceste lucruri nu se vor întâmpla niciodată! Deși niciodată să nu spui niciodată, eu pot spune că nu voi părăsi tabăra liberală pentru nici un alt partid, niciodată! Felix Borcean nu va candida niciodată sub sigla PSD sau va face jocul PSD vreodată!”.

Câtă dreptate ai avut, Felix: și minciuna e o vorbă. Și atunci, cum o să te creadă cetățeanul de la Rusca, Cârpa sau Sacu când îi spui că visezi cu ochii deschiși la aquaparc, băi termale și cai verzi pe pereți?

Cu un asemenea istoric, rămâi năuc când o auzi spunând adânc, din străfundul puțului gândirii: „Pentru că degeaba avem noi tancuri de ultimă oră, dacă nu avem o autostradă sau un pod pe care poate să meargă acel tanc.” Că cum să vă întreb ca să nu mă înțelegeți greșit? Dumneavoastră credeați că încă mai există creiere bombate, în stare să debiteze enormități de acest gen? A, nu, să nu vă duceți cu gândul la mințile crețe îndopate cu miez de nucă. Că nu e așa. Astea despre care fac vorbire sunt mai evoluate. Mult mai elevate. Ceva din categoria: „Dacă politician nu m-aș fi făcut, mi-ar fi plăcut la circ, să fi râs toată lumea de mine.”

E suficient indiciul pe care vi l-am dat? Cum, Raluca? Raluca Turcan? Nu, sunteți departe. Raluca era expertă în enormități de alt gen. De pildă, în umor negru. Prietenă foarte bună cu statuia baronului Samuel von Brukenthal din Sibiu căruia i-a urat la „Mulți ani” la 300 de ani de la moarte. Ba, era cât pe aci să-i cumpere un cadou și flori și să se ducă la cheful organizat de acesta. Noroc cu o prietenă liberală care a tras-o de mânecă: „Un’ te duci, fă, că te faci, dracu, de râs. Că ăsta e mort de când lumea.” La care ar fi răspuns nevinovată: „A, da? Și eu care credeam că Sami bacsi chiar trăiește! ”Deci, Raluca dădea pe goarnă alte tâmpenii de râdeau și curcile de ea, dare nu, nu e ea autoarea declarației.

Veorica Dăncilă? Hai, mă, nu fiți răi. Veorica avea destule păcate, care se trăgeau de la faptul că la ea cultura porumbului era baza. A porumbului înaintea primei prașile și a prazului de Videle, dar chiar și așa n-aș fi văzut-o în stare să debiteze teorii despre efectul nociv al asfaltului autostrăzii A1 asupra șenilelor tancului model Tiger. Că oricât de toantă au văzut-o unii, avea și ea limitele ei de prostie.

Dacă Raluca și Veorica n-au spus una ca asta, iar pe Nuți Udrea o scoatem din ecuație, pe motiv de pedeapsă cu executare la Târgșor, atunci măgăreața pică, ați ghicit, pe Elena Lasconi. Draga de Ilenuța, candidata noastră, a tuturor, pentru Cotroceni. Care, mai mult ca sigur, confundă câmpiile cu drumurile județene, naționale și autostrăzile (atâtea câte sunt ele), cerându-i, imperios, lui Grindeanu să termine mai repede autostrăzile, să aibă pe unde circula tancurile.

Doamne, pupa-ți-aș tălpile Tale, Doamne, nu ne mai trimite oameni ca ăștia să ne conducă. Cum ne-am descurcat până acuma, ne-om descurca și de acum înainte!