15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Spectacolul, pardon, ședința de miercuri, 9 februarie, 2022, a pus capac la tot ce am văzut până acum de la începutul acestui mandat. Dacă s-ar fi vândut bilete, cu siguranță că s-ar fi jucat cu casa închisă, cel puțin la galerie. Primul punct de pe ordinea de zi, (din vreo 30) a ținut aproape 2 ore și 30 de minute. Cât un meci de tenis la fete. Sau aproape trei de fotbal. Bă, ești, prost? Bă, ești, nebun? Cum dracului să dureze, bă, așa mult? Să fi văzut cum îi apucase foamea pe unii, pe alții somnul. O nebunie, nu alta. Două ore și jumătate, cu pauze din 30 în 30 de minute, de parcă în sală ar fi fost 40 de grade. Bine, n-au fost pauze de hidratare, ca la fotbal, ci de consultări, de nervi, de negocieri gen: luăm de la ăia și îi dăm ăluia.

Săracul Romi se zăpăcise la un moment dat cu atâtea pauze. Părea pierdut în spațiu. Numai părea, căci, în realitate, așa cum îl știm, a făcut tot cum a știut el, lăsând primăria din Oțelu Roșu în curul gol, vorba noastră din popor, considerând că primarul de acolo, Luca Mălăiescu, este tupeist și obraznic. ‘geaba a venit opoziția cu tot felul de formule de calcul, schițe și alte chestiuni, că nea Romică a ținut-o pe a lui, cu riscul ca opoziția să nu fi votat, pentru a doua oară în câteva zile, repartizarea pe primării a sumei corespunzătoare cotei de 6% din impozitul pe venit. Ceea ce s-a întâmplat, Dunca dovedind că ar fi bun să joace la Teatrul de Revistă, acolo unde lumea vine să râdă, să facă mișto și să se înveselească, decât să interpreteze rolul de președinte de Consiliu Județean.

Băi, Romi, iartă-mă că îți spun, iar ai dat cu mucii în fasole, cum se spune pe la Teregova. Pentru câțiva firfirici acolo ce i-ai fi repartizat, pe bune, la Oțelu Roșu, ai blocat toate primăriile județului. Îți dai seama câte înjurături de sfinți, de vii, de morți, de rude până la gradul IV, de organe mai mult sau mai puțin genitale sunt la gura lor acum? Și pentru ce?  Poți să spui orice, că nu ai dreptate. Ce dracu’, ești om în toată firea, poartă-te responsabil precum un șofer cu mânuși albe și papion, nu ca unul de TIR. Fii și tu mai diplomat, mai de la oraș, pune manivela de-o parte și lasă bâzdâciidin cap, dacă tot ne spui că nu vrei decât binele județului.  

Altfel, ne vom pricopsi cu vorba lu’ Tănase, orice ai face, orice ai zice: unii stau și tot discută// despre alții, pentru că// sărăcia-n cur e ruptă// și se întreabă și se luptă// ori că-că, ori că-că!

Bine, și pe nefericitul Virgil l-a mâncat undeva, că altfel nu se explică de ce i-o cerut „arbitrului”, adică președintelui de ședință, să-i spună lui Georgică al nostru să se ducă la domnul Putin ca să-l convingă să ieftinească gazele. Sătul de atâtea insinuări venite din toate părțile, a reacționat și el ca orice om căruia i se amintește că mă-sa sau nevastă-sa nu sunt ca și celălalte femei din sat, duse duminica la biserică, să nu mai vorbim de spovedit, și de toate cele sfinte. Deci, i-o venit dracii și, fără să stea prea mult pe gânduri, a făcut o deposedare precum Ologeanu și Bumbescu pe vremuri. Bine că nu l-a placat ca la rugby, că astăzi l-am fi văzut pe firavul Virgilică băgat în gips până-n gât.

După unii, intervenția a fost una criminală ce ar merita o suspendare de cel puțin 4 etape din partea comisiei care se ocupă de chestiuni de genul ăsta. Georgică susține că nu a fost nimic ieșit din comun și ne sugerează, precum Ion Crăciunescu la procesul etapei, să privim cu atenție la poziția mâinii drepte care, din unghiul în care privim, nu e înfiptă în ceafa adversarului, nici măcar nu e îndreptat spre beregata liberalului, ci este firească, odihnindu-se pe umărul acestuia. Ba, chiar tovărășească, ceva de genul: „Bă, Virgile, ce dracu, bă, nu mai știi de glumă? Că nu ți-am zis ceva rău, te-am făcut doar hoț, nimic altceva. Las’ că și tu m-ai făcut pe mine prost, așa că suntem chit.”

Acum, dacă Virgil nefericitul ar fi luat lecții de la Florin Tănase, ăla de la FCSB, cu siguranță s-ar fi prăbușit înainte de a-l atinge Georgică, mai ales că faza a avut loc chiar sub ochii arbitrului, pardon, președintelui de ședință. Dar așa… N-a fost sancționat Florin Iordache, „vârful” PSD de acum doi-trei ani care a dat muie la tot parlamentul, cum o să fie nea George auristul? Să fim serioși! Punem pariu că după faza asta din careul Parlamentului, AUR mai rupe un procent, două din zestrea PNL-ului. Bă, doar trăim în România, ce dracu!

Întreb pentru că, până ieri, nu te-am prea văzut cu postări pe Facebook în ultimul timp și îmi făcusem griji: „Bă, ce s-o fi întâmplat cu don senator că nu l-am mai văzut la emisiunea lui Dragoș Pătraru. La Starea Nației, bă, unde, într-un timp, își făcuse abonament ca la cinematecă”.  Ai făcut o pauză? Cam lungă pauza asta, zău așa. Eram obișnuit cu matale să ai două-trei postări pe zi, în regim de agenție de presă, cu breaking news, întâlniri cu presa. Te vedeam seară de seară la televizor, ba, o dată te-am văzut cum făceai rotocoale cu elicopterul deasupra Caransebeșului. A, atunci erai ministru… Înțeleg.

Ziceam că până ieri  n-ai mai postat nimic în forță, în afară de chestia aia cu iernile copilăriei pe ulițele satului tradițional. Frumoasă compoziție literară, care îmi întărește convingerea că dacă nu ai fi ajuns politician, cu siguranță scoteai câteva cărți de povești, eseuri, poate și un roman, două. În schimb, ieri ai ieșit din nou în față cu anunțul despre Moldova Nouă. Despre Moldomin. Asta da știre. De impact emoțional nu doar în Clisura Dunării. Dovadă că informația a fost preluată până și de nea Romi Dunca. Guvernul Ciucă se apleacă asupra nevoilor oamenilor de acolo și rezolvă o problemă delicată. Bine ar fi fost dacă lucrul ăsta s-ar fi întâmplat pe vremea lui Orban sau Cîțu, că acu’ vin pesediștii, care sunt majoritari în guvern, și o să se bată cu cărămida în piept, că meritul e al lor. Mă, rog, și al lor.

Eu zic că e și meritul matale, ai pus o vorba bună, ai insistat, ai făcut ce trebuie, iar oamenii îți vor fi recunoscători. Sigur, nu ca ăia din satul în care te-ai născut și te-ai dat cu sania și ai făcut hombre de zăpadă. Că de când sunteți la putere, Armenișul a primit de la CJ mai mulți bani decât Caransebeșul. Bine, îi și merită, Caransebeșul ce să fi făcut cu ei, că i-ai lăsat cu de toate când ai plecat la București. Mai puțin cu primarul pe care ți-l doreai. De aia zic, armenișenii ar trebui să pună mână de la mână să-ți facă statuie, că meriți, la ce ai făcut pentru ei în anii ăștia. Și nu doar o statuie, ci trei: una la intrarea în sat, dinspre Piatra Scrisă, alta la ieșirea din sat, spre Herculane, și o a treia în centru. Musai lângă biserică.

Nu-ți fă griji în privința materialului. Vorbim cu Felix Borcean că i-a mai rămas niște andezit de la ultimul salon internațional de sculptură, că și așa lui nu-i face nimeni statuie.

Coco Galescu, marele nostru explorator și alpinist, i-a transmis un mesaj unuia dintre colegii mei de breaslă: „Dragă Dani Stanciu, mă scuzi că-ți distrag atenția de la complexele probleme care macină județul dar…vezi că ți-au rămas niște urme de maro în colțul gurii!” Până la jumătatea frazei i-am înțeles ironia… Chestia aia maronie, în colțul gurii pare desprinsă din vocabularul în privat al unor politicieni de care el nu este străin. E o postare care nu-l onorează, iar el știe asta. Indiferent de ce se spune despre tine, mai ales ca și persoană publică, nu ai voie să să ai o astfel de reacție.

După părerea mea, dragă Coco, Dani Stanciu și-a făcut corect datoria, a informat o stare de fapt, fără să interpreteze ori să adauge ceva de la el. A fost o știre, nimic tendențios. Chiar dacă nu vei recunoaște, vinovați pentru cele întâmplate sunt politicienii din spatele tău. Cei care în ultimii ani au profitat de tine pentru a-și atinge scopurile. Ei, politicienii, știu că numele tău vinde bine nu doar în Caransebeș, la Reșița, ci și la Katmandu, la Polul Sud sau la Punta Arenas. Așa s-a întâmplat când te-au ales viceprimar la Caransebeș. Ei nu aveau nevoie de tine, ci de numele tău care aducea voturi. A fost un compromis și de-o parte, și de alta, care până la urmă s-a terminat cum s-a terminat. Scandaluri, articole în presă, procese, etc. Și atunci, adu-ți aminte, presa a fost lângă tine.

Am crezut că ai învățat ceva din lecția aceea. Că îți vei vedea de muntele tău acolo unde ești învățător pentru oricine ar veni să-ți ceară sfatul. Și iar nu ai rezistat tentației, pentru că nu puteai să-ți refuzi prietenul cu care ai atins Polul Sud, și ai acceptat să tragi lista în sus în alegerile pentru Consiliul Județean din 2020. Așa ai ajuns consilier pe listele PNL. Consilier cu numele căci, în realitate, păpușarii l-au vrut pe altul în locul tău. Îți amintești, nu? Și ca să-ți arate cât de generoși sunt ei, ți-au oferit postul de consilier al lui Romeo Dunca. Ca să ce? Dunca lipsit de noțiunile elementare de administrație publică, tu cu gândul la munte. Ce afacerea lu’ pește era și asta? Sigur, un „mariaj” ratat din start, care nu a rezistat mai mult de două, trei luni. Nu știu dacă la plecare băieții ți-au strâns mâna în semn de recunoștință pentru voturile pe care numele tău le-a adus în alegerile din 2020. Și din nou presa, cea cu „urme de maroniu în colțul gurii”, ți-a fost aproape.

Și iarăși am crezut că vei sta în banca ta, dar din nou m-am înșelat. Poate, mânat de remușcări, Romeo Dunca a vrut să te facă șef la noul Serviciu Salvamont Salvaspeo Caraș-Severin, unul cu personalitate juridică, de sine stătător, prin desființarea celui vechi aflat în subordinea CJ. Mulți, și-au zis ce să cauți tu acolo pe funcția de manager. Locul tău nu e la birou, să muți o hârtie dintr-o parte într-alta, să urmărești condica de prezență, să vezi când se termină consumabilele, hârtia igienică sau cafeaua, ci pe munte, să-i înveți pe oameni cum să escaladeze un perete stâncos și cum să supraviețuiască în situații extreme. De proiecte, de făcut rost de bani, pentru că nu va mai fi finanțarea de la stat, trebuie să se ocupe un profesionist. Unul care știe cu ce se mănâncă o funcție de conducere. De ce să te irosești în chestii în care nu te pricepi, să faci un lucru nepotrivit vocației tale de luptător, doar să le satisfaci altora orgoliul? Să-ți spună mâine poimâine: „uite, Coco, ce-am făcut noi pentru tine și nu vrei să recunoști.”

Dragă Coco, dacă nu vei reuși să înțelegi lucrurile astea, vei continua să rămâi un umil pion pe tabla de șah a acestor politicieni care te vor sacrifica când ți-e lumea mai dragă. Cât despre „urmele de maroniu în colțul gurii”, ce să zic…

Nebunie la împărțirea bugetului Consiliului Județean. Au sărit cu mic cu mare, precum corbii din basmele lui Ispirescu, pe bucata aia de sărăcie care ar trebuie să ajungă în toate orașele, comunele și cătunele județului. Și-au strigat vorbe inteligente unii, altora: „bă, de ce să-ți dea ție, bă, și mie nu?” „da’, ce, bă, tu ești cu două perechi de c…ie??” „bă, ai uitat cum se făcea împărțeala pe vremea voastră?” și alte bla, bla-uri de genul ăsta.

Numai că nu s-au luat de gât și nu și-au dat la țurloaie, că de spurcat s-au spurcat ca în mahala la întâlnirea de ieri cu Romeo Dunca. Primari, consilieri județeni, lideri politici și Gheorghe Românu. Care Gheorghe Românu? Ăla de la Anina. Ce căuta don Ghiță acolo, că doar nu mai este primar. Întrebați-l pe el, de ce mă întrebați pe mine. Ce dacă este doar consilierul viceprimarului? Unde scrie că el nu are voie să participe la întâlniri de genul ăsta? Că o căutat și Romeo în toate hârtiile lui de pe birou și nu o găsit niciunde precizat, în mod oficial, de la Guvern sau Parlament, că nu ar avea voie să participe la discuții de genul ăsta. Că dacă găsea, credeți voi că-l primea Romi la întâlnire? Fiți serioși. Președintele nu trece pe lângă lege, nici dacă l-ai picura cu ceară, așa că, mucles. De ce nu o venit la discuții viceprimarul Aninei? Bă, sunteți culmea, ce să caute, ăla acolo, o fi avut și el treabă în ziua aia, să spargă lemne, să bată covoarele, să… Și apoi, ăla e viceprimar, a dat ordin și Ghiță Românu l-a executat ca un umil slujbaș ce este.

Ălora care nu pot să doarmă noaptea de grija lui, le spun ca să știe o dată pentru totdeauna: în primul rând că el e Ghiță Românu, iar acest lucru echivalează cu un pașaport de liberă trecere. Și apoi, el reprezintă vocea poporului, chiar și atunci când nu mai este unde ar vrea împreună cu gealații lui să fie. Mare lucru că ANI l-o degradat, Ghiță al nostru s-a reorientat repede și cu folos. Nu mai este primar, dar tot el conduce primăria. E cel mai harnic, cel mai bun și cel mai priceput.

Ferească sfântul de vreo nenorocire că nu știu ce se vor face aninenii atunci. Parcă văd, cum vor pleca pe capete unde or vedea cu ochii, de la cel cu țâța-n gură, pân’ la cel cu bara sură, că nu-și vor mai găsi rostul într-un oraș pe care nu-l va mai controla și conduce Ghiță Românu.

Un harnic și fidel cititor de „Subiectiv” ne sesizează un fapt ce demonstrează că neștiința în instituțiile publice a ajuns la rang de virtute. Drept exemplu, un Anunț postat pe site-ul Consiliului Județean Caraș-Severin, referitor la finanțarea proiectelor culturale pe anul în curs.

Bă, Gogule, un anunț mai agramat și mai ilogic ca ăsta, nu am întâlnit în viața mea. Nici un copil de clasa șaptea nu ar fi în stare de o aiureală ca asta de o „ilogicitate frapantă”, cum bine a remarcat cititorul nostru.

Păi fii atent și tu la ce o postat slujbașul CJ care, mă gândesc, are cel puțin o facultate și un masterat, că așa e la modă în ziua de astăzi, la capitolul II „Criterii de eligibilitate ale solicitantului”.

 Solicitantul nu trebuie să se regăsească în una din următoarele situații: (deci NU TREBUIE, Gogule, NU TREBUIE)

Nu a încălcat/a încălcat cu bună știință prevederile unui alt contract finanțat din fonduri publice; Deci, NU trebuie să se afle nici în situația de a nu fi încălcat, nici în cea de a fi încălcat. Cum dracului vine asta, bă Gogule, că eu nu pricep. Nici tu? Atunci întreabă-l pe nepotu-tău, poate știe el că de aia e în clasa a cincea. 

Mai departe, „Solicitantul Nu este vinovat de declarații false cu privire la situația economică; Altfel spus daca  „NU”  este vinovat, atunci trebuie sa fie vinovat? Nu mai înțeleg nimic, Gogule, de parcă nu ar scrie în limba română. Nici tu nu înțelegi? Te cred, Gogule, te cred, că după douăzeci de ani de stat în Italia, ce pretenții să am de la tine?

Altă condiție, de râsul curcilor. Fii atent: Solicitantul nu are restanțe către bugetul de stat, bugetele locale sau fondurile speciale; Daca  „NU ARE”, atunci e musai să aibă restanțe? Întreb și eu pentru un prieten, Gogule

Sau, solicitantul nu este condamnat pentru: abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, dare sau luare de mită, mărturie mincinoasă, fals, uz de fals, deturnare de fonduri. Păi, dacă NU   trebuie sa nu fie condamnat, atunci trebuie sa fie condamnat? Că eu asta înțeleg după logica mea.

Bomboana de pe colivă o întâlnim la capitolul „Excluderi”

Se exclud din sesiunea de selecție ofertele culturale care se află în una din următoarele situații (…) :

Solicitantul NU este vinovat de declarații false cu privire la situația economică; NU are restanțe către bugetul de stat, bugetele locale sau fondurile speciale; NU este condamnat pentru: abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, dare sau luare de mită, mărturie mincinoasă, fals, uz de fals, deturnare de fonduri;

Ai înțeles, Gogule? Dacă nu e condamnat pentru fapte de corupție, dacă nu are restanțe către bugetele patriei nu are ce căuta la selecția de oferte. Îți stă mintea în loc, nu alta.

Don Dunca, vezi ce contrasemnezi, domnule, că te faci de cacao cu comunicate de astea de care râd și curcile. Iar ca pe viitor casă nu se mai întâmple, organizează, domnule, niște cursuri despre ce este și la ce folosește gramatica limbii române.

Bă, Romi, să fiu sincer, m-a săturat, bă de prostiile tale. Să te bat la cap toată ziua și să-ți tot spun ce să faci și cum să faci să ieși și tu bine măcar o dată! Mi s-a pus pe suflet să-i tot aud pe oameni vorbind  pe stradă: „Bă, da nu se mai potolește odată? Să se apuce și el de lucruri serioase și să lase dracu rahaturile astea. Ce să le răspund, Romi, ce să le răspund?  Că nici eu nu mai știu ce să cred despre tine.

Nu ți-am zis eu ție să nu desființezi vechiul salvamont, până nu-l înființezi pe cel nou? Ți-am spus sau nu? Și dacă ți-am spus, de ce nu m-ai ascultat? Ai vrut să scapi de Nistor, șeful Salvamontului de la acea oră, și nu o puteai face decât desființând serviciul? Bă, atât te-o dus mintea ca pentru un singur om care îți stătea în cale să sacrifici un întreg servici? Și ce-ai rezolvat cu asta, Romi? Că Salvamontul ăsta al nou e ca și cum nu ar exista. Că atâta timp cât nu e autorizat, nici nu ai pe cine să tragi la răspundere în caz de ceva. Colac peste pupăză, n-ai nici măcar șef care să-l conducă așa cum ar trebui că, din păcate, Coco Galescu n-a luat examenul pe care l-ai organizat. Or, și fără autorizație, și fără șef, despre ce dracu mai vorbim?

Și apropos de autorizație. Dacă Salvamontul ăsta nu e autorizat, nu are o hârtie iscălită de cei care se ocupă cu așa ceva, cum funcționează el, bă, Romi? Cum îi plătești pe salvamontiști, din ce fonduri, dacă în organigrama Consiliului Județean nu există un astfel de Serviciu? Întreb pentru un prieten care toată ziua numai asta știe să spună : „Ce tot ai, bă, cu președintele nostru, ce tot ai?”

Ce să am, bă, ce să am? N-am nimic, dar îmi pare rău de Romi al nostru că se irosește în lucruri de nimic. Aș vrea să-l duc pe calea cea bună, dar numai Dumnezeu știe dacă voi reuși. Dar eu încerc, nu mă las!

Care sinceritate? Aia, domnule, că este superman. E ca Făt Frumos din povești care creștea în trei zile cât alții într-un an, dacă nu chiar în mai mulți, fiind înzestrat de mititel cu calități manageriale. Spre exemplu, la 26 de ani, Romi al nostru era deja director general la Dunca Expediții. Asta în condițiile în care nu mai lucrase o zi în viața lui până atunci. Cel puțin așa arată CV care nu ar trebui să mintă. Și de atunci a ținut-o tot într-o șefie până a ajuns barosan la Consiliul Județean.

Nici în privința școlii nu s-a lăsat mai prejos. Gurile rele spun că la grădiniță nu a mers, pe motiv că-i plăcea somnul de dimineață, la fel ca lui Nică a lui Ștefan a Petrei care avea necaz dimineața cu spurcata de pupăză.  Am înțeles, nu a mers la grădiniță, că era greu de trezit în bună dimineață, dar nici școala să nu-i fi plăcut? Hai, nu neaparat liceul sau gimnaziu, dar măcar ciclul primar unde înveți să-l faci pe „a” mic de mână și pe „A” mare de tipar. Autodidact, altfel nu înțelegem cum, s-a înscris direct la facultate. La „Vasile Goldiș”, din Arad. Și atât de mult i-a plăcut facultatea aia de Marketing, încât cu greu s-a lăsat convins să o termine. Din 1999 și până în 2004 a stat tot cu burta pe carte. Mult, dar a meritat.

Știți ce mă surprinde pe mine? Faptul că, deși a tot umblat prin lumea largă, limbile străine s-au prins de el precum apa de penele gâștei. Nu-i vorbă, le cunoaște, a auzit de ele la radio ori televizor, însă nu mai mult de atât când vine vorba de citit, scris și vorbit. În schimb, e tare la Competențe și aptitudini de utilizarea a calculatorului, unde se ridică, din câte spune, cel puțin la nivelul unui IT-ist de cartier: Microsoft Office și Sistem de operare Windows. Măi, Romi, de unde le-ai scos, frate? Auzi, la el: Windows și mai știu eu ce. Zi mersi că știi să navighezi pe internet, să postezi pe FB. Și nu te mai lăuda atât. Eu înțeleg că ăla care ți-a scris CV-ul se grăbea să plece acasă, dar decât așa cum e acuma, mai bine deloc!

În service, zici? Mai sapă, Gogule, mai sapă! În curte casei din Dumbrăvița? Ce să caute, bă, acolo? Să zică vecinii: „uite, bă, ce a ajuns milionarul ăsta să se care cu hârbul ăsta de mașină” Asta vrei? La intrarea din spatele Consiliului Județean? Pe dracu, pe locul lui pot să jur că am văzut Loganul personal al lui Romi. O să ghicești când m-oi face eu popă.

Dai o bere să-ți spun? Bine, nici prin cap nu-ți trece: pe Muntele Mic, Gogule. Sedusă și abandonată în zăpada până la capotă, într-o parcare de acolo. Uită-te la poza aia, parcă ar fi pregătit pentru dezmembrări, așa rău arată. Dacă ar vedea săracul Frunzăverde ce a ajuns bietul Touareg, zău că i-ar plânge de milă. Spune și tu, asta e mașină de președinte de Consiliu Județean? Nu știu cum îi dă voie Poliția să se plimbe cu ea pe drumurile publice. Îți dai seama ce bășcălie au făcut timișorenii care veniseră pe munte: „Uite, bă, la sărăntocii ăștia, vor tren cu hidrogen, iar ei nu sunt în stare să repare o amărâtă de mașină!” Nu i-am auzit eu, dar mi-a povestit unul care era acolo, de față.

Ce-o căutat Touaregul pe munte? De unde să știu eu, Gogule? Mă întrebi de parcă președintele mi-ar da  raportul unde se duce și ce face. L-o fi scos și pe el în lume, că tot era zi liberă pe 24 ianuarie și cât s-o dat Romi cu schiurile a rămas în parcare. Da, bine o făcut. Să fii văzut cum stăteau turiștii la coadă să-și facă selfie cu el, o nebunie, nu alta. Poze de colecție, din vremuri de colecție. Cum? Dacă l-o fi scos la vânzare? Aiurea, punea anunțul pe OLX, Publi24 sau Autovit.ro, iar în cel mai bun caz, o lăsa în parcare la Kaufland, cu un număr de telefon pe o bucată carton.

Dar ai dreptate, mai bine s-o vândă, Gogule, că o mănâncă rugina, iar dacă până în primăvară nu o repară, sigur o duce la Programul Rabla, pentru una nouă.

Doctorul Paul Purea a descoperit a America. Cică la Spitalul Județean de Urgență Reșița datoriile sunt atât de mari, încât conducerea nu-și peremite să achiziționeze pentru bolnavi nici măcar pentru o fiolă de algocalmin, un amărât de pansament  sau o compresă. Auziți, bă, fraților la doctorul nostru care, între noi fie vorba, nu e un oareșcare ce se trezește vorbind de unul singur, ci e ditamai președintele Consiliului de Administrație al Spitalului. Păi, nea Paulică, de un an de când ești șef acolo, abia acum ai aflat că nu-i tifon și bumbi pentru dureri de cap?

Tălică nu ai știut că spitalul e pe butuci?  Sau ai știut și te-ai făcut că plouă? Ce ai zis, timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim în Consiliul de administrație. Să nu-mi spui mie, prietene, că datoriile astea imense de care tot vorbiți s-au adunat în ultimul an și că de vină pentru ele e doar Alina Stancovici. Că voi, ăștia din Consiliul de Administrație sunteți acolo așa, de flori de măr, că nu te cred. Din câte știu eu, CA avizează bugetul spitalului, aprobă măsuri pentru dezvoltarea  acestuia, se declară de acord cu achizițiile și câte și mai câte. Și, atunci, te întreb prietene, doar Alina Stancovici este vinovată pentru „dezastrul” de la spitalul județean? Voi ce ați făcut când ați văzut că spitalul se duce dracului? Ați stat cu mâinile în sân și ați așteptat să-și frângă gâtul managera? Ori ați așteptat să vă dea undă verde Dunca să săriți cu gura pe ea?

La câte te cunosc, cu siguranță, nu înghiți orice gogoașă ce ți se servește de ăia, din spatele tău, doctore. Dar știi ce nu înțeleg eu? Cum poți să te sucești, știi matale ca cine, de la o zi la alta. Că mai acum câteva zile spuneai așa: „Sistemul e bolnav, nu depinde doar de un manager, s-au făcut și niște economii, a fost și epidemie, să faceți, totuși, un raport. Eu spun că nu e nevoie să fie revocată din funcție doamna manager!”. Ce dracului, nea Paulică, ce tot umbli cu cioara vopsită. Fii bărbat și nu o mai întoarce ca la Ploiești că nu-ți stă bine.

A, lui Dunca i s-a cășunat pe biata femeie după ce i-a dat peste nas săptămânile trecute, iar acum vrea s-o dea afară cu orice preț? Bravo, bă, așa îl vreau pe Romi. De un an și ceva ne arată ce știe el mai bine să facă la Consiliul Județean. S-o dea, bă, s-o dea, că de aia e barosan în județul ăsta. Să ne arate că are sânge în instalație și că nu e un papă-lapte.  Să aducă pe unul de-al lui de la Timișoara, să-l pună în locul ei. N-ar fi primul care ar face asta. Și Nelu Tătaru, pe când era ministru la Sănătate, o schimbat-o. El a dat-o jos, alții au pus-o la loc. Așa va fi cu Dunca. Care e problema?

În primul rând, noi n-avem noi o statuie cu bustul lui Eminescu, darămite una cu Cuza ori moș Ion Roată. Deci, asta cu florile și coroanele cu tricolor, pică. Apoi, eu cred că ăia care au întrebat au făcut-o la mișto pentru că, sincer, nu-mi amintesc să se fi întâmplat una ca asta în ultimii 20 de ani. Iar dacă nu am avut parte de așa ceva în ultima vreme, de ce ar fi trebuit acum, în plină pandemie de Omicrom? Și apoi, chiar să fi fost organizată, cine ar fi ieșit, frate, la -12 grade Celsius din casă să-i audă vorbind pe prefect sau pe președintele Consiliului Județean? Să fim serioși! E adevărat, câteva bla-blauri politicianiste, de bun simț, au fost, totuși, postate pe Facebook, iar cei ce le-au ticluit cum au crezut ei că e mai bine,  s-au întrecut în mesaje luate cu copy-paste de pe net: „La mulți ani, România!” și la „La mulți ani, români!”, socotind că în felul ăsta și-au făcut cu vârf și îndesat datoria patriotică.

Ca să fim corecți până la capăt, Ziua Unirii nu a fost sărbătorită peste tot în țară, ci doar în orașele mari, ceea ce nu e cazul Reșiței, o comună ce-și vrea tramvaiele înapoi. Iar acolo unde au avut parte de așa ceva, oamenii s-au prins în horă. La Reșița, în cel mai bun caz, s-ar fi jucat „Brâul”, „Ardeleana” și „De doi”. Asta pentru că, hora se joacă la Oravița, la Darabani, Chișinău și Chițcani la Severin și Moțăței, ca să dau câteva exemple. Ba chiar și Bucureștiul are hora lui pe care o cânta Budală la acordeon, ca să nu mai vorbim de moldovenii din Iași și Focșani. Or, din câte știm, Reșița, nu are așa ceva. O horă a ei. Cred că ați observat și dumneavoastră că aici, și serbările, alea, ale orașului, încep cu jazz, continuă cu Rapsodia albastră a lui Gershwin și se încheie cu  gospel. Hora lipsește cu desăvârșire și pentru că organizatorii au o altă cultură muzicală, una emancipată, care nu are nimic cu vatra tradițională a satului românesc.

Și atunci, oare s-ar fi meritat efortul autorităților? Păi nu, frățioare, că fără hora aia care, de un secol și jumătate, ne tot îndeamnă să ne dăm mână cu mână, Ziua Unirii ar fi ca nunta fără lăutari. De cât așa, mai bine de loc!