15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Parafrazându-l pe Connect-R, Romeo al nostru este, din acest punct de vedere, un exemplu pentru noi care stăm cu burta la soare și un imbold pentru toți cei care așteaptă să le pice în gură para mălăiață: „Eu vara nu dorm, vara nu dorm// Nu am somn, nu am somn// Zorii zilei mă prind postând pe Feisbuc// Pentru că vara nu dorm”. Să nu fiu rău, nu e vorba doar de postări despre ziariștii nesimțiți ori despre cârcotașii din opoziție. Că vorba aia, câte nu face omul într-o noapte de vară? De pildă, ultimul lucru pe care l-a bifat pentru bunul mers al Consiliului Județean și, implicit, al nostru, al tuturor, a fost să împuternicească un responsabil care să răspundă de securitatea și sistemul de supraveghere video ale Direcției de Patrimoniu, din cadrul CJ. Muncă grea, istovitoare. Râzi, râzi Harap Alb, dar nu e ușor să stai pe scaun și să urmărești imaginile de pe cele patru camere de luat vederi montate pe coridoarele Direcției. Să te holbezi la cine urcă și cine coboară cu liftul, la cine bârfește și la cine îl vorbește de rău pe nea Romeo, la străinii care se preumblă pe holuri, să nu dispară vreo hârtie din sertarele Direcției. Și când observi ceva în neregulă să pui mâna pe telefon, să raportezi mai sus: „Pelicanu’, pelicanu’, sunt lebăda! Raportez umbre în noapte pe scara de incendiu a imobilului. Terminat!”

Repet, muncă grea, domnule, ce mai. De chinez bătrân cu studii superioare dovadă că n-a împuternicit la comandă, cu „acces nelimitat la sistemul de supraveghere video instalat” pe oricine, ci chiar pe fosta șefă a Direcției de Drumuri Județene, Maria Paulescu. Că aici trebuie să fii nu doar vigilent, ci și atent la orice detaliu, cât de neînsemnat ar fi. Cât sunteți de cârcotași, bă, frate! Ce dacă doamna Paulescu a fost cercetată penal de procurori anticorupție și trimisă în judecată? Că a stat o noapte și o zi la „zu hause.” Că a pierdut procesul la Reșița? Important că acum e bine, că judecătorii de la Curte au zis altceva. Și, la urma, urmei, cine să fi interpretat rolul de Big Brother? Cum? Chiar don Romeo care, vorba cântecului:  „Eu vara nu dorm, vara nu dorm// Nu am somn, nu am somn// Zorii zilei mă prind postând pe Feisbuc// Pentru că vara nu dorm”?.        

E o chestie și asta. Și, cine știe, niciodată nu-i prea târziu!

Gata cu porcăriile ce le-am băgat până acuma în noi de la Noe încoace. Nu râde, că râzi a proasta, Gogule. Mai lasă revistele alea pentru adulți și pune mâna și citește și tu ce beneficii îți aduce pâinea asta: 70% proteine (mai ceva ca antricotul și mușchiulețul de vită) și 20% acizi grași (Omega 3 și Omega 6), mai mult ca la somon. Pudra asta proteică de greieri se poate folosi în orice rețetă, pentru un plus de proteine, vitamina B 12 și fier.  Unde mai pui că intră în combinație cu tot felul smoothie-uri, omlete, brioșe ori budinci. Vorba prietenului-poet, Daniel Marian: „nimic nu se compară cu salata de lăcuste și fursecurile de greieri!” O nebunie, nu alta!

Stai, bă, Gogule, nu te și gândi la nu știu ce-ți trece ție prin cap căci, ăștia nu sunt greieri care cresc în iarba pe care o paște oița a lu’ nea Pătru Daea. Nu, bă, ăștia sunt greieri de cultură, crescuți în ferme specializate și îngrășați cu anumite alimente. Că nu orice greier ajunge făină, ci numai ăia mari și fără aripi. Dar înainte de a fi spălați bine, bine, tăvăliți prin tot felul de arome, tratați termic și uscați lent și abia apoi sunt măcinați în făină. Tu credeai că te duci în spatele casei, prinzi o bască cu greieri, îi bagi în râșnița de piper și gata făina? Bă, Gogule, cum poți să gândești ca un copil? Păi dacă ar fi așa, s-ar mai vinde făina asta cu 96 de lei suta de grame? Păi, nu, că ar cumpăra-o tot țăranul sătul de pită făcută pe vatră, în cuptorul cu lemne!

Dai un ban, dar știi că face. Că m-am săturat de langoși cu brânză, hot-dog-uri și pleskavica. O dată pe lună, când ne intră pensia pe card, băgăm și noi la maț o salată de lăcuste cu fursecuri de greieri. Ca la Bruxelles. Că n-o fi foc. Cât o să ne coste Gogule o porție de asta și un smoothie din greieraș? 200-300 de lei? Și, ce-i cu asta? Noi să fim sănătoși!

Dar scandalurile astea sunt nimic pe lângă cele de la Spitalul Județean de Urgență Reșița care păreau că nu se mai termină. Bă, Romi, ce faci, o dai sau nu jos pe Alina Stancovici de la șefie? Ce tot te scremi atât de parcă ai fi constipat? Toată ziua, bună ziua, de mi s-a pus pe suflet. Curaj, bă, Romi, dacă ai sânge în instalație, pune-ți omul în locul ei și trimite-o în vacanță pe Stancovici. Nu contează că într-o bună zi se va întoarce la muncă cu decizie de la instanță în mână și o să-i plătești o căruță de bani. Că nu-i dai de la tine din buzunar, ci de la statul cu care faci afaceri și căruia îi plângi de milă când elicopterul te poartă în zbor peste Muntele Mic. Arată-ne că ești bărbat care știe ce vrea. Nu ca ieri când ai lălăit-o de ne-ai scos pe toți din sărite: că nu ai nimic personal cu ea, că ai fi schimbat-o de ieri, dar ai mai lăsat până astăzi, că nu te interesează cine va veni în locul ei, dar până la urmă ai recunoscut că ai pe cineva care să-i ia locul.

Termină, bă, frate cu prostiile și apucă-te de lucru, căci acu’ ți se termină mandatul. Și să te văd că faci treabă, măcar la spitalul ăsta, că până acum numai gura a fost de tine.  

Dacă am mai avea cinci, șase miniștri ca el, cu siguranță că la la toamnă am juca în grupele Champions League. Păi tu nu ai văzut cum dă din el? Ca dintr-un filosof. Na, că m-o luat gura pe dinainte. Dar, orșicât, ce vorbe are de-ți merg la inimă, nu alta! „Dragi făuritori de hrană ai țării! Dragi români! Prin profesie şi dăruire am fost, sunt şi voi rămâne alături de dumneavoastră!” Bă, Gogule, te trec lacrimile când îl auzi. Ascultă la mine ce-ți spun: nici ăia de la plenarele de dinainte de ’89 nu vorbeau așa. Ăsta de mic a fost dat naibii. Adică, vizionar, iubitor de pământ, de oi, de capre. Am auzit că și de melci, scoici, ce mai, de tot ce creștea și trăia pe pământ românesc. Mai puțin de cormorani. N-avea treabă cu bâtlanii, cu lișițele, cu scufundacii. Nici cu guguștiucii. Avea ce avea cu cormoranii. Pe ăștia nu i-a suportat niciodată. Și știi de ce? Pentru că nu fac parte din tezaurul natural românesc, precum oaia, găina, cocoșul, bibilica ori pitulicea. Și atunci, ce și-o zis, „ia să-i exterminăm noi”, pe motiv că se ghiftuiesc cu prea mult pește. Norocul nostru e că a picat PSD de la guvernare, că rămâneam, frate, fără cormorani.

Auzi, tu la el: „dragi făuritori de hrană ai țării.” Ți se face pielea de găină, nu alta. Cu asemenea metafore și sentimente patriotice, este imposibil ca să nu reușească. În ce? În toate Gogule, începând cu irigațiile și terminând cu ce cultură vrei tu: de grâu, porumb, lobodă. Sau, după  vizita inopinată și matinală din județul Iași: „Duminică, în zi de relaxare, iscusitul fermier a considerat mai importantă verificarea manuală a operațiunii de castrare a plantelor-mamă!”

Bă, Gogule! De unde le scoate, bă, frate? Că dacă te uiți mai atent la el, n-ai zice că e în stare de așa vorbe. Te crucești când îl auzi: „verificarea manuală a operațiunii de castrare a plantelor-mamă!” Ne-am scos, Gogule, cu nea Pătru. Să vezi de acum bunăstare pe capul nostru, cu castrarea asta a plantelor-mamă, roșiile vor fi mai gustoase, castraveții mai castraveți, iar nea Pătru Daea, cel mai zootehnist dintre agronomi!

Ce ai fi putut face când, în plină criză a grâului, partidul  și țara (la pachet) te cheamă la datorie? Puteai spune nu? Cum dracu să faci una ca asta, că intrai în istorie, iar istoria nu iartă, te ține minte și peste o sută-două de ani. Să dai cu piciorul la o ocazie ca asta, să arăți ce? Cât ești tu de Gigi Contra? Să fim serioși. Lași și baltă, lași șpriț, lași și ibovnică, lași tot și te duci unde te cheamă datoria. Nea Petre, ai servit matale ca ministru în patru guverne până acum, de ce nu ai face-o și de data asta? Mai ales că acum ești chemat să scoți agricultura românească din bălării. Nu mă îndoiesc că, la experiența și șarmul oltenesc pe care le ai, vei face treabă bună deși, mi-e tare teamă că te-or adus ăștia ai matale cam târziu. Cu seceta asta și cu prețurile  la motorină și benzină, nu cred că apuci să faci vreo brânză. Să aduci roșiile și gogoșarii la 2 lei kilul, să-mi permit și eu, și Gogu al meu să ne facem un bulion ori o zacuscă. Matale încearcă, că vorba aia, nu ai nimic de pierdut, dar mi-e că te-au chemat unii, doar ca să-ți frângi gâtul.

Apropos de brânză. Nea Petrică, acum ai ocazia să duci la bun sfârșit proiectul ăla de care te-ai apucat pe vremea lu’ nepoata Veorica de la Videle. Ăla, domnule, cu oaia brand de țară. Crezi că țăranii, pardon, fermierii, au uitat ce le spuneai cândva? Cum să uiți, omule vorbele alea care își mergeau direct la inimă: „oaia e o statuie vie.” Sau, „langa oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poți sa gasești o oaie”. Nu știu ce ai vrut să spui cu astea, dar o spui bine, nea Petrică. Mai ceva ca în Miorița. Dai din matale ca dintr-un înțelept ajuns la vârsta senectuții care, atunci când se plictisește, își ia lopățica și găletușa și merge să se joace la groapa cu nisip. Dai, dar te înțeleg și te iert. Ești spontan și nu mai ai timp să rumegi când spui: „că frunze are toată lumea, dar oi ca în România nu.”

Ptiu pe matale, să nu te deochi, nea Petre!

Fără ei, ca fără ei, dar fără Rareș Bogdan, feciorașul ăla care promitea că într-o lună va face din căcat bici cu care să pocnească în parlament toate pensiile nesimțite, ce ziceți? Da, domnule, Rareș al nostru de la Cluj, via Realitatea TV. Despre el și batistuța lui ce ziceți? Că s-a maturizat în ăștia doi ani de când face naveta de la București la Bruxelles și invers? E și normal, nu mai dă din el toate dumele, așa cum o făcea în trecut. Că își urmărește interesul pas cu pas? Nu mă îndoiesc. Dar ce ziceți de faptul că, între două cicluri electorale, se întoarce cu fața spre icoana făcătoare de minuni, rugând-o să aibă grijă de poporul pe care el și ai lui îl păstoresc? E ceva nou în discursul lui Rareș Bogdan, nu-i așa? Țucă-l tata de filosof ce e el.

Căci, întrebat despre sfaturile pe care le-ar da românilor care visează cai verzi pe pereți în guvernarea liberală și câini cu covrigi în coadă ca la Paris, Rareș al nostru a împreunat degetele în dreptul gurii și nasului (așa cum fac toți liberalii care se respectă), a tras aer adânc în piept și, dintr-o dată a devenit grav și apăsat de răspunsul ce urma să-l dea: „Să creadă în Bunul Dumnezeu și să facă eforturi să creadă că lucrurile se pot schimba în bine”. Wow, nu-mi vine să cred, domnule? E suficient să cred în Bunul Dumnezeu ca lucrurile să se schimbe? Să ajung și eu ca matale, ca nea Ciucă și toți ceilalți? A, scuze, normal, și să fac eforturi să cred că lucrurile se pot schimba. Ce tare! Doar atât? Da? Păi de ce nu ai spus, măi, nene, de la început? De când ai intrat în politică. Eram și noi ca voi: veseli, optimiști, bogați. Ăsta e singurul secret al succesului vostru? Cum, trebuie și ceva rahat ca desert la prânz? Care e problema, să ne meargă bine, am da-o și noi pe rahat, ce mare lucru. N-am înțeles, nu e vorba de orice rahat? Și nu vrei să ne spui despre ce rahat e vorba? A, țineți pentru voi. E secret. Apăi, țineți, fraților, pentru voi și îndopați-vă cu el! 

Îl aud pe Zelenski că din cauza războiului, grâul ucrainean va încolți în depozite și va declanșa o imensă criză alimentară. În consecință, zeci, sute de milioane de locuitori ai planetei Pământ vor duce de acum încolo dorul pâinii, a croafnelor, a ștrudelui cu mere și a vestiților kürtőskalács. De vină sunt doar katiușele lui Ivan care zboară ca păsările cerului deasupra Ucrainei. Din acest motiv, nici grâul nu poate fi scos din țară și trimis la export, pentru a fi măcinat și făcut aluat din făina albă ca neaua. Mama voastră de cotropitori ce sunteți. N-aveți tată, n-aveți mamă, nici milă de de noi, cei mulți, goi și săraci. Cam așa vor spune amărâții ăia din Africa care până acum se hrăneau cu pită făcută din grâul ucrainean. Îi înțeleg și le dau dreptate că la cât sunt de săraci, numai o criză alimentară mai lipsea.

Dar știți ce nu înțeleg eu? De ce grâul ăsta nu este scos din țară pe același drum de costișă pe care a intrat și intră în Ucraina armamentul trimis de NATO și americani? Sau pe drumul contrabandei cu țigări. Ar fi fost simplu, printre baxurile cu mahorcă să fie ascuns și un sac cu grâu. Ar fi avut de câștigat și contrabanda, dar și statul. Până să se fi prins Putin de șmecherie, în depozitele ucrainene n-ar mai fi rămas un bob de grâu. Adică, pentru rachetele americanilor  există cale de acces, dovadă că Zelenski nu se plânge, dar pentru grâu, nu. Bă, ce chestie! Cât de proști sunt rușii ăștia. De ce să bombardeze ei transporturile aeriene, navale și terestre cu armament  occidental de ultimă generație, cât timp o pot face ucrainenii cu rachetele Stinger și Javelin, cu avioanele ți obuzierele trimise de moș Biden și de musiu Macron? Sado-masochiști rușii ăștia, nu alta!

Fețe cunoscute, și mai puțin cunoscute, tineri, și mai puțini tineri, portrete de politicieni în devenire, mai mulți bărbați și mai puține femei (e drept, femei frumoase), entuziasm, promisiuni, bufet suedez, cafea, apă rece, zi de duminică, la o oră în care te întorci de la biserică și aștepți nerăbdător să-ți pună nevasta ciorba în farfurie. Cam ăsta a fost cadrul natural din care nu au lipsit celebrele explicații la întrebări „de ce ați plecat, de ce nu ați mai rămas în casa copilăriei, adolescenței și maturității voastre politice?” și, mai ales, dacă este adevărat că o să vă luați la trântă cu Dănciucă, din filmele erotice ale oricărui holtei: „idealul meu în viața e femeia cu mustață?”

Dacă ai fi făcut ochii roată, ai fi zis că te erai la o întâlnire cu camarazii veniți de la București, doar că pe scaunele lui Ciucă și Marcel Vela se așezaseră Orban și H. Popescu. Ai fi fost tentant să spui și tu ca alții înaintea ta: „aceeași Mărie, cu altă pălărie”, Sau, „pleacă ai noștri, vin ai noștri.” În realitate, însă, ținând seama de istoricul contrelor (să nu le numesc altfel) dintre Marcel Vela, pe de-o parte, și H. Popescu ori Dorinel Hotnogu (și numai), lucrurile nu sunt nici pe departe după cum par. Dacă până acum Marcel Vela a avut parte de liniște pe flancul de vest al PNL condus de el, cel reșițean, de acum trebuie să se aștepte la orice. Mai cu seamă că H. Popescu a spus-o din start că Forța Democrată devine principalul adversar al: „caraghioasei coaliții, după ultimele prestații ale lui DănCiucă și compania”. Dragă Marcel, ia în serios vorbele lui Hadrian, mai cu seamă că Reșița liberală oricum era așezată pe nisipuri mișcătoare. Strânge rândurile și plătește acatiste la biserică, trimite-ți flăcăii de lângă tine să se roage pentru ce va fi, că bine nu se anunță cu acest Hadrian.

Auzi la el, mă frate, o coaliție-balaur cu multe capete, de vreo 100 de baroni locali. Atât a apucat să numere, însă este convins că sunt mult mai multe: cum taie unul, apar două. Regenerare politică, în termeni generici. Motiv pentru care, Forța Dreptei trebuie să devină Făt Frumos al politicii românești, cel care, în 2024, va tăia cu o singură lovitură de paloș capul balaurului. V-ați prins, la alegeri când, prințul de astăzi, (cel de ieri, de la masa prezidiului) va ajunge împărat la Cotroceni călare, scuze, la volanul unui Duster ultimul model!  

Zile trecute chiar a explodat într-una din postările de pe Facebook. Trebuie să fi fost extrem de furios când s-a adresat „profitorilor” de la ADI Intercom scris: „Și până o să mă dați jos cu minciunile voastre scrise de Stanciu sau obositul de Nafiru ,mai aveți mult de lucru. Sa va ia naiba de profitori care nu ați înțeles că nu mai puteți suge din substanța acestui județ fără să transpirați pentru bunăstarea lui”. Vai, nea Romică, ce discurs frumos ai, exact ca-n anii colectivizării sau a plenarelor de partid! Cu câtă mânie proletară combați fenomenul, încât nici nu s-ar zice că ești om de Dreapta: cinstit și cu frică de Dumnezeu și lege.

Carevasăzică, să-i ia dracu pe profitorii care sug sângele poporului, pardon, al acestui județ cu realizări mărețe în mandatul fostului tirist. Don Romeo, tălică te auzi ce spui? Chiar nu te mai poți abține, coborând la nivelul de manivelă de Buceagă? Matale ai mai auzit vreun șef de CJ vorbind ca un birjar? Spune, ai mai auzit? Dacă cumva ești surmenat și te lasă nervii, du-te, domnule, și caută-ți de sănătate. Da’, înainte cumpără-ți un somnifer ușor pentru insomnii. Ți-aș recomanda Cebraoptim, dar e cam scump, aproape 300 de lei, și știu că nu te dau banii afară din casă, așa că ia-ți un flacon de Melatonină, cu 25 de lei. Ieftin ca braga. Poate te liniștești. Dacă nu-ți trece nici așa, fă-ți o programare la medicul de familie, îi spui omului simptomele pe care le ai, iar el știe ce are de făcut. Te trimite la un specialist. Sigur, nu la spitalul nostru județean. În Timiș sunt destule. Pe alese și în funcție de necesitate!

Uite, nu mai departe de ieri, în ședința Consiliului județean. După ce ai făcut harcea-parcea turismul din Clisura Dunării, cu bacul de la Moldova Veche, te-ai pus să asociezi Consiliul Județean  la constituirea unui SRL care să se ocupe de așa ceva. Dacă te asociai ca persoana fizică de pe Muntele Mic care ești, treacă, meargă. Crede-mă, nimeni n-ar fi avut grija ta. Ești major, ești vaccinat, faci ce vrei. Dar așa… Ai văzut ce ți-o zis-o Ioan Crina, consilierul ăla din opoziție care te bagă în buzunar când vine vorba de administrație? Să pui mâna pe carte să citești. Să lași, Doamne iartă-mă, „Pupăza din tei” și „Punguța cu doi bani” și să citești, bă, Romi, Codul Administrativ. Că acolo scrie negru pe alb: UAT-urile au un scop nelucrativ. Când un UAT face o firmă cu scop lucrativ, altceva decât serviciile publice, perturbă piața! Crina te-o întrebat ce articol din Codul Administrativ îți permite să înființezi un SRL și nu ai știut să-i răspunzi. Ai lălăit-o, dar de răspuns tot nu i-ai răspuns.  

Unde mai pui că Crina ți-o dat mură în gură articolele, paragrafele și literele din Codul Administrativ pe care să le citești. Nu trebuie să fii inteligentul lumii ca să pricepi ceva, dar după cum te uitai lung la el, cu ochii mari și blânzi, mi-e greu să cred că ai înțeles. Bine, nu înțelegi, nu înțelegi, că vorba aia, administrația asta e la fel de grea precum matematica, dar măcar de ascultat puteai să asculți. Solicitai un time out, îl duceai pe Crina la tine în birou și îi rugai să-ți explice încă o dată. Și, după cum îl știu eu, Crina ți-ar fi explicat frumos, fără să ceară nimic în schimb. Nici măcar o cafeluță sau un pahar cu apă rece.  Articolele 89 și 92 spun clar: UAT-urile se pot asocia în asociații de dezvoltare intercomunitare! UAT-urile se pot asocia în ADI, nu în societăți comerciale!

Concluzia e că tu în loc să-i mulțumești lui Dumnezeu că ți-a dat oameni așa de buni și de înțelegători cu tine, faci numai ce vrei tu. Fă, puiucule, fă, că o să-ți dai tu cu capul de pragul de sus, dar mi-e teamă că va fi prea târziu!

Don Luca, fără mișto, chiar ai făcut o afacere grozavă cu transferul ăsta. Nici că se putea ceva mai bun. Știm cu toții că familia Magdei e o bună (dacă nu cumva cea mai bună) plătitoare de taxe și impozite din urbea în care polonezii tot promit să aducă bunăstarea pe Bistra în jos, și o sursă inepuizabilă de protocoale în momente fericite din viața comunității politice din care se nimerește să facă parte. Apoi, Magda este un talent, o promisiune (chiar una neperisabilă), veșnică speranță a eșicherului politic local, dar nu numai. Are albume foto cu toți politicienii vremii, încă de pe vremea în care evolua în echipa de pitici a PNL. De la Valeria Schelean-Șomfelean și Marcel Vela, până la Raluca Turcan, responsabila cu gafele în PNL. Nu mai vorbesc de pozele, de grup, adunate de la congresele și întâlnirile la care a participat.  Apoi a  făcut de toate în administrație, sigur, pe munca ei, nu pe barba altora, de la simplu membru de partid și viceprimar, până la consilier de vice premier și asta nu datorită lui Marcel Vela așa cum vorbesc unii și alții. Ce fel de consilier a fost? Dar mai contează amănuntul ăsta? Pe bune! Important că a fost acolo unde nimeni de pe Valea Bistrei nu a ajuns vreodată.

Și mai presus de orice, domnișoara Magda a fost și rămâne un candidat de nădejde în politică. Unde a fost vorba de ceva de ros, hop și ea. La primărie (chiar în două rânduri), la parlament, la organizația de femei. Ce mai, experiență cu carul în campanii electorale, cele mai multe dintre ele ratate de dragul amorului. Și, sigur, nu se va opri aici. Aducerea ei în PSD nu e deloc întâmplătoare, dincolo de ceea ce aminteam mai sus că familia ei este cea mai conștiincioasă plătitoare de taxe și impozite din Oțelu Roșu. Cu siguranță că Don Luca și-a amintit frântura din discursul impecabil al Magdei din campania electorală din 2020 pentru primărie: „A venit timpul pentru o nouă viziune, o comunitate mai puternică pentru un oraș care să nu mai stea în umbra trecutului modest!”, motiv pentru care își pune toate speranțele în viitorul luminos al acestei veșnice speranțe a politicii cărășene.