Bine că o plecat, că dacă mai rămânea mult, o luai razna de tot. Făceai cu capul, nu alta. Cât ești tu de puternic și ții la tăvăleală, Mocio te termina. Îți toca nervii în așa hal, încât l-ai fi rugat pe nen-tu Marcel, don ministru, carevasăzică, să arunce prosopul. Mocio te termina prin tăcere, că, ai văzut și tu, niciodată nu îți dădea drept la replică. Te lăsa să scrii până îți amorțeau mâna și buricele deștelor de la tastatura calculatorului. Tu scriai, tu distribuiai și tot tu îți dădeai like-uri. Fierbeai în suc propriu pentru că nu răspundea la ce scriai tu pe Facebook. Pur și simplu nu te băga în seamă. So etwas, vorba neamțului, dracu a mai văzut.

Răsufli ușurat. Bine faci. Relaxează-te, o săptămână, două, citește și tu o carte, chiar și „Punguța cu doi bani”, dacă asta ți-a plăcut atât de mult, plimbă-te prin pădure, cu bicicleta sau pe jos, limpezeste-ți creierul admirând natura, numărând frunzele care cad. Fugi de oraș, de civilizație, du-te la cabana aia ta de pe munte. Fă orice, numa’ scoateți-l pe Mocio din cap să nu boulnzești, Doamne ferește. După care, apucă-te de lucru până nu se pune neaua, că sunt atâtea probleme de rezolvat în Consiliul Județean.

Și îți mai spun ceva, puiucule, să nu dea dracu de acum înainte să te mai aud că nu poți să lucrezi din cauza lui Mocio, că nu știu ce fac cu tine. Gata, Mocio e istorie, spune-le de la obraz ălor care fac drumurile să treacă serios la treabă, iar tu să recuperezi tot ce nu ai făcut în mandatul ăsta în care gândul ți-a fost doar la Mocio Pătuleanu și ai lui!

Nu te-am înțeles de ce nu ai venit la festival. Că nu te-ar fi costat nimic. Mâncai și beai pe săturate. Ba îți mai puneau și la pachet pentru acasă: o brânzică, un caltaboș, o felie de mălai, o sticluță, două de răchie. Ai fi avut mâncare pe o săptămânî. Plus, că socializai cu producătorii veniți la festival. Mai un banc, mai o bârfă, mai o promisiune, că și așa vin alegerile…

Te-o durut la bască, puiucule și nu numai de săracul Hercules, ci și de liberali care te-au așteptat până li s-au urât. Aproape toată ziua au stat săracii nemâncați, nebăuți (apă, ce altceva?), cu gâturile sucite, scrutând cerul și ciulind urechile, doar, doar or auzi un motor de elicopter. Pe buzele tuturor o singură întrebare: „vine?” „nu vine?” S-au făcut și rămășaguri pe tema asta, dar degeaba, că până la urmă ai lăsat-o baltă. Dezamăgire cumplită. L-ai trimis pe vicele Ovidiu în locul lu’ tălică să le vorbească oamenilor, le-a vorbit frumos, nimic de zis, dar n-a fost suficient. Oamenii pe tine te-ar fi vrut, nu pe vice. I-ai dezamăgit cum nu-ți poți închipui, că l-am auzit pe unul zicând supărat: „Cum o să-l votez pesedistul Damian, tot așa o să-l aleg la anu’ pe Romică al nostru.”

Și apropos de Damian. Să-l fi văzut cum a apărut și cum se învârtea  între oameni, mamă, mamă. Ca un curcan înfoiat în pene. „Glu-glu-glu” în sus, „glu-glu-glu” în jos, de parcă el ar fi fost vedeta zilei. E talentat omul. S-a întreținut cu primarii tăi, te-au bârfit, iar la sfârșit a dunat toți pesediștii care veniseră la festival și au făcut o poză la statuia amărâtului de Hercules. Într-o clipă, s-a golit piața de oameni, toți s-au bulucit pe lângă domnul deputat de Teregova. E showman, că din asta trăiește de-o viață. Părerea mea e să-l convingeți să treacă la voi și să-l desemnați candidat la primăria din Caransebeș. Asta dacă vreți să aveți cu adevărat șansă, altfel nu văd cum ați putea câștiga.

Mă, Romi, fă-ți drum și du-te la Herculane și explică-i lu’ nen-tu Hercules de ce nu ai venit de festival. Nu de alta, dar nu mai vreau să-l văd în continuare trist cum a fost duminică. Fă asta pentru mine, puiucule!

Alături de el, amanta sa care, din dragoste nețărmurită pentru acesta, a reușit să o „determine pe fiica sa în vârstă  de 11 ani și pe nepoata sa (majoră), să asiste, să participe și ulterior să efectueze acte de natură sexuală. Inculpata a acceptat și uzând de autoritatea pe care o avea asupra celor  două persoane vătămate le-a determinat să satisfacă cererile inculpatului, fiind  exploatate sexual în beneficiul acestuia.”. Da, ați citit bine. Fetiță de 11 ani, obligată nu de o bagaboantă de pe drum, ci de propria-i mamă care, în schimbul unor gologani și a unor perversiuni de natură sexuală, a accept să-i satisfacă poftele Prințului Clisurii. Două minți bolnave? Aiurea! Și oamenii bolnavi își dau seama la un moment dat că ceva nu e normal cu ei, se duc la doctor și se tratează. Până și animalele au capacitatea de a discerne răul de bine întrebându-se în astfel de situații: „bă, frate, cum să fac, bă, una ca asta?”

Cum să-i spui, de exemplu, propriului tău copil când îl iei de la joacă: „lasă păpușile și vino cu mine la cabana lu’ nea Omer, că n-avem timp de pierdut.” Sau: „Vorbesc eu cu doamna să te învoiască mâine de la școală”? Și ce să înțeleagă aceea fetiță din „jocurile” alea cu femei despuiate și bărbați băloși după care curg bășinile? Că asta este viața pe care trebuie să o trăiască? Că poveștile cu Ilene Cosânzene și Feți Frumoși sunt doar pentru copiii proști și fără minte?

Și tu, Prinț al Clisurii, traficant de minori și de persoane, proxenet și ce ți-or mai găsi procurorii, cum ai putut să faci una ca asta? Să te joci cu sufletul unui copil nevinovat? Să intri cu bocancii în copilăria lui. Să-l iei din mână ca și cum i-ai fi zis: „hai, nu mai trândăvi, acum avem treabă treabă de oameni mari.” Nu te-ai gândit, măi, domnule prinț, la faptul că și tu la rândul tău aveai o nepoată? Sau acasă erai cel mai bun tătic și bunic din lume, iar acolo, la cabană, erai monstrul cu chip de prinț? Nu te-a durut sufletul, don Omer, să-i arunci păpușile acelei copile a cărei singură vină e că a avut parte de o mamă-amantă care ar fi făcut orice ca să-ți fie ție bine? Nu te-ai gândit că pentru toate astea vei plăti într-o bună zi? Nu ți-a fost frică de judecata cerească? A, tu nu ești dus la biserică, dar nici ateu nu ești. Tu ești bolnav și atât. Poate că e așa, caz în care locul tău nu este printre oamenii ăia care te alintau Prințul Clisurii, ci acolo unde te vor condamna judecătorii. 

Urmează luni decisive pentru cariera unora sau altora, intră în joc relațiile, pilele, cunoștințele (după modelul PCR-ului de odinioară), se iau angajamente, se fac promisiuni, se pun bani de-o parte că, vorba aia, un mandat de consilier ori de parlamentar nu se câștigă doar pe șmecherii și ochii frumoși. Mai trebuie și ceva mălai în traistă, că e foame mare astăzi în România. Nervi, timp irosit, speranțe, decepții căci, cineva mai trebuie să și piardă. Așa va fi până la alegeri. Zi de zi, timp în care doar interesele lor vor conta. O să-i doară la baston dacă  Ilie de la Sculărie are sau nu de lucru, dacă țața Leana de la Buriluța are sau nu bani să-și cumpere lemne pentru iarnă ori dacă se asfaltează nu știu ce drum județean. Lor să le meargă bine.

În vară, o să vină în fața noastră, o să ne vorbească mieros, o să ne promită eliminarea nu doar a pensiilor speciale, o să ne mintă și o să ne fraierească cum vor ei căci, după mintea noastră, îngustă și ajustată în cei 30 de ani de libertate, o să spunem ca de fiecare dată când ne ducem la urne: „bă, m-am săturat de ăștia ca de mere pădurețe, dar pe cine să votezi, bă? Că toți sunt la fel!”

E toamnă. E încă  cald și bine.

Bravo, bă, Lucică, frumos vis ai avut.  Păstrează-l! Păcat că nu l-ai putut filma cu telefonul, să-l ai ca amintire peste ani. Acum, nu te supăra că îți spun: așa e când te culci seara cu burta plină și nu respecți indicațiile nutriționistului, cu gândul că vei candida la șefia Consiliului Județean. Nici nu contează din partea cui căci, nu e important să câștigi, ci să te vadă lumea acolo, să te arate cu degetul: „uite-i, bă pe urmașii lu’ Băselu. Cine-o zis c-o muritu PMP?” Așa e, n-ați intrat voi în parlament, dar nu vă lăsați. Continuați să visați frumos, cai verză pe pereți și balamale de alea, de pe vremuri, care să vă țină atârnați ba de PSD, ba de PNL.

Lucică, tată, nu ai învățat nimic de data trecută, de la negocierile cu liberalii, când, tot după o noapte ca asta, adică cu burta plină de haleală, te și vedeai vicepreședinte la CJ în schimbul votului tău și al celor trei colegi din PMP. Chiar m-ai binedispus că, după ce trei ani ai servit, vorba lu’ tălica, ca chelner la masa lu’ PSD, ai fi fost în stare să te fi dus debarasor la cea a liberalilor, numa’ să fii acolo unde se servesc iluziile. Ce dracu, bă, Lucică, chiar atât de mare e foamea la matale?     

Că nu e plăcut nici să dai, astăzi, nas în nas cu ele trei la Tribunal, darămite să le faci față. De exemplu, uneia ca Alina Stancovici, sârboaica aprigă care a tot câștigat procesele cu tine, pe aceeași temă. Că îți amintești, tu o dădeai afară de la conducerea spitalului județean, ea te da în judecată și te câștiga. Se ținea scai de tine. Și nici acum nu se lasă. De data asta nu e numai ea, ci sunt trei.

Te vor toca ca pe vrejurile de dovleac pe care le dai la bobocii de gâscă, amestecate cu făină de porumb. După modelul Alinei, Nuța Amzoi te pofstește și ea la bară, după ce ai retrogradat-o din funcția de director al DGASPC în cea de umil funcționar debutant. Și e convinsă că o să te câștige. Cică a citit ea legea, aia a funcționarului public, care i-ar da dreptate. Să vedem ce-o fi.

A, era s-o uit pe Adina Miloș, care te cheamă în fața judelui să dai explicații legate de „doamna îmbrăcată în rochia aia roșie.” Cică doamna asta ar fi notat într-un carnețel toate jignirile și miștocăriile transmise prin viu grai sau online la adresa ei. Își dai seama ce i-o trecut prin cap să facă? Să te înregistreze și să rețină toate amănuntele legate de tine. Să te aibă la mână, la o adică.

Doamne, Romi. Numai în pielea ta n-aș vrea să fiu astăzi. Că dacă te-ai duce la distracție cu trei femei, ar fi ceva, numai că tu te duci cu ele la Tribunal. Iar dacă mai ai și ghinionul să te judece o judecătoare, chiar ai pus-o, puiucule!

Bine, în emisiunea aia, matale ai spus multe și bune, despre Oțelu Roșu, despre viața de partid, despre investitori și locurile de muncă, despre străzile asfaltate, despre TIR-urile care traversează orașul de la Ohaba până la Cireșa, și câte și mai câte realizări din ultimul mandat, însă un lucru mi-a plăcut în mod deosebit. Acela că doamna Marieta, adică soția, nu va candida sub nicio formă în alegerile locale de anul viitor. Am răsuflat ușurat și mi-am zis: „uită-te, domnule, un om cu judecată, care știe cu ce se mănâncă politica.”. În felul acesta ai pus capăt bârfelor, cu siguranță scornite de liberali, referitoare la faptul că matale candidezi fie la parlamentare, fie la Consiliul județean, iar pe soție o lași să candideze la primărie. Răi oameni, don Luca, răi din cale afară. Nu mai știu ce să inventeze, că doar, doar, doar îi votează lumea pe ei.

Eu sunt convins, don Luca, că nici prin cap nu ți-a trecut una ca asta că, vorba aia, matale și familia aveți din ce trăi. Ați trudit precum furnicuțele toată viața și aveți pus de-o parte pentru două, trei generații de acum încolo. Așa că, de ce să pleci la București, să stai departe de casă, de prietenii dragi, de Scorileț, de colegii din partid , de alegători? Pe de altă parte, Oțelu Roșu e, din punct de vedere organizatoric, o Unitate Administrativ Teritorială, nicidecum monarhie, că numai acolo se predă ștafeta puterii în familie. Cum să te gândești la una ca asta? Ce să le fi spus oțelarilor: „fraților, eu vreau să las moștenire primăria soției mele că așa e moda în ziua de astăzi.” Cum să faci una ca asta, că trăim pe Valea Bistrei și nu în Vasluiul lu’ nea Mitică Buzatu.

Dar nici în cazul monarhiei transmiterea asta nu se face de capul ei, de la bărbat la nevastă cum se întâmplă în UAT-eurile noastre (vezi cazurile de la Teregova, cu nea Marius, de la Pojejena ori de la  Socol.) Că tot vorbim de Teregova, nea Marius vrea să stabilească o premieră la alegerile din 2024, nevasta primăriță la Teregova, el primar la Caransebeș în același timp. Îți stă mintea-n loc, nu alta. De asta zic, nu te poți pune cu el. El trăiește în regatul… pardon, în lumea lui cu pitici, știi matale de care. Visează cai verzi pe pereți, sperând să-i convingă pe caransebeșeni să-l voteze: „bă, eu mi-s născut la oraș și am casă acolo. Îmi fac și mutație, numa’ să mă alegeți, să vă fac fericiți. Întrebați-i pe ăia care s-au născut cu mine în aceeași zi și o să vă confirme că așa e. Dacă nu ați știut, moșii mei au vândut mere și răchie în piața, la gugulani, înainte de a ajunge Vela primar, până o venit un șef mare și i-o zogonit de acolo, trimițându-i să vândă pe  marginea drumului.”

Lasă-l, don Luca în biata lui. Nu te lua după el că ajungi la sapă de lemn. Și, încă o dată, bravo pentru hotărârea de a nu o lăsa pe doamna Marieta să candideze. Că dacă candidează și câștigă, adio miros de sarme și friptură în casa lu’ matale! Asta vrei?

În principal, e vorba de reabilitarea spațiilor verzi și a aleilor dintre blocurile de locuințe situate pe străzile Rapsodiei, Sportivilor și Luță Ioviță. De lucrări se va ocupa Asocierea Dirksen – Electroechipament Industrial.

Perioada de implementare a proiectului este de șase luni, ocazie cu care se vor amenaja alei pietonale, plantări de arbori, mobilier urban, echipamente de joacă și de fitness și iluminat public cu led.

Investiția se realizează cu fonduri din bugetul local, mai precizează reprezentanții municipalității de pe Timiș și Sebeș. Valoarea lucrărilor se ridică la 1,3 milioane de lei.

John s-a enervat după ce a ascultat vorbele spuse de Dunca referitoare la bacul de la Moldova Nouă, unde Crina a numit administrator de firmă pe copilul primarului din Coronini. În conferința de presă, puiucului i s-au aprins beculețele și imediat s-a dus cu gândul la afacerile făcute de pesediști pe sub masă și nu la vedere, așa cum obișnuiesc liberalii cei cinstiți și curați ca lacrima dimineților de vară. „Părerea mea e că domnul Crina și-a atins scopul, fiul primarului din Coronini ia un salariu mare, vreo 7.000 de lei. Cred că problemele pe le are constructorul, adică domnul Crina, cu conducerea acestei primării, că mă gândesc că are lucrări pe raza acestei localități, se vor rezolva și mai cred că supărarea primarului de acolo este un pic temperată prin faptul că fiul său a primit un post de director sau președinte bine plătit.”, a grăit președintele nostru de la CJ.

Crina a sărit ca ars: „Până acum bătea câmpii. La un moment dat o luase pe arătură de îmi ziceam că ceva mai rău de atât nici că se putea să i se întâmple, dar m-am înșelat: Dunca minte cum respiră. În primul rând, nu am găsit o persoană potrivită pentru acest post, dispusă să presteze o astfel de activitate. Apoi, tot ce a spus despre mine, primăria și copilul primarului din Coronini sunt numai minciuni. Acel tânăr este autorizat să conducă ambarcațiuni de până la 25 de metri lungime și poate să fie numit oricând căpitan de vas, având pregătire în acest sens. Apoi, în niciun caz nu este vorba de un salariu atât de mare, ci undeva la 4.000 de lei. Decât să vorbească numai prostii, domnul Dunca mai bine și-ar vedea de treaba lui, că ne cer sârbii să le cedăm pontonul până la 1 octombrie și ne amenință cu desființarea punctului de trecere a frontierei. ”.

Interesant ar fi fost ca John Crina să ne spună când minte Dunca mai mult: când inspiră aerul sau când expiră? Poate cu altă ocazie!

Sigur, ar fi fost prea frumos ca toate nasoliile din școli să se fi oprit aici. Ca elevii să-și vadă de învățat, profesorii de predat la ore, părinții de muncit fără griji în toată Europa. Dar, nu. Nu, pentru că idealul în viață nu există și de fiecare dată trebuie inventat ceva care să ne ocupe timpul cu ceva nou, demn de breaking news. Ceva în genul că elevii se bat în incinta școlilor, profesorii sunt agresați la ore, elevele își împart pumni și picioare de dragul unui băiat și alte chestii de genul ăsta care au devenit atât de obișnuite încât nici nu ne mai mirăm când auzim de ele. A, era să uit: consumul de droguri. Da, o mare problemă, dacă nu cumva cea mai mare cu care se confruntă școala și societatea în acest moment. Nu știu cum dracu au făcut ăștia care se ocupă cu distribuirea lor că i-o zăpăcit de cap până și pe copilașii de 12-13 ani. Bată-i Dumnezeu să-i bată!

Îngrijorător este faptul că până și dascălii au ajuns să facă parte din rețelele morții albe. Tocmai ei de la care ar trebui să plece educația și prevenția. Doi dascăli, cu discernământ, din Buzău au fost reținuți pentru că distribuiau droguri. Nu contează unde: în școală sau în afara ei. Dureros e că o făceau cu consecințe dintre cele mai grave. Un alt educator, din Bacău, cultiva, în loc de roșii, ceapă și ardei, canabis în propria-i grădină. Liderii de sindicat, în marea lor înțelepciune, au sărit repede cu gura, să nu se arunce cu noroi asupra sistemului educațional din cauza unor astfel de indivizi.

Deștepților ce sunteți, dacă tăceați, filosofi rămâneați. Păi la fel s-a spus și despre mâna aia de politicieni corupți și uite unde s-a ajuns!

Între timp, au dispărut sticlele de sticlă care erau spălate cu sodă și pietriș  și revândute pentru câțiva bănuți, au apărut telefoanele mobile și tabletele, iar pirandele nu mai umblă printre blocuri cu sacul ăla jegos, ci cu Merțanul adus din Germania. Și, totuși, la vremuri noi s-au găsit destui care să continue tradiția, aducătoare de plus valoare doar că, de data asta, s-au făcut ale dracului instituțiile statului. Că de ce nu ai un AF sau un SRL care să desfășoare activități, de pildă, de colectarea fierului vechi? Că s-au dus vremurile alea când fiecare își făcea de cap, nu plătea taxe și impozite la stat și nu-și declara venitul. Chestii de astea ce țin de economia noastră de piață. Iar când te prind că lucrezi te ard la buzunar de nu te vezi.

Așa cum a pățit un tip care conducea o mașină pe un drum din Timiș. Polițiștii au oprit mașina și, când au văzut că insul respectiv transporta fier vechi, au sunat la Garda de Mediu, care Gardă și-a trimis comisarii să verifice conținutul mașinii. După ce s-au convins că în mașină nu existau grenade, proiectile, aruncătoare de tanc și nici măcar rămășițe de la dronele ucrainene explodate pe la Isaccea, i-au cerut „otorizația de mediu.”. De unde să le-o dea? Că el nu „lucra” cu TIR-ul ori vagonul, ci cu mijloace modeste. Cât să nu moară de foame. „Ei, și ce-i cu asta? Unde-i lege nu-i tocmeală.”, i-ar fi zis slujbașul statului, fericit că pusese mâna pe unui care învățat să fenteze statul.

’Geaba le-o explicat omul că el era dintre ăia care bat din poartă în poartă, dar nu pentru sticle și borcane, ci pentru câteva kile de fier vechi de care orice gospodar ar vrea să scape și nu știe cum să facă asta, că nu i-a putut îndupleca pe comisarului chitiți pe amendă. Dovadă că băieții au scos din porthart chitanțierul și, acolo pe capota mașinii, i-au ars individului o amendă de 70.000 de lei! Să-i fi dat acolo un 5.000 de lei amendă, treacă, meargă. Hai, 10.000, c-o fi fost șoferul obraznic, dar nu, bă, 70.000 de lei. Cum? I-au dat atât de mult, să se „învață” minte, că trăiește în România, țara cu toleranță zero la acte de corupție și evaziune fiscală? Că ceea ce făcea aceasta, cu tinicheaua, șoroafele și șaibele strânse de prin podurile oamenilor, intră sub incidența foloaselor necuvenite. Adică, a evaziunii? Ei, așa mai merge, maitre!