Dar e bine și așa, că cine… Doamne iartă-mă, s-ar fi așteptat să te situezi peste prietenul Nelu? Că dacă cineva ți-ar fi spus acum patru ani că vei ajunge atât de iubit, respectat și apreciat, cu siguranță i-ai fi sugerat să cânte la altă masă. Și uite că ai ajuns. Și asta nu e tot, că în campania de anul viitor o să ajungă populimea să se calce în picioare, doar să te vadă, să te atingă. Că asta înseamnă celebritatea, iar tu meriți din plin astfel de manifestări de stimă, prețuire și dragoste nețărmurită din partea electoratului. Că nu degeaba te-ai certat și te-ai judecat cu pesedeii patru ani. Nu degeaba i-ai făcut cum ți-a venit la gură. Pentru asta meriți un al doilea mandat. Că de schimbat în comportament, cu siguranță nu te vei schimba. Doar n-ai fi prost să faci una ca asta. Să devii dintr-o dată alt om. Să mă lași fără obiectul muncii luându-mi pita de la gură. Că ce m-aș face eu fără tine, puiucule?  Tu, sursa mea de inspirație.

Asta ca asta, dar gândește-te  că ședințele CJ n-ar avea niciun chichirez fără scandaluri, fără jigniri, dacă te-ai schimba dintr-o dată. Ar fi plictisitoare.  Nu trebuie să-mi spui că pentru asta ai avea de o majoritate absolută, de consilieri care să nu se vândă pe 1.800 de lei, așa cum zici că a făcut-o Bașag, fostul tău camarad din partid, că o știu. Dar apropos de vândut pe câțiva creițari, de ce nu recunoști că tu i-ai învățat așa pe liberalii care au plecat, cumpărând tăcerea unui ziarist, tot cu prețul ăla de 1.800 de lei? Lună de lună, de trei ani, băgându-l în ATOP. ATOP care este o structură a Consiliului Județean pe care îl conduci. Ca să ce? Să scrie bine sau să nu scrie rău despre tine?

Dar toate astea câte ți le-am spus sunt valabile doar dacă te va alege poporul că, dacă nu, mi-am răcit gura degeaba.

Ciucă, eroul nostru din bătălia de la Nassiriya, și ce erou, singurul în timp de pace, și-a zis că nu ar strica să procedeze precum domnul Unirii de la 1859. Așa că, într-o vineri, când nici măcar nu era zi de piață, i-a luat pe doi dintre apropiații săi de seamă, logofătul Lucian Bode și pârcălabul Rareș Bogdan, zis „Batistuță”, și au mers într-un târg din Șimleu Silvaniei, proaspăt vopsit și văruit. Nedeghizați, pentru a nu risca să-i fi auzit pe târgoveți cum îi înjurau pe el și pe liberalii săi.

Cu acest prilej, viitorul domn, care se visează, al celor trei Țări Românești-Moldova, Ardealul și Țara Românească- le-a promis târgoveților că nu va mai pune în veci gura pe roșiile turcești, castraveții bulgărești și, mai ales, pe piparca ungurească, ci doar pe cele din grădinile țăranilor noștri.  Cu piparca era să dea de dracu, noroc cu Bode care l-o tras repede de mânecă, șoptindu-i că se afla nu în piețele Obor și Matache, ci într-una în care 90% dintre cei prezenți vorbeau ungurește. A dres-o repede, spunând că pe lista legumelor interzise gurii lui nu va include porodicile și piparca lu’ Pișta și Erji.

Nea Nicu a recunoscut că ideea cu piața nu e a lui, ci a furat-o de la Marcelu. Marcelu Ciolacu care, într-un moment de sinceritate i-a explicat că metoda e grozavă și funcționează de minune pe Facebook. Don Ciucă a stat cât a stat pe gânduri, cugetând ca un om bătrân și înțelept, apoi a întrebat: „Și zici că adun multe like-uri pe Facebook dacă fac asta?” „Certamente!” l-a asigurat Marcelu, cel uns cu toate șmecheriile. „Așa se procedează în campanie.”. Om cu frica de Dumnezeu, nea Nicu i-a întrebat pe cei doi, ca să nu-i scoată ăștia de la PSD vorbe cum că a furat startul: „Bă, Bode, bă Rareș, voi sunteți siguri că e bine ce fac. Că nu e prea devreme cu campania asta?” La care cei doi i-au răspuns la unison: „Ce dracu’, don președinte, păi noi te învățăm de rău? Fă așa c-o să fie bine!”

În piață, lumea ca la urs. Toți l-au îmbiat cu trufandale de sezon, dar până la urmă nea Nicu a cumpărat de câți bani a avut în portofel: două kile de ceapă roșie, că de asta îi place lui, un kil de fasole și câteva mere. Ar fi vrut să cumpere și niște varză de pus la butoi. Ieftină, 1 leu kilu’, față de 2, la București, doar că portbagajul mașinii de protocol era ticsit.

La plecare, oamenii i-au spus să mai treacă pe la ei, în timp ce Batistuță i-a oferit un buchețel de pătrunjel , autentic românesc, cu îndemnul: „luați-l, domnule președinte, uitați ce frumos miroase.”. Și nea Nicu a ascultat. Azi, p pune pe doamna să-i gătească zupă cu laște făcuți cu ouă de casă, cumpărate din piața din Șimleu.

În Caraș-Severin, sunt cei mai buni. Nu-i întrece nimeni. Sunt ca Abebe Bikila, Haile Gebrselaisse și Kenenisa Bekele, celebrii maratoniști etiopenii. De când Mocio a plecat la Curtea de Conturi, pesediștii s-au înmuiat de tot, iar liberalii cărășeni nu au rivali în sondaje. Sunt cei mai cei dintre politicienii județului. Apreciați, respectați și lăudați peste tot. În schimb, Hurduzeu și ai lui sunt vai de mama lor. Până și Luminița Jivan, care nu mai face politică de vreo cinci ani, stă mai bine decât ei în sondajul comandat de PNL. De unde și concluzia că, dacă vrei să fii în Top Ten, nu trebuie să faci mare lucru, ba chiar nimic.

Marcel Vela e ca FCSB-ul lui Becali. Merge de zbârnăie. La sfârșitul anului… electoral, va primi din nou locul I și coronița de flori de câmp culese cu mâna lui. Surprinde locul II ocupat de puiucu’ (de astăzi îl ridic la rangul de substantiv propriu, cu colan de argint, și îl voi scrie cu „P” mare de tipar) căci, zice sondajul, Romeo Dunca va câștiga detașat Consiliul Județean anul viitor. Dar să vedeți cum: 36% îl laudă și-l pupă pe Facebook, 43% au părere proastă și foarte proastă, în timp ce 19% declară că nici n-au auzit de Romeo Dunca. Adunând 43 de procente cu alea 19, rezultă 62%. Cum dracu vine asta, Puiucule? Deși sunt mai mulți din ăia care nu te vor, tu stai nu bine, ci foarte bine în sondaj. Te minunezi și tu, te cred. E ca și cum ai bea șampanie la Loft, din aia adusă cu roaba, când tu, de fapt, te îmbeți cu apă rece!

Surpriza cea mare a sondajului abia acum vine, Nelu Tăiețelu nu e nici măcar pe podium, darămite să se bată la titlu cu Marcelino! Pe 3 e un parlamentar. Nu am nimic cu Jaro Marșalic, cu același număr de procente ca și Romeo, dar să mă ierte Dumnezeu, în timp ce deputatul liberal a stat pe tușă mai bine de un an (din motive de sănătate), Tăiețelu a muncit de i-au sărit capacele. Bine, rău, nu contează. A muncit, nu a stat degeaba. Și dacă îmi aduc aminte bine, Tăiețelu e cel care îl sfătuiește și-l învață pe Dunca ce să facă, și nu invers. Da’ știți cum e și cu sondajele astea…

Despre PSD nu are rost să mai vorbim, cât timp Luminița Jivan, care de vreo cinci ani s-a retras la cratiță, este la doar două procente în urma lui Silvică Hurduzeu. În privința celorlalți potențiali candidați USR, AUR și PMP la președinția Consiliului Județean, lucrurile sunt și mai clare: tustrei la un loc nu ajung nici măcar la degetul mic a lu’ Puiucu.

În concluzie, să ne bucurăm că avem astfel de sondaje prin care alegătorii își exprimă liberi dragostea nețărmurită față de conducătorii iubiți.  

Cum face una ca asta? Simplu. Dimineața zboară la Cairo, unde  pune, sanchi,  de o întrevedere cu un oficial local, bea o cafea la terasă, mănâncă un falafel, o șhaormă originală, adică de la mama ei de acasă, dă o tură prin bazarele arăbești, să nu se întoarcă cu mâna goală acasă, că nu e frumos, și fix la ora la care e programată zborul Cairo-București, e prezent la aeroport. Ghici, de ce?

Vă spun eu. Pentru că exact cu avionul ăla cu care se va întoarce el, urmează să vină în țară cei 103 de cetățeni români care până atunci fuseseră captivi în Fâșia Gaza. Ei, ce ziceți? Coincidența dracului, nu e așa? Cum e să te întâmpine prim-ministrul țării la scara avionului? Mișto, nu? Să te îmbrățișezi cu Marcelu și să plângi pe umărul lui? Asta chiar e tare! Ba, mai mult, să-i mulțumești  pentru grija pe care ți-a purtat-o ca să treci cu bine peste momentele alea de groază. Sigur, ai fi putut să-i mulțumești la sosirea în țară,  pe Otopeni dar, una e la București și alta la Cairo. Cu atât mai mult, cu cât cu aceeași cursă specială se nimerește să zboare doi, trei ziariști care vor imortaliza momentul?

Trucuri ieftine, care nu costă nimic, dar cu efecte mari pentru că, indubitabil, vor începe să curgă mulțumirile verbale și online, pe toate platformele și grupurile de socializare. Toți îi vor ura, ce se urează în astfel de situații, adică, să-i trăiască marea familie pesedistă.

Și atunci, cum să nu-l iubești, bă, Drulă, pe Marcelu? Că, vorba aia: „Bă, care prim-ministru din lumea a mai făcut una ca asta?” Bineînțeles, niciunul. Pentru că nici unuia nu i-ar fi trecut așa ceva prin cap. Și știi de ce? Ca să faci una ca asta trebuie să te cheme Ciolacu.  

Cum au făcut, cum n-au făcut, cert e că pesediștii ne invită vineri, 10 noiembrie, la o plimbare pe Dunăre, la inaugurarea rutei Moldova Nouă-Usije și retur. Ne invită pesediștii, pentru că ei au crezut în proiectul cu reluarea curselor cu bacul și tot ei administrează Caraș Serv, societatea care va avea grijă de buna lui funcționare. Iar Crina s-a ținut de cuvânt, chiar și cu o întârziere de câteva zile. Începând de vineri, bacul va fi funcțional. Romeo, să nu fii invidios pe Crina că el a reușit și tu nu. Gândește-te la binele județului și nu doar la al tău. Bucura-te că ai consilieri destoinici și pricepuți în Consiliul Județean, chiar dacă ei nu sunt de la PNL, ci din PSD. Astăzi, că tot e ședință extraordinară la CJ, ia cuvântul și felicită-i pentru acest lucru. Dovedește că ești un adevărat președinte, imparțial, care știe să aprecieze oamenii valoroși și inițiativele lor. Strânge-i mâna lu’ Crina și încearcă o mică reverență!

Asta, astăzi, iar vineri, fă bine și vino la ceremonia legată de la Moldova Nouă. Că așa e frumos din partea președintelui a celei mai importante instituții publice din județul ăsta care e vai și amar de curu’ lui. Te îmbraci cu costumul cel bun, încalți pantofii ăia de firmă, te dai cu câta parfum de firmă, îți iei plutonul de consilieri și sfătuitori din umbră și veniți la Moldova Nouă. Dar ai grijă să fiți acolo până la ora 10,30, că după aceea bacul pornește spre sârbi. Vino, că n-o să-ți pară rău. O să te întâlnești cu oficialii din Usije, stați de vorbă, vă împărtășiți gândurile și planurile de viitor. Nu-ți fie teamă, ai atâtea realizări în acest mandat despre care să le povestești: drumuri județene asfaltate, spital județean, Marila, tren cu baterii, studii de fezabilitate, DALI-uri și câte și mai câte. Hai, vino, că sârbii o să dea și o măslină, un covrig și ce s-o mai găsi prin spaisurile lor tradiționale.

Tu te mai gândi, puiucule, c-o să fie bine. Ne vedem acolo și mai povestim de-ale noastre!  

Bă, Cătă, cu  ce greșește femeia asta care se declară partizana familiei tradiționale? Când spune că: „Eu sunt creştină, sunt ortodoxă şi consider că familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat.” . Să nu-mi spui că tu și ai tăi cu care conduceți la București încă mai credeți în poveștile cu omuleții verzi care ne răpesc femeile, le lasă gravide, le plimbă câta cu farfuria lor zburătoare, apoi dispar și în barza care aduce copiii în cioc. Sau te pomenești că în România de astăzi e o rușine dacă nu faci parte din comunitatea LGBT? Don Cătă, tălică ai văzut, sau măcar ai auzit, ca din două femei sau doi bărbați care se iubesc să se nască un copil? Cunoști vreun caz la voi în USR de acest gen?

Dragă Drulă, tu ai crezut că dacă o ștergi pe Lasconi de pe lista de la europarlamentare, alegătorii o să-și spună: „Uite, bă, ce deștept e ăsta. De oameni care să gândească ca el avem nevoie să ne reprezinte.” Sau că românii se vor călca-n picioare să voteze USR. Așa este? Că ăia de la Bruxelles o să tropăie și o să te cheme la ei să te felicite pentru decizia ta: „Bravo, măi Herr, măi Mister Drulă sau cum dracului ți-or zice. Ești cu adevărat european și universal în același timp.”.

Auziți și voi ce a putut debita Drulă după decizia luată: „Am certitudinea că Elena a înțeles că întreaga discuție publică din ultimele 24 de ore, împreună cu situația personală devenită publică, afectează campania și concentrarea USR pe lupta cu monstrul PSD-PNL.”. Bă, agaricilor, după decizia voastră o să rămâneți cu jumătate din procentele pe care le-ați avut până săptămâna asta, că restul sunt ale Elenei Lasconi pe care niște frustrați o condamnă pentru convingerile ei referitoare la familia tradițională. Nu v-ar fi rușine!

Auzi, bă, nene, când l-or întrebat unul de-al nostru, din sală, dacă are de gând să candideze la Cotroceni, nea Nicu a răspuns profund, ca un adevărat lider politic, ca să nu spun ca un adevărat comandant de oști: „De ce credeți că sunt aici?” Am exclamat sincer: „Așa o zis, mă?” „Chiar așa, nene” Nu m-am putut abține: „Bravo, don Ciucă, bine i-ai spus, că dacă n-ai avea de gând să candidezi ai fi stat acasă, s-o ajuți pe doamna lu’ tălică să pună gogonele și conopidă pe iarnă și varză la butoi, că așa face un bărbat responsabil.”. Șukar răspuns, nene, dar vin eu pe partea astălaltă și zic „Cum să întrebi, bă, fie și la mișto, una ca asta? Dacă candidează sau nu președintele partidului? Cine ești tu, bă, să-ți permiți așa ceva? Ce dracu, te tragi de șireturi cu eroul nostru din bătălia de la Nassiriyah? Păi dacă nu era el să țină piept irakienilor, crestinismul se ducea pe sfânta sulă. Și la urmam urmei, de ce nu ar trebui nea Nicu să candideze? Să nu-mi spui că-i mai bun piticul ăla de la Cluj, Boc, bă, că de el este vorba, sau Bolojan.”.

Nene, și de ce n-ar fi bun, bă, de președinte, nea Nicu? Că a plagiat la teza de doctorat? Ce e atât de grav? Câți n-au făcut asta și nimeni nu le-au luat caii de la bicicletă. Că are pensie specială? Ei, și? Păi noi am vrea un președinte pe unul care a trăit toată viața lui din ajutorul social. Să se ducă la Cotroceni ca să ce? Să frece ridichea cinci ani și se îmbogățească. Zău mă? Și ce rău a făcut dacă a plagiat și el câteva rânduri acolo, că a explicat că nu a făcut-o din rea voință, ci din lipsă de inspirație.

Bă, Gogule, să știi că ai dreptate: pentru atâta lucru să nu lași omul să candideze? Să fim serioși, ce dracului! Invidia e mare, asta e, nu că nea Nicu nu e cel mai bun sau măcar la fel de bun, precum o fost Klausică. Nu, invidia asta care vine dinspre Batistuță și Boc. Că nu se mai satură de funcții și de bani. Dar eu sunt convins, vorba lu’ Eba, fata mică a lu’ Băsescu: „Cu nea Nicu în frunte, vom avea succesuri multe!”

Nu am nimic cu acest domn Alin Muntean, noul manager interimar al Direcției de Cultură. Bravo lui că este liberal, că a știut să dea din coate, că este navetist, că până în urmă cu trei, patru luni a fost și subprefect, tot datorită partidului, dar îl întreb, ce cauți matale, don Alin la Cultură? Eu știu că PNL-ul ăsta (sărac, dar cinstit) avea obligația să-ți dea un post de șef pe undeva după ce ai fost trimis acasă de la Prefectură. Că așa e la noi. La noi în PNL. Stai liniștit, că și în PSD e la fel. Că ăști, după cum știi, au pus un popă șef la Direcția de Tineret și Sport.

Repet, cum ai ajuns  să conduci Cultura acestui județ?  Că te întreb pe tălică, în afară de „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani” și „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ai mai citit ceva? Cum, doar pe primele două? La asta din urmă te-a apucat somnul și n-ai mai terminat-o. Te înțeleg, frate, greu cu cititul ăsta. Și, atunci, ce cauți la Cultură? A, te-o numit doamna Raluca care (scuzați cacofonia, dar la ministerul ăsta e permis orice) se exprima atât de plastic când citea din propriul puț al gândirii: „Omul să aibă garanția că nu se culcă sănătos și se trezește, ferească Dumnezeu, mort.”. Și, mă rog, doamna Raluca care este de unde te știa pe matale de te-o numit șef la Cultură? Să nu-mi spui că când (iartă-mi din nou cacofonia) ați fost mici ați alergat amândoi cu cercul, că nu te cred.

Doamne, asta-i o palmă grea pe obrazul Culturii cărășene. Pe cuvânt, dacă exagerez cu ceva. O mare bătaie de joc la adresa unui poet de talia lui Costel Stancu, a unui critic literar precum Gheorghe Jurma, Bata Marianov. Să nu mai vorbim de Ada D, Cruceanu. Cum e posibil, frățioare ca oamenii ăștia să aibă deasupra lor pe unul ca Alin de la Glimboca. Apropos, don Muntean, matale ai auzit de oamenii ăștia de cultură? De Sabin Păuța sau de Octavian Doclin, de Petru Comisarschi? Nu? Păi n-ai de unde, că la rugă la Glimboca nu se joacă după compozițiile maestrului Păuța, ci după ce zice torogoata!

Auziți și dumneavoastră de ce au fost în stare să scrie liberalii într-un comunicat al PNL citat de presă, în care anunțau și justificau numirea lui: „Alin Muntean este un factor de echilibru și consens, demonstrând capacitatea de a anticipa și evalua în consecință orice decizie cu profesionalism, deschis dialogului și bun cunoscător al firii umane. A dovedit de-a lungul timpului afinitatea și susținerea sa pentru toate evenimentele de calitate al căror scop a fost acela de a promova valoarea și tradiția românească”. Comunicatul ăsta îmi amintește de anii ’50, când primarii erau puși din rândul celor care nici nu știau să se iscălească.

Alo, PNL-ule, nu mai posta, bă,  comunicate de astea că te faci de cacao. Auzi la ei, bă, frate: „este un factor de echilibru și consens, deschis dialogului și bun cunoscător al firii umane.”. Și pentru asta trebuia să-l puneți șef la Cultură? De ce nu l-ați trimis la Situații de Urgență sau la Comisia de Dialog Social, dacă tot e factor de echilibru și consens? Bă, voi sunteți cu toate țiglele pe casă, vorba lu’ Gogu. Eu nu cred!

Că de ce scriu toată ziua de rău despre Romi. Altceva mai bun de făcut nu am decât să mă leg de Romeo că, vorba aia, doar e președintele Consiliului Județean, iar eu un pârlit de ziarist. Zău, mă? Află că, tocmai pentru că e președintele Consiliului Județean scriu despre el. Despre prostiile pe care le face și tâmpeniile ce le dă pe torogoată.  De asta scriu. Iar el nu se supără, doar uneori îmi spune că am cam exagerat. Nu că n-am dreptate, ci doar că am prea exagerat.

Unii îmi reproșează că publicația la care scriu este una de tot căcatul. Că în ea îmi vărs toate frustrările și că sunt plătit de alții ce să scriu. O fi, gusturile omului trebuie respectate, dar dacă este așa, de ce mai citesc stimabilii detractori? De ce, aproape zilnic, vin cu comentarii în care sunt făcut în fel și chip. Inclusiv, să-mi fie rușine că la anii mei, în loc să-mi văd de bășinile mele scriu toate tâmpeniile de pe lume. Sau că am contracte cu instituțiile statului. Pe cei care sunt îngrijorați de modul în care mă „înfrupt” din banii publici îi întreb un singur lucru: Câți bani ați scos din buzunar să ne citiți, pe mine și colegii mei, zilnic? Nici un leu, vă spun eu. Câți dintre voi, cei care mă înjurați și mă faceți cum vă vine la gură sunteți dispuși să plătiți un abonament lunar, de 3, 4 euro (cât un pachet de țigări)? Nimeni, sau foarte puțini, nu-i așa? Atunci, vă întreb: Vi se pare normal să beneficiați gratuit de roadele muncii mele? E ca și cum v-ați duce la supermaket cu cardul și buzunarele goale. Faceți experimentul ăsta, să vedeți dacă casiera vă lasă treceți moca cu coșul plin de cumpărături. În plus, Subiectiv este opinia personală a celui care scrie (de asta îi și spune Subiectiv), iar pamfletul este un gen literar în care laudele și poveștile despre panseluțe nu au ce căuta.

Și atunci de ce mă înjurați? Nu mă mai citiți, și gata. Schimbați foaia. De mâine treceți pe alt site sau ziar unde sunt lăudați toți cei care vă sunt dragi: politicieni, șefi de instituții. Și va fi bine pentru voi care tot înjurați zi de zi presa asta din Caraș-Severin. Sau făceți-vă un ziar online în care să scrieți cât de frumoși și deștepți sunt cei pe care îi proslăviți, cât de colorată este toamna asta și cât de buni sunt (o parte) din cei care ne conduc. Făceți-o și eu vă promit că nu o să vă înjur. Dimpotrivă, o să vă respect opiniile. În plus, voi face abonament  căci, vorba aia: Nici pâine fără muncă, dar nici muncă fără pâine! Dar până atunci, vă întreb, precum regretatul antrenor de fotbal, Titi Teașcă: Ce rău v-am făcut?

Dar până atunci, protagoniștii se tatonează, participă la tot felul de workshop-uri, fac sondaje, trag sfori, dau din coate să ajungă la televiziuni, întocmesc liste de candidați și își iau angajamente care de mai care mai năstrușnice. De pildă, Comisarul, alias Ionuț Popovici, vicele PSD-ului cărășean, mărturisea că, dacă Silviu Hurduzeu nu va ajunge președinte al Consiliului Județean, va pleca din oraș, din județ și din țară. Din Europa nu, că America ar fi prea departe  ca să facă naveta săptămânal.

N-am avea motiv să nu-l credem, deși Romi ne vinde un pont, precum Oracolul din Dămăroaia: „Stați pe pace, că n-o să plece niciunde. Ce să să facă în afara țării? Acolo nu merge cu vrăjeala, acolo trebuie să muncești. Apoi, astăzi în România găsești cam tot ce e și afară.” La rândul său, întrebat fiind, Silvică Hurduzeu se declară de acord să demisioneze din fruntea PSD-ului, dacă pierde alegerile. Că așa e și la fotbal. Nu ai calificat Naționala la Campionatul European sau Mondial de fotbal, îți dai demisia și pleci. Corect, don Silviu.

Dacă credeți că acestea sunt cele mai sincere declarații de responsabilitate politică, înseamnă că nu l-ați auzit pe „ursulețul” Dunca într-un LIVE la Express de Banat, când sugera populației să-l aleagă la pachet cu consilierii. Cât mai mulți, consilieri și dacă s-ar putea, fără număr, fără număr, ca la maneliști, ca să nu se trezească ca în mandatul ăsta, că va rămâne în curul gol, dacă îi vor pleca cinci, șase consilieri la alt partid. Altfel, își va da demisia în secunda următoare.

Bă, frate, ce vremuri am ajuns să trăim! Ptiu pe voi, să nu vă deochi!

Iar tu, după cum ți-e năravul, ai reacționat în secunda următoare. Că așa ești învățat, tot ce-ți bagă unii  în cap, dai pe torogoată. Ești ca un prunc neumblat prin lume și care pune botu’ la orice. Imediat ți-o sărit țandăra. Ai sărit de cur în sus. Nu pe dracu! Ți s-o urcat sângele în cap când l-ai văzut pe Brian pozând alături de dușmanii tăi. Ce ți-ai zis: „Doamne, cu ce ți-am greșit, Doamne, de rămân și fără Brian? De ce mă pedepsești, Doamne, în halul ăsta?” Zi că nu este așa? Ai încercat să o scalzi, să-i găsești o scuză lui Brian, cum că ar fi un câștig imens pentru PSD, dacă s-ar da de partea lui Silvică, dar n-a ținut. Și știi de ce nu a ținut? Pentru că ai dat cu bățu-n baltă, spunând : „Primarii noștrii PNL în foarte multe situații sunt faini și corecți pe când conducătorii PSD din județ (cel puțini cei din fotografie) sunt alunecoși, profitori sau escrocii ca în cazul traseistului de la PMP.”.

Bă, Romi, tu te auzi ce spui? Sau vezi ce prostii scrii? În primul rând, „noștrii”, adjectivul ăsta posesiv (îi spune așa că aparține cuiva) nu se scrie niciodată cu doi de „i”, dar niciodată. Asta trebuia să înveți în clasa a IV-a sau a V-a. Iar, în contextul dat, „escrocii” nu trebuie articulat. Adică, scris cu doi de „i” . Cu cine ai făcut, bă, puiucule, gramatica? A, cu profesorul de latină. Limba Latină veche. Ei, așa mai ai o scuză.

Dar postarea ta a avut și o parte hazlie, demnă de Gala umorului românesc ce se difuzează pe TVR 2. Aia cu „Primarii noștrii PNL în foarte multe situații sunt faini și corecți”. Auzi, la el, în foarte multe situații. Și în rest nu… Ha, ha, ha. De unde dracului le scoți, bă, Romi?  De unde?