Că are dreptate și asta mică, care mai mult stă în Franța, când reacționează „șocată și absolut dezgustată” că mă-sa, primărița, nu-și poate depăși condiția de „țărancă” de la coada vacii în privința familiei tradiționale. Ce bărbat, ce femeie? Asta a fost de mult, pe vremea lu’ mă-sa mare și a lu’ ta-su bătrân. Astăzi Europa s-a emancipat. Să mai susții una ca asta, te râde lumea bună din locul în care se dă ora exactă pentru bătrânul continent. Să mai iese și mă-sa în lume, să vadă că atunci când doi se iubesc, nu mai contează sexul.
În urmă cu nu știu câți ani, pentru vorbele astea, aia mică s-ar fi ales cu cel puțin două perechi de palme și străbuna amenințare: „eu te-am făcut, eu te omor.”. Poate că și astăzi mai întâlnim cazuri de astea, la Câmpulung, să ne fie clar, nicidecum la Paris, acolo unde prim-ministru este un gay. Nu mai contează dacă e activ sau pasiv, important că Macron a fost de acord ca acesta să conducă guvernul la braț cu iubitul sau. Și, atunci, cum să nu fie supărată aia mică pe retrograda primăriță care face de rușine USR cu ideile ei despre familia tradițională?
„Nu mă mai interesează. Mie îmi e scârbă. Putem să o luăm cu lămâie, dar tot îmi e scârbă.”, le-ar fi spus aceasta colegilor la despărțire. Bă, voi înțelegeți? O plasă de lămâie să fie la îndemnă, că scârba nu dispare. Dimpotrivă. La câte i s-au întâmplat în ultimul timp, primărița din Muscel se poate lăsa liniștită de politică. Fără regrete și fără resentimente, ci mulțumindu-i lui Dumnezeu că i se putea întâmpla mai rău de atât.
