Din nefericire, ele s-au întâmplat în timpul domniei Fericitului Marcelino (îi spun așa căci nici în visele cele mai zglobii ale lui și ale întregului său neam de la Buzău nu credea că va ajunge prim ministru.) Iar dacă tot s-au întâmplat, Fericitului Marcelino nu-i rămâne decât să-și suflece mânecile de la cămașa aia albă pe care o poartă zi de zi și să treacă la treabă.
Are doi dregători în bătătura guvernului pe care ar trebui să-i cheme la dânsul și să le spună ca de la coleg la coleg: „Dragă, Găbiță, îmi pare rău de tine, dar și de partid mi se rupe sufletul. Așa că, ia-ți neamurile, prietenii, cunoștințele, pilele și ce-or mai fi ele și plecați cu toții, măcar până uită lumea de scandal. Vă luați o lună de concediu, apoi treceți pe la AJOFM să vă bage în plata de șomaj începând cu 1 septembrie. Nu că n-ați avea din ce trăi, Doamne ferește, dar de ce să nu mai luați un ban de la stat? Că ați făcut atâtea pentru el”.
Poate cu Budăi ar fi fost mai greu că ăsta, așa zice, nu-și mai vede capul de calcule pentru tot felul de pensii. O abordare directă, ca între bărbați, l-ar pune însă cu botul pe labe: „Bă, dar ție nu ți-e rușine? Vrei să-mi pun țara în cap din cauza nesimțirii tale? Hai, gata, că te-am tolerat destul. Mâine dimineață vii cu demisia semnată de mână. Vezi că la secretariat ai un formular tip, doar trebuie să-l completezi cu numele și prenumele tău, seria de la buletin, CNP-ul. Și să nu uiți să precizezi că îți dai demisia: «din motive personale.»”. Simplu, don Marcel. Ce dracu, te învăț eu cum trebuie și ce trebuie să faci?
Dacă faci asta, o să fie bine pentru matale. Una, că le închizi gura la ăștia din opoziție, arătându-le că ai sânge în instalație și, doi, toți vor crede că n-ai mamă, n-ai tată când vine vorba de chestii de genul ăsta. Eu în locul tău așa aș face. Aș da cu ei de pământ de nu s-ar vedea. Dacă nu, don Marcelino o să zică Drulă și ai lui că numai gura e de tine! Ceea ce s-ar putea să fie adevărat! Așa că, la treabă, don Marcelino!