Mulții nu-și explică cum de Termoconstruct și don Sami se pricep la toate. Nu-și explică pentru că sunt invidioși și frustrați, bă, tătică, când văd că alții pot, iar ei, nu. Pot, pentru că sunt cei mai fâșneți și mai buni dintre constructori, cei mai îndemânatici și instruiți, cei mai căutați, cei mai prezenți pe schele, acoperișuri, soluri, și demisoluri. Ei știu să zidească, să țină șpaclu în mână, să anvelopeze blocuri, să dea cu trafaletul, să bată un cui, să înșurubeze un șurub (e și asta o artă, nu-i așa?) să-și ia angajamente și… Păi nu e suficient? Hai, nu fiți răi!
Unii ar zice că nu prea sunt paroliști. Că nu se țin de cuvânt și nu respectă termenele de execuție. Că mereu găsesc ceva de invocat: ba vremea și vremurile de rahat, ba efectul de seră asupra lucrului manual executat sus pe schele. E drept, că și noi avem prea multe pretenții de la un SRL ancorat în sinergia faptelor la poale de Semenic. Că vorba aia, e și el om, are și el limitele sale. Că în loc să-i răsplătim cu Trofeul „Mistri și canciocul de argint”, le căutăm nod în papură.
Unii au sărit de cur în sus pentru că, în urmă cu un an s-a apucat să repare fântâna maestrului Lucaci, unul dintre simbolurile Reșiței, și nici acum n-a terminat lucrările, deși termenul de execuție a expirat de vreo două luni. Că dacă nu s-ar fi împlinit 100 de ani de la nașterea lui Constantin Lucaci taman în luna asta, n-ar fi fost nicio problemă, că n-ar fi primele lucrări întârziate de Termoconstruct. Dar așa…
Terminați, bă, cu gargara asta. Și cu centenarul. Voi știți cât de greu se face o reparație de genul ăsta cu doi, trei muncitori pe care îi ai la îndemână? Nu știți, că dacă ați știi, n-ați mai da atât din gură. E muncă migăloasă, de artist sau, cum ar zice amicul meu, de chinez bătrân. Noi am vrea să lucreze și repede, și bine. Nu se poate, frățioare așa ceva. Pentru ce să se grăbească? Doar ca să ne mulțumească pe noi? Și, apoi, ce mai e în ziua de astăzi un an? O nimica toată. Zboară zilele, lunile ca gândul. Azi e luni, mâine e vineri, gata săptămâna. Și ce dacă a fost centenarul Lucaci? Fără fântâna aia pornită nu poate fi omagiat maestrul? Dar când în locul ei, pe vremea lui Matei și Cocârlă am avut un sens giratoriu, cum a fost? Să fim serioși. Să se descurce cei care vor să-l omagieze. Să țină conferințe pe la biblioteci și muzeu, la primărie chiar, și să nu se mai ia de Termoconstruct și de don Sami. Să-și vadă de-ale lor și să nu-și mai bage nasul unde nu le fierbe oala. Ei, drăcia dracului.