15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Am întrebat pe câțiva dintre ei de ce o poartă, în condițiile în care nu ni se mai cere acest lucru. Răspunsul a fost simplu: să mă protejez! Am insistat, curios să știu câți cunoscuți, prieteni sau rude s-au îmbolnăvit și, mai grav, au murit din cauza virusului. Mi-au răspuns senini: niciunul. Pe ai mei i-a ferit Dumnezeu. Am încercat să le explic că povestea cu noul coronavirus a fost o mare păcăleală, o bătaie de joc și o manipulare la nivel mondial. Răspunsul primit a fost dezarmant: lasă, că am văzut noi la televizor cum mureau ăia!

Aici, nu este vorba doar de persoane vârstnice, docile până la prostie în astfel de situații. Și nici de negarea virusului. Frica de îmbolnăvire a devenit atât de mare, încât, oricât le-ai spune că a trecut pericolul, că acesta s-a mutat peste deal, la alții nu-i va convinge cu una cu două. Le-a intrat în oase și le-a paralizat până și logica. Ei așa au văzut la televizor zi de zi, asta au citit în ziare și nu pot accepta alte variante și îndemnuri în afara celor de genul „stați în casă“, „spălați-vă pe mâini“ și „Dumnezeu binecuvântează România“.

Timp de trei luni, doar asta le-a transmis, președintele, premierul și ministrul de Interne, de parcă românii abia atunci coborâseră din copaci. Îndemnuri ca în reclamele cu promoții la oale și tigăi de teflon, când la două produse cumpărate, primești unul gratis. O manipulare perfidă care i-a transformat în roboței din generația anilor 1980, dar și o frică irațională care, în unele cazuri, generează prostia. O manipulare ordinară care, după unii, a testat reacția omenirii în cazul unui război mondial, a unei crize alimentare.

Și a reușit, pe fondul inducerii panicii, și și-a atins scopul, pentru că, ne convine sau nu, românii se lasă ușor manipulați, mai ales cei fără educație, dar cu frică de Dumnezeu, uitând că, de fapt, nici măcar frica de Dumnezeu nu te scapă de ce e mai rău pe pământ când, o fi să-ți sune ceasul.

Restul, din categoriile mai sus enumerate, nu există. Sau dacă ei există, s-au dat la fund. I-a înghițit pământul peste noapte. De când părintele lor spiritual a ajuns ministru, nu se mai aude nimic despre ei. Înainte vremea mai scriau ziarele cum împărțeau pungi cu dulciuri de Crăciun, mărțișoare de 1 Martie, flori de ziua femeii, cum organizau balul partidului și campanii pentru strângere de fonduri, cum se certau cu fostul lor coleg, primarul Borcean. Era altceva. Simțeai o efervescență creatoare, să mă explic plastic, o implicare asiduă în viața de partid.

Dar acum, pauză. Ministrul a acaparat tot spațiul public cu aparițiile sale matinale, nocturne, la prânz, cu prezența sa la radio, televiziune, în ziare de tot felul, site-uri de socializare. Tot, dar absolut tot, în timp ce restul a fost redus la tăcere. Nimeni nu se mai laudă cu acțiunile organizate de partid, nimeni nu mai vorbește despre el și colegii săi, nimeni nu îndrăznește să se arate supărat pe faptul că măsurile luate de guvernanți le-au pus pe butuci micile afaceri. Nimeni, nimeni, nimeni. Nici măcar despre Felix nu  se mai leagă vreunul. Pandemie (politică) totală.

Totuși, ceva s-a întâmplat cu ei. Au tăcut și au făcut ceea ce au simțit (alți spun, ce li s-a impus): să de like-uri și share-uri la fiecare postare a ministrului, la orice știre, pozitivă, legată de acesta. Așa cum făceau pesediștii cu Luminița Jivan, în jurul căreia se învârteau soarele, luna și politica făcută pe genunchi. Cât de multe, chiar dacă uneori le era jenă să o facă. Dar numai la cele apărute în publicațiile agreate de domnul ministru. Exclus la cele din Kamikaze, Cațavenci, Starea nației, Express de Banat și Subiectiv. Bieții oameni, nici măcar nu îndrăznesc să de click peste titluri de articole mai puțin generoase cu imaginea președintelui lor. Iar dacă o fac, se încuie în casă, trag jaluzelele la ferestre, nu îndrăznesc să povestească prietenilor și cunoscuților ce văd și aud, așa cum se întâmpla pe vremuri cu bancurile cu Bulă.

Totul conspirativ, ca în filmele cu comisarul Moldovan. De aici și întrebarea mea: știe cineva câți liberali, adevărați, mai sunt în Caransebeș?   

A repetat ritualul împărtășaniei cu aceeași linguriță, sfidându-i pe toți cei care criticat până acum, a trecut printre credincioși fără mască de protecție, îndemnându-i să ia Lumină, iar aceștia s-au bulucit, băgându-și picioarele în ea de distanțare fizică și în toate măsurile încercate până acum să stopeze răspândirea virusului, inclusiv în discursurile patetice ale președintelui. Ce au făcut autoritățile bun în trei luni, este posibil să fi stricat Teodosie în câteva clipe de nebunie. Dar cui îi pasă în țara în care o bătrânică a fost amendată, în starea de urgență, pentru că întârziase câteva minute peste programul de cumpărături?

Patriarhia s-a spălat pe mâini, cu un comunicat din care rezultă că adevărata slujbă a Învierii Domnului a fost oficiată în Noaptea de Paște. Asta știam și noi, dar tot e bine că recunosc că Teodosie ăsta este nu doar deasupra legii, dosarele și procesele penale de care a avut parte sunt o dovadă, ci și deasupra canoanelor Bisericii. Vela și Tătaru n-au fost în stare nici de atât. Ba mint, oamenii ministrului de Interne au ieșit cu un comunicat legat de un localnic care le-ar fi strigat lui Teodosie și alor săi să le fie rușine că îl slujesc nu pe Dumnezeu, ci pe Satana. Pe bietul om, vardiștii l-au umflat și l-au dus de îndată la Poliție și urmează să fie luate măsuri împotriva lui pentru tulburarea liniștii publice. Să se învețe minte să se mai pună cu slujitorul Domnului de la malul mării. Bă, în ce țară trăim?

Vă spun eu, în țara în care dacă i se năzare, Teodosie mai ține o  slujbă Înviere, în noaptea de dinaintea deschiderii sezonului estival, în chiloți și șlapi de plajă și ținând în mâini șampanie în loc de lumânări. Că ce-o să-i facă Preafericitul Părinte Daniel ori prea evlavioșii de la Putere? Ce i-o făcut și până acum. Nu spun ce. Mai bine tac, să nu mă cheme și pe mine ăștia la Poliție să mă întrebe ce am cu popa.

ÎPS Pimen este exemplul cel mai bun. La 90 de ani, Înalta Față Bisericească s-a stins din viață (și) datorită infectării cu Covid-19. Potrivit protocolului, persoana decedată din cauza coronavirusului este transportată la cimitir într-un sicriu sigilat, în condiții de maximă securitate, însoțită de câțiva apropiați. Ca să nu se ia virusul. Cel puțin așa știam noi. A fost nevoie să moară Înalta Față Bisericească ca să realizăm că acel protocol este făcut doar pentru fraieri. Pentru proștii de românii, cu frică de Dumnezeu și respect față de legile acestei țări.

În cazul lui ÎPS se spune că s-a făcut o derogare, pentru că acesta nu a fost un om de rând, ci arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Și, ce-i cu asta? Oare protocolul legat de astfel de situații nu trebuie respectat de toată lumea? Nu pentru asta l-au gândit ăia mari de la București, responsabili de soarta coronavirusului în România? Pe ceilalți 1.100 și ceva de morți i-a aruncat ca pe niște câini în groapă, iar lui IPS i-au ținut funeralii, cu credincioși care s-au perindat pe la căpătâiul său, atingându-i și sărutându-i sicriul. Și dacă tot s-a dat o derogare, o mie de oameni l-au condus pe ultimul drum. Credeți că în tot acest timp virusul s-a odihnit sau avut înțelegere față de enoriașii strânși buluc la locul procesiunii? Trebuie să fii naiv să crezi așa ceva.

Liberalii au considerat, însă, de cuviință să închidă pentru o clipă ochii, că vorba aia, n-o fi foc. Mai ales că e an dublu electoral și nu este bine să te pui rău cu slujitorii Bisericii. Așa au văzut ei că au făcut și alții dinaintea lor și nu s-au lăsat mai prejos. A fost dacă vreți, o compensație pentru scenariul gândit pentru Noaptea de Înviere și care a iscat atâtea controverse.

Cu măști sau fără măști, cu păstrarea sau ignorarea distanțării sociale, cu pupatul su nu a raclei cei care au dat derogarea s-au șters la cur cu protocolul ălora de la București. Mai dureros decât atât, ne-au demonstrat încă o dată că românii nu sunt egali între ei, nici măcar când sunt duși pe ultimul lor drum.

Mi-am amintit de această poveste, demnă de telenovelele sud-americane și turcești, când am aflat că și primarul Caransebeșului, Felix Borcean, are, începând de ieri, calitatea de inculpat într-un dosar penal. Pe scurt, lui Borcean i se impută că ar fi permis să se execute o lucrare, pavarea curții Sinagogii, în condițiile în care aceasta nu aparține administrației locale. Altfel spus, primarul nu a plecat acasă cu vreun leu din valoarea lucrării, nu a fost mituit de constructor să-i încredințeze lucrarea în valoare de 17.400 de lei, și nici nu și-a dus la bloc pavelele rămase.

Personal, nu cred în niciunul dintre scenariile pe care băieții le și pregătesc. Nu cred pentru că niciodată nu mi l-am imaginat pe copilul Felix la furat de cireșe. Sau de mere ori de prune din livada altuia. Unul care nu a furat măcar un pumn de cireșe pe când era copil, nu are cum să pună mâna pe ceea ce nu este al lui, atunci când va crește. Apoi, nu cred în astfel de scenarii și pentru faptul că Felix Borcean are la bază  educație solidă, formată și cizelată nu pe genunchi, ci pe băncile școlii. Poți să spui despre primarul Caransebeșului că a avut momentele lui de naivitate când a acceptat să intre în politică, sau când i se spunea în campania din 2016 că „eu sunt succesul, tu ești succesorul“, și că a luat de bună zicala cu „tot ce zboară, se mănâncă“, dar nu pot să mi-l imaginez furând. A, că a mutat banii primăriei de la un capitol la altul, lucru interzis de lege, se prea poate. Dar asta nu înseamnă că este hoț. La suma asta de bani trebuie să fii tâmpit să te pui să faci șmecherii cu banii statului. 

Magistrații vor stabili dacă este sau nu vinovat. Dacă fapta sa este atât de gravă ca să ajungă la fel ca și Cătălin Cherecheș în spatele gratiilor. Cu siguranță, mulți adversari din propriul partid în care mai este doar cu numele, vor jubila la aflarea veștii, dacă nu cumva au și început. Unii, poate au și pus deja șampania la rece pentru orice eventualitate. Și, cu siguranță, tot dintre cei cu care a făcut campania electorală din 2016, acum îi vor râde în față pentru și se vor bucura de răul ce a dat peste el.

Este treaba lor de foști camarazi cum înțeleg să o fac, dar și a lui Felix Borcean care, în loc să fi pavat curtea Sinagogii, mai bine vindea un deal, o vale, și oarece terenuri din averea municipiului, că ar fi fost cu mult mai câștigat și mai liniștit astăzi.

În dorința lor neostoită de a-și promova oamenii, liberalii, cei de la București, cu ajutorul nemijlocit al celor din teritoriu, își tot dau cu stângu-n dreptu’. Schimbările managerilor din funcții, fără să se țină seama de faptul că acestea sunt ocupate prin concurs, au creat senzația că actuala Putere calcă cu sârg pe urmele PSD-ului atât de hulit, promovând chelneri, frizerițe și comercianți de sicrie.

În Caraș-Severin, de trei zile Direcția de Sănătate Publică, una dintre instituțiile de maximă importanță pentru sănătatea oamenilor, nu doar în perioada aceasta, nu are director. Dănilă Miloș este un exemplu de bătaie de joc. Băieții din sistem ba l-au suspendat, ba l-au repus din funcție, la Reșița, pentru câteva ore, ba l-au trimisa să audă cum latră câinii la Giurgiu și să vadă cum se pun răsadurile de gogoșari. Dacă statutul funcționarului public nu le-a permis să-l demită, l-au transformat într-o jucărie, doar, doar acesta își va da singur demisia. Pentru că nu au minte nici să-i treacă strada, au făcut din el o victimă, ultimul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu are pretenții.

Că l-au mătrășit pe Miloș cum au vrut unii și alții, treacă, meargă, dar să faci asta în condițiile în care DSP nu are nici director adjunct (funcția există, dar nu este ocupată) înseamnă iresponsabilitate. Să te doară în cot de adevăratele problemele reale ale unui județ. Lipsa de reacție în astfel de situații ne arată cât de infantili sunt cei de la care se așteaptă soluții, mai ales pe timp de criză. Ceea ce fac în acest moment cu DSP Caraș-Severin, doar ca să-și pună un om de nădejde în locul lui Miloș, este deja prea mult. Și nesănătos.

Ceea ce mi se pare de-a dreptul comic, este faptul că liberalii nu găsesc persoana potrivită care să corespundă ca înălțime, greutate, culoarea ochilor, că restul, ce ține de profesionalism, chiar nu mai contează la astfel de funcții. De trei zile se căcăie să-l identifice pe acel Yesman, docil, lingușitor pe care să-l îndatoreze până la umilință. Au încercat cu unii, cu alții, soldați vechi și devotați lui Marcel Vela, dar până acum nimic. Nu că ar fi pretențioși din cale afară, dar nu găsesc așa ceva. Rezervorul de talente este gol, iar rezerva de cadre nu există.

Dacă vor continua să o lălăie cu numirea directorului, nu vor face decât să dea apă la moară cârcotașilor, care spun că în Caraș-Severin liberalii nu au nici măcar chelneri, ospătari, frizeri și vânzători de copârșeie capabili să ocupe o funcție publică, cum este cea de la DSP.

Prin această schimbare de decor, la care PSD a pus umărul la greu, PNL primește o lovitură grea, pierzând controlul asupra unui domeniu în care achizițiile se făceau, și încă se fac, achiziții prin încredințare directă. Adică, în favoarea clientelei politice, deținătoare de buticuri, AF-uri ori firme fără niciun angajat.

Acolo unde primăriile și consiliile județene nu sunt conduse de liberali, și sunt cele mai multe în țara asta, este de așteptat ca azi-mâine, PSD să-i repună în funcție managerii și directorii suspendați ori revocați de PNL. Scurt pe doi. E vremea reîntoarcerii la normalitatea căreia liberalii i-au tot dat bobârnace pe timp de pandemie. În același timp, nu este exclus să se plătească polițe sau măcar să se bată obrazul, gen: „m-am reîntors, hai, ia-ți catrafusele și pleacă“. Într-o societate ca a noastră guvernată nu de legi, ci de interese de grup, orice este posibil. Inclusiv ca liberalii să mai instituie o nouă stare de urgență pentru ca guvernul să preia controlul spitalelor.

Dincolo de scandalurile generate de schimbările fără număr din ultimele două luni și ceva, de incertitudinile manageriale și de plângerile în instanță stă o realitate tristă. Cei care pierd sunt pacienții și nicidecum decidenții politici. Să nu ne imaginăm că de azi sau de mâine ne vom duce la doctor cu mâinile în buzunar. Ori să găsim în spital condiții de hotel. Asta sunt povești dintr-o Românie care nu a fost încă inventată.

De fapt, ca să fim cinstiți cu noi înșine, se schimbă doar ambalajul, nu și oamenii.

Vă întrebați ce a făcut în tot acest timp Tabugan? Pur și simplu a stat cuminte în banca sa din Parlament, unde vara e răcoare, de la climă, iar iarna e cald, de la calorifere. Nu s-a băgat în seamă, cum o fac alți parlamentari, nu a colindat televiziunile, nu a dat interviuri la radio ori în ziare, mulțumindu-se cu statutul de deputat câștigat pe listele PMP, al lui Băsescu, apoi a trecut la ALDE că, deh, Tăriceanu ajunsese la Putere, iar în cele din urmă, simțind de unde bate vântul schimbării, țușt la PNL. În condițiile astea, în trei partide în tot atâția ani, e absurd  să-i fi cerut să și „producă“ ceva în Parlament sau în provincie unde ziariștii l-au văzut o singură dată, atunci când, în prezența fostului ministru al Mediului, Grațiela Gavrilescu, i-a fost anunțată intrarea în partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu.

Și după trei ani de pribegie prin politica dâmbovițeană, iată că lumea aude din nou de Ion Tabugan. Nu pentru că ar fi făcut ceva extraordinar, demn de o exclamație, gen „wow“, pentru electoratul care l-a votat și în 2008, și în 2012 și în 2016, ci pentru o altfel de faptă. Împreună cu alți liberali destoinici care, pe când erau în opoziție, promiteau să lupte împotriva mafiei tăierilor ilegale de pădure, a făcut exact ce i-a cerut conștiința de silvicultor, de fost șef de ocol și director al Direcției Silvice Reșița: s-a abținut  în Camera Deputaților de la votarea proiectului de lege inițiat de USR privind înființarea „DNA-ului Pădurilor”, o instituție pe modelul DIICOT și DNA, menit să combată la nivel național infracțiunile împotriva mediului înconjurător. Păi, bine domnule deputat, tocmai dumneata să ne faci una ca asta? Noi care credeam că ții la pădure ca la ochii din cap și când încolo… Se poate una ca asta?

Atitudinea deputaților liberali a trezit critici până și din partea colegilor de partid care, cu stupoare, au constatat că PNL una vorbește la televizor și alta face în Parlament. Imaginați-vă dacă acest proiect de lege, inițiat de USR, n-ar fi fost votat de PSD. Câte sudalme ar fi primit „ciuma roșie“ de la oamenii lui Orban. Dar ce subiect ar fost ăsta pentru Tabugan în campania electorală. Cum ar mai fi mers el din casă în casă spunându-le oamenilor cum pesediștii corupți nu au votat proiectul, cum din cauza lor pădurea se taie în draci și se duce zi de zi în Austria încărcată în sute de vagoane și TIR-uri. Dar așa, ce să le spună oamenilor în campania de la alegerile generale? Că în pădure cresc floricele, fragi, mure, căprioare, veverițe și vulpițe? Asta știu și ei. Că el, om al pădurii, nu a votat pentru că: „Regimul silvic are suficientă legislație care să pedepsească infracțiunile, de la un arac de vie, până la camioane și vagoane cu lemne?“ Și că: „Legislația se aplică?” Că altceva să le spună? Că în Parlament interesul poartă fesul?

Si dacă o să le-o spui, cine te-o mai crede, domnule deputat? Că ai păcălit lumea o dată, de două ori, ai reușit să o îmbrobodești și a treia oară cu minciunele, dar până când? Că într-o bună zi se satură și oamenii de atâția gogoși cu care îi ademenești din patru în patru ani. Parol!

Bine că pe ministrul de Interne nu l-o luat gura pe dinainte, dintr-un patriotism local, să fi spus străfigat în loc de strănutat. Dar și așa, băieții deștepți, cârcotașii de serviciu ai sistemului, au inventat un banc demn de vremurile în care Bulă devenise personaj de poveste: „Doi pușcăriași stau de vorbă. «Eu am fluierat în biserică, zice unul dintre ei. Tu ce ai făcut?» Senin, celălalt îi răspunde: «Eu am strănutat în metrou»“.

‘Geaba a încercat ministrul să o dreagă după aia spunând că declarația sa a fost ruptă din context, că n-a ținut. Ba, dimpotrivă, am avut senzația că s-a încurcat și mai mult în explicații. Poate că a fost de bună credință, încercând să ne apere de ăia care fac pe șmecherii la metrou, dar știți cum e în politică  cu șacalii care atât așteaptă, ca apoi să te sfâșie. L-au pândit la cotitură și l-au luat la mișto în cel mai pur stil românesc. Cum a făcut-o, de pildă, Olguța Vasilescu: „PNL lansează în noul cod penal infracțiuni gen: tentativă de strănut, instigare la strănut, complicitate la strănut, strămut din culpă, strănut prin imprudență, strănut calificat, strănut deosebit de grav, strănut în formă continuată și strănut în serviciu“.

Domnule ministru, bine că se termină situația asta de urgență. Nu zic că n-o să mai aveți de lucru pe la minister, guvern ori partid, dar îmi permit să vă sfătuiesc să vă luați-vă o mică vacanță. Să vă uite lumea o vreme. Să stați departe de răutățile unora. Mergeți pe Semenic sau pe Muntele Mic și relaxați-vă. Luați-vă doza de energie verde de care aveți atâta nevoie, tonifiați-vă mintea și trupul la umbra muntelui sacru. Stați 14 zile la izolare și apoi întrebați-vă, uitându-vă în oglindă, ce au oamenii ăștia cu dumneavoastră. Îi macină invidia? Au frustrări sau pur și simplu o fac din obișnuință?

Iar dacă nu găsiți răspunsul adecvat, și unora, și altora ar trebui să le răspundeți cu cântarea lui Nicu Novac, „Lumea asta e rău făcută“ care spune cam așa: Lumia asta-i rău făcută// Îi faşi binie să zăuită// Dă nu-i faşi binie o data// Duşmănit ieşci viaţa tuată. Și continuă cu: Cân’ trăieşci în duşmănie// Lumia cu venin ce-mbie.//Nimeni nu-i ortacu tău,// Tuată lumea îţ vre rău.

Le închideți gura cu cântarea asta, mama lor de invidioși ce sunt ei!