15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Celor care nu sunt de acord cu mine, le dau un exemplu de ultimă oră. Reacția la protestul celor 6.000 de conaționali aflați la granița dintre Austria și Ungaria. O reacție care ne arată cât de îngust gândim și cât de dezbinați suntem în momentele grele. Ce Diaspora, domnule? Ce să caute ăia în România? Să ne aducă virusul și să ne îmbolnăvească și pe noi? Ba, să stea acolo, unde sunt. Ce ne pasă că și-au pierdut locurile de muncă și nici n-au ce mânca? Să nu fi plecat la mama dracu’, cum am putut să stăm și noi acasă, așa să fi stat și ei. Să se învețe minte, dacă nu au știut să voteze.

Vorbele astea grele, încărcate de ură, pe alocuri, le-am tot auzit zilele astea, nu doar în fața blocului sau postate pe site-urile de socializare, ci și la televizor. Până și politicienii, pe care i-am crezut responsabili, au ținut să-și dea cu părerea, invocând grija față de om. Vorbe fără noimă care mi-au amintit de celebrele slogane din anii ’90, cele cu „Voi n-ați mâncat salam cu soia“ și „Nu ne vindem țara“.

Care țară, măi, oameni buni? Aia din manualele de geografie și istorie sau pe cea pe care a fost de mult vândută pe bucăți de toți cei care s-au perindat pe la Cotroceni și Palatul Victoria? În timp ce noi expectorăm veninul, macaronarii, pe care i-am tot hulit în aceste zile, se adună seară de seară pe balcoane și cântă la unison „Fratelli d’Italia“, imnul lor național care îi unește și nicidecum nu-i dezbină. Un exemplu de cum să lupți împotriva răului, oricât de mare și de monstruos ar fi acesta.

La noi, în schimb, totul e ipocrizie și veșnică amăgire că doar, doar ne vor trezi la realitate versurile lui Andrei Mureșanu, din „Deșteaptă-te,române“. Și tot așteptăm, mucaliți și răbdători, de peste un secol și jumătate să se întâmple o astfel de minune.

Ministerul Muncii ar trebui să facă demersuri pentru readucerea în actualitate a șomajul tehnic, ca formă de protecție pentru toți cei care își vor pierde locurile de muncă o perioadă de timp. Nu există cadru legal? Cine spune asta? Să fim sobri. Așa cum au știut să aprobe 25 de Ordonanțe de Guvern într-o singură ședință, guvernanții ar face bine să găsească soluții și pentru așa ceva. Angajații nu sunt trimiși acasă din vina patronului, că așa i s-o năzărit lui. Nu, oamenii ăștia pleacă acasă datorită faptului că restaurantul la care lucra, hotelul în care mătura, făcea patul sau servea clienții, cârciuma de cartier ori atelierul mecanic care exporta în Germania se închid din cauza virusului. Să ne fie clar și să nu se mai vină cu dezinformări.

Oamenii ăștia care rămân două-trei luni fără slujbe, poate și mai mult, și nu vor fi puțini, au plătit constincioși ani la rând dările către Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate, Șomaj și alte case de încasat bani. Azi, tu, stat, ar trebui să întoarci serviciul angajaților, victime ale coronavirusului, suportând 75% din salariul acestora. Nu ai de unde? Ei, nu! Cum ai știut să-i iei lunar cu japca aproape 70% la sută din salariu, așa trebuie să-i dai și tu la rândul tău, acum, când îl arde buza. Dacă tu, stat, nu faci treaba asta, înseamnă că nu-ți pasă de cetățenii tăi. Sau dacă îți pasă, se vede asta doar în campaniile electorale.

M-am uitat cu atenție peste măsurile decretului semnat de Klaus Iohannis și n-am văzut nici măcar o aluzie la o intervenție de acest gen, deși problema asta ar trebuie discutată tranșant. Nu pricep, dacă tot ne-am aliniat în rând cu Mătușa Europa, de ce nu am luat exemplu statului german care pune la dispoziția mediului de afaceri 500 de miliarde de euro, drept tampon pentru situațiile de acest ge. Oare noi, câți lei, nu euro, alocăm, pentru a transfera presiunea de pe umerii agenților economici în ograda statului? Tu, stat de sorginte liberală de ce nu faci la fel?

În schimb, la noi se vorbește despre păsuire la plata ratelor bancare și credite cu dobândă zero. Bă, frate, ăștia chiar ne cred tâmpiți, cine dracu ia credite în perioada asta de criză? E la mintea cocoșului că nimeni nu se aventurează la așa ceva, doar că ei, guvernanții, aduc chestiile astea în discuție, convinși că dau bine la populime. De data asta se înșeală. Pentru că, acești guvernanți, proaspăt repuși pe funcții la Palatul Victoria, nu înțeleg că omul simplu are nevoie de pâine, lapte, carne, bani ca să-și plătească facturile la bloc, curentul și gazul și să-și hrănească familia, și nu de credite fără dobândă.

Băi, tu, stat, este vremea să pricepi că dacă ghinionistul ăsta de angajat de care vorbim stă acasă fără salariu o lună sau două pentru el este o dramă. Tu nu înțelegi că agentul economic nu are în pușculiță bani pentru situații de acest gen? Sau faci pe prostul? Tu, stat, trezește-te și vino-ți în fire, cu soluții urgente, până nu-i bagi pe toți în faliment.

Cu aceste gânduri pășim în prima zi a stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis, duminică seara, în timp ce la televizor conferința de presă din foișorul lui izolat complet de la Vila Lac părea fără sfârșit, m-a sunat un liberal, autentic, din Caransebeș. Furios. „Te uiți și tu unde mă uit și eu?“ Îi răspund: „Eu sunt pe Antena 3, tu, tot aici?“, întreb la mișto. Nervos: „Lasă-mă, frate, cu Gâdea și Antena lui, știi că nu avem voie să ne uităm la ăia!“

Continuăm discuția, făcând pe prostu’: „Scuze, am uitat că aveți interzis la Antena 3, iar pe Facebook aveți sarcină să dați share doar la știrile despre ai voștri ce apar în publicațiile online care vă cântă în strună“. „Vrei să încetezi? Că dacă nu, altădată nu am să-ți mai spun nimic din ce avem voie și ce nu avem voie să facem“, îmi întoarce aspru vorba. „Gata, nu te mai necăjesc“. „Nu mi-e de ajuns că m-o scos ăsta din sărite, mă mai enervezi și tu“, mi-a replicat el supărat rău de tot. Insist: „Cine te-o supărat, dom’le?“ „Ăsta…“. „Care ăsta, că nu înțeleg?“ „Ăsta…“. Pauză. „Ăsta… Ești atât de greu de cap. Nu înțelegi nimic“. Apoi răbufnește și-i spune pe nume. Mă dumiresc, amuzându-mă! De ce era supărat liberalul nostru duminică seara? Pentru că îl auzise pe premierul României, Ludovic Orban, spunând că este posibil ca guvernul să limiteze prețul la medicamente, măști de protecție și dezinfectanți pentru a stopa specula. Întreb: „Și n-a zis bine?“ Răspunde, la fel de furios: „Vezi că iar mă enervezi și închid telefonul“. „Stai, nu închide și nu te enerva. Ce ți se pare deplasat că a spus asta? Nu te înțeleg“. „Ce dracu nu înțelegi?“ Pauză. „Bă, frate, cum să pui o limită la prețurile măștilor și dezinfectanților, cât timp ele nu există la vânzare?“ Îi dau dreptate, însă încerc să-i iau apărarea lui Orban, explicându-i că acesta e premier doar de două zile și nu are de unde să știe că nu sunt măști la tejghea. „Lasă, bă, gargara. Ăsta chiar ne crede proști pe toți?“ Tac, nu vreau să-l enervez. „Păi, domnul ministru Vela, care-i gugulan d’ al nostru, nu-i spune că nu se găsește așa ceva în tot județul?“ „Și dacă i-ar spune, ce ar putea să facă, dacă nu sunt pe stoc?“ încerc eu să-l descos. „Nu știu, frate, e treaba lor să gândească. Eu doar zic, să deschidă croitoriile Cooperației, să aducă frate măști și dezinfectanți în județ. Dacă nu peste tot, măcar la Reșița și Caransebeș, unde sunt ai noștri la Putere. Măcar nouă să ne dea. Nu mă interesează nici Moldova Nouă, că Adiță ne-a lăsat cu buzele umflate când ne-a fost lumea mai dragă, nici Oravița, Bocșa, Oțelu Roșu unde în veci n-o să câștigăm primăriile“.

Nu i-am mai răspuns, și așa era nervos. În plus, nu am vrut să mă bag în ciorba liberală. Să-i lăsăm pe miniștri să conducă cu înțelepciune și lui Ludovic Orban îi dorim grabnică ieșire din autoizolare. Și, vă rog eu, să nu mai facem pe deștepții ca până acum, că ăla nu e bun, celălalt e strâmb, că unu are păr în palmă și alte chestii de genul ăsta. Că vedeți cum ne-au ajuns din urmă blestemele ălora de dinainte.

Scena de ieri jucată în văzul unei țări întregi cuprinsă de spectrul teribilului virus o întrece chiar și pe cea cu „Dragă Stolo“, în care Băsescu a fost magistral. Ați intrat, bă în istorie și ați făcut de râs trecutul glorios scris de Brătieni. Cu voi doi, partidul a pierdut cam tot ce câștigase anul trecut. În primul rând, încrederea și speranța multor români. V-ați bătut, bă, joc de tot ce ați clădit în aceste patru-cinci luni de guvernare. Nu că ați fi făcut nu știu ce bravuri, dar am crezut, bă, că voi chiar o să puneți țara la punct. Să urniți, bă lucrurile din loc, să puneți economia pe picioare, să faceți instrucție în Poliție și în Administrație, să scoateți Sănătatea din colaps, să coborâți milităria din pod în școli, să faceți ordine în Justiție și câte și mai câte. Pentru că mi-am zis că va fi mai bine cu voi la guvernare, am acceptat toate inepțiile de care au fost în stare miniștri voștri. Am acceptat și scuzele pe care le-ați tot invocat, aruncând vina pentru nerealizările voastre pe greaua moștenire PSD. Am înțeles orice, chiar și măsurile luate în ședința aia de guvern de pomină în care ați aprobat 25 de OUG-uri, una mai urgentă decât alta, că mi-am zis, bă, să vă lăsăm să vă faceți treaba, singuri, neconturbați. Dar voi bă, Cîțule, bă Orban nu aveți limită.

Nesimțirea e fără frontiere. Dacă pulimea a tăcut, de dragul alinierii în rând cu ăia care blamau peste tot ciuma roșie, asta nu înseamnă bă, că suntem proștii voștri, să ne fraieriți în continuare. Să nu credeți că nu ne-am dat seama de la început că ați fost doi guguștiuci, ne-am dat, bă, dar am lăsat de la noi, sperând că veți fi mai buni decât Dăncilă. Nu ne-a trebuit mult să realizăm că nu sunteți în stare să conduceți o asociație de proprietari, darămite un guvern și o țară, dacă e să-l punem la socoată și pe Iohannis. Ați dovedit-o bă, în lunile astea. Ați vrut de toate și nu ați obținut nimic. Nici alegeri anticipate, nici alegeri pentru primari în două tururi, nici guvern stabil. Și știți de ce? Pentru că nu sunteți capabili. Voi doi și mai câțiva care fac strategii în PNL.

E nesimțire ce s-a întâmplat ieri. Bătaie de joc la adresa românilor din țară, care nu găsesc măști ca să se apere de coronavirus și, mai ales la adresa conaționalilor cărora le-ați închis frontierele în nas, lăsându-i de izbeliște în fața molimii. Și mai e ceva de spus. Bă, Cîțule, dacă este adevărat că Șică Mandolină ți-a cerut să-ți depui mandatul cu un sfert de oră înainte de a fi confirmat în Parlament ca prim-ministru, dă-ți, bă, demisia nu doar din guvern, ci și din PNL. Ce vrei bă, umilință mai mare ca asta? Fă-o și du-te bă, unde vezi cu ochii. Unde ești bine primit și apreciat. Întoarce-te, bă, Cîțule, la Banca Națională a Noii Zeelande, unde ai mai lucrat înainte, mu te speria dacă ți s-o fi ocupat postul, tot găsești tu ceva de lucru prin Papua Noua Guinee, Fiji, Tonga, Insulele Cook și Niue. Nu de alta, dar te asigur că ăia de acolo nu te vor umili așa cum a făcut-o ieri Orban. Altfel, ascultă la mine, iar ajungi la mâna lui Orlando. A lui Don Orlando Teodorovici de la PSD. Așa că, decât să cazi din lac în puț, du-te, bă, Cîțule, și nu mai sta pe gînduri!

Ca să fi ajuns ca ei, ar fi trebuit să plece de la munca de jos, începând cu frecatul punții, cu deprinderea tainelor cârmuirii și abia apoi să fi emis pretenții de a intra în lumea bună. Luminița Jivan a sărit aceste etape, convinsă că Dumnezeu i-a pus mâna în cap. Și nu numai atât, s-a debarasat de oamenii moșteniți de la Mocioalcă, ca de sacii cu balastru aruncați peste punte când vrei să menții nava pe linia de plutire, iar în locul lor a adus niște mânji, buni mai degrabă pentru manej decât pentru a fi înhămați la căruța PSD-ului. Neștiința, aroganța și, mai ales hămeseala, i-au dus pe liderii PSD în postura de a face coadă la Parchet pentru a fi audiați de procurorii antimafia.

De la arestarea lui Ionesie Ghiorghioni și condamnarea, cu suspendare, a lui Sorin Frunzăverde nu s-a mai întâlnit o rușine ca asta. Atunci a fost vorba doar de doi oameni, acum de aproape toată conducerea organizației județene. Este o situație fără precedent în România, nu doar în Banat sau în Regiunea Vest. Grup infracțional organizat, format din politicieni și ziariști, anchetat ca în Piovra, serialul cu comisarul Catani și procurorul Silvia Conte.

Cam așa se prezintă în acest moment PSD-ul local când, astăzi, este așteptat la Reșița Laurențiu Nistor, de la Hunedoara, desemnat de București să asigure interimatul la Caraș-Severin. Și ce găsește Nistor la Reșița? Pe de-o parte, o organizație județeană ruptă în două, dacă nu chiar în mai multe părți, lucru ce i se datorează cârmaciului care, în naivitatea sa, PSD Caraș-Severin ajunsese să înseamne doar Oravița, Pojejena, Socol și alte două-trei organizații comunale la care trăgea în weekend , la braț cu Cuc, de la Transporturi, și alți câțiva miniștri PSD. Culmea e, că și aceștia ajunseseră să creadă că Severin e un județ, cu reședința la Reșița, iar Caraș, altul, cu capitala în curs de amenajare în Clisura Dunării. Pe de altă parte, Laurențiu Nistor va găsi mai mulți primari cu gând de ducă, unii la PNL, alții la Pro România, dar și mulți lideri care râvnesc la funcția cârmaciului rămasă vacantă.

Presimt că va fi o răfuială pe cinste, așa cum stă bine unor politicieni adevărați, pe care Luminița Jivan în loc să-i adune la un loc, i-a dezbinat ca să-i poată controla mai ușor. Că vor fi confruntări între grupurile din cele patru zări ale județului, iar în loc de o relansare reușită pentru alegerile din vară, mă aștept ca organizația județeană să pice în nas, precum unul căruia nu i se deschide parașuta. Iar toate acestea se întâmplă, nu pentru că PNL ar fi un partid de speriat, ci pentru că așa este când nu ai minte nici să treci drumul atunci când pui la cârma unui partid o femeie prea tânără, prea fără experiență, prea de la țară.