Dar între atâția șpăgari de duzină, iată a răsărit unul care ține cu adevărat la blazonul lui de universitar. Care nu se vinde pe o shaorma ori o pungă cu sticksuri. Bravo lui. Ce mama dracului, să le arate lor că are cojones și că nu degeaba era liderul de sindicat pe școală. Vă spun asta ca să nu fiți surprinși dacă nu ați auzit încă că, ieri, un lector de la respectiva universitate a fost flagrantat (de la flagrant) în plină stradă. Băieții ăia și procurorul de la DNA au apărut așa, din senin, și în loc de bună ziua, l-au întrebat câți bani are în buzunare. „Niște mărunțiș pentru cumpărături, asta am!” De unde să fi știut amărâtul câți bani erau în plicurile de la studenții masteranzi? Că avea și lei, și euro. „Hai să-i numărăm împreună”, o propus unul dintre polițiști. O mie, două, trei, 10, 20, 30, 40, 50 de mii de lei. Plus 1000 de euro și 3.000 de lei primiți sâmbătă, ca să îi aibă așa, de cheltuială în weekend. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? E tare tipul, bă! S-au dus vremurile în care examenele se negociau ca la piață: „Mai las eu, mai pune tu!” Tarif fix: 600 de euro pentru un 5 curat, 1.200 de euro pentru 10 și 50 de mii de lei pentru cursurile doctorale. Tot respectul pentru el!
Așadar și prin urmare, să trăiască universitatea care și-a schimbat stăpânul, dar năravul, ba, că mult bine a mai făcut ea sutelor de analfabeți funcționali care astăzi te tratează cu curul din funcțiile lor publice.
UPDATE: Singurul lucru de care îmi pare rău în toată povestea asta, e faptul că don Cristi spăgaru’ îi lasă cu curu’ în baltă pe polițiștii înscriși la el, la masters. Că de acum încolo, o lună, două, nu mai are unul curaj să dea șpagă, iar ei ca să pună mâna pe carte, să învețe, ferească Dumnezeu și Maica Precista!