Așa cum s-a întâmplat vinerea trecută, la vizita pe teren a lui Romeo Dunca de la Rusca Teregova. Nici urmă de cei despre care povestesc. Poate nu au venit de frica coronavirusului sau, cine știe? de frică să nu se rătăcească cumva în județul despre care scriu cu atât sârg și avânt liberal, deși, ar fi fost foarte simplu, dacă i-ar fi dat GPS-ului coordonatele locului. Dar de ce să-ți pierzi timpul pe ale coclauri, să vezi tu natura, să-ți oxigenezi cerebelul după o iarnă capricioasă, când poți să scrii liniștit din redacție, primind totul mură-n gură de la ăștia de la Facebook. Ba, chiar să publici înaintea colegilor tăi care își fac meseria de ziarist pe teren.

Nu aș vrea să fiu lupul moralist în blană de miel, să fac pe deșteptul cu ăia care, nu știu cum dracu se face de mereu sunt de partea ălora aflați la Putere. Și nu așa, cum ar crede unul sau altul, ci cu prezența pe statul de plată al Consiliului Județean. Da, ați citit bine, pe statul ăla de plată pe care e trecut și Romeo Dunca, și cei doi vicepreședinți ai Consiliului Județean, și oricare alt angajat al celei mai importante instituții județene. Ca membru al Autorității Teritoriale de Ordine Publică, „un mecanism consultare a comunităţii şi un forum constructiv pentru evaluarea performanţelor serviciului poliţienesc“. Bă, mă lași cu definiția asta de doi bani? În realitate e vorba de un amalgam birocratic în care intră, atenție, 14 persoane, consilieri județeni, șeful poliției județene, al Jandarmeriei, șeful Poliției locale, un subprefect și trei reprezentanți ai comunității, desemnați de președintele CJ. Un amalgam de șefi și șefuți care încasează de-a fetea lună de lună bani din bugetul instituției județene. Care freacă ridichea și pentru asta sunt și plătiți!!!

Și, atunci, cum să scrii, bă, tu care te crezi ziarist, de rău pe ăia din Consiliul Județean? Cine ar fi prostul să-și bată singur cuie în talpă de dragul deontologiei? Da, bă, înțeleg, nu are cum să facă asta, ziaristul lu’ pește, dar nu pricep cum de a acceptat o astfel de numire, fără precedent în țara asta? Că ar fi putut să-i refuze propunerea lui Dunca. Să-i mulțumească că s-a gândit la el, dar să-l refuze. N-a făcut-o, n-a făcut-o, dar cu ce obraz mai poți da nas în nas cu colegii săi sau să scrie, de pildă, nu se închid bine ușile Consiliului Județean? Măcar atât! Uite că se poate. Cu tupeu și fără pic de respect pentru meseria în slujba căreia se laudă că este.

Damian e supărat, și pe bună dreptate, că într-o ședință a Comitetului Executiv interimar, au fost suspendați din partid câțiva dintre greii organizației județene pe timp de un an. El a scăpat de sancțiunea celor pe care până mai ieri îi peria de scame, datorită statutului de parlamentar pe care îl are, iar în aceste zile zboară ca un fluture dintr-o redacție într-alta pentru a povesti ce au de gând să facă unii cu acest PSD județean. S-a transformat într-un fel de purtător de cuvânt care încearcă să frângă inimile pesediștilor de pe la Teregova și Rusca și pe unde o călcat pe vremuri Luminița Jivan, vorbind la general, fără nume, fără prenume, despre opresiunile la care este supus.

Repet, până la un anumit punct, Damian are dreptate, însă să nu vă imaginați că deputatul le plânge de milă colegilor sancționați. Aiurea. Damian este un animal politic care știe cum să ajungă acolo unde își dorește. Apropierea sa de Ion Mocioalcă nu a fost deloc întâmplătoare. Unii zic că pentru el Mocioalcă a fost un model în viață, icoana la care se închina și de la care aștepta să-i vină mintea cea de pe urmă sau, după caz, înțelepciunea cea de toate zilele.  Pe barba lui Mocio a  ajuns să ocupe o funcție pe la București, pe la nu știu ce autoritate la care angajările se fac pe bază de carnet de partid. Și tot datorită lu’ același Neluțu  a ajuns consilier județean, iar în urma unei înțelegeri, tot politice, cum altfel, Hurduzeu l-a numit administrator al județului. Să nu credeți că în afară de a freca menta a făcut ceva pentru județ de pe funcția aia. Nu,  nici măcar pentru teregovenii lui.

Damian este tipul omului care dacă e în afara politicii, e fiul ploii. Adică, nu știe altceva să facă. Bine, nu-l plâng că ar rămâne pe drumuri sau ar fi muritor de foame. La câtă răchie se face la Teregova, este exclus să rămâi fără un leu pe card. Vreau doar să spun că toată viața a trăit din așa ceva: când cu unii, când cu alții, însă mereu s-a orientat spre cei care aveau ce să pună pe masă în afară de clisă și brânză, că de astea avea și el acasă. Spre cei mai puternici decât el, așa cum a fost Mocio, căruia îi arată colții în aceste zile în care visează șefia organizației județene.

Să-i arate ăstuia care i-a dat nume că a meritat să investească în el timp, răbdare și încredere. Asta înseamnă să fii politician, ca să nu spun altfel!