15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri resita

Spre surpriza cârcotașilor, cum că urma să fie îndepărtat de la conducere pe motiv de, între altele, incompatibilitate politică, Benga a trecut testul și setul de întrebări la care a fost supus. E adevărat, la mustață, câteva zecimi peste nota minimă, care era 7, dar ce mai contează. Asta în condițiile în care, doi dintre membrii comisiei l-au plasat sub limita notei 7 și doar unul singur s-a lăsat convins că managerul merită să-și continue munca. Când s-au adunat notele, și s-a împărțit totul la trei, comisia și cei de pe lângă ea au constatat că mare adevăr sălășuiește în cântecul Stanei Izbașa: „Nu mor caii când vor câinii“

Dacă e să dăm crezare sursei noastre care știe tot ce ne interesează pe noi, săptămâna trecută evaluatorul în cauză se plimba la braț prin Consiliul Județean cu un alt pretendent la funcția respectivă, asigurându-l de sprijinul neprecupețit, de sfatul său înțelept și, mă rog, de alte bla-blauri de acest gen. Naiv, ăla o crezut, ba chiar pusese șampania la rece. Ieri, însă, spre disperarea liberalilor care l-ar fi vrut pe pesedistul de la Creație dat la o parte, Benga a rămas să vegheze în continuare, precum un far călăuzitor, la conservarea și promovarea culturii tradiționale.

Dar, din câte se pare, nu pentru mult timp pentru că, Dunca e gata să-și ia revanșa și să i-o coacă, sanchi, pe considerent de economie la buget. Mai pe românește, să unifice instituția condusă de Benga cu Școala Populară de Artă Ion Românu, caz în care din doi manageri va rămâne unul singur. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți care va fi acesta.

Asta în cazul în care, domnul manager nu va fi nevoit să aleagă între pensie și slujba de la stat, așa cum i s-a cășunat Ralucăi Turcan! Că, vorba aia, și cu „dânsa-ntr-ânsa și cu sufletu-n rai“ nu merge neică, nu merge!

Așa cum s-a întâmplat vinerea trecută, la vizita pe teren a lui Romeo Dunca de la Rusca Teregova. Nici urmă de cei despre care povestesc. Poate nu au venit de frica coronavirusului sau, cine știe? de frică să nu se rătăcească cumva în județul despre care scriu cu atât sârg și avânt liberal, deși, ar fi fost foarte simplu, dacă i-ar fi dat GPS-ului coordonatele locului. Dar de ce să-ți pierzi timpul pe ale coclauri, să vezi tu natura, să-ți oxigenezi cerebelul după o iarnă capricioasă, când poți să scrii liniștit din redacție, primind totul mură-n gură de la ăștia de la Facebook. Ba, chiar să publici înaintea colegilor tăi care își fac meseria de ziarist pe teren.

Nu aș vrea să fiu lupul moralist în blană de miel, să fac pe deșteptul cu ăia care, nu știu cum dracu se face de mereu sunt de partea ălora aflați la Putere. Și nu așa, cum ar crede unul sau altul, ci cu prezența pe statul de plată al Consiliului Județean. Da, ați citit bine, pe statul ăla de plată pe care e trecut și Romeo Dunca, și cei doi vicepreședinți ai Consiliului Județean, și oricare alt angajat al celei mai importante instituții județene. Ca membru al Autorității Teritoriale de Ordine Publică, „un mecanism consultare a comunităţii şi un forum constructiv pentru evaluarea performanţelor serviciului poliţienesc“. Bă, mă lași cu definiția asta de doi bani? În realitate e vorba de un amalgam birocratic în care intră, atenție, 14 persoane, consilieri județeni, șeful poliției județene, al Jandarmeriei, șeful Poliției locale, un subprefect și trei reprezentanți ai comunității, desemnați de președintele CJ. Un amalgam de șefi și șefuți care încasează de-a fetea lună de lună bani din bugetul instituției județene. Care freacă ridichea și pentru asta sunt și plătiți!!!

Și, atunci, cum să scrii, bă, tu care te crezi ziarist, de rău pe ăia din Consiliul Județean? Cine ar fi prostul să-și bată singur cuie în talpă de dragul deontologiei? Da, bă, înțeleg, nu are cum să facă asta, ziaristul lu’ pește, dar nu pricep cum de a acceptat o astfel de numire, fără precedent în țara asta? Că ar fi putut să-i refuze propunerea lui Dunca. Să-i mulțumească că s-a gândit la el, dar să-l refuze. N-a făcut-o, n-a făcut-o, dar cu ce obraz mai poți da nas în nas cu colegii săi sau să scrie, de pildă, nu se închid bine ușile Consiliului Județean? Măcar atât! Uite că se poate. Cu tupeu și fără pic de respect pentru meseria în slujba căreia se laudă că este.

Astăzi lucrurile sunt puțin diferite în materie de raportări, în sensul că acestea nu se mai fac în sus, ci în jos, ceea ce, paradoxal, e cam la fel de nociv pentru noi. Mă refer la datele statistice privind sărăcia. Mai precis, la cele legate de șomaj. La șomajul din județul ăsta pe care toată lumea îl compătimește că a ajuns ca vai de el. Ei, nu e chiar cum ar vrea unii. Chiar dacă din Combinatul siderurgic  ori UCMR au rămas doar șaibele și piulițele, din Fabrica de tunuri gardul din prefabricate și halele pustii, iar din minele de cărbune nici măcar atât, dracul nu este atât de negru pe cât încearcă să-l facă ăia care se tot plâng de lipsa locurilor de muncă. Datele oficiale sunt de partea lor: se poate și mai rău!

Statistica ne arată că, în luna februarie, între rata medie pe țară a șomajului și cea din Caraș-Severin nu era cine știe ce diferență. 3,45%, la noi față de 3,38% la nivel național. „Bă, tu vorbești serios?“, m-a întrebat un amic. „Da, bă, cât se poate de serios. În cifre, 3.779 de șomeri raportați în luna februarie, dintre care doar 1.680 primeau o indemnizație, restul fiind șomeri pe cont propriu, cum ar veni“. „Ce tare“, mi-a răspuns entuziasmat respectivul, stăm și noi bine la ceva“. „Și îți mai spun ceva, în Moldova Nouă unde se tot plâng unii de lipsa locurilor de muncă, la începutul anului rata șomajului era de doar 2,3%. Îți dai seama ce înseamnă asta? Ici-colo câte un șomer…“ „Înseamnă că e bine, nu?“, a vrut prietenarul să-i confirm acest lucru. I-am răspuns, citând cifre oficiale: „Până și Anina stă bine mersi la acest capitol: 1,87%“. Surprins, amicul a izbucnit imediat: „Bă, ești prost? Cum, bă, Anina care în afară de câteva buticuri și câteva bănci pentru odihna oaselor nu are nimic, nici acolo nu sunt șomeri?“ Și iarăși am fost nevoit să-i explic ce spun: „ Nu, bă, nici măcar acolo, ce te miri atât? Mă crede cineva dacă spun că la Reșița rata e de 0,94%? Sau de 0,95% la Caransebeș? Dar că, la Văliug abia atinge 0,19%, ce spui?“ „Nu te cred!“, a răbufnit amicul meu. „Ba, să mă crezi prietene, că așa raportează cei de la AJOFM“.

De unde dracului scoate AJOFM datele astea, habar nu am. Ce calcule fac și cum le fac, numai ei știu. Dacă ne luăm după ele, în Caraș-Severin se trăiește mai ceva decât afară, acolo unde sutele de femei au ales să muncească la babele și moșii din Ausatria și Germania, unde miile de tineri își caută un loc de muncă.

Se trăiește, bă, se trăiește, și nu o spun eu, ci ăia cu raportările oficiale. Aceleași ca și cele de pe vremea lui Ceaușescu.

Dar, chiar și așa, parcă prea se bagă în seamă domnul deputat. E drept, se pricepe la orice, iar când ești doxa e și păcat să nu ieși în față să te admire sau, după caz, să te înjure poporul. De exemplu, săptămâna trecută îl lua la bani mărunți pe Năsui, ministrul de la Economie. Mamă, mamă ce-a făcut cu ăla. Ce dacă deputatul nostru nu a văzut în viața sa cum arată o uzină, un strung sau o freză? Important e ce i-a făcut. Albie de porci, nu alta. A șters pe jos cu bietul ministru pe care doar că nu l-a luat în șuturi. A dezinfectat Facebook-ul de viruși. Sincer, numai în pielea lui nu aș fi vrut să fiu.

Săptămâna asta, între două „live-uri“ prin redacțiile ziarelor online, nea Marius a făcut un salt acrobatic până a ajuns la agricultura de subzistență. Să ne arate că și la asta se pricepe. Și i-a zis-o de la obraz și lui Oros, cu tupeu, fără menajamente. Mi-a plăcut. Sincer. Că, știi cum e în Opoziție? E cel mai ușor, vorbești mult și nu te bagă nimeni în seamă. Faci ce vrea mușchiul tău, le arăți că știi de toate, că de aia te-au trimis în parlament, îi tăvălești pe ăia de la Putere, dai cu ei de toți pereții și îi faci harcea-parcea. Așa și domnul nostru deputat de la PSD. Ce dacă e din Teregova, oare răchia de prună nu e un produs ce ține de agricultură? Ba, da. Și, atunci, de ce nu s-ar pricepe și la așa ceva? La agricultură, mă refer, nu la altceva. „Hai, domnule, nu mai fă mișto de domnul deputat, nu vezi cu cât sârg i-o trage ăluia? Nici Ciolacu nu ar fi în stare de așa ceva. Păi, pe vremea pesedistului Petru Daea, agricultura românească a avut rezultate de-a dreptul impresionante“, m-ar dojeni unul dintre fanii săi.

Pe bune? Alo, ceaceo, vorbim de Daea ăla cu oaia românească brand de țară?  De ăla vorbim? E bine, atunci, nu te contrazic, că și eu sunt din opoziție, dar te întreb, în ce s-au măsurat rezultatele ălea impresionante de care vorbește nenea deputatul? Că nici pe vremea lui Daea nu prea se înghesuiau roșiile românești, ardeii și castraveții în supermarketurile nemțești și franțuzești. Spune mai tare, că nu te înțeleg bine din cauza behăitului miorițelor! În numărul de căcăreze pe cap de oaie? Serios? Nu știam și nici prin cap nu mi-ar fi trecut așa ceva. E bine atunci. Ce spui domnule deputat Damian? Data viitoare întreabă-l pe Oros ăsta dacă e așa sau nu sau chiar pe nea Petre Daea, iar dacă îmi dai un răspuns deștept, ai un mare de „Da“ de la mine, ca la ăia cu „Românii au talent!“

Deci, domnule Adelin Tuță, mulți oameni din primăria reșițeană m-au rugat să vă întreb care este secretul fulminantului traseu profesional parcurs de dumneavoastră în ultimii cinci ani. Ar vrea să se îmbogățească și ei peste noapte, din muncă cinstită, nu altfel, să se înfigă peste tot, să profite la maxim de avantajele muncii la stat unde, dacă nu curge, pică, dar nu știu cum să o facă. Sigur, nu toți au norocul ăsta, nu toată lumea se descurcă și nu toți au fler, dar asta este o altă poveste. Cert este însă faptul că, pentru mulți dintre colegii matale (îmi permit să-i numesc așa, deși ei nu au funcții) ești un model, un exemplu de bune practici.

Pe de altă parte, îi înțeleg pe oameni să se întrebe, cât timp  din leafa lor de bugetari nu prea reușesc să pună ban pe ban, darămite să cumpere case și terenuri fără număr, să umble cu chimirul doldora cu bani. Și îi mai înțeleg pentru că, în ziua în care te-ai angajat în primărie, venind din mediul privat, chiar păreai un tip rezonabil, cu o zestre materială și financiară aproape modestă: o casă în Reșița, un amărât de apartament, o casă la Văliug, o alta la Hinova, o casă de vacanță la Văliug, o altă casă la Reșița, în timp ce la capitolul „terenuri“ erai varză: două terenuri la Văliug, în extravilan, cu contract de întreținere, în suprafață de 7.000 metri pătrați. Modest, nu? Păi, da, pe atunci erai doar un amărât de consilier cl. I, grad superior.

Între timp, lucrurile s-au schimbat, ai ajuns director executiv la Investiții,  ambiția oltenească moștenită din familie și norocul chior te-au însoțit peste tot unde te-au purtat pașii. Să recunoaștem că ai și muncit cât patru: când la primărie, când în Consiliul de Administrație de la Aquacaraș SA sau la firma familiei. Când le-ai putut face pe toate astea, bine și la timp, numai bunul Dumnezeu știe. Cert este că rezultatele nu au întârziat să apără: de la două amărâte de terenuri în extravilan primite de pomană, ai ajuns anul trecut la cinci terenuri situate în intravilanul comunei Văliug (peste 11.000 de metri pătrați), și alte trei terenuri, vreo 14.000 de metri pătrați, la Reșița.

Pentru câte ai realizat în cinci ani de administrație, toată considerația: ai avansat în funcție la primărie, iar afacerile personale cu firma au prosperat și ele, deși colegii matale spun că acestea se datorează poziției pe care o ocupi. Oameni răi, ce să zic. Mereu se va găsi cineva să arunce cu lături. Și pentru a le da peste nas, nu trebuie luați în seamă, domnule Tuță întrebările de genul: este adevărat că la achiziția de materiale pentru primărie lucrați cu un singur furnizor, și ăla din oraș? Că firma matale a făcut branșamentul la rețeaua de gaze la blocul lui Dunca? Nu că ar fi ceva ilegal, dar nah, colegii te-au tot văzut pe la blocul ăla în timpul programului și în preajma președintelui CJ și par invidioși. Lăsați-i să troncănească până n-or mai putea, după zicala cu „câinii latră, ursul trece.“

A, și încă ceva, cică, undeva pe Valea Țerovei te-ai fi făcut cu un teren pe de-a moca. Eu nu cred. Că ai fi acoperit o groapă mare cu umplutură de la demolări, excavări, ceva de genul acesta, și peste noapte a apărut o frumusețe de teren care ar valora ceva bănuți. Spune că nu e adevărat, că sunt doar minciuni ale unor frustrați din primărie, dar și din oraș. Că Garda de Mediu care e mereu cu ochii în patru nu ar permite niciodată așa ceva. Așa e? Așa e, știam eu!

Damian e supărat, și pe bună dreptate, că într-o ședință a Comitetului Executiv interimar, au fost suspendați din partid câțiva dintre greii organizației județene pe timp de un an. El a scăpat de sancțiunea celor pe care până mai ieri îi peria de scame, datorită statutului de parlamentar pe care îl are, iar în aceste zile zboară ca un fluture dintr-o redacție într-alta pentru a povesti ce au de gând să facă unii cu acest PSD județean. S-a transformat într-un fel de purtător de cuvânt care încearcă să frângă inimile pesediștilor de pe la Teregova și Rusca și pe unde o călcat pe vremuri Luminița Jivan, vorbind la general, fără nume, fără prenume, despre opresiunile la care este supus.

Repet, până la un anumit punct, Damian are dreptate, însă să nu vă imaginați că deputatul le plânge de milă colegilor sancționați. Aiurea. Damian este un animal politic care știe cum să ajungă acolo unde își dorește. Apropierea sa de Ion Mocioalcă nu a fost deloc întâmplătoare. Unii zic că pentru el Mocioalcă a fost un model în viață, icoana la care se închina și de la care aștepta să-i vină mintea cea de pe urmă sau, după caz, înțelepciunea cea de toate zilele.  Pe barba lui Mocio a  ajuns să ocupe o funcție pe la București, pe la nu știu ce autoritate la care angajările se fac pe bază de carnet de partid. Și tot datorită lu’ același Neluțu  a ajuns consilier județean, iar în urma unei înțelegeri, tot politice, cum altfel, Hurduzeu l-a numit administrator al județului. Să nu credeți că în afară de a freca menta a făcut ceva pentru județ de pe funcția aia. Nu,  nici măcar pentru teregovenii lui.

Damian este tipul omului care dacă e în afara politicii, e fiul ploii. Adică, nu știe altceva să facă. Bine, nu-l plâng că ar rămâne pe drumuri sau ar fi muritor de foame. La câtă răchie se face la Teregova, este exclus să rămâi fără un leu pe card. Vreau doar să spun că toată viața a trăit din așa ceva: când cu unii, când cu alții, însă mereu s-a orientat spre cei care aveau ce să pună pe masă în afară de clisă și brânză, că de astea avea și el acasă. Spre cei mai puternici decât el, așa cum a fost Mocio, căruia îi arată colții în aceste zile în care visează șefia organizației județene.

Să-i arate ăstuia care i-a dat nume că a meritat să investească în el timp, răbdare și încredere. Asta înseamnă să fii politician, ca să nu spun altfel!

Deloc întâmplător, în condițiile în care o parte a studiilor sunt legate de orașul-stațiune de pe Valea Cernei, Rujan a purtat o discuție cu edilul-șef al Băilor Herculane.

„Am avut o întâlnire de lucru cu domnul primar Cristian Miclău pentru a vedea cum pot contribui, în limita prerogativelor mandatului pe care îl am, pentru ca unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din țară  nu doar să-și recapete, ci să și depășească gloria de odinioară, să atragem cât mai mulți turiști, români și străini. S-au făcut deja o serie de pași și sunt încrezător că, în viitorul apropiat, vom avea resurse financiare, inclusiv fonduri europene, pentru modernizarea stațiunii Băile Herculane. Sunt optimist, mai ales că domnul Cristian Miclău, a reușit deja să demareze multe proiecte de modernizare, accesând fonduri de milioane de euro pentru frumoasa stațiune de pe Valea Cernei “, mărturisește deputatul PNL.

În acest sens, Dumitru Rujan s-a adresat cu o întrebare ministrului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Claudiu Năsui, pentru a vedea ce bani europeni vor fi alocați pentru modernizarea obiectivelor turistice. Mai multe detalii aici: https://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=62068&idl=1.

Un alt obiectiv turistic de mare interes este cel al „Ansamblului de mori Eftimie Murgu“, motiv pentru care parlamentarul liberal a purtat o discuție cu primarul comunei, Mihai Otiman. „Voi susține activ și această zonă, care, cu siguranță, merită promovată pentru a fi vizitată de cât mai mulți turiști. Frumusețea acelor locuri este completată de inteligența și tehnologia unor vremuri de mult apuse dar care, își dovedesc utilitatea în timp. Practic, vorbim de un muzeu în aer liber ce merită vizitat de turiștii din toată țara“, ne-a mai spus Dumitru Rujan.

Poate aș fi uitat de întâmplarea din autobuz, dacă nu mi-ar fi sărit în ochi un comunicat al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, condusă de unul de-ai noștri, din Reșița, Claudiu Dolot, din care am aflat că oamenii lui  din Prahova, au găsit peste 2,5 milioane de măști de protecție neconforme, scoase la vânzare. Ieftine ca braga, din câte am înțeles. Bă, nu o sută, două de mii, nici măcar un milion, ci două milioane și jumătate. Băieții nu se joacă cu lucruri mărunte și câștiguri de doi bani. Sunt profesioniști, ce mai!

Un leu și cinci bani bucata, după valoarea contabilă constatată de comisarii ANPC. La prețul ăsta, ce fel de protecție împotriva coronavirusului vreți? Să ziceți mersi că pânza din care e făcută masca nu se deșiră la contactul cu aerul sau lumina naturală. Acum gândiți-vă și dumneavoastră, dacă comerciantul o vinde cu un leu și cinci bani, cu cât o cumpără de la producător? De-a moca, dacă stau bine și mă gândesc. Și atunci vreți calitate și barieră în calea virusului? Să fim serioși.

Bravo domnilor comisari care ați făcut o astfel de treabă. Pe de altă parte, câte alte milioane, zeci de milioane de măști nu ne-or fi împodobit fațada, în mod neconform, de anul trecut și până acum? Câți dintre borfașii de lux ai acestor vremuri or fi făcut sula mare de pe urma naivității noastre? Că la cât de săraci sunt unii, zău că nu s-or mai gândit dacă sunt conforme sau neconforme. Pentru ei, important era să nu-i fi prins milițianul pe stradă cu fața neacoperită și să-i amendeze, nicidecum să se protejeze. Dovada cea mai bună este masca moșneagului din autobuz, ajunsă la a treia spălare. Și câte or mai urma…

Unde să fie, domnule Dunca? Le-a păpat gaia. Că de când nu mai e dom Marcel Vela ministru, nici noi nu mai avem cârlig la București. De ce? Pentru că Cîțu ăsta nu e fraier să ne aibă la suflet, cât timp voi, liberalii, ați hotărât in corpore să-l votați pe Orban președinte la partid. Bine, nici cu nea Ludovic nu mi-e rușine, dar măcar el spunea într-una dintre campaniile electorale de la Reșița că, citez din memorie: vă garantez că atunci când PNL va ajunge la guvernare va repune pe picioare această uzină“. Adică UCMR. C-o trecut un an și jumătate de la instalare și nu se vede mare lucru? No, bine, ce atâta grabă, că nici Dumnezeu n-o făcut lumea într-o singură zi!

Așa e, domnule Dunca? Matale cred că ești cel mai convins dintre noi toți că nu se va schimba nimic. Că județul ăsta degeaba are potențial (turistic, cum altfel, cu accepțiunea dumneavoastră, aici includ neaparat Muntele Mic), dacă nu este bine văzut la București. Ca să te citez, să nu spui că iar  bat câmpii „Caraș-Severinul, în afară de bogățiile lăsate de Dumnezeu, e cam peste tot la coadă. A rămas în spate și încă mult timp va fi pe locuri codașe!“. Păi, se poate, domnule președinte, să ne încurajezi în halul ăsta? Înțeleg că înainte a fost înainte, cu niște nepricepuți la cârma județului, dar acum sau în viitor, ce mai e? Că aveți primari liberali cât frunza și iarba, consilierii PNL cu duiumul, președinți de Consilii Județene, prim-ministru și guvernare de Dreapta, ce vă mai lipsește? Încrederea în alde Cîțu și ai lui? Spune, că nu-ți ia nimeni capul.

Te înțeleg, domnule Dunca că, la banii pe care ți i-o dat guvernul, să ne fie bine înțeles, ăla condus de meritocratul Cîțu, și nu de tuta de Veorica Dăncilă, nu poți să ai vreo așteptare să evadezi din subsolul clasamentului unde sărăcia cu ciucuri e la ea acasă. O recunoști singur: „Eu înțeleg că nu sunt bani și că trebuie să ne descurcăm noi. De la guvern nu avem la ce să ne așteptăm, guvernul are de plătit datorii, rate scadente“. Adică, cum nu ai la ce să te aștepți?  Păi, guvernul ăsta nu e pus să caute soluții? Sau în campania electorală nu știai că țara era săracă lipită pământului? Abia acuma te-ai luminat ori ai crezut că vei face din rahat bici? Domnule Dunca, domnule Dunca…

Și mai spui o chestie, domnule președinte, că nu o să te duci la guvernul lu’ pește prăjit să strigi și să faci spectacol. Ba să te duci, Romeo Dunca. Să te duci ca și cum guvernul ar fi condus de impotenții ăia mintali de la PSD și nu de liberali. Să bați cu pumnul în masă, să le ceri ălora să elibereze ministerele de cei care freacă menta, de nepricepuți și de hoți, așa cum o faci aci, la Reșița, cu angajații Consiliului Județean.

Fă asta, și vei crește în fața celor care încă te mai bârfesc pe la colțuri când vii la lucru cu elicopterul!

Acțiunea de salubrizare se va desfășura cu aportul voluntar al angajaților societății de salubritate S.C. SUPERCOM S.A., fiind coordonată de către Serviciului Gospodărie Urbană din cadrul Primăriei Municipiului Reșița,  în data de sâmbătă 27 martie și va avea ca zone de intervenție cele cinci intrări în municipiu, terenul adiacent zonei carosabile, respectiv intrarea dinspre Timișoara, Oravița, Anina, Caransebeș și Cuptoare.

Acțiunea face parte din programul de activități de salubrizare din cadrul campaniei mai sus amintite care se desfășoară pe perioada 15 martie – 15 mai 2021, în care dorim implicarea cât mai multor persoane pentru  igienizarea și înfrumusețarea  municipiului Reșița, programul campaniei urmând a fi făcut public în timp real în funcție natura activității și de condițiile specifice acestei perioade.

Voluntarii care doresc să se alăture acțiunilor de igienizare sunt așteptați la ora 10 la intrările în municipiu și anume: Peco Mol la intrare în Câlnic, str. 24 Ianuarie acces spre cimitirul 7, poartă intrare Stadion Valea Domanului, Peco Petrom Calea Caransebeșului, Parcare Restaurant Casa Bănățeană.

Voluntarii vor primi mănuși, saci și tricouri.

În caz de condiții meteo nefavorabile actiunea se va reprograma pentru o dată ce va fi comunicată ulterior.

Recent, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș și-a îmbogățit colecția etnografică datorită donației făcută de către fundația „Familia Stepanescu“ din Rusca Teregova.

„Consider că fiecare dintre noi are datoria morală de face astfel de donații, pentru ca generațiile care vor veni să înțeleagă mai ușor evoluția societății în care trăim. Rusca Teregova este un loc binecuvântat de Dumnezeu, încărcat de spiritualitate și istorie. Tocmai din aceste considerente este nevoie să adunăm la un loc astfel de obiecte din gospodăria țărănească, pentru ca ele să nu se piardă în timp“, și-a motivat gestul Ion Stepanescu, zis și „Jupânul“ din Munții Banatului.

Bunurile donate constatu într-un chimir bărbătesc, 15 drahme din hârtie de la 1944, două lămpașe, o lampă petrol incompletă, un sfredel, un ghilău mic, o decorație, două ceasuri deșteptătoare, patru plachete și patru monede, toate făcând parte din patrimoniul cultural național.

„Apreciem donația Fundației Familia Stepanescu, reprezentată de către domnul Ion Stepanescu, care a intrat în patrimoniul cultural muzeal. Sunt bunuri mobile de o importanță deosebită, de exemplu chimirul este de la sfârșitul secolului al XIX lea, începutul secolului XX”, ne-a mărturisit managerul instituției de cultură, dr. Dacian Rancu.