https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Nici presa nu s-a arătat mai vrednică cu marcarea momentului. Altele au fost știrile zilei ce au ținut prima pagină a ziarelor și au deschis jurnalele de știri. Dacă ar fi fost vorba de vreun manelist, de vreun politician înfiind un cățel, un mânz sau un pui de zimbru, de vreun fotbalist din generația covid-ului, de Vulpița cu siguranță că ne-am fi amintit, dar așa…
Dar așa, cine să se mai gândească și la Eminescu ăsta, care după fiecare ceartă sau întâlnire ratată cu Veronica Micle golea o sticlă cu snaps și se punea să scrie poezii? Pe cine mai interesează astăzi plopii lui Eminescu, care, oricum, nu mai există de mult, și de ce se plimba pe lângă ei. Și ne pasă nouă de lacul codrilor albaștri ori lupta de la Rovine, cum a suferit el din dragoste ori cum nu a fost înțeles de amicii și de criticii din acea epocă? Și ce dacă a fost un geniu al vremurilor sale? Și alții ca el or mai fi fost la fel de-a lungul veacului, și alții ca el or mai fi creată, nu neaparat poezie, și cu toate acestea, despre ei nu s-a scris nimic. E adevărat, părea un bărbat bine, cu ochii negri, puțin lat în spate, cu părul bogat și o frunte nici foarte, foarte, nici prea, prea. Cel puțin așa am dedus din singura fotografie care circula în manualele de Limba și Literatura Română de dinainte de 1989. Despre faptul că a purtat mai mereu mustață, regimul comunist nu a suflat o vorbă, ca nu cumva tinerilor să le fi trecut prin cap să-i urmeze exemplu.
Noi nu știm cum să scăpăm de starea asta de alertă, cum să facem rost de bani pentru majorarea pensiilor și alocațiilor și ne mai arde de omagiat pe Eminescu? Să fim serioși. Că a fost un geniu? Foarte bine, bravo lui că a făcut cinste familiei și neamului său. Gata, vremurile s-au schimbat, viii cu viii, morții cu morții. Un parastas de pomenire acolo și două trei vorbe, ajung pentru o zi ca asta.
Cineva, un tip care și-a făcut avere după 1990, a sintetizat perfect starea de ignoranță în care a ajuns să trăiască poporul român: „Cu ce mă ajută în afaceri faptul că știu cine a fost Eminescu sau Mihai Viteazu?“ Noroc că politicienii români și năravul lor a rămas același ca acum un secol și ceva, că altfel și despre Conu Iancu am fi vorbit la fel.
De când a început starea de urgență, iar eu mi-am îndreptat atenția, privirea și editorialele spre ministrul de Interne, al doilea om în stat la momentul respectiv, s-a dus dracului prietenia noastră. Am devenit incompatibili din punct de vedere al „religiei“, vorba unui liberal pe care îl respect mult. M-a pus dracu să scriu ce nu trebuia, să văd doar paiul din ochiul altuia și să mă leg de ceea ce nu era de nasul meu. Dacă până atunci prietenii mei mai bârfeau și ei pe seama celui care nu ajunsese, încă, ministru, ba unii chiar îl blamau pentru ceea ce le făcuseră primarilor Adi Torma și Felix Borcean, dintr-o dată au băgat capul între umeri, și-au tras fermoar la gură și au pus telefoanele pe mute.
Măi, să fie, nici pe vremea lui Sorin Frunzăverde nu mi s-a întâmplat așa ceva. Sau, mai bine zis, nu știu ca pedeliștilor să li se fi sugerat, ca să nu spun altfel, să nu mai comunice cu acei ziariști care nu erau de-ai casei. Între noi fie vorba, Frunzăverde a avut și el păcatele lui, dar așa ceva nu cred că i-a trecut vreodată prin cap. Și știți de ce? Pentru că ăsta era umblat în lume și nu făcea doar naveta între casă și Capitală.
Nu cred că Marcel Vela i-a instruit în sensul acesta, să le fi spus ceva în genul: „bă, ia să nu vă mai prind că citiți și dați like-uri la ce scriu ăia“, însă este cert că prietenii ăștia ai mei au rețineri vizavi de unii ziariști loco. Dacă înainte vreme își frecau palmele de fericire și își dădeau ghionturi după fiecare articol scris împotriva Luminiței Jivan și a lui Frunzăverde, acum s-au dat complet la fund. Ba, mint, share-uiesc toată ziua postările lui Horea Irimia, cel cu două conturi pe Facebook, despre PNL și Marcel Vela. Cum ar veni, să ne citim între noi, dragi camarazi.
Teamă? Prostie? Dictatură? Sau, poate puțin din fiecare îi determină să nu mai gândească așa cum simțeau cândva într-un partid care, odată ajuns la ciolan, dovedește că îi fac bine astfel de apucături, contrar declarațiilor de altădată cum că în PNL libertatea de exprimare este garantată mai ceva ca în Constituția României.
Până una, alta, aștept să nu se mai voteze prelungirea stării de alertă, că doar așa mai am o șansă, domnule, ca să zic așa, să-mi recâștig prietenii liberali pe care i-am avut înainte de pandemia de Covid. Ciudată e viața asta, ca să citez un liberal destoinic care îmi scoate ochii cu tot felul de chestii, ori de câte ori are ocazia.
Parlamentarii vor decide dacă vor prelungi sau nu starea de alertă. Unii s-au pronunțat deja pentru, alții ezită, iar unii sunt categorici: nu vor fi de acord.
„Dacă ar fi să fac un pronostic în această privință, aș spune că PSD va vota prelungirea stării de alertă. Noi Pro România, cu siguranță, nu o vom face. Dacă n-am votat prima dată, nu o s-o votăm nici acum. De ce nu vom vota? Pentru că, iată, Franța ne anunță că de luni dă undă verde la zborurile spre toate țările Uniunii Europene, mai toate țările UE spun că au deschis hotelurile, restaurantele și cafenelele. Or, noi, nu. Cu sau fără mască trebuie să mergem spre relansarea economiei față de care Guvernul Orban este indiferent“, sunt câteva dintre argumentele secretarului general al Pro România.
Ion Mocioalcă are și o explicație pentru care guvernanții țin să prelungească cu încă 30 de zile starea de alertă, în condițiile în care noi am rămas singurii din UE care continuă să se agațe de situația creată de pandemia de Covid-19.
„Eu cred că se vrea acest lucru doar, pentru ca oamenii apropiați Puterii să-și mai facă niște afaceri. S-a creat o stare extrem de delicată față de persoanele care nu sunt infectate cu Covid-19 și care încă nu pot intra în spitale, și asta mi se pare extrem de dureros și de dramatic. Nu poți să te duci, de exemplu, la poarta Spitalului Militar, unde eu am fost zilele trecute, să stai la un rând de peste 500 de oameni, pentru că nu sunt tratați pacienții ce nu au Covid. Aceasta în condițiile în care Spitalul Militar are și o secție deschisă la Otopeni pentru cei infestați cu noul coronavirus. De aici trag concluzia că există o mare dorință de a gestiona România fără legi și fără a se gândi că, azi, cele mai importante probleme sunt: unu, mărirea alocației copiilor, care, din păcate, nu este prevăzută în buget și despre care nu mai vorbește niciun oficial al guvernului și mărirea pensiilor care, iată, guvernul ne anunță că nu o va face decât cu 10%. De fapt, nu va fi o creștere, ci o scădere a pensiilor pentru că ei ar fi trebuit, cu sau fără această lege votată în parlament, să le mărească cu valoarea inflației și cu 50% din creșterea salariului mediu pe economie“, este de părere secretarul general, Ion Mocioalcă.
Mai nou, de câteva luni încoace, procurorii își încep lucru dimineața cu vizită la primărie. Ba pentru un concurs trucat la ocuparea unui post, ba pentru niște pavele puse câș în curtea sinagogii, ba pentru nu știu ce bibliorafturi așezate nu știu cum și niște clanțe defecte. Pleacă cu brațul plin de documente xeroxate și revin a doua zi pentru cele originale. Se strâng probe, se iau declarații, se instrumentează dosare penale.
Dintr-o dată, dintr-o instituție model, cu care gugulanii se mândreau, Primăria Caransebeș a devenit una a fărădelegilor. Până a nu se certa cu șeful său și colegii de partid, primarul Felix Borcean era dat ca exemplu de cinste și corectitudine. Astăzi, când se apropie alegerile, unii nu știu cum să scape de el. Să-l scoată din schemă. Să-l trimită în spatele gratiilor. Și atunci, adună la un loc rahatul cu care se hrănesc zi de zi, și-l pun pe masa oamenilor legii.
Căci, cum dracului se poate una ca asta, ca timp de trei decenii în Primăria Caransebeș să nu se fi făcut o angajare pe pile, una măcar, o încredințare de lucrare cu dedicație, o înstrăinare nelegală de teren, iar acum, repet, dintr-o dată totul să o ia razna? E la mintea cocoșului, că e ceva putred în Țara Gugulanilor, mai cu seamă că, de ani de zile, angajații sunt cam aceiași, actualul primar preluându-i cu tot cu hibe și fișa postului de la cel de dinaintea lui. La fel și în cazul spitalului. 30 de ani nimeni n-a sesizat o neregulă, nici măcar faptul că medicii luau șpagă de la pacienți, că angajările se făceau în funcție de gradul de rudenie și culoarea carnetului de partid sau că spitalul ajunsese să fie căpușat de tot felul de SRL-uri, că ditamai spitalul nu avea ambulatoriu propriu, iar acum să ni se spună că e prăpădul de pe lume. Cum? Că prăpădul ăsta nu poate apare din senin. Peste noapte.
Vă spun eu, dacă pe Felix Borcean nu-l mânca în cur și și-ar fi văzut de treburile lui, despre toate acestea nu am fi auzit niciodată. Cel care orchestrează acest spectacol jalnic nici măcar nu l-ar fi luat în seamă. Dar când te legi la cap fără să te doară, așteaptă-te la orice. Omul din umbră, negru în cerul gurii, nu doarme și are grijă să-ți dea ceea ce crede el că meriți atunci când devii obraznic și neascultător.
Pe scurt, cimitirul în cauză, funcțional de zeci de ani, a fost revendicat în instanță și câștigat de proprietar. De fapt,despre teren vorbim, acolo unde sunt amenajate două cimitire, de confesiuni diferite. Persoana respectivă, un octogenar venerabil, nu s-a înțeles la negocierile cu reprezentanții bisericilor și, în aceste condiții, a cerut să nu mai fie îngropat niciun mort în pământul lui care, doar acolo, numără aproape 7.000 de metri pătrați. Când spunem doar acolo, ne gândim la faptul că bărbatul revendică și ceva drepturi din șoseaua ocolitoare a orașului care trece pe terenurile sale.
Dincolo de nefirescul situației, dar care până la urmă este de înțeles când vine vorba de proprietăți luate cu japca cândva, este atitudinea consilierilor locali. Strânsă cu ușa, administrația locală a încercat să ofere bisericilor o altă locație penntru amenajarea unui cimitir. Pentru așa ceva a fost nevoie de inițierea unui proiect ce presupunea dezlipirea unui teren din patrimoniul orașului.
Fiind vorba despre un proiect ce vizează patrimoniul, era necesar votul a două treimi din totalul consilierilor locali. La ședința din data de 16 aprilie, din cei 17 consilieri, au fost prezenți 12. Unul, s-a abținut, Valeriu Simu și proiectul a picat. Peste o lună, povestea s-a repetat: trei s-au abținut de la vot, Valeriu Simu, Doru Novăcescu și Nicole Tudor și iarăși a picat proiectul.
Ce rămâne de făcut în cazul ăsta? Greu de prevăzut, însă nu este exclus ca proprietarul, cu dreptatea justiției de partea sa, să spună „pas“ înmormântărilor de acum încolo, iar oamenii să-și îngroape morți în grădina casei, în păduri. Pe unde or putea.. Asta ca să înțelegem cum lucrează consilierii locali pentru binele comunității care i-a trimis să facă treabă în Consiliul Local Oravița.
În urmă cu trei zile președintele Iohannis ne atenționa că nu scăpăm cu una cu două de starea de alertă. În principiu are dreptate, dacă tot ne-am obișnuit cu așa ceva, ar fi păcat să renunțăm hodoronc tronc, doar că vor unii care se cred mai cu moț. Vestea bună, câtă mărinimie din partea președintelui nostru, e că următoarea stare, care nu are încă o denumire distinctă, va îndulci măsurile restrictive, în părțile ei esențiale, dar de rămas va rămâne, nu se știe până când. Asta depinde doar de noi, de cât de responsabili ne spălăm mâinile, ne dezinfectăm degetele și ascultăm sfaturile specialiștilor. Prin urmare, președintele propune, în principiu, aceleași măsuri: cu mască, cu distanțare socială în locurile publice închise, la mare și la munte, la terase și peste tot acolo unde te oprești să bei un suc să te răcorești, să mănânci o plăcintă, să-ți potolești foamea.
Dacă liberalii îi vor urma indicațiile, după sfânta regulă a turmei, Opoziția amenință că va boicota la vot. PSD, Pro România, ALDE au anunțat că nu vor vota în parlament prelungirea stării de alertă, iar USR, UDM și PMP au anunțat că se mai gândesc. Și, probabil că măsura nu va trece, dar asta nu înseamnă că totul se va opri aici. Ar fi frumos pentru unii, care ar lua-o ca pe o victorie în numele poporului și dureros pentru cei care au gestionat criza noului coronavirus să se recunoască învinși în fața unora ca Ponta, Ciolacu și Tăriceanu, pe care trei luni i-a avut la degetul mic.
Prin urmare, ca în povestea aia de care pe care, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru a devaluat planul de rezervă al liberalilor dacă propunerea nu va fi votată. Practic, ne sperie cu blana ursului din pădure, ceea ce în termeni tehnici echivalează cu reintroducerea stării de urgență, în cazul în care ar crește numărul cazurilor de coronavirus. Și, probabil, vor crește.
Și în timp ce politicienii se porcesc la greu de la tribuna parlamentului sau din platourile televiziunilor, în Caraș-Severin nu s-a mai înregistrat niciun caz nou de îmbolnăvire, iar în urmă cu două zile a fost externat ultimul pacient infectat cu Covid-19, dar pentru asta tot nu vom da jos masca.
„Eu am fost cu Romeo Dunca în acest periplu prin județ și ne-am oprit în gară la Herculane, pentru că nu am mai avut timp să trecem și pe la primărie, să ne întâlnim cu colegul nostru Cristian Miclău. Ce am vrut noi să scoatem în evidență a fost faptul că în jurul acelui monument istoric de clasă A, Gara Băile Herculane, s-au dat autorizații pentru o grămadă de «mizerii» de chioșcuri, langoșerii, shaormerii, buticuri, vulcanizări cu o grămadă de cauciucuri pe marginea drumului, construcții parazitare, care sunt inestetice, cu atât mai mult, cu cât sunt situate pe marginea unui drum european“, a ținut să precizeze Popa.
În opinia liderului PNL, vinovat de situația de acolo nu este primarul Miclău ori primăria locală, ci alte instituții ale județului.
„Autorizațiile pentru astfel de construcții au fost eliberate înainte de a veni Cristi Miclău la primărie, iar responsabili pentru punerea lucrurilor pe făgașul normal sunt Consiliul Județean și Direcția de Cultură a Județului Caraș-Severin. Cele două instituții ar fi putut să anuleze autorizațiile de construcție, în cazul în care ele există, eliberate de primarii de dinainte de mandatul colegului nostru pentru că, vă spun cinstit, probabil Miclău nici n-a avut curajul să facă așa ceva, dar nici nu avea dreptul. Legea nu permite ca un primar să anuleze o autorizație de construcție eliberată de primarul de dinaintea lui. Nu se poate așa ceva, nu se poate. Trebuie să fie un for superior, pe de-o parte, iar pe de altă parte, acolo sunt niște clanuri de «afaceriști» cu care este foarte greu de luptat. Care pot pune în pericol, fizic, chiar, familia persoanei care ar proceda așa. Eu știu cât am avut de luptat și de suferit în Reșița, și atunci ce să mai vorbim de un oraș precum Băile Herculane, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea“, a mai spus primarul Reșiței.
În final, Popa a lăsat să se înțeleagă că primarul Miclău ar fi trebuit să se gândească de mai multe ori înainte de a face acele declarații, și că „a pierdut un moment în care putea să tacă din gură.“
În unele locuri în care a ajuns, a stat de vorbă cu camarazii de partid, de la care a cules informații referitoare la starea economică a localității și perspectivele de dezvoltare. Acolo unde nu s-a întâlnit, dintr-un motiv sau altul, cu primarii ori liderii PNL, a tras singur concluziile.
Așa s-a întâmplat în cazul Băilor Herculane, a cărei primărie este condusă de mai vechiul său coleg de partid, Crisatian Miclău. Despre stațiunea de pe Valea Cernei a vorbit într-un material publicat în Express de Banat.
„De sus arată relativ frumos. Țin minte cum era pe vremea când mergeam și eu la Hotelul Roman și făceam baie acolo sau la râul Cerna, la acele izvoare interesante. Acum m-am dus cu bicicleta. M-a șocat, credeți-mă, m-a șocat gara, pe care eu o văzusem numai de deasupra. M-a șocat gara. Ce contrast între ceea ce a fost, între strălucirea ei și ceea ce am făcut noi lângă, o vulcanizare, niște buticuri! (…)La Herculane era aproape totul închis când am fost eu din cauza pandemiei, dar erau încă mizerii de pe vremea de dinainte de pandemie, că nimeni nu le adună”, a ținut candidatul PNL la șefia CJsă-și mărturisească impresiile sale despre vizita în Herculane.
Supărat că nu a fost căutat de omul de afaceri, primarul Cristian Miclău a replicat ironic: „Ne bucură interesul domnului Dunca pentru stațiunea noastră, mai ales prin prisma faptului că această stațiune necesită și merită să fie ajutată atât de la nivel județean cât și național. Stim că, în timp ce stațiunea Băile Herculane era ajutată să dispară de pe hartă, domnul Dunca avea alte preocupări domestice și nu avea timp să tragă semnale de alarmă sau să protesteze și nici nu-l interesa politica“.
Să recunoaștem, o replică tăioasă dată de un candidat la primărie unui candidat la Consiliul Județean, amândoi din același partid, de unde ne putem imagina relația pe care cei doi o vor avea în cazul în care și unul, și altul, vor ieși învingători în alegerile locale.
Miclău nu s-a limitat doar la atât, continuând pe același ton accid:
„Respectăm părerea unui om de afaceri de succes care nu dă doi bani pe politică și pe care îl interesează doar anumiți politicieni pentru a-și vedea «mireasa» frumos gătită de nuntă. Din elicopter lucrurile pot părea frumoase așa cum afirmă, dar pe teren de multe ori realitatea e mai complexă și complicată. Ne-am fi bucurat să ne facă măcar o scurtă vizită la primărie să afle direct de la mine, primarul liberal de la Băile Herculane, cum stau lucrurile pe aici și cum și cât de greu se șlefuiesc «diamantele». Ne place metafora folosită de domnul Dunca atunci când compară stațiunea cu un «diamant acoperit cu noroi», dar ce uită domnul Romeo să ne spună este că de cele mai multe ori în jurul diamantelor mișună indivizi dubioși și nu cu intenții bune. Ca și în cazul «miresei» de multe ori te fură frumusețea și nu mai observi și alte aspecte, cum ar fi de exemplu moralitatea, naționalitatea miresei sau dacă «mireasa» știe măcar să vorbească românește. Să nu mai aducem în discuție și obiceiul cu «furatul miresei» că nici Caragiale nu ne mai salvează. Și noi credem «că problema de la Muntele Mic o găsim peste tot» mai ales când nu te pricepi la politică și vezi peste tot numai primari care te împiedică să ajungi la diamante!
Pentru a încheia într-o notă optimistă îi adresăm domnului Dunca o invitație la primăria Băile Herculane pentru a clarifica aspectele ce nu se văd din elicopter și poate observăm împreună și câteva fațete gata șlefuite“, a conchis primarul Cristian Miclău.
La prima vedere, lucrurile par simple, în realitate, însă, sunt complicate pentru că așa au vrut să fie nu doar PSD, cel care a trecut fără probleme legea prin Parlament în iunie anul trecut, ci și PNL împreună cu președintele Iohannis. PSD a fost acuzat de populism, ceea ce poate fi și adevărat până la un anumit punct, pentru că de asta este un partid cu doctrină de Stânga, în timp ce președintele a promulgat legea din prima, fără să să aibă măcar o obiecție. De multe ori, în guvernarea Dăncilă, Iohannis trimitea legile înapoi în Parlament, cu tot felul de amendamente. De data aceasta, cu un ochi la făină, cu celălalt la slănină și cu gândul la alegerile prezidențiale ce se apropiau, președintele a promulgat-o fără să crâcnească, făcând jocul social-democraților. Ba, mai mult, și după câștigarea alegerilor, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă în mai multe rânduri că pensionarii au dreptul la acest procent, pentru a se corecta inechitățile dintr-un sistemul de pensii de stat. A spus-o și înainte și după câștigarea alegerilor, dar și în acest an. Până și Orban și alți colaboratori apropiați au susținut declarațiile președintelui.
În acest moment, în afară de președinte, ceilalți actori liberali ai scenei politice românești dau din colț în colț și ridică din umeri precum Ilie Moromete, pus să plătească perceptorului foncirea: „Ce să-ți fac eu dacă n-am! De unde să dau? N–am!“ În traducere, banii s-au dus dracului pe coronavirus, pe achiziții în sănătate, cu dedicație, pe zboruri cu elicopterul, pe alea 6.500 de Loganuri pentru Poliție și Jandarmerie, pe pensiile polițiștilor, pe alte prostii ale guvernanților. De unde să mai rămână și pentru amărâții ăștia de pensionari pe care Orban cu ai lui i-a ținut la izolare ca pe leproși în lazarete? De unde, dacă aia nu merge, ailaltă nu produce cât ar trebui, de unde, mon cher, de unde? Să înțeleagă și moșii și babele că dacă nu-i de unde, statul, oricât ar fi el de tâlhar, nu poate da în cap celor avuți, să-i mulțumească pe amărâți. Că țara e secătuită și că acum e momentul pentru sacrificii colective și strâns cureaua, nicidecum pentru pomeni electorale. Să se mulțumească și cu puținul ăla pe care bietul Cîțu se screme să-l scoată din pământ, din piatră seacă. Să nu mai facă atâta pe interesanții, că la vârsta lor, ori cu 70 ori cu 200 de lei în plus la pensie, tot nu au ce face cu banii. Că în vacanțe la greci, în Dubai sau la Sovata nu se mai duc, că bomboane nu au voie să mănânce din cauza diabetului, carne mai puțină, că face rău la colesterol, haine, nici atât. Să-și vadă de bășinile lor și să nu mai facă jocurile inconștienților din PSD.
Chiar așa, ce-or face, bă cu atâția bani, pensionarii ăștia? Bună întrebare. Numai că, președintele nostru al tuturor, nu doar al liberalilor, cum a pozat până acum, a grăit ca un înțelept din vechea Eladă, leagănul democrației: „Legile în România sunt obligatorii, nu sunt facultative“.
Ce zici Orban? Ce zici Cîțule? Acum să vă văd, aveți sânge în instalație să-i dați peste nas președintelui cu o replică de-a voastră, argumentată ca la carte?
Cine e prostul care mai fură astăzi în România doar un ou și o rață? Poate doar amărâții, lihniți de foame. Dar nici ăia toți. Cei mai mulți fură cu camionul, cu vagonul ori vaporul. Și nu orice. Fură uzinele, pădurile, proprietățile. Nu se joacă cu nimicuri că, dacă o fi să-i prindă careva, măcar știu pentru ce se duc doi-trei ani la mititica. Pentru câteva milioane de lei sau de euro. Doi-trei ani la răcoare, după care se întorc acasă și trăiesc ca-n sânul lui Aavram până la sfârșitul vieții.
Ați auzit să-i fi confiscat cuiva averile făcute din furăciuni? Din vânzarea unei uzine sau fabrici? A unei păduri și chiar a unui munte, cum se vorbește pe la noi? Să fi fost condamnat la ani grei de pușcărie? Eu, nu. I se pune sechestrul pe te miri ce, și doar după ce hoțul trece averea pe numele neamurilor, amantelor, nepoților nenăscuți. Pentru cât a furat și cu ce rămâne după aia, chiar merită să stai la pușcărie, să te relaxezi, scriind cărți, făcându-ți viața mai plăcută. Câteva luni acolo, cel mult doi ani, și gata. Redevine cetățeanul respectat, cinstit și onest, victima politicului, a clanurilor mafiote și a răzbunărilor de tot felul.
Au existat încercări în parlament de a vota o lege pentru confiscarea averilor. Ați auzit cumva să fi fost adoptată? Cum, corb la corb nu scoate ochii, a rămas doar dorința. Nema putirința. Altfel spus, în România lucrului bine făcut se fură în draci, cum se spune la noi la țară. Fură primarul, fură, consilierul, fură politicianul, fură ministrul. Fură toți, dar, în cele mai multe cazuri, de ajuns la pușcărie ajunge, ați ghicit, tot cățelușul cu părul creț.
