15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri resita

Apropos de cârcotași, să nu le spun altfel, e adevărat ce se vorbește în oraș că nu mai găsești Touaregul instituției? Cică, ai plecat cu el spre Timișoara și te-ai întors cu un Logan, după ce ți-ai întrebat angajații unde ți-e Jeep-ul, că nu l-ai mai găsit unde l-ai lăsat. Așa e? Eu întreb, că așa vorbesc ăia de la Consiliu Județean și așa am văzut scris în Express de Banat, la prietenul matale Dani. Cum, care Dani? Domnul Dani Stanciu pe care l-ai făcut nesimțit pe pagina personală de Facebook.  E adevărat ce zic unii, alții că nu mai știi unde l-ai parcat? Ăștia fac mișto, nu-i așa? Eu nu cred în minciunile lor, nea Romeo. Să-mi bag picioarele dacă cred o iotă din ce spun ăștia. Cum dracului să nu mai știi unde ți-ai parcat mașina, domnule? Cum, domnule, să pierzi un Touareg? Că dacă ar fi fost unul de jucărie, treacă, meargă. Dar așa…  Înțeleg, nu-ți amintești a doua zi unde ți-ai parcat mașina seara, hai, și în ziua următoare, dar las-o dracu, Doamne iartă-mă, a trecut o săptămână. Asta numai în filmele cu proști se poate întâmpla. Se vede de la o poștă, nea Romeo, că e cusută cu ață alba. De aia zic, eu nu cred în minciunile lor.

Acu’, dacă stau bine și mă gândesc, și ‘mneata ai lăsat loc la interpretări când le-ai răspuns ăstora de la Express de Banat:  „Haideți, ce dracu’, de unde tot scoateți toate bârfele astea?! Ce naiba! E incredibil! Nu aveți altă treabă, decât să umblați cu lucruri din astea slabe?! Bateți câmpii! Cum să fie pierdut, vedeți-vă de treabă! Nu e în parcare, e la mine Touaregul!.” La matale, unde? Că dacă ai fi fost tranșant, puneai punct bârfelor, dar așa… Că ce și-or fi imaginat bieții oameni: „Bă, bietul Touareg o fi stând în ploaie, cine știe pe unde, sedus și abandonat”. Doamne ferește de mai rău. Că știi cum e aia, i se face vreunuia milă de el, îl bagă la garaj, îi șterge seria motorului și-l spală bine cu detergent, apoi îl vinde ca pe unul nou. Sau îl tranșează pentru piese de schimb.

Nu te mai necăji, nea Romică. Mi se rupe inima când te văd așa, din cauza cârcotașilor.  Nu te mai gândi la bârfele ăstora, că-ți faci singur rău. Uite ce zic eu, dă-l dracu de Touareg, că și-așa era vechi, de pe vremea lui Frunzăverde, dacă nu mă înșel. La valoarea matale, meriți ceva mai bun decât o mașină ca aia. Bine că nu s-a întâmplat asta cu elicopterul. Odihnește-te, că pe vremea asta ploioasă, tot nu ai altceva mai bun de făcut. Iar luni dimineața, vino la muncă cu Touaregul, să le dai peste nas cârcotașilor. Că dacă ar fi fost cum zic ăștia, ai fi sunat de la început la Poliție, dar așa… N-am dreptate? Hai, pa și la bună odihnă!

Cei care doresc acest lucru o pot face acum, urmând cursurile de finalizare a studiilor primare care se derulează în cadrul proiectului „Abilitați dobândite prin școală în județul Caraș-Severin și Mehedinți”.

„Ne preocupăm să identificăm persoanele cu vârste între 18 și 65 ani, grupul țintă al proiectului, care nu și-au finalizat învățământul obligatoriu la timp și care, prin acest program, pot beneficia de o a doua șansă în finalizarea studiilor, dar și de dobândirea unei calificări profesionale cerută de nevoile identificate pe plan local. Beneficiarii direcți ai proiectului, elevii, selectați de Primărie, vor primi stimulente în valoare de 1.800 lei/an școlar.”, ne-a mărturisit Remuf Rof, primarul comunei Dognecea.

Școala Gimnazială Dognecea, care este punct de lucru în cadrul proiectului, va fi dotată cu mobilier și echipamente IT.

Să luăm exemplu lui Daniel Surdu, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, plecat de jos, de la partidul lui Dan Diaconescu, sucit între timp și intrat în PNL. Nu-i nimic rău în asta, au fost ei pesediști care au ajuns în PNL, nu asta e problema. Altceva vreau să subliniez cu carioca, anume, cât de deștept a devenit doar într-o lună de stat (altceva ce putea să facă?) la ministerul Dezvoltării. Citesc într-o gazetă locală că, Daniel Surdu anunță public pe pagina de socializare, că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capacitate Administrativă (AM  POCA), a lansat în 4 octombrie 2021, în consultare publică, în cadrul Obiectivului Specific 2.1: „Introducerea de sisteme și standarde comune în administrația publică locală ce optimizează procesele orientate către beneficiari în concordanță cu SCAP”. 

Bă, am mai citit o dată, și încă o dată și tot așa, până am obosit, ca să înțeleg despre ce consultare publică este vorba. Să fiu cinstit, chit că mă mai pricep la enunțuri de acest gen, nu am priceput o iotă din introducerea asta de sisteme, standarde comune și ce dracu o mai fi. Am făcut o pauză, am băut o cafea, am dat câteva telefoane, apoi am reluat lectura anunțului către țară făcut de secretarul de stat, Daniel Surdu, mi-am sunat un prieten, și într-un final m-am dumirit, că de fapt e vorba de Ghidul solicitantului pentru CP 16/2021 (MySMIS: POCA/973/2/1), Fundamentarea deciziilor, planificare strategică și măsuri de simplificare pentru cetățeni la nivelul administrației publice locale din regiunea mai dezvoltată B-IF, împreună cu anexele acestuia, disponibil la adresa… Așa mai merge! Vă dați seama ce dezbatere publică va ieși la Teregova, Coțofenii de Sus și Gogoșu meu natal pe tema Obiectivului Specific 2.1. De ce râzi, bă? Țăranii, care acum se numesc fermieri, abia așteaptă dezbateri pe AM POCA. Ce știi tu!

Dani Surdu, te întreb, dar să răspunzi cinstit: tu înțelegi ceva din ce ai postat pe Facebook-ul tău? Fii sincer! Nu e nicio rușine dacă nu înțelegi, au fost ei oameni mari care nu au înțeles nimic în viața lor, dar pentru asta tot au condus masele sau mesele (cum îți vine bine să spui). Tu, care până acum ai avut în cap numai formula apei de la Acvabanat și fetele de la echipa de fotbal ACS Banat Girls înțelegi ceva din AM POCA asta? Luminează-ne! Dar fă-o cât mai repede cu putință, că acu’ vine remanierea și nu se știe dacă te mai țin ca secretar de stat. Nu pentru că n-ai avea bulan pentru așa ceva, dar te-o mâncat în cur să te pozezi cu Cîțu și să postezi pe Facebook că ai votat cu echipa câștigătoare.

Don Vela, să iei anunțul făcut de Rareș Bogdan nu ca pe o laudă adusă în fața frontului, la apelul de seară al bocancilor, ci ca pe o umilință la care te-a supus premeditat fostul ziarist. Te-a umilit într-un hal fără de hal, don Vela. Așa să știi. O țară întreagă a văzut de ce ai fost în stare să faci. Pentru o funcție de vicepreședinte zonal ai mușcat mâna celui care te-a hrănit. Că mai mult de atât, nu pupi. Ia-ți gândul de la a mai fi vreodată ministru. Ascultă la mine. Fără el, ai fi rămas un biet senator pe care nimeni nu l-ar fi băgat în seamă. Te-a scos în lumea bună și te-a făcut om. Orban e cel care te-a ajutat să devii ministrul care decora câinii și posta fotografii cu milițiencele care făceau sarmale, vopseau ouă și coceau cozonaci de Paște. Orban e cel care te-a scos la lumină dintr-un târg prăfuit de provincie și ți-a creat iluzia că ești salvatorul României. Orban este cel care te-a făcut să alegi calea cea bună, de care vorbea Rareș Bogdan. Și tot Orban a fost cel care a avut încredere în matale, deși la precedentul congres nu l-ai votat. Și pentru asta, ca în scena aia biblică cu Isus, i-ai întors spatele.

Dar asta nu este totul, domnule Vela. În toate aceste luni te-ai purtat precum o damă de companie de la începutul anilor 90, fiind când cu unii, când cu alții, sfârșind acolo unde ți-e bine matale și nu poporului liberal cărășean la care te întorci ori de câte ori simți nevoia lor de susținere. Nu știu cum ai reușit să-i prostești, să-i faci să creadă că ești pro Orban, dar trebuie să recunosc că ai reușit. În naivitatea lui, Romeo Dunca ți-a urmat sfatul și s-a ținut de cuvânt. Toată admirația unui gazetar care l-a atacat de atâtea ori pe președintele Consiliului Județean. A avut curajul să spună că omul pentru care l-ai trădat pe Orban îngroapă partidul și țara. Domnule Dunca, ai văzut cu cine ai stat la masă și cu cine ai plecat la război? În cine ai avut încredere nemărginită în tot acest timp? Dacă m-ai fi întrebat pe mine, ți-aș fi spus mai multe și te-aș fi scutit de surprize de genul ăsta.

Vrei, domnule Vela să ne amintim împreună declarațiile făcute în acest an legate de Ludovic Orban? Uite, îți fac plăcerea:

„Sunteţi cu toţii la curent cu orice eveniment, orice acţiune a Guvernului României care a dovedit, un guvern liberal condus de preşedintele Ludovic Orban, competenţă, curaj şi patriotism. Făcând parte din această echipă condusă de premierul Ludovic Orban mi se pare normal să rămân alături de domnia sa şi să luptăm alături pentru o lume mai bună, o Românie dezvoltată şi o perspectivă mai dezvoltată pentru toţi compatrioţii noştri”.

Alta:

„Şi eu ca preşedinte, sunt alături de domnia sa, în echipa sa şi filiala şi-a manifestat, aşa cum ştiţi că şi în luna martie am votat în biroul judeţean susţinerea candidaturii domnului Ludovic Orban ca şi în viitor la competiţia din luna septembrie să fim alături de domnia sa”.

Mai una:

„A reușit să unească partidul, să câștige alegeri, să-l aducă la guvernare, dar mai ales să fie un premier performant, în cea mai grea perioadă prin care a trecut România”.

Nu-mi aparțin aceste declarații și vă asigur că nici nu sunt fake-news-uri.

În final, una de antologie: „Îl cunosc pe Ludovic Orban de 30 de ani și am lucrat împreună multă vreme, inclusiv în Guvernul precedent.

Așa este, doar că el, Ludovic Orban, abia sâmbătă a reușit să te cunoască cine ești cu adevărat.

UPDATE: Dacă peste câteva ore acest text nu va mai putea să fie citit, cu siguranță că se va găsi cineva să-l raporteze drept SPAM la Facebook.

Nu știu ce să cred. Să se fi dat la fund, să-i fi venit mintea la cap (mintea aia administrativă, că din cealaltă are de nu poate duce) ori i-o fi zis careva din anturajul lui ceva de genul: „Bă, Romeo, potolește-te cu postările  pe Facebook, nu te mai lua de ziariști, de Nedelcea și Popovici, de aia de dinainte. Ce dracu, ești om în toată firea. Apucă-te și tu de lucru, că acum se împlinește anul de când ai preluat mandatul și nu ai făcut nimic”. S-o fi potolit, deși mi-e greu să cred. Că la cât îl cunosc pe nea Romică, nu-l văd decât murind cu tine de gât când e vorba de împărțit dreptate și bunăstare în satele și orașele Banatului de Munte.

Ultima dată ne-am întâlnit la Festivalul Răchiei de la Herculane. Când o dat cu ochii de mine, parcă l-o văzut pe dracu: „Nici aici nu scap de dumneata?” m-a întrebat pe un ton glumeț președintele meu și al dumneavoastră de la Consiliul Județean. Aici fac o paranteză. Cine nu-l cunoaște și îl aude vorbind, îl cumpără. „Bă, omul ăsta e pita lu’ Dumnezeu, nu alta. Te unge la suflet”. Despre mine nimeni nu a zis așa ceva. Dimpotrivă.  Apoi, ca să-mi continui ideea, m-a rugat să facem o poză împreună la standul cu producători, am băut răchie și am mâncat clisă cu ceapă, brânză și mălai, deși era într-o vineri, zi de post. L-a băgat și pe Rareș Bogdan între noi, ba chiar și pe Marcel Vela, ca să aibă amintire de la mine peste ani.

Și de atunci, tăcere totală. Nu tu postări pe Facebook, nu tu certuri și scandaluri în Consiliul Județean, nu tu aia, nu tu ailaltă. Nici măcar elicopterul cu care vine la lucru nu l-am văzut cântând, pardon, zburând deasupra Reșiței. Ciudat. Bă, frate, de asta zic, ceva nu e în regulă cu nea Romică. Adică, așa dintr-o dată? Dar, uite, promit să mă interesez și o să vă spun și vouă ce e cu nea Romică. Pe bune. Că ne lipsește, nu-i așa?

Romania se alătură celor 175 de țări din comunitatea „Let’s Do It, World” care în data de 18 septembrie se unesc într-o cauză comună: o lume fără deșeuri.

Direcția Silvică Caraș-Severin, ca unitate a Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA, organizează această acțiune în 30 de puncte de interes din județ, printre care și trasee turistice sau zone de agrement, lista acestor puncte, coordonatele geografice și coordonatorii acțiunii din cadrul fiecărui ocol silvic fiind disponibile pe pagina web a direcției silvice www.resita.rosilva.ro .

„Vă invităm sa ne fiți alături în acest demers, fiind așteptați toți cetățenii care asuma un spirit civic și responsabil, acțiunea având ca scop și educarea populației pentru un comportament responsabil fața de mediu!”, se arată într-un comunicat al Direcției Silvice Caraș-Severin.

Știi ce zic eu?  Strânge toată munca de un an într-o expoziție itinerantă. Adică, azi în Reșița, mâine la Caransebeș, aici îl conving eu pe Felix, dacă nu poate Vela, să-ți dea un spațiu generos unde să-ți expui ciornele, poimâine la Oțelu Roșu – la Oțelu Roșu nu, că te-o supărat rău de tot primarul Mălăiescu – și tot așa până la sfârșitul anului. Dacă expoziția va stârni interesul publicului, te duci cu ea la sat. Pe la Pârneaura, Cănicea, Stancilova. Mă rog, pe acolo unde nu ai apucat să ajungi. La o răchie, o coleșă și o brânzică le explici țăranilor pe limba lor ce e cu expoziția asta.

Toate hârtiile, adnotările, desenele, pe care le ai la birou, uitate în buzunarele echipamentului de ski sau rătăcite în cabana aia de pe munte pe care trebuia să o demolezi de când lumea adună-le la un loc. Pe toate, chiar și planșa aia pe care anul trecut pe vremea asta ai marcat cu carioca drumul conductei de gaz de la Herculane la Moldova Nouă. Adună-ți și sentințele judecătorești de pe urma proceselor pe care le-ai avut cu proprii angajați de la Drumuri Județene, citațiile la Parchet. Să nu uiți schițele de la trenul ăla minune. Cum, care tren? Ăla, bre, cu hidrogen cu care o să-l dai pe spate până și pe Cîțu care le știe pe toate. Dacă o mai fi până atunci premier.

Bine, bine, dacă vrei, adu-ți și bonurile de benzină cu care alimentezi elicopterul, că și astea fac parte din munca matale de un an. Adună tot, să vadă poporul că președintele chiar muncește, nu freacă menta. Le punem pe simeze, le prindem cu ace de gămălie pe panouri speciale, pe ale mai valoroase le băgăm sub sticlă, să le protejăm. Fă o chestie profi, să stea mâțu-n coadă, nu alta. Să intri în istoria Consiliului Județean ca primul președinte cu expoziție la purtător. Nu de alta, dar până la fapte o să încărunțim cu toții, domnule Dunca.

Hai că nu ghiciți. Vă spun eu de ce nu-l suport. Că a făcut praf HORECA. Le-o băgat ălora de la restaurante, baruri și cafenele sula în coaste, vorba lui nea Ion Iliescu, iar ăia s-au răzbunat, cum altfel, pe noi. Că dacă le-ai trecut pragul și le-ai cerut o burtă de mâncare, la urmă te-a luat cu amețeli. De la nota de plată, nu de la altceva. În nici o lună, apa plată, la sticla de jumătate, a depășit până și litrul de benzină de la pompă. Să nu mai spun de cafea, de ciorbă sau de chifteluțele marinate. Toate la preț de cocaină. Și asta e doar din vina lu’ Cîțu că le-a închis șandramaua în pandemie. I-a ținut pe bieții cârciumari în stand-by și s-a jucat cu nervii lor.

Unii au falimentat, alții și-au băgat picioarele în ea de afacere și și-au căutat de lucru în altă parte. La stat, că unde în altă parte e mai bine decât la stat? Stai opt ore, muncești cât muncește și colegul, banii îți vin pe card, nu-ți bați capul cu ce o mai fi mâine, că ai sau nu clienți, că vine sau nu din nou Covidul și nici dacă i se scoală lui Cîțu să închidă din nou cârciumile. La stat e la stat, e grija altora să-ți dea de lucru, să te plătească, să-ți crească leafa ori să te avanseze profesional. Dacă n-ai ghinionul să dai peste unul ca Romeo Dunca, poți să boierești până la pensie!

E adevărat, e greu în ziua de azi să afli un loc de muncă la stat venind din privat, dar cu puțin noroc se mai găsește câte ceva. Mai o relație, mai o vorbă bună, mai un examen… N-ai de ales, chiar dacă ți se rupe inima să lași de izbeliște, de exemplu, restaurantul de la Gărâna (Gărâna care nu e Pârneaura sau Inileț, să ne înțelegem bine), să te angajezi în Primăria Reșița. Nu este ușor să cobori de la „o intersecție de idei, oameni și gusturi fine și de la traiul simplu” să vii în „orașul cenușiu, (plin, n.r.) de reclame vivide și agresive, de păreri, judecăți și răutăți”. Să vii, ca să ce? Ca să-ți câștigi pita organizând evenimente pentru orașul cenușiu, plin de judecăți și răutăți. Păi, câte evenimente poate organiza Primăria Reșița într-un an ca să fie nevoie de un om special angajat pentru așa ceva? Zece, douăzeci, o sută? Păi, nu? Mă rog, e treaba fiecăruia, dar, repet, trebuie să fii tare norocos să găsești nu unul, ci două locuri libere în Primăria Reșița: unul pentru tine, celălalt pentru jumătatea ta, în timp ce pe munte îți duce dorul un restaurant gândit pentru oameni și gusturi fine.

Și asta doar din vina lui Cîțu și a apei plate care, mâine, poimâine, va ajunge să coste cât un kil de carne. Fir-ar mama ei de viață!

Din nefericire, azi vorbim la Reșița doar despre un muzeu de locomotive și despre un singur furnal, care și-a încetat menirea de vreo 30 de ani. Nimic despre oțelurile speciale din care se fabricau șina de cale ferată, piesele pentru autoturisme, nimic despre coșurile de pe platforma Mociur, nimic despre fumul ăla de la oțelărie care, paradoxal, însemna „viață” pentru „Cetatea de foc” a lui Davidoglu. Nimic despre laminoarele rase de pe fața pământului. Nimic, sau aproape nimic, despre combinatul siderurgic ajuns un biet punct de lucru al Slatinei, prea puțin despre UCMR, din care politicienii își fac titlu de glorie din patru în patru ani, în timp ce falimentul bate la poartă.

Singurul simbol al Reșiței din toate timpurile, care a dăinuit vremii și vremurilor, este muntele de zgură de pe Valea Țerovei.  Un fel de Fuji, muntele sfânt al japonezilor. Acolo stă scris istoria Reșiței. Acolo sunt poveștile cu și despre oțelul elaborat la Reșița și exportat în toate colțurile Europei.  Acolo sunt legendele știute și neștiute la care a fost martor. Un loc mai puțin cunoscut publicului larg, care nu se află trecut în niciun ghid turistic din țara asta.

Muntele de zgură. E tot ce ne-a rămas moștenire de la cei care s-au zbătut să facă din Reșița un simbol al imperiului de atunci și al Europei de ieri și de azi. Prea puțin pentru cei 250 de ani de foc nestins, cu care ne tot lăudăm de aproape un an.

Mult timp am refuzat să fac asta, poate dintr-un patriotism local legat de ceea ce a însemnat Reșița nu doar pentru România, ci și pentru Europa, și nu doar pe vremea lui Ceaușescu, cum mulți ar spune, ci și de-a lungul a unui sfert de mileniu de industrie. Am rezistat tentației până într-o zi în care am descoperit cu durere și resemnare că, aproape peste noapte, în Govândari au fost deschise alte două magazine de pompe funebre, pe lângă cele existente de mai mult timp. Și am început să le număr: unul aproape de fosta poștă, un altul peste drum, la câțiva pași, alte trei, aproape unul lângă altul, mai jos, la care se adaugă cel mai recent deschis, după colț, la parterul unui bloc. A, era să uit, mai e un magazin cu servicii asemănătoare, undeva spre cimitir, acolo unde există și un atelier de confecționat cruci din piatră. Până și Episcopia a mirosit că e rost de făcut bani și și-a deschis un magazin ticsit cu toate cele trebuincioase pentru ultimul drum. Deși la un moment dat municipalitatea lăsase să se înțeleagă că va interzice reclama la astfel de produse și servicii, în vitrine tronează copârșeie pentru toate buzunarele, coroane de plastic și lumânări. Ba chiar și cruci.

La farmacii, Reșița stă chiar mai bine.  De la foarte bine în sus. De la Intim și până la ieșirea din Reșița, spre Bocșa, cale de un kilometru și jumătate, sunt vreo 15 locații. Locații de făcut bani. Mulți, foarte mulți bani pentru că, sănătatea nu are preț când vine vorba de medicamente. Faci credit la bancă sau scoți bani din CAR să le poți cumpăra. Fiecare farmacie are metoda ei de a-și atrage clienții, începând cu pliante și terminând cu cardurile de fidelitate

Și toate astea se întâmplă în anul în care Reșița sărbătorește 250 de ani de foc nestins. Și știți în ce condiții? Vă spun eu: cu cu un combinat siderurgic devenit punct de lucru (fără personalitate juridică) și un UCMR ajunsă în faza de intubație, dar cu farmacii și pompe funebre fără număr, fără număr!

Dacă până acum nu se poate lăuda cu nicio realizare măreață, în schimb este optimist din cale afară, hrănindu-se cu iluziile unui guvern de aventurieri. Ia ascultați ce a putut să spună președintele celei mai importante instituții administrative din județ când a fost întrebat de ceea ce promisese în noiembrie 2020: „Cu spitalul modular suntem în cărți! Am trimis ultimele clarificări care ne-au fost cerute de două ori. Din ceea ce s-a discutat telefonic, știm că stăm foarte bine, studiul de fezabilitate este în regulă, așteptăm vestea îmbucurătoare privind finanţarea, după care ne apucăm de lucru.” Cu cine ai stat de vorbă, nea Romică? Cu ministrul, cu secretarul de stat sau pur și simplu cu un robot? Unul asemănător cu cele de la Enel care îți răspunde când reclami sau întrebi ceva: „pentru a continua, apăsați tasta 3. Pentru informații suplimentare, apăsați tasta 7.”

În care cărți stăm bine, bă, nene? În alea cu care jucăm șeptic sau popa prostu’ sau în cele scrise de Ispirescu? Cum poți să afirmi, bă, că suntem în cărți cu spitalul doar că ți-o spus nu știu cine la telefon: „Nea Romeo, stai liniștit, ne-ai dat temă de casă și de restul ne ocupăm noi.” Don președinte, cu stimă, respect și considerație, te întreb cum poți să fii atât de credul, cât timp nu ai bătut nici  țărușii să marchezi terenul pe care va fi construit spitalul? Cum? Că singur recunoști că nu ai bani nici să-ți cumperi la protocol o sticlă cu apă plată, darămite pentru cheltuielile neeligibile.

Ce dracu, don Romeo, nu ai fost în stare într-un an să stârpești buruienile din parcare unde îți ții Loganul cu care vii la lucru ori să schimbi canapeaua aia jerpelită de la intrare în CJ și matale vorbești de spital modular, spital județean, de trenuri SF. Chiar așa proști ne crezi? Nu vezi că mâine, poimâine rămâi și fără guvern, c-o să vină alții la putere pe care o să-i doară în cur de fantasmagoriile tale? Atunci să te văd, pe cine arunci vina: pe greaua moștenire liberală ori pe ăia ce vor fi la guvernare?