Să ne demonstreze că de astăzi a înțărcat bălaia, statul ăsta de doi bani, cu specialiștii lu’ pește prăjit, îl amendează pe un amărât de la țară care își amenajase (construit e prea mult spus) un solar în propria-i bătătură. Un solar pentru o roșie, un ardei, o vânătă, un castravete, niscaiva fire de mărar și pătrunjel și nicidecum pentru cultivat cânepă. Motivul? Cică încălcase paragrafele, aliniatele și literele Legii 50/1991. Ce spune legea? Ei, dar ce nu spune o lege veche de pe vremea CPUN-ului. Spune că, dacă țăranul, pardon, fermierul, vrea să aibă solar cu o suprafață mai mare de 50 de metri pătrați,  e musai să depună o cerere la primărie, să prezinte  documentația tehnică a schițelor și planurilor care indică materialele folosite pentru construcție. Atenție, documentația trebuie întocmită de un arhitect sau inginer autorizat, iar terenul pe care se construiește trebuie să fie încadrat în zona agricolă, conform Planului Urbanistic General, altfel a belit-o!

Megieșul nostru nu făcuse nici cerere de mână la primărie, n-avea nici schițe și planuri întocmite de arhitect ori inginer, și nici aprobări de la vecini. Cât despre PUG, ce să mai vorbim. Inspectorii și-au frecat mâinile de bucurie. În sfârșit reușiseră să dea o lovitură indisciplinei în construcții. Au ridicat drona, au filmat, au fotografiat și au cartografiat locul ca la carte. Măsurătorile n-au lăsat loc de întors: solarul, care avea suprafață de 50 de metri pătrați și un pic, intra la categoria construcțiilor provizorii,  caz în care amărâtul era bun de plată., dar și de demolat solarul. Și pentru că se luase în gură cu trimișii statului, a primit maximul amenzii: 100.000 de lei. Adică 20.000 de euro, contravaloarea pensiei lui de CAP-ist pe vreo trei ani, timp în care nu va mai mânca, nu va mai aprinde lumina și nici nu o să-și mai facă foc în sobă, că toți banii i se vor duce pe amendă. Bine, putea primi minimul amenzii, 1.000 de lei, însă inspectorii au ținut să-i dea o lecție și, prin el, tuturor țăranilor, scuze, fermierilor, care mai au de gând să-și facă un solar.  Să se învețe minte și să-și scoată din cap că oricine își poate construi orice în țara asta, fentând bugetul local.

A doua zi, inspectorii au sesizat ANAF-ul, iar ANAF a raportat, cu mândrie, mai departe, la București, cum că reforma fiscală, pentru care se tot ceartă și se înjură în aceste zile PSD, PNL, USR și UDMR, este pe drumul cel bun.

Tot ce am reținut (și nu doar eu) din discuțiile ce se țin cu ușile închise, e că trebuie să se impoziteze și să se taie veniturile fraierilor, de acum și până la moarte și, dacă se poate, și dincolo de ea. Fără milă, fără parti-pris-uri, cu determinare, cu responsabilitate și cu credința că tot ce fac e să-și salveze cururile lor, nicidecum râul, ramul și ce-o mai fi rămas moștenire de la regii, voievozii și domnitorii din cărțile de istorie. Și au pus pe masă tot ce le-a trecut prin cap: TVA majorat cu două procente (ce e aia două procente?!), taxarea CASS pe pensia minimă (bine le face pensionarilor, că prea și-au luat-o în cap de când cu rectificarea din septembrie anul trecut), comisioane suplimentare pe tranzacții bancare, reducerea subvențiilor în agricultură (unde e nea Pătru Daea să dea cu pumnul în masă, așa cum o făcea pe când se lupta cu cormoranii, pelicanii și guguștiucii din agricultura de subzistență?), eliminarea burselor școlare și a unor facilități pentru persoanele cu handicap și veteranii de război etc.

Și când or tras linia și or măsurat gaura aia neagră bugetară ce trebuie acoperită ca să fim și noi în rând cu lumea, și și-au dat seama că tot nu e îndeajuns, s-a trezit un deștept-sinistru căruia tocmai îi fătase mintea un pui. Un consilier de al lu’ Nicușor, care acum nu mai recunoaște că a zis că marea evaziune fiscală pornește de la serviciile funerare, inclusiv de la gropari și de la aparținătorii defunctului. De la ortul popii, bănuțul ăla cu care mortul își plătește vămile în lumea pe lumea aialaltă. Că ăștia sunt mână în mână, sabotând împreună economia. Și ca să se învețe minte, acel deștept-sinistru a propus (mândru de el) să se taie ajutorul de înmormântare. Că dacă tot s-a prăpădit respectivul, la ce-i mai folosește ajutorul? Să se mai termine cu pomenile și obiceiurile păgâne, să ne aliniem și noi în rând cu ăia de la Bruxeless care nici nu beau răchie și bere la priveghi, și nici nu împart prosoape și colaci la înmormântări.

Alo, nenea, că bine le zici. Dar vezi că ai uitat nevămuite coliva și vinul pe care îl toarnă popa în groapă, peste mort și copârșeu. Dacă tot v-ați apucat de reforma bugetară, faceți-o până la capăt, ce dracului!     

Dar acum au dat lovitura pe piața transferurilor. Și încă ce lovitură, Gogule! L-au luat pe Cipi Pintea de la POT, marea speranță a politicii românești. Tânăr și ambițios, vizionar, dornic de dezvoltare profesională și educațională. Și bine crescut, cu bun simț și respectuos. Ce crezi că le-a spus ăstora de la PSD când o dat mâna cu ei la prima întâlnire? „Vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o arătați. Pentru simpatia dumneavoastră sinceră și necondiționată și vă promit să nu vă dezamăgesc. Până la anu’ mă angajez să termin și ultimele două clase de liceu, la fără frecvență, să iau bacu’ și să dau la facultă. Dar și să particip la cursurile de vară ale partidului, să termin Academia Matrimonială Singles, de la Londra, și să prestez orele de muncă în folosul comunității, așa cum rezultă din cele două dosare penale în care am fost parte. ”

Social-democrații, care l-au primit cu bucurie nedisimulată, i-au dat pe spate cu sinceritatea lui. Și-au frecat mâinile de fericire, mulțumindu-i Atotputernicului: „Îi mulțumim, Doame, că ai grijă de noi și nu ne lași niciodată la greu.” L-au măsurat din cap până în picioare, au stat și au cugetat, apoi și-au zis: „Bă, să nu uităm că și unii dintre noi tot de la coada vacii am plecat, de am ajuns oameni de nădejde azi. Nici dosarele nu mai contează astăzi că, vorba lu’ ăl bătrân care mâine-poimâine împlinește 100 de ani, «n-ai dosare în CV-ul politic, înseamnă că ai făcut degeaba umbra pământului. Că ai fost caca-maca în lumea asta.» Prin urmare, propun să-l primim în rândurile noastre, până nu se răzgândește și semnează cu ăștia de la USR care au un lot subțire al dracu’ ca să reziste în Superligă.”

Și uite așa, PSD a dat startul la transferuri și la procesele de reformare, profesionalizare și modernizare a clasei politice. Cu oameni noi, tineri, viguroși și necunoscuți electoratului până nu de mult, pregătiți pentru marea performanță.

În ultimul timp i-a cam pierit zâmbetul. Că nu e ușor să le faci pe toate și să-i împaci pe toți. Mai ales pe pesediști cu useriștii care, după atâția ani de opoziție, au prins glas și gustul ciolanului și au început să viseze frumos. Fritz, de exemplu, este convins că peste nu știu câte veri, toamne, ierni și primăveri USR va deveni cel mai important partid din România. Cine nu-l cunoaște, îl cumpără, cine nu…

Cu un program atât de încărcat, Nicușor nu se mai duce la ședințele cu părinții de la școală și nici la întâlnirile cu prietenii lui ONG-iștii. Mănâncă o dată în zi, și atunci pe fugă, citind și ascultând rapoarte de tot felul, iar seara cade lat, înainte de a-și face curat în ghiozdănelul pe care îl cară după el peste tot. În curând va trebui să-și cumpere haine noi că astea vor sta pe el ca pe gard.

De câteva zile e în mare dilemă. Cum și ce să aleagă: concedierea a 20% din personalul bugetar sau tăierea a celui de-al 13-lea salariu? Impozitarea cu 10% a pensiilor mari ori tăierea sporurilor pentru normele de hrană și vouchere de vacanță? Prime plafonate sau salarii înghețate? Nimic despre noi locuri de muncă, de luptă împotriva dăunătorilor din economie, pomicultură, horticultură. Astea mai târziu. Mai la toamnă sau anul viitor când pensionarii vor trece la o nouă curbă de sacrificii, cu mult mai trainică decât cea de pe vremea lu’ Boc și Băselu.

Și din nou mă întreb: Ce i-o fi trebuit lu’ Nicușor atâta bătaie de cap? Că putea să-și vadă în continuare de primăria lui, de dusul și luatul fetiței de la școală, de referendumuri pentru tot felul de familii și fără să se fi făcut președinte. Cu atâtea griji pe cap, săracul nu are timp nici să moară. Ca să nu mai vorbim de însurătoare…