Unii încearcă să ne convingă că, de fapt, înfrângerea alianței, din care și România a făcut parte, nu ar fi o înfrângere, ba chiar admițând că dacă asta e percepția generală, ea nu este una rușinoasă. Eu le înțeleg supărare, ba chiar și frustrările. Să tot lupți a proasta departe de casă și mereu să o iei în freză pe unde te duci, nu e ușor de digerat. Cei care se îmbată cu apă rece sau încearcă să dreagă busuiocul au dreptate: în orice război există un învins și un învingător. Învingătorul ia totul, învinsul pleacă cu coada între picioare. Depinde de care parte a baricadei te situezi. În condițiile date, coaliția să zică mersi că nu este obligat să plătească despăgubiri de război.
Ce va fi mâine? Scepticii cred că vor urma represalii în masă, talibanii fiind hotărâți să-i lichideze pe cei ce au susținut coaliția internațională de intervenție și pe fostul președinte Asharf Gahni. Vizate sunt și femeile care vor fi interzise în școli, persecutate, violate și ucise. Un scenariu sumbru care va funcționa după principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Cu atât mai de neînțeles și de neacceptat este gestul „războinicilor” cu cât știau ce va urma. Își iau tălpășița și lasă populația locală nu doar fără speranțe, ci fără nici cel mai mic ajutor în fața talibanilor. Un gest urât, lipsit de fair-play.
Sam și ai lui nu vor accepta că se întorc învinși acasă. De mâine vor turna filme după modelul celor cu Rambo, la sfârșitul cărora vom înțelege talibanii au fost niște căcăcioși cu barba, iar ei, niște eroi. Bine, Silvester Stallone e prea bătrân pentru a juca în ele, dar vor avea grijă să găsească alți actori mai tineri și dornici de afirmare. Și, mai ales, vor inventa povești cu nepotul unchiului Sam care se întoarce să-și salveze camaradul luat prizonier de talibani.
Cât despre adevărul din spatele acestui adevăr, într-un alt serial pe care americanii, cu siguranță, îl vor turna tot pe pământ asiatic.
