Din câte îi spusese Johannei, avea de gând să o aducă și pe Camelia, regina, carevasăzică, să învețe niște rețete de mâncare vechi de când lumea. Să-i arate cum se plămădește un aluat, cum se face un chec cu stafide, o crempită, șmerchiflele sau cozonacii cu rahat și nucă. Că așa i-o zis Johanna la despărțire: „adu-o și pe deine Frau să o cunoaștem și noi. Poate vii cu ea de Crăciun, să-i arătăm cum asomăm noi porcul și facem tobă, leber și șoancă din el.”.
După părerea mea, ar fi venit că, din câte am auzit și am citit despre dânsul, e om de cuvânt. Nu umblă cu cioara vopsită, cu scuze sau mai știu eu cu ce. Nu, ce spune, aia face. Numai că, taman de Moș Nicolae al nostru au început să se adune belele la palatul în care stă. Că zic unii că ar cam trebui să abdice și să-l lase în locul său pe fi-su ăl mare, William, pe care îl are cu Diana. De ce? Că e boșorog și dacă o fi să trăiască cât mumă-sa regina, care s-a prăpădit la 96 de ani de ani se vor plictisi supuși de domnia lui. Alții, cică i-ar fi trântit-o de la obraz, fără nicio jenă: „Gata, Charles, i-ați jucăriile și lasă-i pe ăla micu’ și pe Kate să ne conducă. Ți-ai făcut damblaua, te-ai văzut încoronat, ai dat de băut și de mâncat la prieteni, ai făcut chiolhanuri, te-ai pozat pentru tabloide cu coroana pe cap, acum e vremea să lași copiii ăștia pe tron. Tu ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Pleacă și lasă-ne cu ideile tale”.
Gogule, sincer să-ți spun, îmi pare rău de bietul Charles, că mie mi-a fost simpatic ori de câte ori venea la moșia din Viscri. E adevărat nu bătea un cui în perete și nici nu-l vedeai cu grebla în mână sau să fi săpat primăvara în grădiniță să pună în pământ o ceapă, răsaduri de roșii și ardei, dar de aia tot mi-a fost simpatic. Mai ales de când l-au pozat paparazzi cu ștrimfii rupți. Un om cu mult bun-simț, care nu e cu nasul pe sus ca Iohannis al nostru, ca să dau un exemplu.
Auzi la ei, bă, Gogule, că e prea bătrân să mai conducă regatul. Cum dracu să spună, bă, una ca asta? Păi în toate basmele și poveștile ce le-am citit eu, n-am întâlnit un rege sau împărat tânăr. Unul singur. Toți erau bătrâni, cu plete albe și barbă căruntă. Și Împăratul Roșu, și Verde Împărat, și Hirohito al japonezilor. Adevărul este altul, Gogule. E ca la noi. Când îmbătrânești nu mai ai nici prieteni, nici lăudători și nici nu-ți mai deschide nimeni ușa. Devii o povară pentru toți. Până și pentru copii. Bietul Charles…
