Sincer, la cât s-au lăudat liberalii înainte de Congresul PPE de la București, m-aș fi așteptat ca Nehammer să cedeze.  Mai ales că, la un moment dat a și zis: „N-am nimic cu România. Am mulți prieteni români!.”. Mă așteptam ca măcar unul dintre mulții lui prieteni români să-l fi scos la vreun restaurant, la o ciorbă de burtă sau un șpriț și să-l convingă să lase dracu’ pretențiile legate de noi și de bulgari. Da de unde. Nu doar că neamțul ăsta o ține pe-a lui, dar și vorbește pe nas. Cum adică: „N-am nimic cu tine, dar eu nu sunt de acord cu ce vreți voi!” Ce-o vrut să spună cu asta, că el e deștept și noi suntem niște fraieri care se fac preș în calea lui? Ei, drăcia dracului. Bine, cred că de vină e și neamțu’, mutavela de la Cotroceni, care în zece ani nu a făcut nimic, nimic pentru țara asta. Doar a mâncat și a dormit. Cu asta suntem toți de acord.

Ce putea să facă mai mult? Să-l fi dus pe Nehammer ăsta la Băile Herculane. Să-i fi arătat stațiunea, ceva în genul: „Uite Karl, pe unde pășim noi acum, a pășit împărăteasa Sissi, sfioasă ca o fată mare, la braț cu nu știu ce conte. Acolo sus e Casinoul, iar și mai sus, șoseaua care duce la Baia de Aramă. Dincolo de semnul ăla cu parcarea interzisă, sunt băile romane, alături promenada îndrăgostiților și statuia lui Hercules, mai încolo un fost hotel imperial, iar peste drum sunt tarabele cu cârnați și răchie, mici și bere de la Festivalul Răchiei organizat de Puiucu. Cum nu-l cunoști pe Puiuc? Romi, măi, Karl, despre el e vorba, prezidentul acestui județ.” Eu personal aș fi vorbit cu Pătru Banda de la Rusca Teregova, să-l fi invitat la coliba lui de la baraj, la o răchie galbenă de prună, de-a bătrână, o coleșă cu brânză de oaie și un miel la proțap. Totul bio! Și nu cred că ar fi spus ba.

Ce ziceți? Vă cred, altfel ar fi stat lucrurile. Că dacă i s-ar fi explicat cu lux de amănunte cum i-am dat pe de-a moaca pădurile și OMV, poate că ar fi mai lăsat de la el, dar cui să-i fi trecut prin cap una ca asta? Lu’ neamțu’ nostru de la Sibiu? Să fim serioși! Ăsta e cu gândul la NATO, nicidecum la Schengen și, cu atât mai puțin, la poporul român! Așa că, a zis „nein” și „nein” a rămas.

Ceea ce îl inspirase în dimineața aia, era o știre pe care o citise pe celularul lui despre fostul primar  general al Capitalei, Sorin Oprescu. Condamnat la 10 de închisoare, ăsta a spălat putina la timp și a fugit în Grecia. Grecii, chiar dacă sunt colegi cu noi de clasă în UE, PE și NATO, nu îl extrădează nici să-i picuri cu ceară. Îl doare la bască pe primarul miștocar. Și-a făcut plinul, și-a încărcat  conturile, iar acum își poate consuma liniștit bătrânețea cu o pensie de 3.000 de euro. „Bă, de parcă pensia asta nu i-ar fi ajuns, a dat în judecată statul pentru anii ăia de parlamentar și a câștigat. ” Ce înseamnă 500 de euro în plus pentru unul ca el? O nimica toată, dar de ce să-i lase statului român, cât timp îi poate cheltui când iese la un suc pe terasă? „Adică, și regulat și cu banii luați? Cam asta vrei să spui.” Nu i-am răspuns, dar în principiu Gogu avea dreptate: cât tupeu trebuie să ai să te judeci cu statul pentru un mizilic de 500 de euro?

Dar Gogu nu s-a oprit doar la Oprescu: „Uită-te la Iohannis. Un specimen despre care poți să spui că a mâncat rahat când a fost mic. Bă, nene, ăsta n-a făcut nimic în zece ani cât a fost președinte. N-a bătut un cui în perete, n-a udat o floare, n-a spălat o farfurie, n-a schimbat o baterie la baie. A așteptat să-i vină totul de-a gata, iar el a stat ca un trântor iubitor de plăceri. Doar a mâncat, a băut, s-a dat cu schiurile, și a stat cu burta la soare. Numai în Antarctica nu a fost în anii ăștia. În Antarctica și la Moscova. Iar acu’, de asta îmi vin mie dracii câteodată, vrea la NATO. S-o frece și acolo, cum o frecat-o la Cotroceni.” Am încercat să-l liniștesc, dar mi-a întors-o imediat: „Nene, ăștia de la NATO nu știu pe cine iau. La un moment dat, mă batea gândul să-i sun și să le spun să stea în banca lor. Că se leagă la cap fără să-i doară. Dar n-o să-i mai sun. Să se spele cu el pe cap. Bine că am scăpat noi de el.”

Personal, deși mă asigurase că vorbise cât se poate de serios, am avut o îndoială în privința declarației sale, plecând de la ideea că: „Cum dracului, bă, să-ți anunți candidatura, după ce altul o făcuse înaintea ta? Ați fi voi pesediști, dar nici chiar așa!” Am crezut că totul a fost o caterincă chiar dacă Claudiu Ionel Pasere este un tip sobru de altfel, tot timpul îmbrăcat la costum și cravată, mereu prezent acolo unde se țin liturghiile și slujbele în eparhiile ortodoxe din toată țara și simte miros de colivă și gust de vin (prea)sfințit. Nu e el dintre aceia care se țin de cioace. De dezinformări și fake-uri ordinare.

Om de-al nostru din popor, la care vorba e vorbă, n-a dat niciun pas înapoi. Dimpotrivă:  „Având în vedere faptul că, PSD este un partid în care există mai întotdeauna o forfotă, mai ales că e un partid deschis, îmi anunț candidatura la funcția de primar al Municipiului Reșița, din partea PSD. Și spun acest lucru pentru că până acuma a fost anunțat un candidat, dar nu a fost hotărât într-un for statutar al partidului, cum ar fi biroul executiv municipal al organizației municipiului Reșița. În aceste condiții, pe lângă faptul că voi anunța și la București acest lucru, mâine, cred că este nevoie de o cercetare sociologică să vedem dacă membrii de partid vor ca Reșița să aibă un primar social-democrat, după regretatul Mihai Stepanescu.”

Mesajul-declarație a lu’ domnișoru’ Claudiu (îi zic așa că e încă holtei), a ajuns și la urechile lui Silvică, șeful cel mare din PSD care, după ce a tras adânc aer în piept și și-a adunat toate gândurile și cunoștințele sale despre fizica studiată în liceu, i-a făcut un portret domnișorului de pus în ramă și atârnat pe peretele sediului PSD Municipal: „Un electron debusolat, într-o mișcare browniană.”

Așa ceva…

 – Alo, sunteți duomnul de la PSD, responsabil cu condica de „Sesizări și reclamații”?

O voce gravă, pătrunsă de responsabilitatea postului public pe care îl ocupă cu mândrie, mi-a confirmat faptul că nimerisem la cine am vrut.

– Sunteți drăguț, am și eu o problemă, mai bine zis, o dilemă, și caut pe cineva de la dumneavoastră, deștept și bine informat, să mă lămurească și pe mine, să nu mor prost. Știți ce zic, nu? Că de trei zile îmi storc creierii și nu reușesc să înțeleg nimic.

– Spuneți mai repede întrebarea-dilemă, că n-am timp de pierdut la telefon. Că mai sunt atâția tovarăși din toată țara care așteaptă răspunsuri la întrebările mele.

– Bine, mă scuzați, n-am știut că aveți atât de mult de lucru. Este vorba de o întrebare legată de candidații pentru primărie la alegerile locale. De fapt, sunt două întrebări, dar cu aceeași tematică.

– Spuneți, vă rog, dar mai repede…

– Nu știu cu care să încep, că la una cam știu răspunsul.

– Dacă îl știți, nu mai întrebați, puneți cealaltă întrebare.

– Îl știu, dar nu sunt sigur  de el, în sensul că știu că la Caransebeș aveți de gând să mai faceți vreo două, trei sondaje, dar nu știu pe cine vreți să scoateți câștigător. Adică, faceți suma sondajelor sau îl desemnați dumneavoastră așa, din oficiu?

– Tovarășu’, ce faci, dom’le, ai chef de glume? Mă iei la mișto?

– Vai, de mine, cum să vă iau peste picior, că după voce păreți un om de treabă. Doar eram curios să știu.

– Păi dacă e sondaj, atunci sondaj rămâne. Ce adunări și alte operațiuni geometrice și algebrice visezi? Spuneți și cealaltă întrebare, dar să fie scurtă, altfel închid.

– Bine, îmi pare rău că s-a înțeles greșit.

Trag adânc aer în piept, apoi mă adresez responsabilului cu condica de „Sesizări și reclamații.”.

– A doua întrebare e așa: E adevărat că duminică, adică mâine, 10 martie, după Slujba de târnosire a Bisericii Ortodoxe din Micro 3 din Reșița, un alt PSD-ist își anunță candidatura la primărie?

Pauză, preț de trei, patru secunde.

– Tovarășu’, dumneata întrebi doar ca să te afli în treabă sau faci bășcălie de mine? Acolo este deja desemnat un candidat: Ionuț Mihai Popovici.

– Nu, domnu’ meu, nu fac bâză și știu că există un candidat, întrebarea mea e dacă PSD va avea sau nu doi candidați.

– Tovarășu’, refuz să răspund la provocări.

– Domnu’, nu te supăra, nu e vorba de provocări, că iată ce mesaj mi-a trimis pe WhatsApp Claudiu Ionel Pasăre, vechi membru PSD, de pe vremea lu’ nea Ion Ilici și Abramburica: „Vezi că urmez și eu duminică. Să-mi anunț candidatura la Primăria Reșița.” Am rămas mască, domnu’ meu. Cum dracu vine asta, bă, doi candidați PSD la primărie? Și i-am spus că nu cred, dar el mi-a închis gura: „Ai să vezi. Diferența este că nu voi fi doar candidat (mă gândeam eu). Am să și câștig.”.

Răspunsul m-a tulburat instantaneu și pur și simplu, însă până la urmă am reușit să mă adun și să-l întreb: „Ciolacu știe? Și iarăși răspunsul m-a lăsat mut: „Pe cine crezi că știe? (în sensul de a cunoaște). Pe mine sau pe Popovici.”. Ce să mai fi zis? Am tăcut mâlc, de teamă să nu tulbur apele în PSD în campania asta. „Nu mi-ai răspuns. Este clar că știi răspunsul.”, a conchis Claudiu Ionel Pasăre.

La un moment dat am avut impresia că vorbeam singur ca televizorul, dar nu era așa.

– Ei, după ce v-am povestit toate astea, mă luminați și pe mine cu un răspuns: vor fi sau nu doi candidați la Reșița?

– Nu știu, tovarășu’, e o chestie care mă depășește.

– Cum te depășește, domnule dragă, nu ești matale responsabil cu condica de „Sesizări și reclamații?”

– Ba da, doar că problema ridicată nu ține de resortul meu.

– Dar de cine ține, dacă nu vă supărați?

– Cum să-ți explic ca să mă înțelegi: toate condicile astea se centralizează și se transmit la Registrul de „Sesizări și reclamații?” al forurile superioare de conducere și decizie ale partidului.

– Bine că m-ai luminat, o să dau telefon la Registrul de… na, că o luai razna…

– Degeaba dai nene, azi e sâmbătă, când oricum nu lucrează nimeni acolo. Dacă tot vrei să știi, așteaptă până după 9 iunie, că acum n-are nimeni timp să te lămurească. Hai, noroc!

Hai noroc și ce-o zis Gheorghe? ‘om vedea ce-o fi mâine!

Și dacă tot urmau să se vadă, Marcelu a dat comanda la micul dejun o omletă tradițională românească, cu costiță, feliuțe de cârnații de Pleșcoi și dragavei. Și a îmbiat-o amabil să servească, cu precizarea : „de asta mâncam eu când eram mic. De când ieșea urzica și până la Sf. Ptru, numai de asta mâncam. Că ne spunea mama bătrână: «luați și băgați la foale să creșteți mari și deștepți.». Am ascultat-o, dragă Ursula, și uite că astăzi sunt prim-ministru.” Chestia aia din farfuria de porțelan a dat-o pe spate pe Ursula, dovadă că, deși nu se face cât timp ești la masă, mereu a exclamat încântată: „wunderbare”, „excellente”, „merveilleuse.” Ba, chiar a și șters farfuria cu miez de pâine, așa cum cum făcuse și Marcelu.

După o masă atât de copioasă, s-au pus la taclale: Cu cât se mai vinde banița de grâu, dacă pe piață se găsește ceapă verde și praz din producția de anul ăsta, cum se înțelege cu nea Nicu Ciuca, dacă mai ajung dronele rusești pe la noi. Chestii de astea. Marcelu a asigurat-o pe Tante Ursula că se înțelege bine cu nea Ciucă, cu precizarea că, „ne place sau nu, pe dracu’ n-avem ce face”, iar în privința dronelor i-a spus măsurile pe care le-a luat au început să dea roade: „am dat ordin la prefecturi să pună oamenii să bată toaca, tobele, oalele și cratițele, să se sperie drăciile alea trimise de ruși.”

La plecare, Marcelu i-a promis Ursulei că-i va dărui un coșuleț plin cu produse tradiționale românești: ceapă și usturoi verde, gulioare, pătrunjel, morcovi tineri și, bineînțeles dragavei, leurdă și măcriș. Fericită, Frau von der Leyen l-a asigurat pe Marcelu că va face lobby pe lângă prietenii ei din UE, PPE, CE și alte organisme, pentru ca ștevia și măcrișul să devină „marcă înregistrată” în Europa.

Înainte de a se urca în mașina cu care venise, Ursula s-a întors spre gazda sa din acea dimineață, rugându-l: „Marcelule, dacă tot îmi trimiți ceapă verde, gulioară și dragavei, pune și vreo doi covrigi de Buzău, să am ce ronțăi pe avion, la întoarcere acasă.”

Unii, incapabili să înțeleagă ce se întâmpla cu Meta și Instagram (că și ăsta a avut aceleași probleme) spun că, îngrijorată, până și planeta Pământ a stat pe loc, refuzând să mai facă mișcarea aia de rotație în jurul Soarelui, așa cum o face de milioane de ani, până nu se repară Facebook. Alții, mai melo-dramatici, sunt convinși că lumea a fost dată peste cap, mai ceva ca la ultima eră glacială, iar Terra noastră s-a întors în timp nu doar cu cele 120 de minute, ci cu fix 20 de ani, la momentul zero, când Mark Zuckerberg  tăia panglica la inaugurarea Facebook-ului.

Cum să stai, bă, fără Facebook când ești acasă, la volanul mașinii, pe stradă, în timp ce-ți pupi gagica, când faci jogging în parc? Cum? Spune-mi, își poți imagina viața citind un ziar cumpărat de la chioșcul din colț, să intri într-o librărie pentru o carte, să-ți pierzi timpul pe o bancă în parc sau să vizionezi un film la cinematograf cât timp așa ceva ai Facebook pe cumputer sau telefonul mobil? Să fim serioși, maitre. Nici ăia care au venit după Robin Hood nu s-au mai întors la vremurile alea de haiducie, darămite generația de astăzi.

Toate astea explică isteria  care a cuprins ieri timp de două ore planeta. Disperarea miliardelor de oameni e de înțeles. Ca și teama lor că lumea se va întoarce în vremurile în care oamenii își trimiteau scrisori și nu mesaje, tinerii se iubeau cum se iubește de când Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva, și nu virtual ca în ziua de astăzi. Au fost două ore de disperare colectivă, timp în care feisbuciștii s-au aflat în pragul colapsului. Noroc că electricienii, lăcătușii și instalatorii lui Mark nu erau plecați în vacanță și au intervenit la timp , altfel nu se știe ce s-ar fi întâmplat că, vorba lu’ Gogu: „poți să stai flămând sau să nu bei apă o săptămână, poți să trândăvești pe spatele babacilor și amantului, poți să faci orice din ce îți trece prin cap, dar fără Facebook și Instagram nu poți să te duci nici măcar să te caci.”

Vă place sau nu, în timp ce PSD a construit în toți acești ultimi ani, voi ați distrus, crezându-vă nepieritori. O veche vorbă spune că „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în straiță.” Și asta vi se potrivește. Deși nu ați câștigat alegerile, ați avut norocul prostului și ați luat  puterea, dar la cât de incapabili v-ați dovedit, i-ați scos în șuturi de la guvernare pe useriști, iar asta v-a fost fatal.

Când v-a ajuns cuțitul la os, v-ați milogit de Ciolacu, cum ați știut voi mai frumos și mieros: „Hai, Marcelu, vino și ne scoate din rahat că am ajuns  vai de curu’ nostru.” Și ăluia cu covrigii din piața mare a Buzăului i s-a făcut milă, iar voi aproape că i-ați pupat mâna în semn de mulțumire: „Să-ți dea sănătate, boierule. Mare om, mare caracter. Că ce ne-am fi făcut noi fără matale?” Pentru asta, lumea nu vă uită. Astăzi, cu trei luni înainte de alegeri, vă pleacă primarii la PSD. Unul câte unul. Vă depopulați, așa cum s-a întâmplat cu România din 1990 încoace. Priviți neputincioși și vă întrebați care dintre voi rămâne ultimul să stingă lumina la partid.

La sfârșitul săptămânii trecute, șapte primari din Caraș-Severin (unii zic că ar fi fost opt) s-au întâlnit la Caransebeș cu conducerea PSD. La Palace, fieful social-democraților. Până la anunțul de trecere la PSD e o chestiune de zile. Și nu sunt primari de duzină cum s-ar crede, ci unii cu care PNL s-a tot mândrit de-a lungul anilor. Șapte (sau opt) dintr-o lovitură. E drept, și liberalii anunță un transfer „de marcă.” Eugen Cismăneanțu, la Bocșa, care, ca la fotbal, a stat pe „bară” în ultimii ani. Decât nimic, e bun și ăsta, și-o fi zis cel care l-a convins să se întoarcă în politică.

Da, așa e, îți pleacă șapte primari și îți vine un candidat. De asta zic: Ales-bules PNL!

După modelul ăsta, tu, Romi, ce partid alegi pentru localele din 9 iunie? AUR sau Forța Dreptei, că PNL e ocupat. Așa bârfesc unii, că la București Ciucă și Marcelu ar fi zis că bine ar fi ca la Caraș să se meargă pe liste comune, dar fără tine. Că în felul ăsta va fi liniște, fraternitate și mobilitate, în sensul că, în sfârșit, lucrurile se vor mișca din loc. Puiuc, dragoste cu sila nu se poate. Te-ai zbătut (unii ar zice că ai făcut-o precum sifonul, dar ce mai contează), ai ținut piept la vitregiile din Consiliul Județean, te-ai certat și judecat cu toți Silvicii, Ionuții și Crinii și, când să te bucuri și tu ca tot omul de inteligența și roadele muncii tale, vine partidul și te trimite la plimbare. La cules de urzici și dragavei (vorba vine) pe nu știu ce culme de pe Muntele Mic. Fir-ar mama ei a dracu’ de viață. Zi și tu, Puiuc, asta-i treabă, bă?

Așa că pune-te să-ți strângă catrafusele de la Consiliul Județean, termina-ți postările războinice, dă și tu o masă de rămas-bun și fă ce trebuie. Nu e ușor, dar…

Nu că ți-ar fi ciudă, că vorba aia, la valoarea ta, Romi dragă, te-ai putea duce să candidezi la oricare alt partid, dar mi-e că dacă alegi AUR, s-ar putea să dai peste Damian, deputatul Damian de Teregova că și ăla e pe picior de plecare din PSD pe motiv de nepotrivire de caractere. Ce râzi? N-ai văzut că sunt unii care divorțează și după 40 de ani de căsnicie tot din același motiv?  Ăstuia i-o venit dracii când o văzut că nu e luat în seamă și le-o zis-o de la obraz: „Bă, de ce m-am născut eu, bă, în Caransebeș, la maternitate, dacă nu mă lăsați să candidez la primărie?” Apoi i-o amenințat cu chestia aia lui Lăpușneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, dar în variantă nouă și updatată: „De nu mă vreți, plec la AUR și declar Republica Teregova, teritoriu interzis PSD” Că bine faci, Marius. Să se învețe minte!

„Lucru dracu’ în casa popii”, vorba lu’ Gogu. Așa că, Romi hotărăște-te încotro te îndrepți: spre AUR sau Forța Dreptei. Dacă nu te decizi, dă cu zarul și poate te alegi cu potul cel mare!

Zis și făcut. A pus mâna pe pix și o coală de hârtie, format A4 și i-a scris o scrisoare ministrului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Ștefan Radu Oprea, căruia i-a transmis că județul pe care cu pricepere și înțelepciune îl conduce, nu poate onora invitația de participare la „Salon Mondial du Tourisme”, ce va avea loc la Paris în perioada 14-17 martie 2024. Motivul? Că nu a trecut bugetul județului, din cauza lui „Crina și a bandei lui” de hoți, tâlhari și alte categorii de techerghei. Asta ca să știe și Radu Oprea ce pesediști bandiți sunt în Banatul de Munte, de parcă ministrul altă treabă n-ar avea decât să dea urechea la tâmpeniile lu’ Puiucu.

„Referitor la Adresa nr… din 26.02.2024, și înregistrată la CJ Caraș-Severin sub nt (…) din 27.-2. 2024, vă mulțumim pentru invitația care ne onorează (…) Din păcate nu o putem onora. Motivul este unul stupid, penibil chiar, și anume faptul că luptele politice din Consiliul Județean Caraș-Severin ne-au adus în situația de a nu avea încă aprobat bugetul. În plus, nu avem certitudinea că la ședința următoare, care este programată pentru data de 04.02.2024, acesta va trece.”

Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Cum e posibil, bă, nene, una ca asta. Unde ți-a fost mintea, bă, Romi? Ministrul îți trimite invitația pe 26.02.2024, tu o înregistrezi pe 27.02.2024 și te jeluiești că bugetul nu va trece nici în ședința din 04.02.2024? Ce-o fi crezut săracul ministru când ți-a citit scrisoarea? Că te-ai întors în timp cu datele astea, după modelul: „Î. Hr. și d.Hr.” L-ai băgat de tot în ceață. Bietul om. Multe o fi văzut la viața sa, dar așa ceva nu cred.

Înțeleg, Puicule, că la câte probleme ai de rezolvat, îți vâjâie capul, mai, mai să-ți plesnească. Dovadă și greșeala asta cu ședința care va avea loc în data de 04.02.2024, deși noi suntem în 29.02.2024. Și în loc să-ți ceri scuze pentru asta, te mai și lauzi cu ea, postând-o pe pagina de Facebook. Să râdă și alții de tine, nu doar ministrul. Dar te întreb Puiuc, consilierii pe care îi ai, pe cultură, pe comunicare, pe imagine, ce-au păzit de n-au văzut așa ceva. Hai, nu mă leg de o virgulă, de o cratimă, de semnul exclamării. Că-i plătești cu bani mulți, și nu din buzunarul tău. Sau te pomenești că tot Crina și banda lui sunt vinovați pentru gafa asta de care râd până și curcile…

Pur și simplu vorbim de mici lucrări de renovare a unei clădiri de 1.200 metri pătrați. Proiectul de refacere a fațadei, interioarelor, subsolului, acoperișului, e terminat. Constructorul și-a luat angajamentul ca până în septembrie lucrările să fie gata, iar noul proprietar să primească cheile. Vi se pare mult  7 milioane de euro? La prima vedere pare mult, dar realitatea este alta. Că vorba cuiva, ce mai reprezintă astăzi un milion de euro? Că totul s-a scumpit, de la sacul de ciment și nisipul cu care faci mortarul, până la farba pentru gardul de la poartă și burlanele lucrate de gaborii din Harghita și Covasna.

A, era să uit, în suma asta intră și ghereta de la poartă, aia în care stă o păzească un boacter zi și noapte. Așa că, dai un ban dar știi că merită doar că, cel care plătește nu e viitorul proprietar, ci tăntălăul de stat. E adevărat, dacă se construia o vilă nouă poate RA-SPPS ar fi scos mai puțini bani din buzunar. Dar cum să construiești una nouă, cât timp o aia pe asta care, cu mici reparații, o faci boboc, la fel cum era ea în urmă cu o sută de ani.

A cui va fi vila asta în care doar dressingul e cât un apartament ce se vinde la Capitală cu cel puțin 120.000 de euro? Mister! Când a fost întrebat, Ciolacu a ridicat nedumerit  din umeri și a făcut ochii mari, cât doi covrigi cu sare. Aproape că s-a jurat că nu știe nimic despre ea: „Aveți cuvântul meu de onoare că habar n-am. Acu’ aud prima dată despre așa ceva, dar dacă mă lăsați până mâine, scuze, poimâine, că mâine am o zi încărcată, mă interesez și vă spun.”. Ciucă nu știe nici atât, dar și el a promis că se va interesa. Când a auzit câți bani se bagă în reparații, s-a îngălbenit la față: „ăăă…, ăăă…, ăăă.”

Bârfitorii, că e plin Bucureștiul de ei, spun că acolo urmează să se mute până la adânci bătrâneți, extraterestrul de la Cotroceni, deși Administrația Prezidențială susține că Mutu n-a făcut nicio cerere în acest sens. Numai că, pe lângă cele două parcări din fața vilei și un heliport pentru situațiile de urgență, gurile rele spun că constructorul va demara în curând lucrările la o chestie ciudată, nemaiîntîlnită pe la noi, care seamănă cu un fel de OZNport. Și pentru ce ar s-ar construi așa ceva, dacă în vila aia de pe Aviatorilor nu se va muta un extraterestru?

Pe fond, omul avea dreptate. De când cu uniunea asta consesuală dintre PSD și PNL, nici nu mai știe cum să se îmbrace dimineața. În plus, e bine să fii prevăzător că, la patru candidați câți are PSD la Caransebeș, pe un singur loc, e posibil să nu prindă nominalizarea, pentru că, din câte se vorbește în partid, sondajul ăsta chiar va fi unul pe bune. Fără mânării sau trafic de influența. Pe bune, pe bune. Și dacă e așa, deputatul se riscă să nu se aleagă cu nimic. Bine, dânsul ar vrea să ajungă primar în orice combinație posibilă, mai puțin cu Felix, si susținut de oricare dintre partidele existente pe piață. Cică, are în spatele său votul teregovenilor care locuiesc la oraș. Nu puține, câteva sute, dar adunate cu ale celor care joacă la păcănele și știu cât este de harnic, l-ar scoate primar sută la sută.

Nu te lăsa, nea Marius, că nu se știe ce va fi. Eu te cred că ai inima neagră de supărare, aidoma prepeliței din povestirea lui Al. Brătescu-Voinești. De asta zic, Trage sforile acum, cât nu e prea târziu. Că dacă nu te lipești de careva, pierzi și primăria, pierzi și parlamentul, pierzi tot. Și s-ar putea să te întorci pe marginea Europeanului, pentru a promova răchia, merele, brânza și alte produse tradiționale românești. La urma-urmei, o faci și pe asta, decât să tai toată ziua frunze la câini, că n-ai fost în stare să te decizi spre care partid să te îndrepți în alegerile astea.