Ca să înțelegeți mai bine și mai bine cum stă treaba, această doamnă a fost de două ori să susțină examen la București pentru funcția de director al Direcției Județene de Cultură, și tot de atâtea ori s-a întors cu buza umflată de la Capitală. De teamă să nu rămână din nou „corigentă”, ba chiar mai rău, a treia oară nici nu s-a mai prezentat la examen. Ei, și? Degeaba au zis ăia de la minister că trebuie pus alt om în locul ei, unul care să fi citit mai mult decât „Punguța cu doi bani” și „Dănilă Prepeleac”, dacă ăla care a pus-o pe funcție s-a opus, zicând: „Până aici, cât voi fi eu în politică, nu se va întâmpla una ca asta”. Și ar fi bătut cu piciorul în podea (ba chiar și cu pumnul în biroul ăluia care a avut ideea năstrușnică de a o înlocui din funcție), până s-a făcut agitație în coaliție, iar doamna a rămas pe mai departe să conducă Cultura!

Acum, doamna Moise, te întreb eu pe matale, dar fără să te superi:  îl cunoști sau măcar ai auzit de poetul Costel Stancu? Sau de criticul literar  Gheorghe Jurma? Ori de poeta Olga Neagu? Nu de alta, dar nici ei nu te cunosc. Mai mult, nici măcar nu știu cum arăți la față. Urât din partea lor, chiar dacă se dau mari oameni de cultură.  Credeți că le-ar fi picat coroana dacă ar fi venit să te cunoască? Să te întrebe ce studii filologice (a nu se confunda cu cele filozofice!) te recomandă. Dacă ai publicat vreo poezie la viața matale sau vreo carte de literatură, istorie sau cultură.

Ai dreptate, cât Partidul e-n toate// E-n cele ce sunt// Și-n cele ce mâine vor râde la soare(…) nici în cot să nu te doară. Apropos, știi cine o scris versurile astea?  Ai dreptate, la ce ți-ar folosi dacă ai știi?

Mi-l amintesc pe Frunzăverde când apărea la câte un eveniment ca acesta. În semn de respect, instantaneu mureau motoarele mașinilor, semafoarele încremeneau, vântul înceta, ploaia la fel. Se făcea liniște până la Brebu și Bozovici, nu se auzea nici musca, și toată natura vibra. Simțeai că era „Înălțarea Domnului.” Că avea mereu și mereu discursul la el, nu pe fițuici, ci în cap. Bine, nu m-aș fi așteptat la una ca asta de la tine, Frunzăverde rămâne Frunzăverde, dar totuși, prezența ta se impunea, chiar dacă citeai de pe hârtie ce aveai de spus. Citeai și gata, ce mare scofală. Nu e nicio rușine dacă citești de pe foaie, chiar dacă discursul nu e scris de tine. Important e cine ești, iar tu ești, așa cum spuneam mai sus, Romi. Romi care conduce acest județ.

Am fost convins până în ultimul moment că vei veni. Ca mine, toți ceilalți te-ar fi dorit acolo. Ca să înțelegi cât de mare le-a fost dorința, bieții militari și cetățeni tresăreau la fiecare zgomot mai altfel de mașină care trecea pe stradă, la fiecare zumzăit de bondar. Toți cu caschetele date pe ceafă, cu mâna streașină la ochii doar, doar apari cu elicopterul și cobori în parcarea de la Universitate. Unii se apucaseră de pariuri: „Bă, vine sau nu, prezidentul?” Pariuri pe bobârnace, săritul într-un picior și alte chestii de astea. Ba, la un moment dat, după modelul finalei Champions League,  s-a pus problema amânării începerii ceremoniei cu jumătate de oră. Îți dai seama, Romi, două sferturi academice, nu doar unul singur. Doar bărbații adevărați au parte de o astfel de onoare, numai că tu, nu și nu!

Romi, fă bine și altădată să nu se mai întâmple una ca asta. Nu-ți dezamăgi fanii și suporteri care au mari așteptări de la tine. Te înțeleg, poate ai avut vreun praznic pe undeva, vreo sindrofie sau vreo lucrare la drumurile din județ. Se mai întâmplă, însă, când se ivesc chestii de genul ăsta, sună-mă pe mine și te sfătuiesc cum să procedezi. O fac moca, din prietenie. Pe bune.

Bă, Romi, tu chiar crezi că Dani Stanciu i-a adus pe cei doi cetățeni la ședința CJ? Așa iți imaginezi? Dacă, da, e o dovadă în plus că cedezi nervos, ceea ce este grav pentru unul ales să conducă județul. Că trebuie să te cauți pe la doctori. Zău, ți-o spun cu prietenie, că știi bine cât țin la tine! Altă treabă n-o fi avut Stanciu ăsta de făcut decât să-i cheme la ședință? Te înșeli, amarnic, puiucule. Cetățenii ăia au venit acolo să-ți bată obrazul și să-ți spună fără ocolișuri să-ți fie rușine, indignați de ceea ce trăiesc de ani de zile.

De exemplu, cetățeanul Bunea vine la ședințe de pe vremea lui Frunzăverde. De vreo zece ani. Și știi de ce o face? Pentru că omul s-a săturat  ca, tot la două săptămâni să-și  bage mașina în service din cauza drumului. La urma, urmei, de ce te-ai supărat pe el? Că n-a spus nimic jignitor sau denigrator: „Dacă v-ați preocupa de drumuri cum vă preocupați de munte, alta era situația la ora actuală! Să vă fie rușine! Asta vă interesează, afacerile personale!”. El așa vede lucrurile de jos, nu ca tine din elicopter. A, ți-e frică că îți pică coroana când ți se spune așa? Asta e altceva.

La fel și cu cetățeanul Moșteoru. Omul, de bună credință, ți-a spus că ți-a trimis de nu știu câte ori Strategia lui pentru dezvoltarea turismului în Caraș-Severin. Un studiu pertinent, bine elaborat, bazat pe realitatea din județ, dar degeaba. Nici nu cred că te-ai uitat peste el. Măcar să-l fi răsfoit așa, din curiozitate. Vorba aia, la ce să te uiți, ce ai de câștigat dacă ai face-o. Doar pierde de timp.

Măi, Romi, ai devenit tare sensibil în ultimul timp. Să nu mai spună nimeni nimic despre tine, că sari de cur în sus. Ai vrea ca toți doar să te laude. Păi, nu te laudă? Ai ziariștii tăi de casă, contracte de publicitate, angajări ATOP,  ce mai vrei? Vrei să-i aliniezi pe toți și să faci instrucție cu ei? Ei, asta nu se poate. Mai nevoie de câte unul să te tragă de mânecă când sari prea rău calul. Așa cum e Stanciu și oamenii lui de la Express de Banat. Sincer, abia aștept să-i dai afară de la ședințele CJ, fir-ar mama lor a dracului de nesimțiți care își permit să se tragă de brăcinari cu tine. Să se învețe minte să submineze autoritatea ta de președinte.

Să rămâi în sală doar tu puiucule, tu și cu ziariștii ce-ți ciugulesc din palmă. Și pune-i să-ți înalțe ode după fiecare ședință, că așa e frumos, măi, Romi!

Numai puțin de 15 legi, vreo 10 OUG-uri și tot cam atâtea HG-uri, plus ordine, ghiduri, acte normative și  regulamente de tot felul au stat la baza elaborării acestui ghid estetic. De azi înainte, dacă nu deții minim 1.000 de metri pătrați în intravilanul stațiunii turistice nu îți poți construi o casă de vacanță sau o cabană cu 25 de locuri de cazare. Sau, 2.000 de metri pătrați dacă vrei o pensiune cu până la 100 de locuri de cazare și 5.000 de metri pătrați, în cazul în care ai bani pentru un construcția unui hotel. Adios construcții pe „petice” de 600 de metri pătrați, și asta pentru binele turismului cărășean, toate astea vor fi date uitării.

Consilierii liberali au băgat capul între umeri și au ridicat mâna. Au făcut-o în semn de solidaritate de gașcă și nu pentru că au înțeles cu ce se mănâncă un astfel de ghid și, mai ales, cât rău vor face prin decizia lor. Romeo Dunca nu a votat, ba mai mult l-a pus pe vicele Ovidiu Rădoi să inițieze proiectul, cică să nu spună lumea că ar fi avut interese ca acesta să treacă. A gândit-o ca un om bătrân, înțelept și altruist. Cine nu-l cunoaște îl cumpără, cine nu…

Opoziția, prin Gabi Stuparu și Ioan Crina, au încercat să le explice, băbește, pe înțelesul lor, cum vor sta lucrurile de acum încolo. Degeaba.

 „Eu am încercat să fac un amendament  care să permită construcția locuințelor pe suprafețe de până la 500 de metri pătrați, în aceleași condiții și respectând coeficienții de urbanism, dar nu am reușit. Liberalii sunt majoritari, au respins la vot propunerea mea, fiind convins că unii colegi de-ai mei au ridicat mâna nu pentru că așa au considerat de cuviință, ci pentru că respectă disciplina de partid, cea care îi transformă în roboței. Continui să cred că există un anumit interes, vizavi de lotizarea mare a terenurilor pentru construcții, astfel încât să fie accesibil doar oamenilor cu bani. E o lovitură dată persoanelor care vor să-și construiască case de locuit, mici pensiuni, care își au locul într-o societate, chiar dacă terenurile sunt în apropierea domeniului schiabil!”, spunea Ioan Crina.

Să nu o mai lungim atâta, de astăzi înainte, toți cei care vor să-și construiască o căsuță cu zorele și tuia în curte și nu vor putea să o facă din cauza acestui Ghid estetic, să-și amintească de acești consilieri liberali și de mentorul lor!

Până la urmă, noaptea a trecut cum a trecut, iar pe la prânz am asistat la semnarea contractului de concesiune pentru serviciile de operare la bacul de la Moldova Veche, care urma să facă curse de la noi la sârbi și înapoi. Zâmbete, vorbe alese, strângeri de mâini, fotografie de grup pentru posteritate și câte și mai câte. A lipsit șampania, dar eu, unul, mi-am imaginat sticla aia legată cu sfoară de cânepă care se spărgea de bacul norocos. Și ca mine a gândit și vicepreședintele CJ, Marius Isac, care a spus: „Sperăm ca acest contract să fie într-un ceas bun!”

Cel mai entuziasmat s-a dovedit primarul Chiseliță: „Eu cred că este începutul sfârșitului, începutul unui management corespunzător și că acest bac, această infrastructură își va dovedi eficiența în dezvoltarea turismului.” În mintea bietului primar, Moldova Nouă urma să devină centrul industrial al județului (datorită cuprului de la Moldomin) și „cea mai puternică pârghie pentru turism mai ales legat de Dunăre”. Aici includem bărcile cu motor, șalupele de mare viteză, navele de croazieră care fac popas la Moldova Veche, ca să se dezmorțească și, de ce nu, să se ușureze nemțălăii și iahturi acostate în aval de Ostrov. Între noi fie vorba: la vise, vise frumoase vreau să zic, nu ne întrece nimeni în lumea asta.

Ce mare dreptate a avut nea Chisăliță cu „începutul sfârșitului!” Ca un guru, nu alta! Bine, nu chiar în ziua aia, ci peste câteva săptămâni când cei de la „Banat Network”, fericiții câștigători ai licitației organizată de CJ, au renunțat la contract, chiar înainte ca bacul să fi fost mișcat din locul său iernare. Romeo Dunca s-a spălat repede pe mâini cu săpun din ăla care scoate orice pată de motorină de sub unghiile de muncitor pus în slujba populimii și si-a clătit gura cu un amestec de două ceşti de apă opărită cu 15 grame de cuişoare, 30 de grame de rozmarin şi un vârf de cuţit de ghimbir şi lasă la macerat într-un borcan de sticlă, peste noapte, după care a ieșit la declarații:  „A fugit firma care câștigase licitația! Noi ne-am dat concursul pe tot ce puteam face. Nu puteam modifica termene, am avut o întâlnire cu ei, am spus că facem tot ceea ce e legal, dar eu nu pot modifica caietul de sarcini”.

Zău, mă? A fugit firma… Tu ce ai fi făcut, bă Romi de ai lăsat-o să fugă? Să-și facă de cap? Că auzi ce zice reprezentantul de la „Banat Network”, Eugen Băleanu: „Noi ne-am retras deoarece optimizările cerute nu au fost acceptate, deși inițial fuseseră admise. Nu puteam funcționa ca și Eoliana, riscam să intrăm în faliment! Le-am prezentat primăriilor din Golubăț și Moldova Nouă, precum și Consiliului Județean Caraș-Severin, parteneri în proiectul finanțat din bani europeni, problemele identificate și optimizările pe care trebuie să le facem ca lucrurile să funcționeze. Doar sârbii s-au achitat de ele! Am vrut să facem treabă, la noi nu s-a dorit! Nu am știut ce se află în spatele acestei afaceri decât după semnarea contractului.”

Romi, ai văzut ce spune omul? Că a vrut să facă treabă, dar la noi, adică la voi, la CJ, nu s-a dorit. Că dacă ați fi vrut, ați fi lăsat să urce pe bac și autovehicule cu tonaj de peste 3,5 tone. Cum ar fi, de exemplu, autocarele. Voi, nu și nu. Maxim 20 de mașini (e drept că la triciclete și trotinete nu ați pus condiții) și 40 de persoane, deși capacitatea bacului e de trei, patru ori mai mare. Știi cum e cu turismul ăsta, măi, Romi? E ca și cum pe Muntele Mic le-ai da voie turiștilor să se dea pe pârtii doar cu sania, ligheanul sau sacul de plastic, nu și cu schiurile. Pricepi? Sigur că pricepi, că de aia ești unde ești cine ești!

N-aș vrea să greșesc, dar cred că la acest capitol o cam bate pe Kati „Ambramburica” Andronescu, o altă abonată la funcția de ministru, dar nu la Justiție, ci la Educație. Mare lucru n-au făcut niciunul, nici altul pe unde au trecut, dar vorba lu’ Gogu: „Da, ceilalți au făcut ceva de vă legați de domnul Cătălin?” Și cam are dreptate Gogu ăsta al meu. N-o făcut până acum, dar e hotărât să facă de acum încolo. Pentru ai lui, că și așa o duc greu sărmanii procurori și judecători. Și vă dau un exemplu neînsemnat pentru unii, dar important pentru noi toți cei care trudim o viață întreagă, iar când e să dea boala în noi, murim cu zile în spitale.

Cătă al nostru, adică al lor, ca să fiu mai corect, a pus în dezbatere publică un proiect de HG privind noi privilegii pentru magistrați. Lista e lungă și se referă la despăgubirile pe care ar urma să le primească procurorii și judecătorii în cazul în care se îmbolnăvesc din cauza serviciului. Între altele: asistenţă medicală profilactică, curativă şi recuperatorie efectuată în spitale publice sau private din ţară; cazare şi masă pe perioada spitalizării în care se acordă asistenţa medicală profilactică, curativă şi recuperatorie; medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive; transport dus-întors până la/de la spitalul public sau privat din ţară în care se acordă asistenţa medicală, atât pentru judecătorul sau procurorul bolnav, cât şi pentru un însoţitor al acestuia. Totul moca, să nu vă imaginați altceva. Sau, atunci când nu poate fi tratat în unităţi sanitare publice sau private din ţară, să îi fie decontat tratamentul în străinătate.

Și asta nu e tot, Gogule. Auzi și tu ce i-a trecut prin cap lu’ Cătă al nostru. Urmașii magistraților să primească despăgubiri de cel puțin 50.000 de euro, dacă vor face dovada că s-au îmbolnăvit din cauza serviciului. Un fel de ajutor de înmormântare care pentru oamenii normali din țara asta e de 5.000 de lei. Cu banii ăștia, bă, Gogule, poți să-i faci nu criptă, ci un mausoleu. Cât ăla de la Mărășești, dar cu îmbunătățiri de ultimă generație: termopane, aer condiționat, satelit pentru rețelele telefonice, internet.

Las’ să primească, Gogule, să primească, că tot în loc luminat, loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea o să ajungă și ei.

Spune mersi că votul nu a fost secret, că altfel ar fi fost catastrofal pentru tine. Și, știi de ce? Pentru că nici măcar toți primarii liberali nu te-ar fi votat. Că tu știi bine, bă, Romi, că nici ei nu te mai iubesc. Că s-au săturat de tine ca de mere pădurețe. Stai liniștit, nu-i mână nimeni de la spate și nu-i îndeamnă nimeni să facă asta. Pur și simplu s-au săturat  să te vadă cum îi umilești. Cum îi faci de rușine cu atâtea scandaluri zi de zi. Or fi ei primari de la țară, dar proști nu sunt. Păcat că nu i-ai auzit ce ziceau pe holurile Consiliului Județean. Despre tine, Romi, despre tine, că tu ai candidat, nu eu. Că, deși știai că pierzi, tot i-ai adus la Reșița să râdă de ei primarii lui Hurduzeu și Mocioalcă. Practic, i-ai umilit.

Romi, dragă, îmi pare rău de tine, dar vreau să-ți spun că ți-ai căutat-o cu lumânarea.  Ai fi putut sta în banca ta, să-ți vezi de drumurile tale, de planurile tale de viitor, să-ți rezolvi problemele cu cabana aia construită ilegal. Puteai face orice, chiar să fi mers la biserică, că tot a fost vineri, zi de post, să te fi rugat la icoana făcătoare de minuni să te ajute să asfaltezi și tu ceva. Dar, nu, tu ai vrut să ne dovedești că ești bun în toate. Că poți conduce tot. Că primarii îți sunt recunoscători și-ți apreciază inteligența, dăruirea și abnegația, iar ei, ingrații, ți-au întors spatele. Da, bă, Romi, puteai face asta dacă ai fi candidat singur, chit că nici atunci nu era sigur de reușită.

Hai, lasă supărarea la o parte. Fă-te prieten cu Rof să meargă treaba bine în județ cu gunoaiele astea de la ADI Intercom Deșeuri. Fă-te prieten și dacă vrei să te întreci cu el, provoacă-l la o partidă de Skanderbeg. Poate, poate ai mai mult noroc să câștigi și tu ceva…

Că l-ați văzut pe Orban cum a reacționat în timpul pandemiei. Ce Pfizer? Ce AstraZeneca! Ce vaccin american? Sputnikul și Sinopharm Wuhan ce aveau? Că UE nu și le dorea pe piața ei? Păi, industria rusească și chinezească a medicamentului a nu trebuiau și ele să trăiască? Etete, bă, la ei. Sau, cu invazia Ucrainei. În timp ce Europa se aliniase și stătea în poziție de drepți pentru  „onor spre dreapta”, la Zelenski, ungurii nu s-au sfiit să declare: „Acesta nu este războiul nostru, vrem să stăm şi vom sta în afara lui”. Și stau. Fără arme trimise Ucrainei, fără vot pentru sancțiuni împotriva lui Putin. Îi bate careva obrazul lui Orban? Îl trage Bruxelles-ul ăsta de urechi? Ați auzit de vreo mustrare, avertisment sau sancțiune primită de Ungaria din partea UE? Să fim serioși!

În schimb, noi, ne-am arătat loialitatea față de valorile europene și americane, respectându-le cuvânt cu cuvânt, până la ultima virgulă, introducând cenzura mediatică. Cine nu e cu Zelenski, e putinist, comunist, satanist, malagambist etc. etc. Și, care e mulțamul UE? Vă spun eu: Ungaria este membră al Spațiului Schengen. România, nu! Noi nu ne grăbim, mai avem timp. Și, în plus, suntem înțelegători cu ăia care nu ne vor în Schengen. Noi suntem prieteni, ce dracului!

Și o ultimă „poznă” ce vine dinspre Budapesta, acolo unde au fost plafonate tarifele la benzină și motorină. Începând de astăzi, la pompele ungurești vor exista două prețuri. Unul, plafonat, pentru mașinile înmatriculate în Ungaria, și unul la prețul pieței, pentru cele cu numere din alte țări. Asta ca să știe toată lumea din UE și NATO cine e jupânul!

Alo, nenea Ciucă, se aude, bre?

Și toate acestea se datorează unui om, (dar ce om, domnule!) care, iată, pentru prima dată în istoria acestor locuri, a știut să îmbine plăcutul cu frumosul, adică floricelele de la poale de pădure cu asfaltatul tuturor drumurilor, și potecilor de munte, cântecul ciocârliei cu dansul păsăricilor parașutate în arealul Banatului de Munte. Ce, mai, peste tot „Olari, olara, turiri, olara, iuhuu”, cum ar zice neamțu’ la petrecerea de Fășang!

Recunoscători, cetățenii și cetățencele ies la porți și fac cu mâna oricărui mașini domnești care trece pe drum, în speranța că la volanul Jepp-anului se află cel care le aduce fericirea, bunăstarea și înțelepciunea în casele lor. Peste tot, zumzet de albine (era să zic de helicoptere), triluri de picamere, miros de bitum cald care se întinde ca un covor persan peste munți și peste văi, acolo pe unde, trece o mașină, iar din toate, știți voi ce, ea e cea mai fină!

Recunoscători, aceștia îi promit primului cetățean al județului  ca, pe lângă „brâul” de la Armeniș și „Hora de la Oravița”, să ia și lecții de „samba”, „salsa” și „ciu-cea-cea” pe care să le promoveze la nigei, nunți, botezuri și alte sindrofii. Și ca să-i facă pe plac, de azi înainte, imnul de întâmpinare al nașului la nunți, și nu numai, va fi: „Dă, mamă, cu biciu’-n mine”, a lu’ regretata Gabi Luncă. Că săracii oameni se gândesc că, poate, poate i-o veni mintea la cap.

Pe ce mă bazez? Pe strategia lu’ nen-tu Nicu, pe aia mă bazez. Că până acum, de 30 și ceva de ani, întâi se scumpeau toate, apoi veneau măsurile ălora care ne conduceau. De data asta, e invers, întâi măsuri și, apoi ce-o da Domnul. Ascultă la mine, e groasă rău, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi pus de acord și pesediștii, și liberalii, și ungurii. Ajutoare pentru pensionari, pentru bugetari la fel, ajutoare pentru cei care vor nuntă și botez, dar n-au bani. Dacă ar fi fost la guvernare doar PSD, mamă, mamă ce i-ar fi sărit liberalii la beregată  lu’ vărul Ciolacu. Ar fi șters pe jos cu el, pe considerente de mită electorală. Dar așa, tac și înghit în sec când văd că pomenile lu’ nenea Nicu le întrec pe alea din cartea sfinților. Și asta e doar începutul. Tot la două luni un parastas.

Da, bă, Gogule, ai dreptate, de unde, bă, un miliard și ceva de euro pentru ajutoarele astea? Că n-or fi picat din cer și nici n-or fi crescut în grădină printre dragavei și măcriș. Că de produs, producem mai mult pe la nemți, italieni și englezi. La noi mai puțin sau deloc. Dar știi ce nu înțeleg eu? De ce toți când ajung la guvernare ne dau  pomeni de astea, ca la milogi? Doar atâta merităm, bă, Gogule? Spune și tu! Că n-am auzit pe unul să zică: „hai, la treabă cu voi nu la întins mâna, că de aia v-am creat locuri de muncă!” Ți-am spus, de la pesedei nu aveam mari așteptări, că de aia sunt de stânga, dar văd că de la o vreme și liberalii o țin tot așa. Au prins șpilu și dau în stânga și-n dreapta, că nu dau de la ei.

Atunci să tacă, Ciocu’ mic și joc de glezne! Că bine zică, bă Gogule. Să tacă și să stea în banca lor, că nu-s mai breji ca alții ajunși la borcanul cu miere.