Măi, Pișta, măi Attila și Gyuri, de ce sunteți, bă, nesimțiți? Ce mi-ați cerut, bă, și nu v-am dat? Ați vrut școli în limba voastră? Ați vrut. Și, nu ați primit? Ați vrut inscripționări de localități și instituții în maghiară? Ați primit sau nu? Ați vrut să se vorbească ungurește în primăriile și prefecturile de la voi? A comentat careva? Ați vrut la guvernare? Și nu ați fost? Ba, chiar de mai multe ori decât ați fi meritat. Și voi, în loc de mulțam, ce faceți, bă? Ne întoarce vânzătoarea spatele când cerem o pâine în limba română, aruncându-ne peste umăr: „Nem értem, nem beszélek románul”. Cum ar veni, în România, nu înțelegi românește! Dacă nu înțelegi, luați-vă, bă, buleandrele, și duceți-vă unde nu vă cere nimeni să vorbiți românește. În pustă, bă, în pustă, să vă bată toată ziua soarele în cap, dacă aici nu vă e bine!

Așa e când, de frică că nu vor ajunge la cutia cu rahat și la borcanul cu miere de trântor, aproape toate guvernele de după 1989 au închis ochii la ce se întâmpla în ținutului secuiesc. Și pentru că au văzut că le-a mers de fiecare dată, Pișta, Attila și Gyuri au prins un curaj vecin cu nesimțirea în forma sa maximă. Că ce ar putea fi mai grav decât ceea ce s-a întâmplat la Liubliana, unde hocheiștii români, aproape toți rude de sânge cu Pișta și ceilalți doi, au cântat imnul ținutului secuiesc, ținându-se de mână cu ungurii lui Viktor Orban? Asta în condițiile în care, ministrul român al Mediului, Tanczos Barna, a văzut meciul cu Ungaria din mijlocul suporterilor maghiari. Mai scandalos de atât nu cred a existat ceva vreodată în istoria noastră din ultimii 30 și nu știu câți ani.

Și ce măsuri credeți că va lua nea Ciucă și ai lui după cele întâmplate la meciul de hochei? Îi vor exclude din națională pe jucătorii care s-au dat în stambă? Vor sancționa conducerea echipa naționale? Îl vor demite pe ministrul Tanczos Barna? Să fim serioși, domnilor. Cine e fraier să se pună rău cu Pișta, Gyuri și Attila, renunțând la borcanul cu silvoiță?

Așadar, m-am trezit dimineața, am pornit televizorul și, care credeți că a fost  prima știre a zilei? Nu cu ăla care s-a aruncat de la etajul V, și nici cu bătrâna violată de feciorii din sat, cu care s-au obișnuit televiziunile să deschidă telejurnalele. Nici măcar ceva legat de victoria FCSB-ului în fața juveților, ci una care ne amintea că era Ziua Europei. Pe vremuri nu-i spunea așa, dar ce mai contează. Bă, cum am putut uita așa ceva? Unde mi-o fi fost gândul dacă nici măcar atât lucru nu m-a dus capul? În fine. Am așteptat să treacă știrea, să vină la rând ceva legat de Ziua Independenței. Dar, nu, știrea următoare era legată tot de Ziua Europei. A treia la fel, cu ce vor face copiii de la nu știu ce școală din București. Mut programul și, ați ghicit, tot despre Ziua Europei, de data asta ceva legat de Putin și Zelenski. Mai stau cât mai stau, dar degeaba. Nimic despre Peneș Curcanul ori „Asaltul de la Smârdan”, al lui Nicolae Grigorescu.

Bă, ești nebun? Bă, ești prost? Cum se face ca într-o zi ca asta să vorbești aproape doar de Ziua Europei, iar de sărbătoarea independenței noastre să te doară în cot? Bă, voi, ăștia care redactați jurnalele de știri sau care conduceți instituții ale statului de tot felul, inclusiv Cotroceniul și Palatul Victoria, sunteți întregi la cap sau așa ați rămas de la pandemia cu Covid? O știre, măcar o știre spusă în treacăt să fi strecurat și voi în jurnalele voastre despre războiul de independență. Una simplă, fără cântecele patriotice ori discursuri a la Cațavencii vremii. A, era prea de dimineață și nu știați ce manifestări aveau să urmeze pe tema asta? Serios? Dar cu Ziua Europei de unde ați știut? Au avut grijă unii să vă aducă desfășurătorul?

Astăzi este Ziua Regelui. O sărbătorim, cum să nu, deși România e republică de vreo 75 de ani. Dar ce mai contează. Important să fim în pas cu Europa și virtuțile ei. Pe cine mai interesează astăzi să știe cine a fost Peneș Curcanul ori cum a plecat el din Vaslui să lupte cu turcii? Să fim serioși!

Și rău ai făcut că nu ai venit. A cântat Nicu Novac, Doru Țăranu și Iancu Popovici la trompetă. A, am uitat, ție nu-ți place torogoata și cântările astea populare. Te înțeleg, tu te-ai născut cu menuetul, boleroul și  mazurka, le ai cu filarmonica, violoncelul, cu Bach. Dar asta nu te împiedica să fi venit. Pe bune. Mâncare la ceaun, grătare din carne de vânat, răchie, bere, suc. Totul moca și pe săturate. Dacă aveai o plasă cu tine, îți punea Rof și la pachet! Pare el mai nu știu cum, dar nu-i copil rău. Socializai cu alegătorii, îi mai întrebai de sănătate, de familie, dacă sunt mulțumiți de drumurile din județ. Chestii de astea, nu te învăț eu pe tine ce să fi făcut. Dar așa… Am văzut mulți pescari și vânători atât de dezamăgiți de lipsa ta, că nu le-a mai trebuit distracție. Au plecat flămânzi acasă.

La fel și la Zervești. Să fi venit nu cu elicopterul, nici cu parapanta, dar puteai pune de o plimbăreală cu bițicla, că nu e atât de pe Muntele Mic. Te-ai fi dus în fâneața cu narcise, ai fi privit minunățiile de flori, că de cules nu ai voie. Ai fi făcut și mișcare, ai fi mâncat un mic cu muștar de Tecuci, te-ai fi întreținut cu liberalii, le-ai fi povestit despre una, alta.

Chiar nu te-am înțeles de ce nu ai venit. Serios. Că așa se face. Așa fac toți șefii de județ, responsabili. Și Mustăcilă a făcut asta, și Frunzăverde, și Hurduzeu. Acu’ să nu se înțeleagă că nu ești un președinte responsabil.  Te-o fi durut capul, poate de asta nu ai venit, că altă explicație care ar fi? Dacă ar fi fost doar atât, găseau băieții vreun bumb pentru dureri de cap. Cum? Ai fost plecat în concediu și de asta nu ai venit? De ce nu spui așa, bată-te norocul să te bată. De ce nu ai spus așa de la început? Ne-ai lăsat să credem că te doare în cot de județul ăsta. Ne-o venit inima la loc.

Dar și așa, puiucule, n-ai procedat bine. Îți amânai concediul cu două zile că nu s-ar fi făcut gaură în cer. Că așa ar fi fost frumos. Dar, nah, asta e când nu ai consilieri care să te învețe ce să faci și cum să faci. De data asta, te iertăm, măi Romi, dar să nu se mai întâmple. Da? 

Deși nu cred că ai uitat, dar, nah, ce-ai putea să spui după săpuneala de ieri? Te-or cam luat la 11 metri. ‘Geaba ai dat-o sucită, că ai făcut și ai dres pentru județ, că n-o ținut. Vrăjeală ieftină, de doi bani. Și-au dat și ei seama  că doar  gura e de tine. Numai că nu te-or pus la colț pe coji de nucă, iar mesajul lor a fost concis și la subiect: dacă nu-ți bagi mințile în cap și nu te apuci de treabă, dă-ți demisia și pleacă. Ți-au zis sau nu ți-au zis? Hai, recunoaște, n-o mai da cotită.

Credeai că scapi așa ușor? Băieții,  te-au lăsat să-ți priască drobul, ouăle roșii și cozonacul de sfintele sărbători și ieri te-au luat la împins vagoane. Au făcut din tine panou de darts, aruncând cu săgeți din toate pozițiile. Și să nu-mi spui că n-or avut dreptate când ți-au bătut obrazul că n-ai o strategie de dezvoltare pentru județul ăsta. Dacă și ei săracii s-or prins că ne aburești cu drumurile alea de la Berliște și Vrani  cu care te tot lauzi, ce să mai zic? A, e un caz singular? Zău, mă? Tălică ai uitat că astfel de cazuri „izolate”, pline de nemulțumiri din partea primarilor liberali, sunt  și în Valea Almăjului, și în zona Bocșei? Doar ai auzit bine ce ți-or zis primarii în ședință. Că nu le cunoști nevoile reale din comunele pe care le conduc. Că nu te consulți cu ei. Ce pretenții și la ăștia. Păi tu ai timp de așa ceva? Și chiar dacă ai avea, te-ai coborî la nivelul unui primar amărât? Să fim serioși. Ei nu știu că șeful e șef și în șanț, darămite când zboară cu elicopterul.

Bă, Romi, eu aș fi intrat în pământ de rușine la câte s-au spus în ședință despre tine. Așa sunt eu, mai slab de înger. Dar sunt convins că tu nu ești așa. Pe o ureche ți-au intrat vorbele lor, pe amândouă ți-au ieșit. Bravo, ție. O să trăiești mult și bine, dar nu la Consiliu Județean, că ai văzut și tu cum la sfârșitul ședinței s-au trântit hârtiile alea pe masă, cu mesajul clar: pleacă, dacă nu ești în stare de mai mult!

Admit că o fi existat vreunul ce nu s-a acomodat cu fișa postului, sau că altul avea o problemă cu rămasul după programul de lucru, că așa e în orice colectiv dar, bă, niciunul să nu fi fost bun? Niciunul din șase? Asta mi se pare prea de tot. Măcar unul, unul singur să fi corespuns cerințelor unui spital plin de datorii, dar așa…

Pe cale naturală ori de consecință nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva spitalul ăsta e bântuit de oarece spirite malefice. De sufletul unuia căsăpit de bisturiu ori al unei femei ce-o fi făcut avort din motive doar de ea știute. Că de unde atâtea arierate, atâtea paturi goale, atâta încrâncenare între medici, conducere și doctori, scandaluri în și dincolo de porțile lui, acolo unde Romeo Dunca vrea să monteze un sistem de supraveghere electronic pentru medicii, asistentele și brancardieri? Să vadă el când vin și când pleacă din spital. Bă, chiar niciunul să nu fi fost bun? Eu nu cred. Ceva, ceva trebuie să fi fost la mijloc. Trebuie să existe o explicație. Dar cine să ne-o dea, să înțelegem și noi, să nu rămânem proști? Fiecare cu adevărul său. Cu siguranță că au existat și directori medicali care au muncit pe brânci, ca treaba să meargă brici. Cum la fel de adevărat e că au existat directori pe care i-a durut în pix de ce se se întâmpla acolo. Dar dincolo de asta stă trista realitate: șase directori medicali, cu ăsta șapte, în doi ani și un pic. E ceva demențial, demn de Las Fierbinți!

Și uite așa, în timp ce conducerea spitalului schimba directorii precum țiganii caii, pacienții se prezentau la internare cu borseta plină de aspirine, piramidoane, pansamente și cartea cu psalmi, rugându-se la Dumnezeu să mai prindă Paștele, Crăciunul și alte evenimente din viața lor.

Minte de copil căruia nu-i poți cere prea multe. Sigur, nici tu nu ai vrea să fii așa dar, deh… De asta nici nu mă supăr pe tine când faci chestiile astea de doi bani. Atât te duce capul! În loc să-ți vezi de treburile tale la Consiliul județean, să intri și tu în rând cu ăia pe care îi venerezi, te pui să postezi tot felul de tâmpenii. Ce te… grija pe tine că Stanciu mănâncă alături de oamenii ăia? Mănâncă lângă cine vrea el. A mâncat și lângă tine, ai uitat cum îl tăiai friptura în farfurie și îl îndemnai: „hai, mănâncă, Dani, să crești mare, să poți scrie despre mine?” Chiar ai uitat? Ești simpatic rău, puiucule.  Ăia din TVR 2 ar da orice să te aibă în grila de la Gala Umorului Românesc. Birlic ar fi mic copil pe lângă tine…

Toată ziua te ții de ceoace. Mai face omul pauză, mai lucrează câte ceva, tu nu și nu. O ții întruna pe a ta. Nu știu cine te împinge de la spate, de parcă ți-ar spune: „Nu fi prost, Romeo, nu te lăsa la ei. Dă-le-n gură, mama lor de ziariști ce se cred ei!” , dar văd că de la o vreme ai luat-o rău pe arătură, vorba lui Crina. Nu am eu treabă cu volanul pe care ți l-a făcut cadou Ionuț Popovici și nici cu țoalele alea de Păcălici cu care te-ai dus îmbrăcat la Biserica Episcopală în Duminica Tomii. De fapt, eu nu am treabă cu tine, ci cu faptele tale. Cu prostiile pe care le faci pe bani publici. Ăsta e rolul presei. Să-i tragă de mânecă pe cei de la putere când fac năzbâtii. Din partea mea poți să stai și în cap, că nu mă deranjează, însă schimbăm placa când văd că o iei pe ulei.

A, era să uit, să-ți răspund la o remarcă legată de ultima postare în care mi-ai pomenit numele: Da, ai dreptate, eram  cu plasa, dar nu acolo unde crezi tu, ci la un prieten farmacist la oraș care mă sunase că primise marfă. Că vorba aia, dacă nici eu nu mă gândesc și nu am grijă de tine, atunci, cine, puiucule?!

Ca să nu te trezești cu un picior în cur, dat chiar de ăia care te lingeau anul trecut pe vremea asta, ai plecat singur și din fruntea guvernului, și din cea a partidului. Aici, sincer, te admir.  Ai bombănit cât ai bombănit, că, deh, nu ți-e tot una să te ridici de la masa cu bucate înainte să fi terminat de râgâit, dar până la urmă ai înțeles că ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul în Modrogan. Ești liber ca pasărea cerului. Nu mai ai responsabilități, și nici obligații față de dame și nepoți, nu te mai înjură ăia din USR. În sfârșit, faci ce vrei. Acu’ ești cu valiza (corporatistă) la ușă. Pregătit să pleci în vacanță și să nu te mai întorci în partidul în care, repet, ți-a dat de toate, inclusiv piciorul de care aminteam mai sus.

Bine ai făcut că nu le-ai dat satisfacție și pleci singur dintr-un partid care schimbă președinții ca pe soșete. Lasă-i să-și frângă gâtul cu Ciucă, cu Flutur și toți cei care ți-au cântat prohodul. Lasă-i și du-te unde vezi cu ochii: în Australia, Zanzibar, Botswana. Oriunde în lumea asta, că nu cred eu că nu te angajează careva când o să le prezinți CV-ul. Du-te, că o să plângă ei mâine, poimâine după tine. O să te regrete ca pe Ludovic Orban.

Apropos de Orban,  te-o sunat cumva Șică Mandolină? Ce te uiți așa? Că l-am auzit eu cum îi spunea unui liberal de pe la noi că are de gând să refacă marele partid liberal cu tine, cu Gorghiu, cu Raluca Turcan, Tăriceanu, Flutur, Blaga, cu „dragă” Stolo, adică cu voi toți cei care ați condus PNL în ultimii 20 de ani. Cică, nu-i mai trebuie alți membri, e suficient doar cu voi. Dacă reușește, dă lovitura în alegerile de peste doi ani, ajunge la putere și promite să vă dea la fiecare câte o funcție atât în guvern, cât și în partid! Ce zici, Vasilică, tată, merită încercat?

Și când le era lumea mai dragă, ce să vezi, Satana și-a băgat codița în prietenia lor ideologică și, dintr-o dată, s-a ales praful și pulberea de proiectul lor pentru țară și popor. Simțindu-se dezamăgită rău de tot, Letiția Aman a reacționat dur, parafrazându-l pe Băselu care, în urmă cu ceva ani, îi bătea în public obrazul lui Dinu Patriciu: „Rușine să îți fie George Simion.” Vai, cu cât tupeu maxim îi spune. Ce i-o trage lui Georgică, mai ceva ca pe mahala. Că, auziți ce-i spune tanti Letiția marțafoiului: „Cel ce după ce i-ai adus toți banii din casă, ai făcut din casa ta sediu AUR-CS din mașină ta taxi AUR , ți-ai lăsat locul de muncă bine plătit și bun, pentru el… Ai muncit până la epuizare ca apoi în data de 1 Apr. din senin să fii scoasă afară cu poșeta?” Bă, Georgică, ți-e chiar nu ți-a fost rușine obrazului să-i faci vânt doamnei Letiția din partid? Chiar  nu știi să te porți frumos cu o femeie care și-a sacrificat cei mai frumoși ani din viață ca nouă, tuturor românilor (aici includ și pe unguri și alte naționalități conlocuitoare) să ne fie bine?

Bănuiesc că postarea a fost redactată la nervi și supărare mare, că altfel tanti a noastră nu își băga atât de empiric picioarele în  gramatica limbii române, stâlcind-o în halul ăsta, de a-i crede că a scris-o în aromâna de la 1948. Pe de-o parte. Pe de altă parte, înțelegem că supărarea nu ar fi fost baș atât de mare, dacă Georgică Simion nu ar fi dat-o afară (din sediu, bănuim!) cu poșeta cu tot. Și are dreptate femeia care din acel moment se tot  întreabă: „Are ce are cu mine, dar cu poșeta ce a avut? Ce rău ți-a făcut ea?” Da, bă, are dreptate. Dacă ar fi fost o geantă Louis Vouitton, aș mai fi înțeles, dar așa.

Așa că, îi înțeleg supărarea, atunci când îi spune lu’ marțafoi, în același dialect aromân: „Adios, veci eu nu-l mai cunosc. O declarație de ușurare a sufletului pe care apăsa o piatră de moară, prin care se simte „derogată de orice obligație față de George Simion!” Vai, vai, ce-o să mai plângă și ce o să se mai necăjească Georgică al nostru când va citi postarea matale, domnă dragă. Cum o să-l apuce pe el regretele pentru gestul de a te da afară ca pe o măsea stricată și o să-și dea cu tesla, știi matale unde.

Ce să-i faci, asta e viața atunci când accepți să devii „slugă a poporului.” Strângi din dinți și mergi mai departe. Singura satisfacție pe care o mai ai e că:  „AUR CS, ACUM ARE CULOAREA CIORILOR SI SE DANSEAZA pe melodia CRA CRA CRA.”

Dacă ar fi trecut, ar fi fost cea mai mare gogomănie din istoria acestui Consiliu județean căci, după mintea celor ce l-au gândit, persoanele care dețin parcele sub 600 metri pătrați nu au voie să construiască acolo o casă de vacanță sau o căbănuță cu privirea spre munte. De păscut o vacă, o oaie sau o capră, da, nu și de construit. Nici măcar un closet. „Sub 600 de mp nu se consideră a fi construibile”, se preciza în esteticul ghid. A, dacă vrei totuși să construiești ceva pe proprietatea ta, atunci nu ai decât să mai cumperi o parcelă, dacă o ai lângă tine, să le comasezi pe cele două, să întrunești cerințele minime impuse de ghid, de 1.000 mp. Îți stă mintea în loc, nu alta. „Atac la dreptul de folosire a proprietății”, cum a observat consiliera PSD, Gabriela Stuparu.

„E o aberație acest așa-zis regulament,  să nu poți construi pe o parcelă având suprafața sub 1.000 de mp. De fapt, prin aceste prevederi se voia ca doar anumite persoane să construiască în zona turistică montană și e lesne de înțeles că a fost gândit și redactat cu dedicație pentru cei cu bani mulți ce-și pot cumpăra terenuri cu suprafețe mari sau comasa parcelele de 600 mp. Și ca s-o spunem pe-a dreaptă, în spatele acestui ghid estetic, regulament sau cum s-o numi el se ascunde un lucru la fel de bine gândit: primăriile din zona montană care nu au Serviciu de urbanism ar fi fost nevoite să vină la Consiliul județean care, cum se spune în fotbal, și centra, și dădea cu capul”, a încercat Ioan Crina să le explice și să le deschidă ochii colegilor săi liberali, care până atunci făcuseră scurtă de la atâta ridicat al mâinii în semn de aprobare a tuturor aberațiilor propuse de inițiatorul nomber 1, Romeo Dunca.

Și, minune, în chiar Săptămâna Luminată, pentru prima dată în acest mandat, liberalii au ascultat cuvântul lui Crina și i-au zis „pas” lu’ Dunca, înainte ca aberațiile inițiate de el să fie supuse votului.

Ce-i cu asta? Asta mă întreb și eu, acu’ când văd că povestea cu gazele naturale este scoasă de la naftalină de ăia de la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Valea Carașului-Valea Almăjului-Clisura Dunării. Să vezi ce-or făcut ăștia, bă, Gogule. Au depus cerere de finanțare prin PNI „Anghel Saligny”. Un fleac de 1 miliard de lei pentru 750 de kilometri de rețele de distribuție. Tu îți dai seama cât reprezintă asta? Aproape o treime din numărul total de kilometri aprobat pe întregul program. Ce mai, dacă se aprobă cererea, au dat lovitura, județul se va împăienjeni de rețele de gaze de nu vom avea muncitori suficienți pentru a duce lucrarea la bun sfârșit. Dar, nu-i bai, că se vor întoarce specialiștii plecați să șteargă la cur moșii și babele aliaților noștri din Occident ori vom importa nepalezi, burundezi, ugandezi și ce-o mai fi disponibil pe piața muncii.

De ce râzi, Gogule, de ce râzi? Că acu’ s-or găsit și ăștia să ceară bani când rușii ne închid conducta? Te-ai prins, Gogule, că doar nu ești copil prost. Ai fi tu de la țară, dar minte ai. Ai să dai și la alții. Bă, ce mai contează că închid rușii conducta ori ne pun să plătim în ruble? Important e că există bunăvoință, dorință de a ajuta. Peste doi ani, în alegeri, oamenii ăștia, politicieni, carevasăzică, o să ne spună cu amărăciune în glas că: „am vrut, Dumnezeu și Ciucă ne sunt martori, doar că nu s-a putut mai mult de atât.” Iar noi îi vom crede și îi vom alege din nou căci, nu-i așa, țara trebuie condusă ca ei care promit mai mult și fac… Ce mai contează cum fac!