15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Că de vreo doi ani, nu mai e ce a fost cândva. Până mai ieri, numai covid am avut în cap. Parcă ne damblagisem cu toții. Dimineața la televizor, știri despre Covid-19. Câți s-au îmbolnăvit, câți erau pe cale să se îmbolnăvească. La prânz, la fel. Câți muriseră între timp, câți urmau să moară (Totul era planificat!). Seara, nu mai vorbesc. Seara, în loc de rendez-vous cu nevestele, iubitele, mă rog, fiecare cu ce avea la îndemână, la 6 fix ne întâlneam cu mutu, ăla de la Cotroceni, țeapăn, fără nicio grimasă pe față, iar după 8, stăteam ca proști cu ochii zgâiți la televizor, ascultându-i pe Marcelino, Arafat, Tătaru și ceilalți cum ne făceau ei programul de-a doua zi: dimineața, două ore de plimbare în jurul blocului, la prânz încă jumătate de oră, tot așa, ca găina în jurul casei, seara, la televizor. Nu mai vorbesc  de izoletele alea sinistre, de ordinele cretinuțe care ne interziceau să ieșim noaptea din casă, de măștile vîndute în farmacia lui Tătaru din Vaslui.

Ce mai, ne tâmpisem de tot. Nu mai aveam nimic în cap în afară de vaccinurile Pfizer, Johnson&Johnson și Asta Zeneca. Nu-ți mai puteai pupa nevasta sau amanta de teama variantei Delta a virusului. Nu-ți mai vizitai părinți, ca nu cumva să se îmbolnăvească de la tine. Nu  mai permiteai să visezi ceva frumos noaptea de teamă să nu iei covid. Îți îngropai morții mai ceva ca pe leproși. Ce vremuri, Gogule, ce vremuri!

Și când să zicem și noi Doamne Ajută că am scăpat, hop războiul. Ptiu, ce-o să ne mai aștepte de acum încolo, chiar dacă nu o să ajungă până la noi. Câte povești o să apară despre unii, despre alții. Azi, cei răi sunt rușii, mâine ucrainienii. Câte manipulări de-o parte și de alta. Doamne, Doamne! Ne vor zăpăci de cap, ca pe vremea covidului. Câte reportărițe prin vămi întrebând oligofrenic: „De ce ați plecat de acasă?” De bine ce le-o fost, fă, că doar nu de frica rușilor și a războiului. Ce e atât de greu de înțeles?

Bă, Gogule, unde sunt, bă, vremurile de altădată? Chiar și ălea cu nechezol și suc la TEC. Unde? Până te gândești să răspunzi, hai că dau eu o cafea. Un capuccino, ca destul e viața asta amară!

Bă, băieți, ce vreți în fond și la urma urmei? Voi, ăștia 50, cu femei cu tot, care ați reprezentat cu cinste și mândrie Banatul de Munte la București la acea mega-super adunare de 2.000 de oameni, vreți să-l dați jos pe nea Iohionică? Vreți să duceți cucuveaua la Cotroceni, doar, doar și-o găsi beleaua? De ce nu spuneți așa, bă, frate. Uite cum facem data viitoare: voi veniți în marș spre Cotroceni, cu strigături, vuvuzele, torogoate, saxofoane și ocarine, iar eu vorbesc cu nea Werner să se cațere în castanii din grădină, iar când ajungeți la poartă, îi faceți semn să se dea jos. Simplu. Fără violențe, da’ nu vă mai tot agitați una două ca sifonul, că așa nu faceți nicio brânză.

Tanti Letiția, de ce nu stai matale acasă, că pe vremea asta s-ar putea să răcești pe ale drumuri, să faci roșu în gât de la atâta strigături și bătături în palme de la aplaudat. Stai acasă că, vorba aia, câte nu are de făcut o femeie pe lângă casă la sfârșit de săptămână. Să dea cu mătură în bătătură, să bage haine la spălat, să facă mâncare, să spună povești nepoților, să meargă la cumpărături. Bașca, să pregătească lecțiile pentru săptămâna următoare. Apropos de școală, ce exemplu le dai matale copiilor care îți citesc postarea de pe Facebook: „Mergem «să dăm cu ei de pământ», că asta seamănă al dracului de mult cu ce se strigă la galerie: „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor.” Ce-o să spună copilașii? „Bă, ce le mai zice doamna Letiția.“ Asta crezi că o să spună? O să te laude și o să-ți strângă mâna? Te asigur eu, că nici pentru o notă mai mare nu ar face una ca asta. Dimpotrivă.

De asta zic. Stai matale acasă, tanti Letiția, că vine vremea de făcut straturi în grădină, de pregătit arpagicul, de pus în pământ semințele de morcovi, păstârnac și pătrunjel, nu de umblat după cai verzi pe pereți la București. Părerea mea!

Apropos de afacerile pe care le ai. De City Center. Blocul ăla din centrul Reșiței, cu apartamente, spații comerciale și nu numai. Văd că ai început să dai din casă. Să divulgi numele celor cu bani, care au cumpărat în blocul tău. Păi, e frumos, măi, Romi, să faci una ca asta? Tu nu ești de la coada vacii să te cobori la așa ceva, ci ditamai afaceristul, milionar în euro. Ce încredere pot avea de acum încolo clienții în tine care vor să-și protejeze investițiile, dacă tu îi dai în gât? Poate că ar fi trebuit să încheie un contract de confidențialitate, dar cine să se fi gândit că faci una ca asta.

A, ai comis-o că a fost vorba de dr. Diaconescu, cel pe care l-ai scos din Consiliul de Administrație de la spitalul județean, pe motiv că nu a fost de acord cu demiterea managerei și ca să ne arați nouă că nu e rupt în cur din moment ce și-a cumpărat două apartamente cu banii jos. Și crezi că ți se iartă? Asta s-o crezi tu. Josnic, ca să nu spun altfel. Bă, Romi, în loc să te bucuri că ți-a băgat atâția bani în buzunar, tu îl dai în gât. Păi, tu ai minte? Spune și tu? Ba, mai ești și ironic, spunând că „nu  e normal să ceri unui om să fie în slujba pacientului și nu a lui în primul rând.” Bă, Romi, eu în locul doctorului te-aș trimite undeva sau ți-aș cere să faci dovada celor postate pe Facebook. Să explici insinuările pe care le faci. Că vorba lui Crina: „iar ai luat-o pe arătură, domnule președinte.”

Și încă ceva, dacă tot l-ai pomenit pe dr. Diaconescu, dă-i în gât și pe ceilalți proprietari. Că am auzit că ar mai fi pe lista ta și alți medici. Ba chiar și funcționari din Primăria Reșița. Hai să ne convingem dacă e așa sau nu! Ce zici? Sau tu ai avut treabă doar cu Caius Diaconescu… Atunci, ți se potrivește vorba aia: atâta poți, atâta faci!

Fără să le ceară cineva, românii au purces de îndată spre vămi, ducând cu ei ce aveau prin casă: o bucată de carne, o gogoașă, un sandviș, o sticlă cu apă sau o pătură. Nu le-a zis nici primarul și nici prefectul: „bă, duceți-vă și vedeți cu ce îi puteți ajuta pe amărâții ăia”. Dar nici nu au așteptat să-i vadă pe oamenii ăia bătându-le în poartă pentru o cană de apă sau o bucată de pâine. Au făcut-o pentru că așa au simțit. Cu credință în Dumnezeu, cu inimile deschise.

În acele momente, nu s-au gândit nici la trecutul istoriei, cu pământurile românești anexate în mod samavolnic și nici la faptul că liderii de la Kiev interzic școlile cu predare în limba română. Una e una, ala e alta. Dintotdeauna opinca nu a gândit la fel ca și vlădica. Pentru ei, imaginile de la televizor, cu bătrâni și femei cu copilași în brațe fugind din fața războiului au fost suficiente. În locul lor puteau fi ei, copiii sau nepoții. Suferința și durerea i-a adus la un loc în acele momente și o vorbă bună, chiar dacă era rostită în altă limbă, le-a dat curaj celor plecați în bejenie.

Oamenii aceia simpli, din satele Moldovei, au predat o adevărată lecție despre solidaritate și empatie tuturor celor care încă mai privesc România ca pe o țară din categoria de mâna doua. Localnici ori voluntari, unii veniți de la veniți de la sute de kilometri au făcut dovada ospitalității pe care mult timp am socotit-o ca pe o vorbă aruncată în vânt. Nu aștept nici recunoștința liderilor care conduc destinele popoarelor și nimic nici altceva din partea celor care, repet, ne așază în rând cu tot ce e second-hand în această Europă.

Așa e, Romi dragă? În loc să vă vedeți de treaba voastră la Consiliul Județean (tu și ai tăi), să găsiți soluții pentru problemele pe care nu le-a rezolvat nici dracu de 30 de ani, sau să vă îngrijorați din pricina războiului, să vă duceți la biserică și să vă rugați la Maica Precistă să nu scape vreo rachetă spre noi, vouă vi s-a pus pata pe Alina Stancovici, managera spitalului județean. S-o demiteți, să vă puneți unul de-al vostru în locul ei. Nu țineți seama de faptul că războiul e la jumătate de oră de România ori că rahatul, la propriu, a ieșit la plimbare pe holurile Staționarului II. Nu, voi o țineți pe a voastră, aia cu: „Am o dambla la viaţa mea// Să n-ascult de nimenea.

Bine, o dați jos pentru că vi s-a urcat puterea la cap, că e femeie, că nu e din partidul vostru, dar știi Romi ce nu înțeleg eu? De ce mama dracului n-ai făcut asta la începutul mandatului, atunci când vuia presa și internetul de imaginile alea de la Staționarul III. De ce? Că dacă îți aduci aminte bine, în dimineața aia promiteai să o dai afară și să razi clădirea aia, iar pe locul ei să pui panseluțe, ochiul-boului și coada șoricelului. Apoi te-ai schimbat, după care te-ai întors din nou. Știi tu ca cine. De ce, Romi, de ce? Sau, azi nu poți să-mi răspunzi. Că azi e vineri, zi scurtă la voi la CJ. Dacă e să dăm urechea la cârcotași, pentru tine ziua de vineri nici nu există. Zi în care, e de înțeles, gândul ți-e mai mult la weekend, la Muntele Mic, la cum să faci cât mai mulți bani. Să ne înțelegem, bani pentru tine, nu pentru noi.

Dar, totuși, poate ne spui dacă este adevărat că ai de gând să pui în locul Alinei un bărbat aflat în concediu de paternitate. Adică, în concediul ăla pentru creșterea copilului mic. Hai, mă, Romi, nu fi rău,  că m-ai făcut curios din cale afară!  

Ce, nu-i așa? Așa e, cum îți spun eu și cea mai bună dovadă e faptul că ți-ai făcut un fix în privința destituirii Alinei Stancovici, managera spitalului județean. Nu o ierți pentru că te-a pus la punct la o ședință a Consiliului Județean. Te-a umilit față de Nedelcea, Crina și toți ceilalți consilieri pesediști. Dacă ar fi fost doar asta, treacă, meargă, dar lângă tine, la doi pași, era Ionuț Popovici, care râdea cu gura până la urechi. Ionuț, pe care ai ajuns să-l visezi noaptea și cu care, una, două, te întâlnești la tribunal. Pentru asta nu aveai cum să o ierți pe Alina Stancovici. Pentru asta și pentru ce avea să-ți scrie în spațiul public: „Fă-o până la capăt, Romeo, nu te face de râs în fața colegilor și a mentorilor tăi, nu te împiedica în fusta unei femei ca să dovedești că ești președintele Consiliului Județean Caraș-Severin”.

Că vrei să scapi de ea, am înțeles, dar ce ai avut cu singurul medic (Caius Diaconescu) din Consiliul de Administrație al spitalului de l-ai revocat din consiliu? Suspiciuni de incompatibilități? Suspiciuni de conflicte de interese? De unde ai scornit tâmpeniile astea? Bă, Romi, te credeam bărbat. Și încă unul deștept. Te-aș fi iertat de multe păcate dacă ai fi spus-o pe șleau: „Da, domnilor, vreau să o destitui pe Stancovici și nu pot din cauza acestui doctor care se opune în Consiliu de Administrație. Pentru asta trebuie dat afară.”

Ai văzut replica doctorului Diaconescu? Comentariile sunt de prisos: jegul, mizeria sunt mult prea mari! Nu ai ce comenta la mizerie! Într-adevăr, nu este nimeni de neînlocuit, dar să scoți singurul medic din comisie, cel care trăiește acolo, simte spitalul la firul ierbii, și să pui pe cineva care vine din afară…” Ar trebui să-ți dea de gândit. Sigur, asta în cazul în care ești capabil să gândești ori să citești printre rânduri…

Astăzi se întrunește Consiliul de Administrație. Pohta ce ai pohtit. Îndeamnă-i să se grăbească cu referatul demiterii managerei. Jos cu ea, ce dacă ocupă un post câștigat în urma unui concurs. Arată-ne ce poți și cât poți. Vorba Alinei Stancovici: „E trenul tău, nu îl rata! Oricum, altceva nu se vede după tine, așadar măcar aburește-i (pe ăia care îți dau like-uri și n-au nimic în pantaloni) chiar dacă nu ești tu locomotiva județului, că ai câștigat pentru moment bătălia cu o femeie că, oricum, războiul nu s-a terminat! Și iată, așa ai făcut și tu ceva și nu ești tolerat în această funcție degeaba!”

Postările pe Facebook ale secretarului de stat cărășean, Daniel Surdu, întăresc afirmațiile de mai sus. Dani al nostru, în care ne pusesem toate speranțele legate de „Anghel Saligny”, continuă să posteze pe pagina sa de Facebook toate câte îi trec prin cap, însă nimic legat de ministerul în care lucrează. Ar face-o săracul, dacă ar avea ce. Iată (încă o dovadă, pe lângă cele prezentate până acum) a activității sale de la ministerul de la care ia bani lună de lună:

„Carburanții, alături de gazele naturale și de energia electrică, sunt principalele produse la care și datorită cărora am resimțit cu toții creșterile de prețuri. Scumpirea lor a generat o creștere în lanț a prețului altor produse și servicii”.

Don Dani, ești demențial, bă, frate! Să moară mama lui Ștefan cel Mare dacă eu am întâlnit ceva mai elevat în exprimare. Citește ce ai scris și minunează-te singur: „sunt principalele produse (alea două) la care și datorită cărora am resimțit cu toții creșterile de prețuri”. Fir-ar mămicuța ei a dracu de gramatică pe care ai învățat-o în gimnaziu. Bă, simplu, românește, nu poți să scrii? Pe înțelesul fiecărui rumân care citește postarea ta. Cum vine, bă, asta, „produse la care și datorită cărora am resimțit…? Cred că nici tu nu înțelegi ce vrei să ne transmiți. Hotărăște-te: ori că-că, ori că-că. Fiindcă așa nu merge, zgârie scărița și nicovala, ba s-ar putea să ne spargă și timpanul!

Pe undeva ești de înțeles că te-ai grăbit să postezi cu copy-paste, să dai like ori share, însă nu e normal că o ții în continuare pe-a ta și tot sapi, și iarăși sapi adânc în puțul gândirii: „Dar, chiar dacă este scump, carburantul se cumpără fiind o necesitate majoră pentru fiecare și, totodată, acesta vine la pachet cu multe alte neajunsuri”. Ola, la, cum se spune pe la noi, pe la  Burila Mare și Gogoșu. De unde dracului scoți perlele astea, bă, Dani? Că nici dacă ai fi făcut gramatica cu proful de Lucru manual nu ai fi scris atât de… nici nu știu cum să mă exprim ca să înțelegi și tu.

Nu era mai bine să fii scris, simplu: „Așadar, vești bune! Astăzi, coaliția de guvernare a luat alte măsuri concrete pentru români (ha, ha, ha). S-a decis reducerea cu 50% a accizei la carburanți, sens în care ar putea scădea prețul la pompă cu peste 1 leu. Chiar aveam nevoie și de astfel de vești bune”. Că de fapt, asta ai vrut să transmiți. Dar, ce are sula cu prefectura și acciza la carburanți cu ce ar trebui să te ocupi tălică la ministerul Dezvoltării? Asta nu înțeleg!

În rest, după ce PSD v-a confiscat Programul „Anghel Saligny” poți să stai liniștit la Reșița, să muncești online, chiar dacă pandemia nu mai impune măsuri de felul ăsta.

Între timp, propoziția de început a dispărut de pe pagină. Probabil că cineva l-o fi tras de mânecă și i-o fi spus ceva de genul: „bă, Romeo, te-ai scrântit de tot la cap? Șterge dracului postarea aia că te faci de căcat cu ea. Pe tine și pe noi.” Nu știu dacă s-a întâmplat chiar așa, că, dacă nu știați, puțini sunt cei care au curajul să-i spună verde în față, cei mai mulți sunt cu lugu, lugu, cu like-urile și aplauzele pe FACEBOOK. Cert este că ea, propoziția, a fost ștearsă. Degeaba, proba există.

Nu te supăra, Romi dragă, întreb pentru un prieten, unul din ăia cinci care, vorba ta, citesc Subiectiv: când ai postat asta ai fost beat sau tocmai trăseseși ceva pe nas? Bine, eu nu cred nici una, nici alta, dar ce contează ce cred eu. Din moment ce l-ai făcut porc pe un ziarist, oamenii au tot dreptul să se întrebe și de una, și de alta. Pentru că, a nu știu a câta oară, ți-ai dat singur cu firma în cap. Nici ăla crescut la coada vacii sau la târla din vârful muntelui nu și-ar permite să posteze așa ceva. Să nu mai vorbesc de „manivelele” de la fosta IRTA. Și ăia ar fi avut decența gestului, chiar dacă  ei în viață au iubit mai mult cașul, zărul, brânza, vibrochenul și bujiile decât pixul și tabla înmulțirii.

În schimb, tu, Romeo Dunca, onorabilul președinte de Consiliu Județean, ai scris cum ți-a venit la gură. Precum un șmecher de mahala care la fiecare vorbă se jură pe mă-sa, pe dușmanii și pe cine o mai fi pe lângă el. Bine, mari așteptări nu aș avea, dar ca să spui așa ceva despre un ziarist, este încă o dovadă a faptului că uneori hazardul te așază acolo unde  nici nu ai fi visat vreodată. Adică, între oamenii cu cei șapte ani de acasă. Și încă ceva, democrația îți dă dreptul să nu fi de acord cu opinia celuilalt, dar nicidecum să înjuri ori să jignești.

Și totuși, Romeo Dunca, când l-ai făcut porc pe Dani Stanciu ai fost beat sau trăseseși ceva pe nas?

Așa s-a întâmplat în acest mini „mercato” dintre Valentine’s Day al americanilor și Dragobetele nostru. Adunați într-o ședință de lucru, cu participarea prim-vicepreședintelui PSD Sorin Grindeanu, Hurduzeu și Mocioalcă s-au trezit peste ei cu numai puțin de 12 primari de la Pro România și PMP. Și înainte ca vreunul dintre ei să zică ceva, cei 12 au trântit pe masă tot atâtea „scrisori de amor”, după modelul „noi vrem să ne unim cu țara, pardon, cu PSD-ul tată.” Întrebați de ce vor să vină la ei, aproape la unison, cei 12 au mărturisit că au făcut prostii pe unde au fost, o dată, de două ori, ba, unii chiar de mai multe ori, până când lui Flavius Nedelcea și Ionuț Popovici li s-a pus și s-au decis să-i dea afară din partid. Să ne înțelegem, nu că ar fi vrut ei să plece! Ce povești duioase, mînca-v-ar nenea pe voi de deștepți ce vă dați.

Bă, fir-aș al dracului, s-or vorbit între ei cum să facă, ce să facă să-i dea afară Nedelcea și Popovici. Asta da, poveste de spus nepoților peste ani și ani. Că dacă doar chiuleau de la primărie și de la ședințele de partid ori mai trăgeau câte un chef în timpul programului, nimeni n-ar ar fi avut treaba lor. Căci, cine  ar fi fost nebun să rămân fără primari? Ce să fi zis Împăratul Roșu, adică Mocioalcă, care stătea în capul mesei? „Bă, nu vă primim. Căutați-l pe prietenul meu, prințul Vela, că el are nevoie de întăriri!” Asta să fi zis? Să fim serioși! Iar cei veniți, ar fi avut altă soluție în condițiile în care Pro România și PMP abia pâlpâie în sondaje, iar Romeo Dunca, așa cum știm, le dă peste bot ori de câte ori se împart banii județului?

De ieri, primarii Nicolae Beg (Marga), Victor Terteleacă (Iablanița), Sergiu Toma (Rusca Montană), Florin Curița (Dalboșeț), Ion Văcărescu (Goruia), Petru Furdui (Berzasca), Ioan Popovici (Păltiniș), Gheorghe Coilă (Buchin), Ion Țicheriu (Brebu), Vichente Suru (Bucoșnița), Ilie Hașcă (Topleț) și Ilie Canea (Lăpușnicel) au devenit, sau au redevenit, primari PSD.

În Caraș-Severin, PSD i-a luat-o înainte (mult) PNL-ului, la numărul de primari și pregătește încă de pe acum alegerile din 2024, cu un „stat major” nou: Luca Mălăiescu, secretar general, Ionuț Chisăliță, secretar executiv, Remus Rof, președinte interimar al PSD Reșița, Cristian Bejeriță, interimar la „Tineret”, Gabi Stuparu, interimar la „Femei”, Ion Spânu, în fruntea seniorilor. Se antrenează și pentru asta va intra în cantonament încă de pe acum, obiectivul fiind 2024. A spus-o chiar prim-vicepreședintele Grindeanu: „Trebuie să ne întoarcem la șefia Consiliului Județean Caraș-Severin, PSD trebuie să recâștige funcția de președinte!”

Revin, ai ce ai cu Crina, dar Rof, primarul Dognecei, ce ți-o făcut? Că din câte știu eu, nu ți-o cerut niciun favor până acuma, deși, între noi fie vorba, ar trebui să-ți bată obrazul pentru drumurile alea două care duc la Dognecea, de au ajuns șoferii să-ți rupă mașinile pe ele. Că așa o ții de un an și ceva, că dezvolți turismul în județ. Cum? Cu drumuri ca astea? A, te referai la turismul de pe Muntele Mic. Păi, spune așa, băi, nene, nu ne mai băga în ceață, ce dracului!

Toată ziua, bună ziua te iei de ăștia doi, cu subiect și predicat, nume și prenume: „Chiar dacă unele recepții sunt făcute si sumele încasate, urmele dezastrului nepriceperii ori hoției, nu pot fi ignorate. Ele se vad peste tot iar cetățenii de rând le simt. (…) Or fi firmele lui Crina sau Rof sau Atlas Marcaje sau multe altele nici nu mai contează.” Sunt vorbele tale, nu? Că așa mi-ai zis când te-am întrebat cine îți tot scrie în postările de pe Facebook, că tu ești autorele. Cum le știi tu, Romi, pe toate, ca un om bătrân. Și cum îi faci tu pe toți hoți…

Da’, știi ce zic eu, Romi? Ia tu roaba și lopata, urcă-le în Loganul personal și du-te pe DJ 581. Că înainte de a posta: „Egal că trag apa la toaletă, umplu oala pentru ciorbă sau folosesc drumurile județului pe care s-au decontate lucrări de o calitate ce nu justifică cheltuiala” vezi ce-i acolo, că s-ar putea să ai dreptate. Drumul ăla nu l-a asfaltat nici Crina, și nici Rof. Dacă ai uitat, sună-ți un prieten să te amintească!

Așa că, pune mâna și astupă gropile care au apărut pe drumul ăla minunat de la Secășeni-Grădinari, asfaltat în toamnă. Mai ia-ți un consilier, doi și reparați-l până nu se duce dracului de tot. Și mai lasă procesele alea că s-au săturat până și judecătorii să te vadă toată ziua bună ziua în instanță.

Sincer, sunt tare îngrijorat de ceea ce aud de câteva zile. Bârfesc unii că te-ai suspendat de la primărie pe șase luni. Pârliții dracului, care nu pot dormi noaptea de grija ta, spun că te suspenzi în plină glorie administrativă începând cu 1 martie, ca să te dedici afacerilor private pe care le ai în derulare. Vezi, măi, Adelin, ce șerpi ai ținut la pieptul tău? De afacerile tale nu mai pot ei. Sunt invidioși pe tine că tu ai ce să treci în declarația de avere, de la case, și terenuri, până la economii în bănci, iar ei, nu. Ăsta e mulțamul la cât bine le-ai făcut și la omenia de care ai dat dovadă.

Pe de altă parte, frumos din partea ta, că nu vrei să amesteci afacerile de familie cu funcția de  director executiv la Primăria Reșița, de altfel, unul cinstit, onest și responsabil ori de câte ori s-a pus problema cheltuirii banului public. Dacă toți bugetarii ar fi ca tine Adelin, dragă, am ajunge departe, pe cele mai îndrăznețe culmi ale capitalismului.

Da’, totuși, Adelin, frate, ce ți-o venit așa, hodoronc-tronc, să te suspenzi din funcție, că nu cred eu că e vorba doar de afacerea ta privată. Ești surmenat de la atâta muncă? Aici, poate te-aș mai crede. Țin minte cum erai anul trecut: unde se ducea domnul președinte Dunca, erai prezent și tu. A mers Dunca la gunoaiele de la Lupac, ai fost și tu prezent, s-a dus Romeo la spital, tu după el. Prea multă muncă, Adeline, prea multă. Știu că munceai cu gândul la binele județului, dar uite unde te-a dus munca. La surmenaj. Foarte bine că ți-ai luat șase luni de repaus. Sfatul meu e să te odihnești o săptămână, două la Dunăre, la Hinova, la umbră de dud. Fă o cură de vitamine, treci pe urzici și dragavei până îți tonifici trupul, că s-ar putea să ai lipsă de fier în sânge, de calciu și mai știu eu de ce alte elemente din tabelul lui Mendeleev.

Nu e surmenaj? Ești sigur? Atunci de ce te-ai suspendat frate? De ce ai lăsat postul liber la primărie? Că mă gândesc că nu ți-o zis nimeni ceva de genul: „Adeline, ia-ți și tu o pauză, până ne facem noi treaba pe acilea. Să te mai odihnești și tu.” Ai copiat modelul ălora care se suspendă din funcțiile publice pe timpul desfășurării anchetelor de tot felul. Sigur, nu e cazul tău, dar prea te văd supărat și asta nu-mi place. Ești negru de supărare. „Doamne, mulțumescu-ți ție// Pentru tot ce mi-ai luat// Tu ai știut din veșnicie// Ce să-mi lași în viață mie// Eu cu lacrimi te-am urmat. Doamne, Adelin, mă înduiosează, dar în același timp, mă și sperie versurile astea: „Mulțumesc, Doamne iubit// Că în viață mă mai ții// Dimineață m-ai trezit// Mulțumesc, Doamne slăvit// Pentru această nouă zi.

Eu în locul tău, aș plăti câteva slujbe la biserică, m-aș căuta la una care ghicește în palmă, dă în bobi, că nu e a bună cu postări de genul ăsta. Fă asta și ai să vezi că în șase luni vei fi alt om! Ascultă la mine, că nu te învăț rău.