Da’ să nu mă îndepărtez de la ceea ce vreau să-mi spui: ce faci domnule cu atâția bani? Cu o pensie specială (tălică zici că e de serviciu) de aproape 18 mii de lei pe lună, la doar 55 de ani, și o leafă la guvern de 26 de mii de lei? Aproape 45 de mii de lei pe lună. Ăștia sunt bani, bă frate, nu glumă. Noroc că îți intră pe card și nu ți-i aduce poștașul, că s-ar cocoșa săracul de la atâția bani. Ce faci, bre, cu ei? Că de fumat nu cred că fumezi să zici că te costă mult duhanul. Și nici de băut alcool nu cred că bei și, nu pentru că nu ți-ar plăcea, ci din cauza agendei încărcate. Și nici nu cred că ai vreun ONG sau asociație prin care să ajuți oamenii săraci. Îi ții la saltea, că în conturile din bancă ai doar mărunțiș, pentru pâine, lapte sau ouă, sau i-ai îngropat în vreo pungă în grădină?
Nu de alta, tati, dar din declarația aia de avere reiese că în afară de două mașini, dintre care una cumpărată în urmă cu 16 ani, și două locuințe modeste, nu ai nici bijuterii, nici tablouri mai de Doamne Ajută, și nici măcar cadouri primite pe unde te duci în vizite. Măcar dacă ai fi avut vreun hobby, să fii băgat banii în abțibilde cu fotbaliști sau în tancuri, rachete și blindate din plastic. Dacă din astea nu ai, ce să mai vorbim de șalupe, tractoare, drujbe sau alte scule ce se găsesc într-o gospodărie.
Cum? Ai un pește din ăla de sticlă colorată care se punea pe televizor și o balerină cumpărată de la Dragonul Roșu în anii ’90, niște mileuri și câteva goblenuri cu țiganca și gondola la Veneția? Frumos, nea Nicule, frumos, dar alea nu se trec în declarația de avere, așa că rămâne întrebarea: „Ce faci, bre, cu atâția bani?”