DN 57 închis din cauza căderilor de pietre, bolovani și ce s-o mai găsi în zonă. Vreo noutate cumva? Nu cred. Tot la două zile Clisura Dunării e blocată din acest motiv, iar noi ne plângem neputința, precum megieșul din povestea drobului de sare și că ne ocolesc turiștii. Doar n-or fi proști să treacă pe acolo să le pice bolovanii în cap. Dinspre Forotic, strigătul de disperare al primarului Sporea: pericol să se dărâme podul ce leagă Doclin și Surducu Mare. Parcă nu e prima dată când îl auzim. Nu doar noi, ci și conducerea lu’ Consiliu Județean. Și ce-i cu asta? Să mai aștepte, până o cădea de tot.
În tot acest timp, la CJ lupta e aprigă. Ceva nou? Hai, să fim serioși și să nu mai dramatizăm ceea ce a devenit normalitate pentru acest județ. O luptă, nu pentru proiecte și programe, ci între bărbați (și femei), politice ce sunt ei. Care pe care. Cu legi și regulamente în mână, cu păreri pro și contra. „Să-i dăm afară pe chiulangii și să-i păstrăm pe ai noștri.” Da, pe ai lor: cei buni, cei drepți, cei viteji, cei preocupați de binele județului.
Într-o noapte, Romeo Dunca s-a visat la Maglavit. La Petrache Lupu acasă. Lume multă, mai ceva ca la Arsene Boca. Dă din coate, se calcă în picioare cu juveții de pe la Craiova și Gogoșu și țărănoii veniți din toate colțurile țării, numai să-l atingă pe Sfânt. Și minunea se întâmplă. Din acea noapte, mai precis, după ce i s-a terminat visul, Romi al nostru a devenit tătuca pentru toți liberalii duși sau nu la biserică pentru spovedit și iertarea păcatelor. Cloța care își adună puii înainte ca aceștia să se împrăștie prin alte bătături politice. Omul bun din cântarea lui Dan Andrei Aldea. Haiducul lu’ Șaptecai ce ia de la „ticăloșii” de pesediști și dă „ingerilor” liberali care încep să-l părăsească unul câte unul.
Strâns cu ușa din cauza nerealizărilor de până acum, puiucul începe procesul de victimizare. De fapt, nu e nimic nou în cei aproape trei ani de mandat: certuri, scandaluri, procese, jigniri. Un proces de lungă durată la capătul căruia nu ar fi exclus să exclame, precum nea Milică Constantinescu în 2000, „fraților: m-a învins sistemul!”