15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri banat

A încercat să se opună sistemului corupt, dar a cedat pentru că nu avea nicio șansă să reziste pe piață cu 500 de oameni în spate, care trebuiau plătiți, iar de aici și greșelile pentru care a plătit cu libertatea.

Aceasta este pe scurt povestea de viață a lui Valentin Armașu care, recent, spre surpriza generală, a anunțat că se retrage din afaceri, dar și din spațiul public, din media, unde în mai multe rânduri s-a aflat în centrul atenției. „Nu mai vreau să aud de drumuri. Nu mai vreau să lucrez cu statul în acest domeniu al construcțiilor. Mi-e de ajuns, vreau liniște. Silenzio stampa pentru mine și familia mea“, ne-a mărturisit omul de afaceri.

Cu o firmă în insolvență, Camand, și cu una pe care a vândut-o, AMM Construct, Armașu spune că vrea să se bucure de liniștea căminului, de lucrurile mărunte pe lângă care a trecut până acum de atâtea ori fără să le ia în seamă. Vrea să facă și alte lucruri, poate la fel de interesante, prin Fundația „Maya și prietenii“, să vină în sprijinul acelor categorii sociale defavorizate cărora destinul le-a fost potrivnic.

Ieșirea din scenă a omului de afaceri este surprinzătoare și pentru că la un moment dat s-a vehiculat că va fi cooptat în echipa de consilieri a lui Romeo Dunca, ținându-se seama de experiența sa în construcțiile de drumuri. Cu atât mai mult, cu cât fosta deputată PSD Luminița Jivan, în jurul căreia s-au încropit multe povești, unele penale, în care a apărut și numele lui Valentin Armașu, se află deja în preajma lui Dunca.

„Nu merg la niciun Consiliu Județean. A existat o poveste de acest gen, dar cu tot respectul pentru domnul Dunca, nu mă duc. Îi urez succes în tot ce va face de acum încolo și, cu siguranță, va găsi destui specialiști, chiar mai buni decât mine, care să vină cu experiența și sfaturile lor. Cu Luminița Jivan? Nu mai este nimic, dovadă că în campaniile electorale din toamnă și iarnă nu a venit alături de mine. Sincer, nu mă interesează ce va face în viitor. Cu siguranță, își va alege o altă cale“, a mărturisit omul de afaceri.

Și mai spune Armașu că „Vine un moment în viață când îți iei o pauză, să vezi ce prieteni ai avut lângă tine“. Din câte se pare, pauza se referă doar la afaceri, nu și la politică, zonă în care a intrat în urmă cu șapte-opt luni. A reinventat Filiala Caraș-Severin a Partidului Ecologist Român, pe care a dus-o pe locul I pe țară la parlamentare și locul IV, la alegerile locale. „O experiență interesantă pe care, sincer, trebuia să o trăiesc. Dacă am deranjat pe cineva în cele două campanii, îmi cer scuze, a fost fără intenție pentru că ne-am aflat într-o competiție cu învingători și învinși“.

În privința învingătorului pe plan local, Valentin Armașu este franc: „În alegerile parlamentare a câștigat cel mai bun. Cel mai bun însemnând în opinia mea, „profesorul“ Ion Mocioalcă, pe care mulți l-au înjurat pentru faptul că s-a reîntors în PSD. Nu cunosc motivele pentru care a plecat la Pro România, însă văd rezultatele de la parlamentare, unde PSD a câștigat tot atâtea mandate de parlamentar, ca și PNL aflat la guvernare, iar acest lucru i se datorează și lui Mocioalcă“.

Cât privește viitorul său în politică, Valentin Armașu lasă să se înțeleagă că aceasta ar putea fi o alternativ la ceea ce a făcut până acum.

„Deocamdată nu, dar nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul. Ca să faci politică, așa cum o gândesc eu, trebuie să-ți alegi un profesor bun de la care ai ce învăța, indiferent de numele lui. Aceasta voi încerca de acum încolo“, ne-a mai destăinuit Valentin Armașu.

Doamna Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, ne-a spus-o verde-n față în urmă cu două zile, să ne intre bine în cap: „salut inițiativa prim-ministrului grec privind un certificat de vaccinare recunoscut reciproc”. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu funcțiile și comisiile astea din Uniunea Europeană, Frau Ursula von der Leyen este un fel de prim-ministru al tuturor țărilor membre ale UE. Adică, hotărârile pe care le ia Comisia Europeană devin literă de lege și pentru moldoveanul din Frătăuții Vechi, și pentru bănățeanul de la Pârneaura ori olteanul de la Gogoșu. Fără acel certificat de vaccinare, cei trei se vor învârti ca găina în jurul cotețului și vor pupa Franța, Germania și Austria când mi-oi vedea ceafa. Să ne fie clar.

L-ați auzit și voi pe Herr Klaus Iohannis că s-ar împotrivi unei astfel de măsuri? Că ar accepta-o doar în cazul circulației persoanelor care au nevoie de tratament în străinătate? Și, ce-i cu asta? Cine îl ascultă pe Iohannis? Să fim serioși! Câte adrese, scrisori, mâini ridicate și cuvântări  nu au existat de zece ani în Parlamentul Europei pe tema aderării țării noastre la Spațiul Schengen? Vă mai amintiți cum ne asigurau liberalii în campaniile electorale că dacă vor ajunge la guvernare, primul lucru pe care îl vor face ăia din PE (de bucurie că România a scăpat de PSD) va fi să ne acorde viză pentru Schengen-ul ăsta? Cel mai colțos dintre toți s-a dovedit Rareș Bogdan, ăla cu tăiatul pensiilor speciale. Aveți impresia că PNL nu este la guvernare? Ori că s-a făcut dreptate în cazul pensiilor speciale?

Acum, lăsând la o parte toate astea, nu cred că ar fi nepotrivită o astfel de măsură, deși ea ar crea un precedent periculos. Până la urmă ne-am obișnui cu ideea. Problema este însă alta, cu mult mai nașpa decât ne-am fi imaginat vreodată, și nu ține de nici de UE sau CE și nici de PE, ci de noi. De capacitatea sistemului sanitar de a vaccina populația. Din 27 decembrie, de când a debutat campania, și până săptămâna asta, au fost imunizați doar 185.000 de românii. În condițiile în care se vorbește de vaccinarea a 12 milioane de oameni mă întreb, câți ani trebuie să stai la rând pentru un rahat de imunizare?

De aceea zic că, până se va întâmpla una ca asta, cred că avemvoie să o mierlim pe rând, și nu neaparat din pricina coronavirusului,  numai să-i facem în ciudă lui Frau von der Leyen, cea care ne vrea în Europa cu certificate de vaccinare la purtător.

Îți amintești, Adrian Torma? În urmă cu patru ani și jumătate erai speranța lor, idolul nu doar al celor care te încurajaseră și te împinseseră de la spate ca să candidezi, ci și al celor care te votaseră. Erai omul care îl trimitea la plimbare pe veșnicul abonat la primărie, Matei Lupu, omul în care își punea nădejdea cel mai istoric dintre toate partidele care există în România. Aveai lumea la picioare, tu erai matadorul pe care îl clamau mii de oameni. Pentru ei toți, tu erai Adiță. Simplu. Nu Torma și nici altcumva. Adiță, forma supremă de alint, piticul atomic, de la care unii așteptau recunoștința ta, iar alții te încurajau să rămâi ca și până atunci. Ai avut de ales. Și ai făcut-o, mergând contra coșavei, care la voi în Clisura Dunării bate de două ori pe an, pe când în partid suflă ori de câte ori este nevoie. Iar de aici, toată nebunia care a luat sfârșit miercuri. Brutal și ireal, sfidând până și absurdul lui Kafka și Eugen Ionescu.

Te întreb, acum, Adrian Torma, câți dintre cei despre care am arătat mai sus, dintre cei care își făcuseră un titlu de glorie din victoria ta de atunci, te-au sunat ieri să-ți spună simplu: îmi pare rău Adiță? Câți dintre cei ce se gudurau pe lângă tine au avut bunul simț să te sune, să te încurajeze? Îi numărăm pe degetele de la cele două mâini? E prea mult? Atunci, de la o mână? Nici? Unde sunt camarazii care nu te scoteau din Adiță și „frățioare?“ Unde? S-au ascuns după fustele unora? Unde au dispărut ăia (camarazi nu le pot spune) care te-au încurajat în Biroul Politic Județean să-l contrezi pe Marcel Vela, să trimiți mesajele alea (știu ei care) de pe grupul PNL de WhatsApp? Unde ați dispărut, nenicilor așa de stupid?

Vă spun eu unde. Pe Facebook, acolo unde ați postat un mesaj sforăitor despre victoria Justiției și ați tropăit precum armăsarii sălbatici din Ostrov, de parcă ați fi câștigat Cupa satelor la fotbal, la care visați de-o viață. Acolo ați prins curaj și culoare în obraz, acompaniind succesul cu ole-uri ca la coridă. Mă mir că nu ați ieșit în stradă ca la revoluție ori ca la campionatul mondial de fotbal din SUA scandând: Ole, ole, Adi Torma nu mai e!

Dar ceea ce nu știți voi, ăștia care v-ați dat prieteni cu Torma la un moment dat, de data aceasta nu toreadorul primește aplauzele, ci taurul. Rănit, nu mort, așa cum se întâmplă în luptele din Spania. Iar Justiția, doar aparent a câștigat căci, în realitate, pentru a nu știu a câta oară, ea ne-a arătat de ce România arată ca un tablou cu natură moartă care atârnă de un cui pe perete și pe care colecționarii nu dau doi bani!

Și pe când mă întrebam ce rău mai mare de atât ni se va mai putea întâmpla, iată că CFR ne-a mai pălit o dată, așa cum Rapidul lovește în plin un Logan al cărui șofer nu s-a asigurat la o trecere de cale ferată vegheată de crucea Sf. Andrei. Potrivit noului mers al trenurilor, valabil din decembrie anul trecut, Reșița a rămas și fără cele două vagoane care erau atașate la trenurile de noapte spre și dinspre București. Altfel spus, rămânem izolați de restul lumii. Sinistrați. Cred că Reșița este singurul municipiu reședință de județ care are parte de un astfel de tratament. Îi mai aud pe unii vorbind de locomotivele fabricate la UCMR, de șina de cale ferată laminată în CSR, de bandajele și boghiurile și ele fabricate tot aici, în Caraș-Severin. Așa, și ce-i cu asta? Credeți că îi pasă cuiva de ce a fost Reșița cândva? Să fim serioși!

Domnule Romeo Dunca, sper ca măcar de data aceasta să nu arunci responsabilitatea celor întâmplate în cârca pesedeului  lui Mocioalcă și Hurduzeu. Că ăștia doi și partidul lor nu mai sunt la putere de un an și mai bine. Așa că, noul mers al trenurilor e gândit de liberalii matale. Ăia cu mintea odihnită. Nu-ți cer să te sui în tren și să dai o fugă la București să rezolvi problema ca un căpitan de județ ce ești, dar îți sugerez să pui la treabă armata aia de consilieri pe care ai adunat-o de prin tranșeele tranziției Banatului de câmpie. Pune-i pe băieți să facă adrese la București, să-l sune pe Cîțu, pe Iohannis, pe cine-o ști ei și să rezolve treaba. Mai lasă-le încolo, Doamne iartă-mă, de zone turistice, Muntele Mic și Semenic, că de altceva nu ne mai vorbești, și vezi că e belea mare cu infrastructura pe calea ferată din județ. Știu că din elicopter lucrurile astea nu se văd, dar ele există, domnule președinte. Și îți dau un singur exemplu. Pasajul de la Brebu. Guvernele pesediste nu au fost în stare să găsească o soluție. Știi câte înjurături au luat pesedeii din această cauză? Sute. Mii. Doar că, de un an și ceva deciziile în țara asta nu mai stau în pixul pesediștilor. Așa că, domnule Dunca trimiteți oamenii la București să rezolve problema pentru „pârliții“ care mai circulă astăzi cu trenul.

A, și încă ceva. Să nu se vaite de prea mult lucru în folosul obștii, că au suficient timp la sfârșitul săptămânii să savureze șampania sus pe munte!

Păi, ce ar fi fost, domnilor și doamnelor, România astăzi fără penali în funcții publice? Vă spun eu (în sensul că doar îmi dau cu părerea), o scenă tristă, cu diletanți, recitatori de slogane ieftine, ca la căminul cultural pe vremuri.

Să dăm și exemple, nu doar să facem teorie. Cum ar fi arătat istoria post-decembristă fără un Victor Hrebenciuc, „guzganul rozaliu“, eminența cenușie a PSD din anii ’90, cercetat pentru spălare de bani, trafic de influență și retrocedări ilegale de păduri? Ca dracu, vă spun eu. Ca o tocăniță în care ai uitat să pui sare, piper și boia. Sau fără Miki Șpagă, alias Șerban Mihăilescu, fost sef al Secretariatului General al Guvernului pe vremea lui Adrian Năstase? Ptiu, fără el clasa politică ar fi fost atât de tristă, anostă… Nu are rost să mai enumăr dosarele în care a fost judecat, numele de Miki Șpagă, pe care și l-a asumat, vorbește de la sine.

Cât plictisitoare ne-ar fi fost viața, dacă tranziția nu ni l-ar fi scos în cale pe Adrian Năstase „Bombonel“, premierul din anii 2000-2004, condamnat la doi ani de pârnaie, cu executare, în dosarul „Trofeul calității“! Ăla care îndemna ziariștii să-i numere ouăle! Nici nu vreau să mă gândesc. Spun doar atât, că fără unul ca el, nici Traian Băsescu nu ar fi ajuns să-i cânte prohodul politic: „Adriane nici nu știi, cât de mic începi să fii“.

Sau, ce ne-am fi făcut fără poveștile, adevărate, ale lui Valeriu Zgonea și Liviu Dragnea, amândoi de la PSD și președinți ai Camerei Deputaților, ca și cea a liberalului Bogdan Olteanu, trimis la mititica pentru cinci ani? Ăștia și-au jucat rolurile perfect. Ce Dem Rădulescu, Jean Constantin sau Sergiu Nicolaescu?

Recunoașteți sau nu, viața ar fi fost mai searbădă fără telenovela cu Elena Udrea, cercetată în dosarele „Microsoft“, „Gala Bute“, finanțare nelegală a campaniei prezidențiale din 2009 și „Hidroelectrica“. Fără ea, cârnații de Pleșcoi nu ar mai fi fost atât de celebri, iar Băsescu ar fi rămas în memoria noastră doar cu celebra vorbă care l-a făcut mare cât Casa Poporului: „Dragă Stolo“.

Continuăm? Să-mi trag puțin sufletul și continuăm cu miniștrii cercetați, judecați ori condamnați, cu siguranță, nu pentru că au fost corecți, gândindu-se la noi, proștii care i-am trimis în parlament: Ioan Avram Mureșan, Traian Decebal Remeș, Zslot Nagy, Codruț Sereș, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Miron Mitrea, Monica Iacob-Ridzi, Cornel Dobrițoiu, Stelian Fuia, Darius Vâlcov, Ovidiu Silaghi, Mircea Deaconu, Vasile Cepoi, Ecaterina Andronescu, Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Liviu Pop, Ioan Botiș, Sorin Frunzăverde. Ultimul pe listă, Costel Alexe. Sper să nu fi lăsat pe vreunul pe dinafară. Celor pe care i-am omis, le cer scuze.

Lor li se adaugă peste 150 de senatori, deputați, europarlamentari, președinți de consilii județene, prefecți, subprefecți și sute, poate mii de primari, consilieri locali sau județeni, secretari și subsecretari de stat, trepăduși de prin ministere, directori de regii, șefi de instituții publice, procurori, judecători.  Uff, cred că am terminat de enumerat.

Ei toți la un loc ar putea să facă cât Chilia, satul ăla celebru pentru șlagărul nemuritor al lui Ionel Tudorache:  Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port// Să vezi stuful cum se înalță să-l mai tai nu pot// Caraliul striga tare: da-i, hoțule, da-i!// C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i!// Nu pot, domne căpitane, rănile mă doare// Nu pot, domne capitane, rănile mă doare.

Ce v-am spus, distracție pe cinste, nu alta și ăștia de la USR PLUS vor o Românie fără penali în funcții publice. Bă, voi știți ce vorbiți?

Avem un județ, cum ne place nouă să ne făloșim, cum nu-i altul în țara asta: Dunăre, munte, câmpie, deal, baraje, rezervații naturale, drumuri făcute praf, și câte și mai câte. În acest decor feeric, de basm, din cel mai frumos basm, cetățenii din municipiul reședință de județ au sesizat că Dealul Golului, simbolul Reșiței indiferent de orânduire socială, a cam chelit de la o vreme. Când s-au uitat mai atenți, au observat că a chelit bine de tot și nici vorba de vreo regenerare ca în reclamele tv. Pentru că defrișările au continuat cu tupeu, au sesizat Primăria Reşiţa, care la rândul ei a făcut același lucru cu Garda de Mediu şi Garda Forestieră.

Din aproape în aproape, s-a aflat că pădurea „tunsă periuță“, ca în armată, este a Ocolului Silvic Reșița, aflat în subordinea Direcției Silvice Reșița, Direcție care a dat ordin să fie „bărbierit“ Dealul Golului în baza unei licitații organizată de aceasta. Problema nu e că a dat ordin, ci faptul că dacă se continuă în halul acesta, într-o zi dealul o va lua la vale, ca pe tobogan, și ne vom trezi cu el în Piața Prefecturii. Atunci va fi beleaua cât casa, că nu vom avea atâtea bascule să golim piața de grohotiș.

Tocmai pentru a preîntâmpina tot felul de neplăceri, nu neaparat cu luatul la vale, Primăria Reşiţa a făcut a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a include pădurile aflate în jurul municipiului într-un areal de protecție – zonă verde și interzicerea tăierilor de orice fel în cadrul acestei delimitări. Asta se întâmplă de vreo trei ani, dar degeaba, Popa, primarul, a vorbit, Popa a auzit.

Până acum un an și jumătate mi-am zis, cât timp la conducerea DSR și a Romsilva au fost pesediștii lui Dăncilă, primarul Nelu Popa se putea da de trei ori peste cap, ca voinicul din basme care se lupta cu zmeul-zmeilor, și tot nu ar fi rezolvat ceva. Dar acuma, primărie cu primar liberal, cu Consiliul Județean, așijderea, cu Direcția Silvică și Romsilva liberale până în măduva oaselor, bașca cu două guverne liberale de ce nu se schimbă nimic? Nema voința sau nema putirința? Eu cred că mirosul proasapăt de rumeguș și muzica drujbelor continuă să-i bucure pe unii la buzunare.

Tot ce poate face primăria până își trece pădurea în administrare e să trimită Poliția Locală să-i amendeze pe cei care depozitează aiurea arborii tăiați, distrugând pășunea aflată pe domeniul public. Prea puțin și în zadar!

Poate că cu Orban ar fi fost altfel. Mai cu un șpriț în pauza ședinței de guvern, mai cu banc, mai cu un cântecel la mandolină și un dans la Școala de Vară a tinerilor liberali sau o caterincă, altfel ar fi trecut guvernarea. Ar fi avut și bugetarii o speranță, iar noi momente de haz și voie bună pe seama menestrelului ajuns șef al Camerei Deputaților. Dar așa… Nu vedeți ce moacă ștearsă are Cîțu ăsta? Că te uiți la fața lui și nu înțelegi nimic. Nu vezi o grimasă, un zâmbet rătăcit în colțul gurii, ceva care să te facă să spui ceva despre el. Nimic. Absolut nimic.

Ce speranță poate să le ofere unul ca el funcționarilor de la stat? Niciuna. Cel puțin până va trece pandemia și nu doar asta, ci și Jocurile Olimpice de la Tokio. Care Jocuri Olimpice? Ălea din vara lui 2021 care ar fi trebuit să se țină în vara lui 2020. Ce au jocurile astea cu Cîțu? Au și încă cum. Banii de la majorările salariale se duc la federații, la pregătirea sportivilor, la plata deplasărilor cu avionul până în Japonia și la câte și mai câte chestii legate de eveniment. Nu știați? Nici nu trebuie să le știți voi pe toate. Le știe Cîțu și ni le spune ca să ne intre în cap că trăim vremuri de rahat și nu de huzur.

Până la urmă, cunoscuții mei s-au liniștit când, bucuroși, au aflat că nici polițiștii nu vor primi un leu în plus la salariu, și nici pensionarii nu se vor procopsi cu ceva, că acordarea pensiilor speciale pentru primari se suspendă până în 2022 și că pensiile de serviciu, cu excepția foștilor magistrați, nu se vor mai actualiza în 2021 cu rata inflației. Au făcut haz de necaz și au promis că anul acesta vor merge la colindat cu capra vaccinului, vorba unui amic hâtru, că de capre, capre nu mai sunt bani!

Lupulescu a fost până în septembrie primarul comunei Fârdea din județul Timiș. Deși se învecinează cu județul nostru, în partea dinspre Rusca Montană, sunt convins că puțini dintre dumneavoastră ați auzit de ea. Nici nu e de mirare la câți locuitorii are, 1.700, și la cu ce „realizări“ se laudă. Dar nici nu ar trebui să ne mire faptul că acest Samuel Lupulescu să-l consilieze pe Dunca, pentru că președintele nostru este atât de imprevizibil.

Din informațiile noastre, Lupulescu a intrat în politică imediat după ce a petrecut douăzeci de ani în State, la Detroit. Și a câștigat imediat primăria pe lista PDL, în 2008. E adevărat, cu șapte voturi mai mult decât contracandidatul său, dar le-a câștigat. În 2014, a trecut de partea PSD și a lui Titus Bojin, bossul de atunci al social-democraților timișeni. Iată ce spunea Bojin la vremea respectivă: „Am spus că voi anunţa o surpriză pentru primarul Lupulescu. Îi propun să facem schimb de cravate, lui îi stă foarte bine cu cravata roşie la gât”. Lupulescu atât a așteptat, a pus la gât cravata roșie, însă nu a reușit să-l convingă pe Bojin să facă la fel cu cravata pedelistă. Om de cuvânt, ce mai! Cum îi stă bine unui traseist, Lupulescu s-a lepădat de PSD și s-a înscris în PNL.

O fi adevărat sau nu? Întrebarea este pentru același domn consilier personal.

Și ce se mai scrie în presa vremii. Că în 2016 mascații au descins în primărie, iar el a fost dus la audieri de către polițiștii de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice Timiș, într-un dosar de abuz în serviciu, fiind reclamat de un localnic. Și asta nu pare să fie totul. Potrivit celor de la www.lugojinfo , înainte de preda mandatul, pierdut în alegerile locale din acest an, „a acordat mai multe contracte prin incredințare directă, deci fără licitație, în valoare de aproximativ 60.000 de euro“. Ca o pată de culoare, în plină pandemie a oprit câteva ore pe zi, zile la rând, apa în comună pentru montarea apometrelor. Cei de la DSP și-au făcut cruce, iar localnicii nu l-au iertat și nu l-au mai votat în toamnă.

O fi adevărat sau nu, domnule Lupulescu, ce scriu ziariștii?

Și una de can-can: fostul edil-șef ar refuza să elibereze locuința de serviciu primită de la primărie și pentru care ar plăti o chirie lunară de 26 de lei (douăzeci și șase de lei!), în condițiile în care soacra sa ar deține o pensiune în comună. Cât privește afirmațiile domnului Dunca precum că „dânsul a rezolvat finanțarea pentru legatura dintre autostradă și Voislova, pe partea județului Timiș, asa ca acum ne bucurăm ca se va ocupa de segmentul aferent județului Caraș-Severin”, aceeași presă timișeană (cârcotașă, cum ar spune unii), susține contrariul.

Ce spuneți domnule consilier Lupulescu: o fi adevărat sau nu?

Concluzia? Ce nu a fost bun la Fârdea e bun, spre foarte bun, la Consiliul Județean Caraș-Severin.

După ce Lunca Pomostului s-a transformat de mai mult timp într-un veritabil șantier, iată că lucrările se mută pentru o zi în zona cartierului Poiana Golului.

Miercuri, 23 decembrie, în intervalul orar 9 – 18, circulația autovehiculelor va fi restricționată, pentru a permite efectuarea lucrărilor de asfaltare a străzii Golului, pe sectorul cuprins între Farmacia Multifarm (de la poarta UCM Reșița) și intrarea în cartierul Poiana Golului.

Conducerea primăriei recomandă locuitorilor din Poiana Golului să aleagă ruta ocolitoare prin localitatea Doman, iar pe participanții la trafic să sporească atenția în această zonă și să respecte semnificația indicatoarelor rutiere, indicațiile și semnalele polițistului rutier.