15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Victor Nafiru

Chiar dacă Romeo Dunca venise chitit să rezilieze contractul de execuție cu constructorul, Asocierea SC Emiliano Vest SRL-SC Manu Consulting SRL, în cele din urmă a realizat ce presupune acest lucru din punct juridic, dar și consecințele în cazul în care lucrările vor întârzia să înceapă. În final, părțile au convenit să-și mai acorde o șansă una alteia, prin prezentarea unei soluții tehnice în cel mai scurt timp.

La puțin timp de la întâlnirea respectivă, constructorul a trimis o Adresă Consiliului Județean în care se arată că soluția pentru rezolvarea temporară a cedării terasamentului (groapa despre care vorbeam, n.r.) de pe DJ 608, constă în stabilizarea taluzului cu anrocamente, asigurarea scurgerii apelor pluviale și devierea circulației în afara amplasamentului, prin realizarea unei unei variante ocolitoare pe partea stângă a drumului. Toate aceste lucrări presupun o reproiectare a drumului ce va fi prezentată spre aprobare Consiliului Județean, până la data de 20 februarie, termen agreat de părți.

Răspunsul Direcției Județene de Drumuri este unul promițător. În locul încrâncenării de până acum apare disponibilitatea instituției județene, în calitatea sa de beneficiar al lucrărilor. În Adresa respectivă se cer câteva precizări necesare legate de durata lucrărilor, care poate fi prelungită de comun acord cu numărul de zile în care condițiile meteo nu permite acest lucru și de cine va suporta costurile serviciilor de proiectare. Mai mult decât atât, cei de la CJ promit să-și dea tot concursul pentru a găsi împreună cu Asocierea SC Emiliano Vest SRL-SC Manu Consulting SRL o soluție de comun acord care să ducă la finalizarea obiectului contractului.

Deci, se poate. Romeo Dunca a înțeles ce trebuia: locuitorii din Luncavița și Verendin nu pot să circule pe acel drum în condiții inumane. Și apropos de drum, părțile au obligația să se țină de cuvânt, așa cum au promis la întâlnirea la care au participat și localnicii, de executa lucrări de reparații curente, prin acoperirea gropilor.

Și a fost bine până acu’ două zile când, ziariști de la Antena 3 i-au băgat microfonul în gură deputatului PSD de Caraș-Severin, Marius Damian. Sincer, nu știu cum au stat lucrurile exact, dacă reporterii și-au dat seama că e din lotul politicienilor noi sosiți în parlament, după felul cum călca pe vârfuri ca balerinele de la Bolsoi Theatre, sau dacă  s-a băgat singur în seamă, așa cum se întâmplă când vrei să fii văzut de ai tăi de acasă. În cazul de față, de teregoveni. Cert este că, unsă cu toate alifiile, ziarista l-a cam pus la respect cu întrebările ei „nevinovate.“

Dar nici deputatul PSD de Caraș-Severin nu s-a lăsat mai prejos. Din start a atenționat-o că nu are de a face cu un neica nimeni în politică. Că duce în spate 20 de ani de administrație. Administrație de cumetrie. Apoi, i-a replicat tăios, mândru și fălos ca un adevărat bănățean de munte la care vorba de căpătâi e de genul: „cine mi-s eu, futu-mă în cur!“ atunci când ajunge om important. La întrebarea ziaristei „de câte feluri sunt legile“, deputatul PSD a răspuns sarcastic: „ce fel de legi, organice? (…) și de care vreți să vă mai răspund?“ Și a continuat pe același ton: „Și vreți să discutăm alte chestii? De ce? Vreți să intrăm pe constituție?“.

Măi, nea Marius, stai în banca matale cu răspunsuri de genul ăsta, că acolo nu e ca la Teregova, la sala de evenimente, să le dai peste nas ălora care îți pun întrebări. Acolo răspunzi ceea ce te întrebă, nu îi iei la mișto pe ziariști. Cum adică „vrei să intrăm în constituție?“ Ziarista te-a întrebat civilizat chestii concrete, iar tu ai dat-o cu constituția. Păi, ce are sula cu prefectura și răspunsul pe care l-ai dat cu întrebarea ce ți s-a pus? Ăsta e răspuns de viitor președinte de PSD Caraș-Severin? Eu nu cred. Nu te aprinde una, două, că nu e bine. Și nu fă pe deșteptul cu ăia, că nu-ți merge. Acolo ești la capitală, nu la țară. Ți-o fi mers cu ăștia de pe la noi cât ai fost primar, consilier județean ori șef la Direcția de sport, dar cu ăia, te asigur că nu. Ogoaie-te, ascultă-mă pe mine, că nu te învăț rău.

Între noi fie vorba, ce-or fi zis telespectatorii care te-au văzut cum ai răspuns? Că am uitat să-ți spun, te-au dat pe post ăia de la Antena 3, cât de țanțoș erai, mai ceva ca un cocoș de expoziție. „Uite, bă, și la (…) ăsta ce aere își dă. S-a ajuns, musiu!“ Ce dracu’, domnule deputat, fii mai atent pe viitor, fă-te că nu auzi, fă-te că nu vezi, fă-te că vorbești la telefon, să nu te mai „încalțe“ încă o dată reporterii, că atunci chiar ai…pus-o. Nu te mai scoate nici Voiculescu din baza lor de date!

Mă uit la Raed Arafat ăsta, pe care unii l-au așezat pe soclul rezervat sfinților făcători de minuni, chit că el nu are nimic de a face cu moaștele și icoanele noastre. Iată ce spunea la emisiunea „Marius Tucă Show” de la Aleph News: „Dacă mergem bine cu vaccinarea, cred că în vara acestui an către toamnă o să începem să vedem o începere a normalizării vieții noastre. În speranța că nu apare o tulpină care nu răspunde la vaccin”.

Deci, în vară către toamnă, până atunci, nu. Când s-or culege strugurii și se dă liber la pastrama de oaie, să mănânce și gura lu’ secretarul de stat oarece mâncare de-a musulmană. De prin octombrie încolo, revine și țărișoara asta la o viață „cât de cât normală”. Bun și așa, decât de loc. E bine că la proximul Crăciun ne vom da măștile jos și ne vom minuna cât de mult ne-am schimbat la față de când cu pandemia asta.

Asta ca asta, dar l-am mai auzit spunând una tare de tot, de te face să te piși pe tine de râs, nu alta. Cică suntem pe calea cea bună. Nu mai puțin de 2% din populația țării s-a vaccinat până acum. Ei, ce ziceți? Asta da veste bună. Cu răbdare, cu încredere în Dumnezeul lui Arafat și cu 2% în fiecare lună, într-un an, doi terminăm și noi vaccinarea. Ce  tare! Măi, nea Raed, de unde le scoți, domnule? Te-ai luat după ăștia care măcăne toată ziua la televizor? Altă treabă nu ai? Matale știi cât înseamnă 2% din 18 milioane re români? Așa, aproximativ, fără să aplici regula de trei simplă și fără să suni un prieteni ca la concursurile alea de la televizor. Cum? 2% e mai mult decât nimic? Așa zici?

Ei, bravo, dacă gândim așa, ai dreptate: suntem pe calea cea bună și ne vom imuniza cu toții la Paștele cailor. Nu la cel de anul ăsta, ci la cel de la anu’ și la mulți ani!

În Biroul permanent  mai există patru funcții de vicepreședinte, trei de la PSD și unul de la PNL, tot atâția chestori, câte unul de la PSD, PNL, USR PLUS și UDMR

Senatorii s-au exprimat în favoarea componenţei Biroului permanent, anunţate de liderii de grup de la tribuna Senatului, cu 130 voturi „pentru” şi o „abţinere”.

„Este o funcție care mă onorează și, în același timp, mă obligă. Pe de altă parte, este și o recunoaștere a activității mele de peste 20 de ani în Parlamentul României“, ne-a mărturisit senatorul PSD.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a obținut în aceste zile la Înalta Curte de Casație și Justiție o hotărâre definitivă împotriva reclamantei Asociația Agent Green, care a solicitat suspendarea Ordinului nr. 195/2014 emis de Ministerul Apelor și Pădurilor de aprobare a amenajamentului silvic pentru Ocolul Silvic Băile Herculane, subunitate a Direcției Silvice Caraș-Severin. Un Ordin care nu produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat așa cum susține reclamanta, fiind bazat pe norme tehnice legale și aplicabile pădurilor din România.

„Decizia emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție precizează foarte clar faptul că implementarea amenajamentului silvic pe linie de mediu s-a făcut în mod transparent și în cele mai legale condiții, la data implementării nefiind necesară evaluarea de mediu și evaluare adecvată.

Această victorie reprezintă cu siguranță un pas înainte, iar faptul că pârâții pierzători sunt înseși Asociația Agent Green, ne confirmă în acest moment faptul că Direcția Silvică Caraș-Severin ca unitate a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva este un bun administrator al pădurilor statului din județul Caraș-Severin și implementează cu responsabilitate și succes prevederile legislației din România.
 
Susținem în continuare faptul că trebuie asigurată continuitatea gospodăririi silviculturale a suprafețelor care nu prezintă strict interes științific, pădurea trebuind gospodărită în continuare de silvicultori, iar aplicarea amenajamentelor silvice aprobate de către Statul Român este pentru noi literă de lege“, este de părere directorul Direcției Silvice Caraș-Severin, Ion Tabugan.

FOTO: radioresita.ro

Dar nu faptul că femeia lucrase ca și chelneriță l-a șocat pe directorul tehnic, ci că duduia nici măcar nu știa cum arată tastatura unui calculator. Și-a dat seama când a întrebat-o despre compoziția apei, de formulele azotului, fosforului, despre turbiditate și alte prostii de acest gen, de parcă biata femeie nu-și putea face duș sau să bea apă, dacă nu le-ar fi știut pe astea. Dar pe directorul ăla l-o mâncat în cur și a nesocotit ce scria pe hârtia ce-o primise de la șeful său: „angajeaz-o!“ Păi cum s-o fi angajată omul, că era proastă bâtă? Proastă de bubuie! Acu’ și directorul ăla, prea multe pretenții are: și tânără, și frumoasă și deșteaptă. De unde să găsească partidul astfel de oameni?

Poate că și noi suntem prea aspri cu unii care ajung în anumite funcții. Prea invidioși când îi vedem că se descurcă, iar noi, nu, fără să ne gândim la cât de talentați sunt ei, de pricepuți de bine intenționați și de devotați unei cauze comune. Îmi vine minte acum un exemplu: Cristi Gâfu. În urmă cu un an și un pic, vine la el partidul și-l întreabă ceva de genul: „Bă, Cristi, nu vrei să te faci prefect?“ Cristi al nostru, care lucra ca avocat pe vremea aia, și-a amintit  ce-i spuneau alții cândva că partidul nu se refuză nici măcar în vis: „Ba da, dar…“ „Lasă, că de restul ne ocupăm noi“, i-a răspuns partidul. Și l-au trimis la Primăria Slatina Timiș să lucreze o vreme, ca să poată să-l facă funcționar public. A făcut naveta două-trei zile, și-a băut cafeaua câteva dimineți cu primarul de acolo, a mutat niște hârtii dintr-o parte într-alta. Ce-i drept, Cristi le avea cu computerul, cu tastatura, cu mouse-ul chiar și cu administrația. Și așa a ajuns prefect. Și încă ce prefect, reînnoit în funcție și de Guvernul Cîțu.

Și, atunci, de ce să nu avem răbdare și cu duduia Simona Iancu de la Apele Române? Că nu se știe niciodată ce se va alege de ea, atunci când partidul îți este aproape, iar tu un umil ascultător.

În urmă cu patru luni, am semnalat în publicația Subiectiv starea execrabilă a acestei căi rutiere. L-am sunat pe președintele nou ales al județului, Romeo Dunca, (pe atunci nu îmi închidea telefonul) și i-am propus să mergem împreună la fața locului să vadă cu ochii lui starea de fapt. Sigur, nu aveam pretenții să ne ducem cu elicopterul său proprietate personală, mai ales că eu am rău de înălțime, și nici să ne fi folosit de mașina de serviciu a CJ. Sunt un tip înțelegător când vine vorba de cheltuirea banului public, precum și de agenda președintelui supraîncărcată cu tot felul de probleme apărute intempestiv pe Muntele Mic. A ruginit frunza în vii, în copaci, pe dealuri, pe sub poale de pădure, unde vreți voi, au venit ploile, după care ninsoarea, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza. Și nimic. Ba, mint, ceva s-a întâmplat, totuși. Hăul ăla s-a căscat mai mult, tot mai mult, până când drumul, vechi de sute de ani, a ajuns la un pas să fie înghițit cu asfalt cu tot, iar localnicii din Verendin și Luncavița să facă un ocol de peste 50 de kilometri, în loc de 7, pentru a ajunge la Teregova. Bă, ești prost? Bă, ești nebun?  

Domnu’ președinte, păi se poate una ca asta? Abia după patru luni te-ai gândit să faci ceva și pentru oamenii ăștia care și-au pus atâta speranță în matale? În oamenii ăștia care văd în dumneavoastră salvatorul județului și nu doar deschizătorul de pârtii pe Nordica?  În octombrie anul trecut, ar fi fost suficiente câteva basculante cu pietriș, acum e nevoie de o balastieră. Știu că ești supărat pe  luncăvițeni că nu te-au votat. Că nu te-au votat toți, în sensul ăsta. Că eu știu pe câțiva care au pus ștampila pe pătrățelul cu PNL și pe alții care vor să facă, în zonă, un Fan Club Dunca. Culmea, în loc să ții pentru matale chestia asta, te pui să recunoști într-o postare pe pagina de Facebook că: „… Să facă treabă și să ușureze viața cetățenilor prin lucrări de calitate și în termenele prevăzute. Chiar și a celor din zonele care au avut alte opțiuni de vot“. Cum vine asta, domnule Dunca? Că sună ca dracu, zău așa! Nici ăia din fostul Congo-Brazaville nu s-ar fi gândit să spună așa ceva. Că te lăudai înainte de alegeri că o să faci și o să dregi, o să muți munții din loc, toți în afară de Muntele Mic, că o fii președinte pentru toți, nu doar pentru ăia care te-au votat. Și acu?

Azi e ziua în care se întâlnesc beneficiarul, constructorul și proiectantul, dar oare este suficient acest lucru? Ce ziceți domnule președinte Romeo Dunca?

Bineînțeles, e doar o dorință pentru că nu se va întâmpla niciodată așa ceva. Și nu din cauza mea, ci din pricina lui Romeo Dunca care, franc, mi-a spus-o de față cu colegii mei din presă: „Ce să caut eu într-o emisiune cu dumneavoastră? Că eu numai când că văd mă simt prost. Că dumneavoastră doar mă criticați, chiar și atunci când fac lucruri bune. Mă duc la… (și a dat două exemple de colegi și redacții de presă) că acolo mă simt bine și, pe deasupra, mă și laudă.“  Punct.

Așa că domnule doctor, nu am nicio șansă să-l aduc pe domnul președinte Dunca într-o emisiune online în redacția Subiectiv. Cât privește partea cealaltă, a divergențelor permanente, mă abțin. Sau, mai bine zis, nu vreau să le comentez pentru simplu fapt că la dânsul s-au adunat atâtea conflicte în trei luni de șefie la CJ, cât la alții într-un mandat de patru ani. Și că dacă o va ține tot așa, nu va trece mult până va ajunge să aibă divergențe cu sine însuși.

Dincolo de toate cele spuse până acum și în ciuda părerii sale față de o parte a presei din Caraș-Severin, respectul meu pentru dânsul rămâne nealterat. Nu doar pentru funcția pe care o ocupă (cât o va ocupa), ci și pentru omul Romeo Dunca. Cu o singură condiție: să nu se mai vadă înconjurat doar de oameni de afaceri  hoți, de funcționari publici puturoși ori de pesediști nemernici.