Frumos, ce să zic. Îți crește inima când îi vezi cum se porcesc ca țațele la televizor seară de seară. Evident că în astfel de împrejurări mărețe pentru epoca în care trăim, nu-ți mai arde să picotești sau să dormi în fotoliul statului, cum o faci de obicei în cele două zile de lucru pe care le are săptămâna în Parlamentul României.  Auzi și tu Gogule cum râde ciob de oală spartă: „niște analfabeți funcțional încearcă să mă denigreze, mă răstignesc în piața publică cu privire la parcursul meu academic și profesional. Unii care nu știu să întocmească un CV, care au absolvit o facultate în 2 ani sau care se bâlbâie când au de dat explicații despre cum și-au dobândit diplomele de studii”. Bă, dacă nici Bode nu știe ce vorbește, atunci, cine?

Vai, Lucică, chestia asta cu răstignirea în piața publică mi-a plăcut la maxim. Și cu bâlbâiții care au terminat facultatea în doi ani. M-au dat pe spate, nu alta. Când te-am auzit mi-am amintit de garajele de la Herculane din anii ’90, când milițienii matale se duceau în stațiune ca turiști și se întorceau juriști. Nu știu de unde dracului scoți vorbele astea, Lucică tată, dar le arunci ca-n filmele alea interzise copiilor cu vârste sub 12 ani. Sigur, dacă te-ai uita înainte în oglindă, când îți faci freza dimineață, nu ai mai vorbi așa. Dar așa, împarți parlamentul în două, exact ca la peluza curva: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor!”, că nici CNA nu-și prinde mintea cu voi! Și asta îmi place grozav.

Spre seară a venit și răspunsul oficial, cum altfel? dinspre CJ, de la Romică, tăticul nostru la bine și la greu, care se încadrează întru totul în tiparele lozincii: „stima noastră și mândria.” De la Romică cel fără frică, când e să spună vinovaților pe nume, aflarăm că: de drumurile respective, cu neaua viscolită, a răspuns Ardelean SRL, firma de casă a PSD. După zilele astea două de coșmar, nici nu trebuia să ne mai spună domnul președinte că firma respectivă e una de-a lui Hurduzeu, Mocio ori Popovici. Că, vorba aia, dacă PSD nu vrea rău județului nostru, atunci cine? Ia să fi fost un SRL sau AF liberal, că nici nu s-ar fi apropiat iarna de noi, la cât de dotate sunt astea: cu parazăpezi pe marginea drumului,  asfalt negru, cu lopeți de ultima generație, importate din Germania, cu vânt moderat, și ăla doar pe crestele cele mai înalte, cu toporași și ghiocei ș.a.m.d.  Dar așa: „firmă de casă PSD cu contract din 2020, contractul urmând a se termina anul acesta. Sperăm să ne scăpăm de ei”, cum înțelept mărturisea Romică în limba spargă, pentru colegii de la o publicație locală. De la unul ca el, la ce să ne fi așteptat? Să fi umblat la fagurul cu miere când la îndemână îi este borcanul cu fiere?

Cum vine astă, bă, Romi: „Sperăm să scăpăm de ei”? Dar de ce vrei să scapi de ea, pardon, de ei? Doar că e o firmă de casă a PSD-ului? Sau că așa ți se pune ție pata pe tot ce nu e liberal ori nu-ți împărtășește prostiile pe care ți le bagă alții în cap cu tolcerul? Dar ca de obicei, iar ți-ai dat cu stângu-n dreptu’, că două rânduri mai jos spui: În privința drumului, la ce condiții meteo au fost, tot timpul s-a lucrat la deszăpezit. Și la Muntele Mic, și la Văliug, drumul a fost curățat, dar apoi iar a fost viscol, iar au curățat, și tot așa, ce să se facă mai mult? Contractul prevede că se intervine de la oprirea fenomenelor meteorologice extreme și că trebuie să curețe drumul în 24 de ore. Au intrat cu ratrakuri pe Muntele Mic, au ajutat pensiunile. De sus până jos la Borlova ratrakul a fost de două ori. Nu se putea face mai mult.”.

Păi dacă oamenii ăștia au muncit, cum singuri îi lauzi, de ce vrei să scapi, bre, de Ardelean SRL? Doar ca să te afli în treabă? Să ai și tu activitate și să nu zică lumea că nu faci nimic pentru județul ăsta? Tu în loc să te bucuri, să ciocnești cu ei o cănuță cu răchie fiartă, să-i feliciți pentru devotamentul lor, că sunt la fel de harnici ca și tine, vrei să le iei pita de la gură doar pentru că i-ai „moștenit” de la cei de dinaintea ta? Ce dracu, bă, puiucule, tu nu vezi că dai în bâlbă când una zici și gândești și alta e realitatea de pe teren? Lasă, bă, schiurile din picioare și revino-ți cu picioarele pe pământ, dacă vrei să ajuți cu adevărat județul ăsta!

UPDATE, 6 februarie 2023.

Romi, iată ce declarație am găsit în arhiva Express de Banat, din 21 octombrie 2021:

„Trei segmente de drum erau neacoperite. Nu am mai făcut demersuri pentru alte licitații încercând să facem deszăpezirea în regie proprie sau cu societățile la care suntem acționari, astfel încât bănuții, și așa puțini, să rămână în interior și să gestionăm noi deszăpezirea mai bine. Licitația pentru Prislop – Semenic și Văliug – Slatina Timiș (aceleași despre care am tot vorbit, n.r.) a început în mandatul trecut, dar văzând ce costuri sunt, am zis: stop joc. Nu putem să mergem în continuare așa pentru că suntem un județ care nu are atâtea resurse. Astăzi, societatea care a participat la licitația pe care noi am oprit-o a câștigat procesul și acum este pe procedură să semnăm contractul în condițiile acelei societăți. 2,4 milioane lei plus TVA, pe trei ani. Acest segment l-am scos de sub interesul ăsta. Eu am oprit licitația pentru că am considerat că nu avem destui bani să plătim acest serviciu. Am oprit desfășurarea ei. Ne conformăm!”.

Din declarația, care îți aparține 100%, rezultă că nu PSD a încheiat contractul de deszăpezire, ci tălică! Așa e?

Da’ e adevărat Romi că nu tu erai la volan, ci doamna ta, așa cum au post pe Facebook cei de la Vocea Timișului? Acum nici nu mai contează cine o fost. Fapta e fapta, nu mai poți să faci nimic. Ghinion curat, ce să zic. Trei accidente în mai puțin de un an. Prima dată ți-a sărit ție în fața Touaregului CJ nu știu ce animăluț somnambul, de ți-a băgat mașina în service. A doua oară, tot cu mașina CJ și tot cu tălică la volan, a dat peste tine un TIR-ist, iar acu, în Timișoara. Puiucule, parcă ești blestemat, nu alta. Se țin belele scai de tine, că-ți vine să te duci în lumea largă cât vezi cu ochii. Ba, în CJ, ba în particular. După ce n-ai avut zăpadă toată iarna și în CJ e ca la balamuc, vine și necazul ăsta.

Părerea mea, dacă vrei să ții seama de ea, e ceva necurat la mijloc. Eu zic că ar fi bine să te duci la o vrăjitoare să-ți descânte pe un obiect din casă. O vreme ar fi bine să stai mai aproape de Doamne, Doamne. La început, mai o lumânare aprinsă, mai un Tatăl Nostru rostit seara în loc de postările alea cu Popovici, Mocio și Hurduzeu, mai câte un drum la Muntele Athos, ca mai apoi, să te duci să demolezi cabana aia de pe munte, iar în locul ei ridică acolo o monostire, cum alta nu a fost în Banatul de Munte.

Lasă, bă, Robi, nu mai fi supărat. Am văzut că s-a dus dracului planetara, direcția, roata și ce-o mai fi fost pe acolo, important este că sunteți bine, sănătoși, voioși, voinici. Pardon, voioși, nu, dar sănătoși, da. Îți repari tancu’ pe asigurare, iar dacă nu se poate, cumpără altul, că nu te-o făcut pe tine 90.000 de euroi. Acum, ce să-i faci dacă te-au postat băieții pe Facebook și ai atâtea like-uri și comentarii. Asta știu, asta fac. Nu-i băga în seamă, sunt niște cârcotași și frustrați, nimic altceva. Și, ascultă la mine, mai mult rău îți faci dacă pui la suflet toate rahaturile astea! Așa că, capul sus și, tot înainte!

Romi, în cărțile tale de lectură, altele decât „Punguța cu doi bani”, „Al Baba și cei 40 de hoți” și „Cățeluș cu părul creț” ai întâlnit personaje de acest gen? Care, într-un moment de luciditate, să meargă în public, să-și recunoască neputința? Să-și toarne ce și-o turna în cap (orice, în afară de minte că pe aia i-o dă Dumnezeu)? Nu? Dar tu ai fi în stare, puiucule, să te duci într-o joi seară la Banat TV să te spovedești în direct? Cu cuvintele tale. Ceva de genul: „Dragi liberali și prieteni de la alte partide, în afară de PSD, USR și AUR, vă rog să mă iertați că v-am dezamăgit și v-am chinuit cu prostiile postate de-o râs tot Facebook-ul. Dumnezeu îmi este martor că eu bunăvoință am avut, exact câtă dragoste am de Muntele Mic, m-am zbătut, am alergat de ici-colo (dovadă sunt cele două accidente cu Touaregul CJ), dar mai mult de atât  nu am putut să fac pentru acest județ. Și nici nu cred că voi putea de acum încolo, drept pentru care, vin în fața dumneavoastră să vă cer iertare dacă v-am greșit cu ceva, că de mâine îmi dau demisia și mă duc sus pe munte să-mi demolez cabana așa cum a hotărât instanța. Mă fac copil de treabă.”.

 Ce zici, ai fi în stare puiucule să faci una ca asta? Ca nenea Spirache din Titanic vals: „Vă rog să nu mă votați.”. Bine în cazul lu’ tălică nu se mai pune problema de vot, ci de demisie. Onorabilă demisie, prin care ți-ai spăla greșelile, precum și obrazul pătat al bravului partid care te-a făcut președinte. La început, toți vor fi consternați, vor încerca să te convingă să nu demisionezi, te vor lua cu lugu-lugu, gen: „hai, mă, Romi, nu te lua după alde Stanciu și Nafiru, fii bărbat, ce dracu”, după care te vor lăsa în pace. Fă-o și scapă odată de umilințele la care te supune John Crina, de articolele din Express de Banat, de pamfletele mele. Știu că ți-ai da demisia, dar te gândești că ai, totuși, o responsabilitate, că nu se face să dai bir cu fugiții. Nu te gândi la asta, Romi, dragă. Te asigur că nu-ți va simți nimeni lipsa în Consiliul Județean. Dimpotrivă, s-ar putea să ne meargă mult mai bine fără tine.

Hai, nu mai sta pe gânduri, ia aici pixul și coala asta de hârtie și fă ce trebuie!

Ce dracului ai făcut, bă, Romi, că am auzit că la ședința asta a fost ca într-o piesă de-a lu’ Nenea Iancu. Aia, cu D’ale carnavalului.  Ai citit-o în liceu sau nu? Spune adevărul, că nu-ți ia nimeni capul. Dacă nu ai citit-o, vorbește cu directorul Ionescu, de la Teatrul de Vest, să o pună în scenă. Special pentru tine. Florin e un tip mișto și îți va înțelege dorința ta de culturalizare. Dacă nu merge cu vorba bună, dă-i ordin, că de aia plătești teatrul din banii Consiliului județean. Și ca să-i arăți că ești barosan, pune-i pe actori să joace piesa în sala de ședințe a CJ. Ar fi haiu’ de pe lume dacă ai face asta. Aș avea ce scrie o lună de zile.

Bă, Romi, ai fost varză. Cel puțin așa am citit la colegii mei. De nicio culoare și că John Crina te-a făcut să te simți mic și neputincios. Numai că nu te-a umilit. Că la un moment dat ai vrut să iei bani de la spital (Doamne, Alina Stancovici îi creează insomnii) să-i dai la Cultură. Cum, dracului vine asta, bă Romi? Cum ți-a putut trece prin cap așa ceva? Ai văzut cum au încercat unii să-ți explice că bugetul ăsta nu e ca portofelul tău. Să faci ce ți se scoală ție. Nu știu dacă ai înțeles ceva, deși Crina ți-a explicat ca la copilul mic cum e cu administrația asta. Sincer, m-aș mira să fi priceput ceva din lecția predată de opoziție. Prea multe de înțeles într-un timp atât de scurt. Dacă nici măcar consilierii tăi liberali nu au înțeles nimic, ce să mai vorbim…  Și-au făcut oamenii cruce și și-au scuipat în sân. De când e Consiliul Județean nu a mai fost atâta prosteală ca acum.

Bă, Romi, lasă dracu prostiile tale legate de postările pe Facebook noapte de noapte, pune-te cu burta pe carte și învață și tu administrație cât mai ai de stat acilea. Că ce faci tu în ședințele astea de CJ e circ. Vorba lui Darian Ciobanu:  „Asta nu-i administrație! Nu faceți spectacolul ăsta! Ne facem de râsul lumii.” Ce de râsul lumii, de râsul curcilor, bă, Romi, așa să știi!

A, și încă ceva, să nu uiți să-i dai berea promisă lui John Crina, că te-o salvat și data asta de la ridicol!

Da, bă, aveți dreptate, pentru o mică atenție să intre biata femeie în belele? Hai, înțeleg, spagă de mii, zeci de mii de euro, cum au luat ăia cu măștile anti Covid, dar nu pentru un rahat de 3.500 de lei și 100 de euro primiți într-o săptămână de la 39 de pacienți. Nici măcar 1.000 de euro, ce dracu. Ce-i aia 100 de lei de bolnav? Să fim serioși. Pe lângă câștigul ei lunar de 5.000 de euro, 100 de lei e ca 50 de bani în portofelul pensionarului. Și ce poți să faci cu 50 de bani în ziua de astăzi? Nimic. Absolut nimic. Până și cerșetorul te înjură dacă îi lași 50 de bani. „Uite calicu’, dracului, se zgârcește și la 1 leu.”

Așa și cu oncoloaga noastră. Și o cred că nici măcar nu știa când primea mită. Că și ăștia șmecheri, plasau banii cu discreție ca dânsa să nu se prindă și să se supere. Săraca de ea, numai  se trezea cu plicul pe masă sau în buzunarul halatului  după ce plecau pacienții. De unde știm noi că ’mneaei nu se simțea jignită și revoltată de gestul lor? Dar ce să fi făcut? Să fi dat sunat la Poliție să reclame cazul? Să fi ieșit după ei, să-i fi dojenit pentru asta? „Hei, mamaie, vino și ia-ți plicul, că cu suta aia de lei nici măcar nu am curajul să ies din casă.” Păi nu putea să o facă că, vorba aia, era într-un spital și nu într-o mahala cu țațe și spoitori.  Cum? Un pacient i-ar fi dat dublu pe motiv că ar fi avut două cancere? Nah, ce să zic, o mai fi greșit și ea, că oameni suntem cu toții, dar nu din vina ei, ci, repet, a bolnavilor care nu sunt „sănătoși” până nu-i dă un bacșiș doctorului.

De asta și apreciez gestul de spontaneitate, fraternitate și fermitate pe care și le-au permis cei 96 de colegi care au trimis la instanță susținerea și considerentele lor în acest caz: nu doctorița a greșit, ci pacienții acesteia. Asta ca să ne fie clar nouă, tuturor, care, de-a lungul anilor, am uitat numărul plicurilor pe care le-am dat la doctor, funcționarul public ori administratorul de cimitir.