M-am uitat aseară la ăia de la România TV. Săracii, ieșiseră în stradă să-i întâmpine pe candidați. Nicușor, băiat gigea, a sosit cu vreo 20 de minute mai devreme. Cu nevasta și vreo cinci, șase susținători, că mai mulți nu ar fi avut loc în studioul televiziunii lu’ Ghiță. Jorjelu, nici vorbă de așa ceva, deși, de dimineață, confirmase prezența. Ai lui de la marketing l-au  instruit ce să spună dacă avea să fie întrebat. „Bă, dacă te iau ziariștii lu’ pește la împins vagoane, tu să le spui asta: Aveți cuvântul meu de președinte c-o să vin, că am niște răspunsuri în mine, de-o să vă dau pe spate. Nu fii fraier, dă-le peste bot!”

Pe la 1, 1 și un pic, a reconfirmat prezența:

– Băbăieți, când jorjel spune ceva, așa rămâne. Eu nu sunt ca alții, să mă jur ca ursarii și să nu-mi țin cuvântul dat. Acu’ sunt la o înghețată cu doamna Giorgia Meloni și când termin plec spre București. Am vorbit cu prietenul meu Romi de la Caraș, să vină să mă ia cu helicopterul.

Pe la 6 seara, îngrijorați, ăștia de la televiziune îl sună din nou:

– Bă, Jorjelule, ce dracu, bă, n-ai mai terminat de halit înghețata? Ești neserios, să știi.

Calm și zeflemitor, Jorjelu le răspunde:

– Băbăieți, o intervenit ceva neprevăzut. M-a apucat o cufureală după înghețata aia, că de două ore stau numai pe WC. În plus, Romică al meu o rămas în pana prostului prin nu știu ce munți. Așa că, n-ajung deseară la confruntare. Dacă vreți, vin mâine seară, că la noapte iau rata care pleacă de acilea, din autogara de lângă ruinele alea romane și mâine la prânz sunt acasă.

Și uite așa, Nicușor a rămas să se întrețină jovial cu alde Ciutacu și Crețuleasca, oameni care au văzut multe la viața lor, dar așa ceva niciodată.

A, era să uit: Să fie sigur că va călători în siguranță până la București, acolo unde era așteptat de Călin file de poveste, consilierii l-au sfătuit să-și cumpere de la chioșcul din autogară pamperși cu miros de lămâiță, altfel riscă să-l dea șoferul jos din autobuz și să ajungă acasă după exit-poll-ul de la turul 2. 

Ce ți-e și cu diareea asta, dom’le!

Totodată, sunt așteptați și urmașii goților, vizigoților, gepizilor, ostrogoților și vandalilor, acesta din urmă neam din care se trag ultrașii de pe stadioanele de fotbal. Deși au fost și ei invitați, descendenții  hunilor nu vor fi prezenți, cel mai probabil acești urmând să participe la Csikszereda (Miercurea Ciuc), unde vor vota propunerea conducerii noii promovate în Liga 1 de fotbal de a nu accepta în lotul echipei  fotbaliști români și africani!

În deschidere va fi transmis mesajul suveranist a lu’ Jorjelu, descendent pe linie paternă al lu’ Parpangel, nepotul lu’ Aordel, mesaj mobilizator și dătător de speranțe pentru poporul suveranist. După un Te Deum și slujba de pomenire a celor care au ieșit la pensie după războaiele cu romanii și au luptat la baionetă cu turcii la Vaslui, Călugăreni, Plevna și Smârdan, dar și în alte puncte fierbinți ale țărișoarei aflată în prag de alegeri pentru președinte, va urma un amplu și profund spectacol artistic cu versuri, cântece și dansuri patriotice, așa cum au fost ele păstrate în lada de zestre a strămoșilor ce se odihnesc azi pe Columna lu’ Traian. Zeci de rapsozi și interpreți de muzică populară, romanțe, doine, cântece de jale, bejenie, cătănie  și manele vor aminti despre trecutul Geției și vor proslăvi viitorul României.

De la serbarea câmpenească nu va lipsi nici cel mai reprezentativ urmaș al dacilor liberi, nimeni altul decât Nicolae Guță, jupânul maneliștilor al cărui repertoriu este atât de vast, încât ne așteptăm să interpreteze, între altele, celebra cântare străbună, în care el i se plânge ei pe o bancă în parc: „A aflat mă-ta de mine// Că vin noaptea pe la tine// Si nu vrea să mi te dea// Până nu trec pe la ea. Perversa dracului, auzi la ea ce-i trece prin cap, să treacă băiatul noaptea pe la ea. Dar nici el nu se lasă, înțelegi ce zic? Că auzi ce i-o trecut prin cap: „M-am gândit că ar fi mai bine// Să scap de belea// Să vin o noapte la tine// Și una la ea.”

În concluzie, va fi bine. De data asta, nu la Țebea, ci la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, alături de Guță, maneliști, barză, brânză, urdă, viezure și mesajul optimist a lu’ Jorjelu: „Să le  Dumnezeu sănătate celor care și-au dat jertfa supremă pe câmpurile de luptă.” Amin!

Păi, bine, bă, Puiucule, tu ditamai omul de afaceri că vorba aia, nu ești un amărât de covrigar, de sifonar ori de plăpumar, tu ne îndemni să-l votăm pe ăla care n-a muncit o zi în viața lui? Pe ăla care are palme de domnișor ce n-a bătut un cui în perete și care nici nu știe pe ce parte se strânge șurubul? Tu încurajezi nemunca și lenea, bă, Romi? Mă mir că nu ți-e rușine să ne ceri una ca asta. Să-l votăm duminică pe ăla care scanda pe stadioane: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor” și o făcea scroafă pe madame Șoșoacă, amenințând-o cu agresiunea sexuală? Pe Jorjelu care  se juca în campanie de-a alba-neagra cu casele alea de 35.000 de euro?

Nu te mai recunosc, Puiucule. Zău așa. Ce ai fost și ce ai ajuns. Bă, nu mai visa, cai verzi pe pereți. Că te vor pune ăștia prefect. N-o să te pună, bă, ascultă la mine. Sau de dragul tău o să întoarcă Justiția cu curu-n sus? Aiurea! Ce naiv ești, bă, Romică.  Zi că nu-i spui noaptea în somn lu’ Simion: „Jorjelu, te susțin, te sponsorizez, te plimb cu elicopterul pe matale și pe tot neamul lu’ tălică, dar am și eu o dambla: să mă consulți și pe mine când numești procurorul general. Atât, nimic mai mult, mama lor de pesediști ce sunt ei!” Nu-i așa ca asta  gândești de când te-ai dat cu Georgescu-apă vie și Simion-șef de galerie?

Bă, Romeo, ce-o zice săracul nea Ilie Bolojan, prietenul tău, că sigur a auzit sau a citit și el că ai luat-o rău pe arătură? Nu ți-o dat telefon până acum să te întrebe dacă nu ai nevoie cumva de un doctor bun la București? Nu? Asta pentru că are prea multe pe cap, dar, ascultă la mine, dacă te întreabă direct sau bate vreun apropo, du-te Romi, că nu e de glumă ce se întâmplă cu tine. Nu râde Romi, că nu e de râs. A, că tu te faci de râs cu Jorjelu, e treaba ta, dar nu-i mai îndemna pe alții să gândească ca și tine, să-l voteze. Pe bune, du-te că e pentru binele tău!

De ceva vreme, tabloidele scriu că Harry, feciorul lu’ Charles, cum ar veni, n-ar fi decât după mă-sa de viță nobilă. Ba că e prea roșcat la păr și la barbă, lucru mai puțin întâlnit în familia regală, ba că e căpos și-i sare țandăra din te miri ce. Alții s-au găsit să spună că nu are maniere de prinț, deși Charles și Diana au băgat o grămadă de bani în curul lui. Dar cel mai mult și mai mult a cântărit faptul că seamănă mai mult cu maiorul ăla cu care Diana se încurcase la un moment dat, decât cu bătrânul rege. Acum, când Lady Di nu mai e în viață e greu de aflat adevărul gol-goluț. Cert este că povestea a ajuns și la urechile monarhului, vecinul lu’ Kati neni din Viscri care, ce credeți? În loc să-l fi păzit de bârfele de la palat, îl tachina una, două pe ăsta micu’: „Cine știe dacă sunt chiar tatăl tău adevărat. Poate că tatăl tău adevărat este în Boadmoor.” Vă dați seama ce copilărie traumatizantă a avut bietul băiet.

După cum vedeți, nici regii nu mai sunt ce-au fost odată. Unii, ca în exemplul dat, au luat-o razna de tot, chiar dacă în anii ’90, Charles a efectuat un test ADN, pe ascuns, să fie sigur că nu crește la curtea lui copilul altuia. Și dacă ar fi crescut, care ar fi fost problema? Că doar n-ar fi fost primul monarh din lumea asta pus într-o astfel de situație. La urma, urmei, nici Charles n-a fost ușă de biserică. Amintiți-vă cum se iubea de mama focului cu Camelia, în timp ce Diana spăla scutecele copiilor. Așa că, nu i-ar fi stricat să crească în bătătura lui copilul altuia. Pe de altă parte, Charles s-a comportat ca un adevărat gentelman. Că s-ar fi putut duce la maiorul ăla să-i fi bătut obrazul sau să le fi cerut superiorilor să-l treacă în șomaj că, vorba aia, Hewitt ăla era supusul Măriei Sale. Dar nu a făcut-o, ci a preferat să tacă și să înghită în sec ori de câte ori afla despre escapadele amoroase ale prințesei.

Să se fi întâmplat la noi una ca asta. Nu contează unde. În Casa Regală, Cotroceni, Parlament, Palatul Victoria ori în showbizul mioritic. Mama, mamă ce scandal ar fi ieșit. Ce păruieli pe stradă, ce Dumnezei și vorbe de duh despre toți morții, crucile din cimitir și obiectele de cult dintr-o biserică, ce live-uri la televiziuni!. Încornoratul ar fi călcat-o în picioare pe madame. Ar fi tocat-o ca pe vrejul de dovleac pe care îl dai la rățuște. Franjuri ar fi făcut din ea, Că de asta trăim în Românica, pe un picior de plai, pe-o gură de rai…

De asta nici n-am prea mai fost la ședințele convocate de Hurduzeu. Prea multă liniște, prea puține replici tăioase, scandal nici atât. Atunci, la ce să mă duc? Pe vremea ta, fiecare ședință era ca o sărbătoare, ca un spectacol, haiul de pe lume, pe când acum e atâta plictiseală… Consilierii nu nu se mai fac ghiolbani și moftangii, nu-și mai dau la gioale, nu se mai amenință cu plângeri penale.

Dar mă bucur, bă, Romi, că de câteva săptămâni ai început să-ți revii. Să prinzi roșu în obraz, să-ți revină glasul. Să fii iarăși cel dinainte. Să o iei pe arătură când ți-e lumea mai dragă. Să dai cu oiștea în gard, susținând pancartele suveraniste cu „Apa, aerul și fraierul!” Să-i faci pe oameni să râdă și să-ți scandeze numele: Romi! Romi! Când te-am văzut la televizor în stânga lu’ Jorjel, nu mi-a venit să cred. M-am frecat la ochi, m-am ciupit de ureche și l-am sunat pe Gogu să fiu convins că nu visam. Apoi am sărit în sus de bucurie, zicându-mi: „No, mă, ăsta-i Romi pe care îl așteptam. Cu aberațiile de care numai el e în stare să ne facă să zâmbim, să ne veselim.”

Puiucule, mai rău de atât, nici că se putea. Dă-o dracu de treabă. Eu înțeleg că ai suferit lunile astea în care ai fost rezervă și ai făcut tușa la ultimele alegeri, dar parcă prea ai sărit calul. Să spui că cu Jorjelu președinte, cu Călin File din poveștile de adormit copiii, consilier, și nea Ilie Bolojan premier, doar așa țara asta poate fi salvată e de noaptea minții. Cred că până și liberalii au râs de tine până s-au cufurit în pantaloni. Pe bune. Nu fac mișto, că știi cât de mult începusem să țin la tine în ultimul timp.

Dragă Romi, nu știu de unde îți vin toate prostiile astea. Poate de la mesele neregulate, de la tranzitul intestinal incoerent ori de la turbulențele atmosferice din primăvara asta. M-am tot întrebat de unde le scoți, dar nu am reușit să înțeleg.  Că dacă omul se uită la tine face to face, cu siguranță nu-și dă seama că ți-ar lipsi ceva. Două mâini, două picioare, doi ochi. Că afaceri de afaceri ai, de bani să nu mai vorbim. Altceva îți lipsește, Puiucule, ca să fii și tu în rând cu lumea. Iar dacă nu-ți dai singur seama ce-ți lipsește, e belea mare.

După alegerile de ieri, Cholo de Buzău va trebui să lase de tot de politică că, e clar, nu-i de el, și să revină la meseria  de bază, cea de covrigar. Pentru o vreme, Lenuța userista va continua să-și trăiască visul, se va întoarce la primărie unde de mâine se va apuca de plombat străzi, de văruit bordurile, de tuns iarba și de plivit buruienile de pe marginea drumului, ca orice președinte, pardon, primar responsabil. L-am lăsat la urmă pe Ponta, acest Che Guevara de Chitila. Victoraș va ieși deseară pe România TV cu un mesaj scurt și la obiect pentru foștii săi colegi de partid: „Bă băieți, v-am tras-o de-o să mă țineți minte toată viața. Pa și pusi, Marecelule!” Dincolo de mitomania de care îl acuză unii, alții, de autodenunțul legat de inundațiile din 2014, Ponta este artizanul  victoriei lu’ Mucușor în fața lu’ Căcărău. Dacă nu ar fi candidat, Crin Floare albă de Băgrin ar fi fost în turul doi.

Nimic spectaculos despre Jorjelu. Era de așteptat să câștige primul tur al competiției. Surprinde doar scorul cu care i-a bătut pe Căcărău și Mucușor la curu’ gol. Amândoi la un loc, abia au adunat procentele lui. Pur și simplu i-a spulberat precum Arsenal pe Real în sferturile Chmpions League. La ce formă a arătat Jorjelu ieri, procesul de votare putea să se prelungească cu încă o săptămână, că tot degeaba. I-a umilit ca pe doi copii neastâmpărați și neascultători, pedepsiți să stea la colț pe coji de nucă. Și mai mult de atât, i-a sfidat în ultimul hal: a refuzat invitațiile la confruntările televizate din campanie, a ignorat, iar în seara victoriei, nu a mers la sediul partidului ori la cel de campanie pentru declarația finală, ci a urmat exemplul lu’ Călin Georgescu, vorbind de acasă (unii zic că era o înregistrare făcută cu mult înainte de afișarea rezultatelor de către exit poll) în fața unui prompter, cu spatele la colecția de icoane, iconițe, apă sfințită și cu gândul la covorul roșu și la ziua înscăunării la Cotroceni. Căci, oricât s-ar câcâi ăștia care-și zic pro-europeni, în turul 2 pe Jorjel nu-l mai ajung nici cu Simplonul din urmă.

Revenim la concurs. Ceilalți doi dintre participanți, Adrian Dumbravă, cel care demisionase anul trecut din această funcție, și Daniela Popescu, fost manager al Serviciului Județean de Ambulanță, au avut surpriza ca membrii comisiei (managerii spitalelor din Oravița și Oțelu Roșu, orașe conduse de PSD, și directorul economic al Primăriei Caransebeș, și ea condusă tot de un primar PSD, Felix Borcean), să nu le ofere informațiile solicitate referitoare la situația medicală și financiară a spitalului.

Între noi fie vorbă, nu știu așteptări au avut cei doi de la acest concurs. Cum și-au închipuit ei că va decurge interviul respectiv și, mai ales, dacă au sperat vreun moment că vor ajunge să conducă spitalul. Ca doi oameni trecuți prin viață, ar fi trebuit să știe cât de actuală e zicala aia de demult: „Ce e al tău e pus de-o parte.” Dar nu al lor, ci al altuia care e mai ortoman, mai…

„Datele referitoare la exercițiul financiar pe anii 2023 și 2024 cerute de mine erau diferite de cele ale doamnei Popescu. Mai mult, ele nu coincideau nici cu cele de la ministerul Sănătății. Am întrebat care este varianta corectă și după care dintre ele se lucrează, dar nu am primit niciun răspuns din partea comisiei. Am insistat, doar, doar se vor îndura de noi. Nimic. În acel moment ne-am dat seama de ceea bănuiam că se va întâmpla: cărțile fuseseră făcute în favoarea dr. Singh. Comisia a continuat procedurile cerute de lege, în timp ce noi am părăsit sala și imediat am depus contestație. Din informațiile mele, dr. Singh a fost declarat câștigător.”, ne-a mărturisit Adrian Dumbravă care, pentru cei ce nu știu, este managerul în funcție al Spitalului Județean de Urgență Pitești.

În momentul demisiei din funcția de manager, Dumbravă spune că Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș nu avea nicio datorie, lucru rar întâlnit în sistemul de sănătate public românesc. Astăzi, spune acesta, spitalul este în situația de a nu-și fi achitat obligațiile  la bugetul de stat în ultimele două luni și jumătate, suma ridicându-se la peste 2 milioane de lei.

„Din informațiile mele, nu ar fi exclus ca în viitor ANAF să ia măsura executării silite a spitalului, cu popriri și chiar sechestru pe anumite bunuri, în condițiile în care datoria către furnizorii de medicamente și servicii a ajuns în doar opt luni la 6 milioane, la care se adaugă obligațiile restante la bugetul de stat. Aceasta în condițiile în care, în perioada august-decembrie 2024, spitalul a primit de la Primăria Caransebeș și DSP 3,5 milioane de lei. Ce s-o fi făcut cu banii ăștia, știu doar Cel de Sus și cei care conduc spitalul și primăria”, a mai spus Adrian Dumbravă. 

După toate cele consumate miercuri, zi de post în calendarul ortodox, se poate spune că Dumbravă și Popescu au făcut degeaba contestații. Că dacă n-ar fi ieșit manager cel agreat de toată lumea, ai mai fi zis, dar așa…

Apropos de dezbateri. Au fost cele mai haioase clipe petrecute în fața TV-ului în ultimele multe luni. Cele mai amuzante confruntări electorale la care am fost martor de-a lungul anilor. Chestiile alea de pe Tik Tok au părut pistol cu apă, pe lângă ce au putut scoate pe gură Crin Floare Albă de Băgrin, primărița de Muscel, Nicușor, Che Guevara de Chitila și Funeriu, cel mai ghinionist ministru al Educației de la Gheorghe Asachi încoace.

Niște candidați care s-au scremut să ne convingă că au stofă de președinte. Niște constipați care plecaseră de acasă cu cutia de Dulcolax pe care, din cauza emoțiilor, nu au mai apucat să o deschidă. Nu strângeri de mână, nu zâmbete sau măcar grimase în colțul gurii, ci doar miștocăreală ieftină, încrâncenare, acuze, dispreț, răutate, vorbe grele, gen: „Ai uitat, bă, Ponta cât rău ai făcut țărișoarei noastre?” „Minți cu nerușinare, Nicușoare!” „Ponta? Când n-a copiat, a trădat. Când a trădat, a copiat. A trădat trei partide, două guverne și cel puțin o țară.” Serbia nu se pune la socoteală! Funeriu, și el acolo în sondaje cu 1-2%, s-a trezit ca proasta-n târg și a răspuns la întrebarea adresată de un jurnalist lu’ Jorjelu, absent de la dezbateri. Ca la balamuc, după o întrerupere de trei zile de tratament. Normal, că la ce altceva bun ne-am fi putut aștepta de la ăștia care vorbesc, fără a avea dreptul, în numele poporului de care îi doare la bască?

Mai sunt două zile și cu astăzi trei, iar dacă combinatorii, vorba lu’ Lenuța Lasconi, se vor comporta ca și până acum, Jorjelu are toate șansele să facă o importantă economie bugetului țării, câștigând alegerile din primul tur!

Ești tot pe drumuri. Mănânci în fugă, te odihnești pe apucate, că atunci când ți-e lumea mai dragă sau somnul mai dulce, tragi repede pe tine colanții, de preferință ăia de culoare neagră, îți pui în față o cotrânță, luată de pe tarabele de la bâlci, încălțată nu cu opinci, săndăluțe sau pantofi cu tocul jos, ci cu bocanci cu sclipici, te urci pe scenă și strigi din toți bojicii: „Bună searaaa, Fârliuuug! Sunt Stana Stepanescu și formațiaaa!

Așa e Stana? Așa e. Că ai dat mândrețea de Rugă de la oraș, cu tarabe pline de frigărui, cărniță de purceluși, colaci ungurești, pop-corn și porumb ca la Rusca, pe asta de la Fârliug. Ce-o fi fost în sufletul tău, fata mea, numa’ tu știi. Cât de greu ți-o fi fost, să te ridici de la masă, să-ți lași goștii să te aștepte, să te urci în mașină și să iei drumul Fârliugului. Că pentru cine nu știe, tu ai fost gazda rugii de la Caransebeș, manager al casei de cultură, organizatoare, scenaristă, regizoare, într-un cuvânt, playmakerul evenimentului cultural. Știu că nu se face să-i lași pe goști cu ochii în soare dar, încă o dată, asta-i viața, fata mea. Câte sacrificii nu face un om pentru un pumn de creițari? Pentru asta e în stare să apară îmbrăcată ca în Mulin Ruj-ul gugulan, cu fustiță de două palme, umerii goi și cântând ca la Cabaret: Du-mă, du-mă în Dubai// Du-mă, bage ce mai stai. Și are dreptate, s-au dus vremea cu „Trandafir cu creanga-n apă”, „La izvor la izvoraș” sau „Cernă, Cernă apă rece.” Acu’ e cu Dubai, cu Emirate. Mâine, poimâine cu Palestina, Bali. De unde o ieși banul.

Așa că: „Bună searaaa, Fârliuuug! Sunt Stana Stepanescu și formațiaaa! În Duminica Tomii. La inițiativa primăriței Elena Săroăr. La Fârliug, Ruga avea loc până acum, în 8 septembrie, de Sfânta Mărie Mică, când se sărbătoarea Hramul Bisericii. De mult, tare demult, s-ar fi ținut și în Duminica Tomii. Dar asta a fost tare de mult. În niciun caz în ultimii cinci ani de când primăria e condusă de actualul edil. Anul ăsta, culmea, ziua de naștere a doamnei primar s-a nimerit să pice exact în ziua de Duminica Tomii. Și dacă mișcarea gravitațională a pământului a vrut să fie așa, ce s-a gândit doamna Sărăror: „Hai să pun și eu de o rugă, ăn semn de recunoștință, că de ai sunt primăriță Să moară pesediștii de necaz”.  Așa zic gurile rele. Și ca totul să fie ca la carte, liberalii din consiliul local au votat un buget pentru evenimente cultural-educative în valoare de 80.000 de lei, după cum spun unii consilieri. Pentru o singură zi. De fapt, doar pentru câteva ore de cântat în yegeri și cotrânță. Este adevărat, doamnă primar sau consilierii opoziției mint? Eu nu prea cred. 16 mii de euro pentru o rugă inventată ad-hoc? Mai de grabă cred că și la Fârliug sunt oameni răi. Lume dușmănoasă. Așa e?

Dar să revenim la oile noastre, la Ordonanța „Trenulețul” și la îndemnul patetic președintelui nostru drag, nea Ilie Bolojan, de a strânge cureau până la ultima gaură. „Bună searaaa, Fârliuuug! Sunt Stana Stepanescu și formațiaaa!

Doișpe directori, manageri sau cum vreți să le spuneți, însă doar un singur boss: primarul Felix Borcean care a fost apropiat de toți până când interesele majore ce țin de patrie, popor, trotinete electrice, meciurile de fotbal în pauzele ședințelor de consiliu local, panseluțele din fața primăriei și sistemul sanitar în Gugulania lu’ Vela nu i-au mai permis una ca asta. Fără strângeri de inimă ori de mână, s-au despărțit de parcă s-ar fi dus să cumpere țigări de la magazinul din colț ori să plătească facturile la Transal-ul cel falimentar păstorit tot pe considerent de interese partinice, de Stelică Cornea. Unii au plecat cu capul sus, alții cu sentimentul că dacă miști în front și nu-ți bei cafeaua cu cine și, mai ales, unde trebuie, riști să te supui ordinului din armat care se execută și nu se discută, cel cu „Drept!” „Culcat!” „Salt înainte!” pentru ca, în final, să te prezinți singur la magazia de efecte să predai echipamentul din dotare.

Miercuri, între doi mititei cu muștar și o „Ardeleană” jucată la ruga de la oraș și o bere băută la iarbă verde de 1 Mai, se pune de un nou concurs. Nu pentru că actualul interimar n-ar fi fost grozav (lângă Felix, toți au fost buni, chiar foarte buni, până la un anumit punct), ci pentru că doctorului Singh îi expiră interimatul.

La examen ser vor prezenta trei candidați: Singh, Daniela Popescu, fosta șefă de la Ambulanță și Adrian Dumbravă, fostul manager, cu concurs luat, al spitalului din Caransebeș și actual manager al Spitalului Județean de Urgență Pitești. Pentru unii, Dumbravă poate fi socotit o surpriză, în sensul că vrea din nou să conducă spitalul, pentru alții, care nu uită că la părăsirea funcției acesta a lăsat spitalul cu zero datorii, de la 15 milioane cu cât îl preluase, o performanță nemaiîntâlnită în istoria spitalului, nu. Dimpotrivă aceștia din urmă îl dau ca principal favorit, având în vedere performanța mai sus amintită, dar și experiența sa în acest domeniu. Să ne amintim că a fost manager de proiect al primului spital de stat construit de la zero în România după revoluție, cel de la Mioveni. La drept vorbind, Dumbravă e capabil să le dea calculele peste cap. Să le strice jucăria.

Însă, teoretic, potrivit zicalei lirice din alte vremuri, cea cu: „Partidul e-n toate// E-n cele ce sunt// Și cele ce mâine vor râde la soare”, dr. Singh e în pole position, având susținerea PSD, al cărui membru este cu carnet și cotizația plătită la zi. Faptul că din comisia de concurs fac parte doi manageri de spital-Oravița și Oțelu Roșu, ambele orașe conduse de PSD, și alte două persoane din Primăria Caransebeș, condusă tot de PSD, e o dovadă că totul este pregătit minuțios pentru a se evita orice surpriză ce ar putea da peste cap socotelile unora.

Așadar, din cei trei candidați, e greu de crezut că Felix Borcean îl va prefera, sau măcar saluta, pe fostul manager al spitalului. Asta pentru că, (nu-i așa?) totul se uită odată cu trecerea timpului, mai ales faptele bune din spital, dar și din oraș rămase în urma lui Dumbravă.

A fost mai ceva ca la revoluție. Ai blocat circulația spre Hațeg, ai încins grătarele lângă fântâna lu’ Oprea și satatuia lu’ Dragalina, ai vorbit cu Bușu să nu plouă, i-ai băgat în boală pe seminariștii lu’ Preasfințitu’ Lucică, nevoiți să-și prelungească programul de rugăciuni după miezul nopții, după care ai dat drumul la muzâcă, cu Ordin pe unitate: Să cânte Stana Stepanescu și Armin Nicoară, să moară liberalii de necaz, că ei nu sunt în stare să facă așa ceva. Ce mai, frumos din cale afară. Așa ceva n-a văzut Parisul, cât e el de Paris. Păi, când cântă Stana, te cred și eu!

Felix dragă, mie unul chiar mi-a plăcut. Și m-am simțit bine ascultându-le cântările. Bă, se vede de la o poștă că sunt adevărați profesioniști. Ce e al lor e pus de-o parte. La ei, până și scălâmbăielile pe scenă sunt artistice. Fac parte din bogăția și frumusețea folclorului nostru bănățean. Scena aia cu Armin pe scenă și Stana în balcon făcând cu mâna poporului a fost de-men-ți-a-lă. Nici lu’ Sissi nu i-ar fi trecut prin cap una ca asta, când, în drum spre SPA la Băi, s-a oprit într-un weekend în Caransebeș, că auzise că acolo se mâncau cei mai buni langoși cu brânză din Imperiul Austrp-Ungar. Și vorba lu’ prietenul tău Pătru de la Rusca, Sissi era ditamai împărăteasa Austriei, care putea să facă orice. Revenind la Stana, ar fi fost și mai demențial, să fi coborât din balcon pe scenă cu o tiroliană. Dar dacă n-a fost, asta e. Poate la anu’ te gândești la așa ceva, Felix!

Și dacă mi-a plăcut și le-am ascultat cântecele din folclorul de viață nouă, nu am dat urechea la cârcotași. Că știi cum e în ziua de astăzi, vorba lu’ Nicu Novac: „Lumea-i rea, lumea-i dușmană// Râde de ai în suflet rană.” Răi oameni. Invidioși. De aia nici nu te întreb dacă e adevărat că la ruga asta primăria a pus la bătaie pentru muzicanți 50.000 de euro? Că așa vorbeau unii aseară. Ce mă interesează pe mine asta, că doar nu locuiesc în Caransebeș. Și apoi, ce mai reprezintă 50.000 de euro în ziua de astăzi? O nimica toată. Banii ăștia nu-ți ajung nici măcar să cumperi panseluțe pentru a fi puse în fața primăriei, darămite să înlocuiești pavelele alea sparte de la Episcopie. Ce știu ăștia care dau din gură toată ziua. Așa că bine ai făcut să-i dai, dacă i-ai dat, artiștilor contemporani, să mănânce și gura lor ceva. Că fii sigur, peste ani și ani, o să-și amintească la o cafea: „Bă, ce bine trăiam pe vremea lu’ Felix și Stana. El primar, ea directoare la Casa de Cultură.”

A fost frumos, Felix, a fost frumos. Poate că nu toți au fost mulțumiți că, știi cum e omul nostru. După ce-i dai spectacol moca, cu cei mai în trend artiști ai Banatului de Munte, el te întreabă dacă pe Stana ai plătit-o aseară sau nu? Auzi și tu ce-i freacă pe ei mintea? Dacă din ăștia 50.000 de mii, a avut și ea parte de niște mărunțiș acolo, măcar pentru o pereche de pantofi sau un trening din ăla la care își face reclamă toată ziua pe Facebook? Părerea mea e că nu. Chiar dacă a cântat în timpul ei liber, nu cred a luat vreun leu, că vorba aia, ține la blazonul de manager al Casei de Cultură, organizatoarea rugii de la oraș. Hai, un mic cu muștar, un cârnăcior cu murături de la protocol, nu zice nimeni sa nu ia, dar bani nu cred. Așa e, doamna Stana? Cum? Nu dvs. ați antamat muzicanții? O firmă de impresariat artistic din Timișoara? V-am spus eu, oameni buni că a fost doar o întâmplare că Stana și cu Armin s-au întâlnit la rugă. Deci, dvs, doamna Stana, ați cântat doar de amorul artei, de dragul gugulanilor care vă cunosc de mititică? Ce frumos, doamna Stana, ce frumos. Sunteți o adevărată Doamnă a melosului popular.

Iar ție, Felix, încă o dată mulțumiri profunde pentru invitație. Și, vezi, la anu’ nu uita de tiroliana care să coboare din balcon până pe scenă!