15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Un prim exemplu: ministru Alexandru Nazare, care l-ar fi sunat cu noaptea în cap pe Bolo: „Șefu’, să trăiți, șefu’. Să trăiți și să iertați dacă deranjez la ora asta matinală, dar n-am mai putut răbda să se facă ziuă în toată regula.” Și înainte ca Sprâncenatu să deschidă gura, să întrebe ceva, titularul de la Finanțe i-a făcut un rezumat al discursului său: „Șefu’, am înțeles din prima că situația țării nu e deloc roz, iar dacă nu venim cu soluții o să ne huiduie lumea înainte de sfârșitul mandatului. Concret, am schimbat conducerea ANAF care, la fel de concret, a trimis buldozerele la Antifrauda Fiscală București, că altă cale de a face curățenie acolo nu exista. Am demolat tot ce ne-a ieșit în cale, am deparazitat, am stropit cu soluții folosite la dezinsecții și l-am chemat pe părintele paroh Pomohaci să facă o sfeștanie, să ne scape de duhurile rele. Nouă șefi dintr-o lovitură, șefu’. Nouă din 15. Ce ziceți, e bine?”

Cum să nu fie bine, bre? Mai ceva ca croitorașul cel viteaz care a omorât șapte muște dintr-o singură lovitură. Treabă serioasă, nu glumă. Nouă trântori care au tolerat inacțiunea, tergiversarea și lipsa reacție, ignorând clar semnalele de evaziune fiscală, după cum grăiește ministrul. Frumos, ce să zic. În locul lor vor veni alții care, obligatoriu, cunosc și recunosc statutul partidului care le oferă ocazia să se remarce în lupta cu evazioniștii și evaziunea fiscală. Nouă ca brazii, ăștia noi, însușindu-și linia directoare trasată la cel de pe urmă congres.

De unde vom știi că cei nouă înlocuitori nu vor deveni la rândul lor trântori? Păi cât timp va fi la putere Bolojan, va curge numai lapte și miere. De asta să fiți siguri. Abia după ce vor veni alții, mai mult sau mai puțini sprâncenați, vom afla cu adevărat ce vă interesează.

Astăzi, Nicușor, jucăria de tablă chinezească pe care o tragi cu cheia ca să pășească pe covorul roșu alături de cumătra Maia de la Chișinău, o dă la întors. „Bă, jur, jur pe ce vreți voi că eu n-am fost de acord cu majorarea TVA-ului. Că mereu am fost contra, întrebați șoferul și pe nea Tache grădinarul de la Cotroceni, dar n-am avut încotro că, sincer, când nea Ilie și-a încruntat sprâncenele și s-a uitat lung la mine, mi s-a oprit respirația. ”

Eu îl cred pe președinte, ba chiar pot să fiu de acord cu el că la ce uitătură are Sprâncenatul, poți să faci pe tine în pantaloni. În schimb, ce nu înțeleg e de ce nu i-a convocat pe ăia de la Cotroceni, din administrația prezidențială, de ce nu i-a sunat pe miniștrii și pe ăia de la la putere să le spună calm, simplu, cu cuvintele sale: „Bă, fraților, e groasă și cu păr. Hai să facem un efort și să începem cu noi exemplul ăsta de bune practici. Să tăiem, cu 20, 30%, la sută bugetele pentru salarii, prime și deplasări și o să vedeți că oamenii vor aprecia.”

Hai, treacă de la mine, nu cu 20 sau 30%. Măcar cu 5% să fi văzut poporul că și lor le pasă de el. Dar n-a zis, iar dacă, prin absurd, l-ar fi luat gura pe dinainte, el ar fi sărit din schemă, cum singur recunoaște: „Să-mi reduc salariu cu 20%. Sincer, pentru moment nu există această intenție.” Așa e, vorba lu’ Firicel: : „Bă, ești prost?” Asta ar fi fost chiar culmea, Mucușoare. Pardon, Nicușoare. Să-ți tai singur salariul. Nu e de ajuns că ai pierdut la leafă după ce ai ajuns președinte, după cum te văitai ca o babă?

Nea Ilie Sprâncenatul a fost la fel de tranșant când a fost întrebat dacă acceptă o tăiere de salariu pentru un an, doi: „Cei care mă ştiu, ştiu că nu fac gesturi populiste.”. Că bine zici, maitre. Tălică știi să tai, nu să dai!

Ce-o mai fi făcând, dom’le, Romică al nostru? Mi-e dor, Gogule de el ca de părădaisele bio din grădina lu’ muma de la Gogoșu. Că, așa cum era el, avea grijă să nu duc niciodată lipsă de subiecte. Făceam noi mișto de el, dar băiat rău nu era. Cum, e în vacanță? Bă știi că ai dreptate, că am văzut ce scrie despre el și doamna lui într-un ziar de scandal. Da, tot ziarul ăla de acu’ doi ani, ăla cu pozele din parcarea de la Loft. Dracu știe, nu știu cum face, cum nu face, dar mereu e de poveste pe litoral. Parcă sunt vorbiți. Se duc ei în club, paparazzi după ei. Bea Valentina un pahar cu sifon, paparazzi în spatele ei. Dansează Romeo lasciv, paparazzi sunt ăn delir, de parcă numai ei ar fi în clubul ăla.

Și ziariștii ăștia altă treabă nu au decât să se lege de bietul om. Că nevasta, doamna Valentina, se îmbracă cum se îmbracă, dansează, cum dansează, că el îi permite să facă asta în public. Și ce dacă se distrează? Că doar nu s-au dus la mare să adune scoici, alge, meduze și pietricele ori să facă castele de nisip. Și nici să stea toată ziua pe șezlong, că te anchilozezi dacă nu faci câta mișcare. S-au dus la mare să asculte o muzică bună, să danseze în club, pe plajă sau în parcare, să se simtă bine. Că dacă ar fi vrut să se reculeagă se duceau la o mănăstire. Ce e atât de greu de înțeles?  Eu zic că, după un an atât de zbuciumat, merita și el câteva zile de relaxare. De romantism, de poezie recitată sub clar de lună. Dar știi cum sunt și ziariștii ăștia… Dacă apucă să te ia în colimator, nu mai scapi de gura lor.

Urât din partea lor, Romeo, urât. Din partea lor și a frustraților care comentează pe Facebook. Știi zicala aia cu vulpea și strugurii acri la care nu ajungea? Așa și cu comentacii ăștia. Că, de fapt, Valentina nu e Valentina. Că e așa și pe dincolo, că ce cauți tu la brațul unei femei ca ea. Câte și mai câte. Oameni dușmănoși. răi, pe care îi roade invidia că n-au avut norocul tău să apară în ziarele de can-can. Și la drept vorbind, nici n-ar avea cum. Că unul, unul singur este Dunca în județul ăsta care se bucură în fiecare vară de acest privilegiu. Fii mândru pentru asta, Puiucule!

Nicușor a redactat, la calculator, o adresă către Autoritatea Electorală Permanentă pentru ramburasarea cheltuielilor din campania electorală, bani donați de cei care au crezut în el că va ajunge președinte. 60 de milioane de lei. Sau, 12 milioane de euro la cursul valutar la zi. Bă, e dreptul lui. Unde mai pui că până a strâns 60 de milioane, s-a milogit de sute, dacă nu de mii de români: „Fii bun, ajută-mă și tu cu un leu, doi, că dacă ajung președinte, îți promit că vei trăi ca-n sânul lui Avram.” În chestia asta cu trăitul, luată din textele iudaice, nici el nu credea, dar îi plăcea cum sună, fiind convins că mulți vor pune botu’, dar nu că va fi așa, ci de teama că România va pica pe mâna unui președinte precum Jorjelu de la AUR.

Și cum unde e lege, nu-i tocmeală, (așa ne lăudăm noi) AEP este obli8gată să-i returneze milioanele pe care le-a fi cheltuit în campania pentru Cotroceni. Bani să-i întorci cu lopata. Banii lui că doar nu s-o pune să-i dea înapoi ălora care l-au ajutat. O fi având el caietul ăla pe care notase fiecare leuț primit, dar nici chiar așa: „Ia, nene  10 lei, banii pe care i-ai donat în campanie.” Că n-o fi fraier. De felul lui e mărinimos, la un moment dat chiar s-a gândit cum să împartă banii: o parte vor acoperi bursele școlare prinse în pachetul de măsuri fiscale, însă tot el și-a zis: „Bă, fac asta, dar se supără Sprâncenatu, că el le taie și eu le dau înapoi. Nu se cade, ăsta e sabotaj la reformele lui.” Și o renunțat la intenție. După aia s-a gândit să-i ajute pe pensionarii de pe strada  copilăriei sale din Făgăraș. Pe Imre-bacsi, pe Rozi-neni, nea Costică zugravul, care au pensii nesimțite, de 3.000 de lei. Dar și în cazul ăsta și-o zis după o clipă de cugetare: „Dacă îi ajut pe ei, o să se afle și atunci va trebui să-i ajut pe toți pensionarii din oraș, județ.” Așa că s-a lăsat păgubaș.

Ultima variantă, ce circulă pe surse. e că va aduna apropiații și le va da un șpriț la Cotroceni. Șpriț din vinul de protocol al președinției, care oricum trebuie consumat până la cel din producția din această toamnă.

Cum, ce va face cu cele 60 de milioane de lei? Bună întrebare. La ce sărăcie e în țara asta și cu câte nevoi se confruntă o familie de români, ce sunt astea 60 de milioane?

De pildă, tălică recunoști că ai început reformele astea cu fraierii. Bine, n-ai zis chiar așa, dar asta se subînțelege.  Adică cu pensionarii și bugetarii, că de la ei ți-e mai ușor să iei decât să gândești alte soluții.  Te-ai bazat pe faptul că ei nu vor ieși la proteste pe căldurile astea. Mai ales pensionarii, cărora asta le-ar mai lipsi pe lângă bolile pe care le au, să-i bată soarele în cap strigând: „Hoții!” „Hoții!” ori „Bolojan și ai lui…” Să se ducă undeva, așa cum se obișnuia să se strige pe vremea lu’ Boc, Cîțu, Dăncilă și Ciolacu. Dar și liderii sindicali, care, chiar dacă ar reuși o astfel de minune, nu mai au nicio credibilitate în țara asta, după ce de ani de zile sunt într-un continuu și nesimțit conculimbaj cu statul și  patronatul. Că ăștia sunt ca împărații, regii și șefii te trib din Africa, aleși pe viață, că nici măcar Dumnezeu nu-i mai poate da la o parte.

Și pentru că îmi place de tine, că în loc să stai cu burta la soare, cu Adria, la gheață, în piscina de la Felix. ai ales să dai concurs pentru singurul post liber de salvamar al României în vremuri de furtună, nea Ilie sunt de acord să-mi iei din gospodărie tot ce crezi matale că poate duce la salvarea țărișoarei noastre de la pieire. De pildă, colecția de ziare la care scriu de 36 de ani, cărțile, colecția cu pozele fotbaliștilor la CM din SUA., cele două tablouri și trei caricaturi semnate de autori locali, colecțiile de monede bătute în ultimii 50 de ani, tenișii de Drăgășani de pe vremea când aveam 14 ani, șlapii de gumă cu care umblu prin casă. Ia-le și du-le în piață, la ociko, și vinde-le. Poate mai scoți un ban pe ele pe care să-l pui în pușculița țării. Dacă crezi că e neaparat nevoie, ia-mi și pielea de pe mine, că nu mă supăr și nici nu fac gură, ca unii, că de ce să plătesc eu oalele sparte de alții.

Dar știi ce te rog eu, nea Ilie? Să nu te superi că îndrăznesc să-ți spun asta. Dacă milioane de oameni sunt gata să-ți doneze protezele dentare, cărucioarele și dispozitivele pentru persoanele cu dizabilități, bastoanele cu care ies la plimb în parc, cadrele metalice cu care învață să pășească din nou, atunci de ce nu ar plăti același preț și ucrainenii? De ce nu te întâlnești cu Zelenski să-i spui: „Frate Volodea, uite care e treaba. Până acum a fost cum a fost, v-am dat de toate, v-am ajutat chiar mai mult decât pe ai mei. Că am avut, că n-am avut bani, n-a contat. De acu’, însă, nu se mai poate că nu mai e de unde. A înțărcat bălaia, frate Volodea, sau cum îi zi tu lu’ Zelenski ăsta.” Că așa mi se pare normal. Suferă poporul tău, trebuie să sufere și ăia lui Zelenski. Că nu e corect să tai doar de la români și de la ucraineni, nu. Ia fă asta și o să vezi nea Ilie câte sute de milioane de euro, poate chiar mai mult, vor fi economisite.

Fă asta și vei avea respectul meu. Altfel, știi cum se scandează la galerie „Pe ei, pe ei, pe …”  

Și exemple de astea au tot fost de-a lungul timpului. Cel mai recent este legat de creșterea TVA de la 19 la 21%. „Cât voi fi eu președinte, dacă voi ajunge președinte, TVA nu va crește. Poa’ să stea Bolo în cap, că eu nu voi fi acord cu una ca asta.” Ai ajuns președinte, Nicușoare? Ai ajuns. Ai ajuns că te-au votat proștii, ca să scape de Jorjelu de la AUR. Ai zis sau nu așa ceva? Ai zis. Și dacă ai zis, de ce te-ai întors, bă, acu’ împotriva proștilor care te-au votat crezând că ești unul de-al lor? De ce nu i-ai spus lu’ Sprâncenatu sau cum îi zici tu, să nu mărească TVA, că tu ai promis altceva în campanie și că acu’ nu vrei să te faci de cacao în fața telespectatorilor care se uită la televizor să te vadă cum îl imiți pe Mr. Bean. De ce? Ți-a fost frică de uitătura aia lu’ nea Ilie? Zău mă? Ce-mi pasă mie că te ia cu transpirație când stai față în față cu el. Să fi crescut și tu, Nicușoare. Să fi mers la sală să tragi de fiare. Să fi mâncat clisă cu ceapă și să fi băut palincă în loc de suc, să te lauzi și tu cu ceva. Nu să minți poporul cu televizorul.

Ș-apoi, Nicușoare, de unde dracu ați scos că 3.000 de lei e pensie mare de ați introdus CASS de 10% ce trece peste această sumă? Să zicem că Sprâncenatu nu e doxa de matematică, dar tu? Tu care ai fost olimpic, studii la Sorbona, eminența cenușie a generației tale, cum de nu l-ai tras de mânecă să-i fi zis: „Nea Ilie, oprește-te, dom’le, că ne facem dracu de râs. Că eu cu banii ăștia nici chiria la casă nu mi-o achitam.” De ce, Nicușoare, de ce? Ți-e frică de uitătura lui sau de când ești la Cotroceni ai învățat și tu să vorbești ca toți ceilalți politicieni?

Apoi, dragă Nicușoare, dacă și asta e pensie mare, înseamnă că tu și cu Bolojan al tău sunteți duși cu pluta. Nu plutași, să nu înțelegi greșit, ci dus duși cu pluta. Ce e cu totul altceva!

O fi fost, nu zic că nu, dar asta s-a întâmplat de mult, căci astăzi, ce vezi și ce auzi despre stațiunea de pe Valea Cernei face parte din alt film. Unul alb-negru, ca pe vremea lui Iosif Armaș și Dan Aghaton, corifeii care au pus umărul la privatizarea și demolarea ei. Câini, mizerie, indiferență, indolență. Festivalul Internațional de Folclor este un exemplu de pus la gazeta de perete la rubrica „Așa nu.” Parcul Vicol arată ca izlazul de la Megica unde pe vremuri pășteau vacile. Cu buruieni și mizerie au fost întâmpinați goștii veniți de peste mări și țări la festival. Oaspeții din America de Sud și-au făcut cruce și au scuipat în sân.

Păi se poate domnule primar ca presa să scrie atât de urât de matale și de oamenii din primărie? Eu nu cred că te doare la bască cum lasă să se înțeleagă în postările unora. Că îmi amintesc ce spuneai, cu mânecile suflecate, în timpul campaniei electorale, că la Herculanele își vor redobândi strălucirea și faima de altădată și că va fi bine, chiar foarte bine. Că vei atrage fonduri europene, că nu vei pune pleoapă pe pleoapă pentru binele turiștilor care ajung în stațiune. Gata cu kitsch-ul. Că ești pregătit să repui Herculanele pe harta Europei. Epoca primarului Miclău e apusă, urmează vremuri înfloritoare. „Wow, au exclamat cei care te-au votat. E tare, Ghiță, dom’le, e tare. Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap cu așa primar!”  Și mă mai gândesc câte poze de la tot felul de întâlniri cu politicieni, miniștri, directori de asociații de turism ai postat. Ai adus în Herculane și ziariștii de la nu știu ce asociație care să-ți promoveze ideile, gândurile, proiectele. Numai că nu te-ai dat peste cap (încă nu este timpul pierdut) să demonstrezi că ești pus pe fapte mărețe. E plin Facebook-ul de poze în care debordezi de optimism, de fericire și de entuziasm. Că una, două erai la București să te întâlnești, să discuți, să dezbați, să cauți soluții.

Păi bine, don Ghiță, cum vrei tălică să atragi turiștii în stațiune când ea arată cum arată? Pe unde ai fost de te-ai întâlnit cu alți primari de stațiuni tot așa mizerie ai văzut?  La Budapesta, bunăoară, sau în alte locuri din Europa, că slavă Domnului la capitolul ăsta stai bine. Nu te întreb cu răutate, ci doar așa, să văd cum gândești.

UPDATE

Recunosc, ai tașca plină cu promisiunile rămase din campania electorală din 2024. Alea cu: „La Herculane va fi bine!” Va fi bine pe dracu, don Ghiță!

Ceva în genul basmului cu cocoșelul cel nou cumpărat de gospodar din târg, pe motiv că cel bătrân dădea mereu rateuri, din care cauză scăzuse și producția de ouă. Nu-l știți? Cică după ce s-a văzut în mijlocul orătănilor, cocoșelul s-a înfoiat în pene, a calcat toate găinile din obor, după care s-a apucat de rațe, apoi de curci și gâște până când a fost găsit leșinat pe grămada de gunoi, spre satisfacția bătrânului cocoș pintenat: „Hei, tinere, nici două săptămâni n-au trecut și uite unde ai ajuns.” La care cocoșelul a ridicat o pleoapă grăindu-i: „Taci în pana mea, că sperii ciorile.” Așa și cu măsurile astea lu’ Bolo. Dacă tot s-a apucat să taie de peste tot, de ce n-ar face același lucru cu propriul partid? Gata cu votul femeilor și tinerilor din Biroul Permanent Național. Ce-a fost a fost, gata cu boieria. La cratiță cu alde Turcan, Gorghiu, Anisie și care o mai fi fost pe la butoanele PNL de-a lungul anilor.

Ca să scoată partidul din obscuritate, mințile crețe au decis că PNL trebuie să devină un partid de misogini. Pardon, un partid de oameni performanți, fie că sunt femei, fie că sunt bărbați. Or, după ultima analiză rezultă că în BPN al PNL nu există femei deștepte, capabile, performante. Și dacă nu există, ele vor avea doar rol decorativ. De plante perene, agățătoare, mușcate.

Nea Ilie, cum ai ajuns dom’le la vorba lu’ Sică Mandolină, pe care vrei să-l readuci în partid, nuamai că tălică nu dai exemple de camarade care au trecut prin cine știe câte paturi ca să ajungă în funcții publice importante. Nu dai că ai mai multă minte, doar că gândești ca și Sică. Și ai dreptate, vorba unuia: „Afară cu cârnații din PNL, rămân doar performanții!” Oare care o fi femininul de la cârnați, când te-ai gândit la reforma în PNL? Că despre reformă este vorba, nu?

Nea Ilie, nea Ilie, cum ți-a putut trece una ca asta prin cap, să te întorci la vremurile alea în care femeia n-avea voie să ridice privirea din pământ când bărbatul era cu capsa pusă. Misoginule care ești. Că altfel cum să-ți spun, nea Ilie?

Iată, însă, că la sloganul lu’ Iohannis, s-au găsit unii să-i bage în gură lu’ Nicușor un  UPDATE: „România lucrului bine făcut și de bun simț.” Ce înseamnă asta? Asta înseamnă ca Nicușor să rămână pe mai departe același bărbat de casă, pe care partenera de viață să se poată baza mereu, mai ales în weekend când il trimite să facă piața, să poarte în continuare ghiozdanul ăla cumpărat la reducere. La fel și cu nea Ilie Bolojan: Să călătorească acasă, la Oradea, ca și până acum, stând la coadă în aeroport, fără SPP lângă el, și, dacă se poate (de ce nu ar putea?) să vină la guvern cu metroul, tramvaiul sau bicicleta. Că e chestie de bun simț, cum încearcă de la o vreme să ne explice unii.

Vă amintiți, știrile alea cu și despre oameni normali într-o țară anormală precum România? Nu știu cum dracu se face că taman în momentul în care Bolojan stătea la coadă în aeroport se nimerea să fie în preajmă un ziarist sau ori un influencer care, una, două surprindeau momentul și-l aruncau pe piață. Ori, când Nicușor aștepta la zebră să traverseze strada cu fetița de mână pe care o ducea dimineața la școală: Și atunci, din pământ, din iarbă verde răsărea o și o duduie de la nu știu ce publicație  absolută independentă care făcea o știre din așa ceva.

Ei, bine, lucrurile merg mai departe și ajung, la sfârșit de săptămână, într-un magazin de îmbrăcăminte. Unul străin, dar nu chiar de firmă. Față în față, Nicușor, cu fetița de mână, și, cum altfel? un truditor din mass-media:

– Vai, domnule președinte, dumneavoastră aici?

Surpins (vorba vine), Nicușor se înroșeste la obraz și răspunde oarecum fâstâcit:

– Da, ce vă mirați? Am venit să facem cumpărături.

– Bine, bine, asta vedem și noi, dar ne așteptam să vă fi întâlnit în magazinele alea din care domnul Ciolacu cumpără încălțăminte de sute de euro.

Remarca asta i-a venit ca o mânușă. A simțit că este momentul să dea un puternic și cutremurător semnal către popor, națiune și ce-o mai fi în țara asta:

– Poate că e așa cum spuneți dumneavoastră, însă eu nu-mi permit acest lux, mai ales că nu mi-a intrat pe card primul meu salariu de la Cotroceni. Dar să știți că aici raportul preț-calitate este unul foarte bun. Angajații sunt drăguți, amabili, au climă…

– Dar știți că nu toată marfa e de firmă…

– E adevărat, dar sunt și lucruri bune, aproape noi, le cumpăr, le spăl, le apretez, le calc…

Da, asta e România lucrului bine făcut și de bun simț. Dumnezeu chiar ne-a pus mâna în cap!

Avem secretari de stat, șefi de cabinete de miniștri, secretare de secretari, subsecretari, secretare de subsecretari. Dar avem și primari și viceprimari, și președinți și vicepreședinți de consiliu județean, avem și consilieri locali și județeni, city și country manager, piloși, nepoți și nepoate, amante și matracuci angajate, dar avem și demisionari și anchetați la DNA.

Dar mai presus de orice, avem GUVERN. Și, să formulez un termen fotbalistic, avem echipă, avem valoare. La Palatul Victoria, nu pe Ion Oblemeco ori Național Arena. Cea mai tare. Altfel nici nu s-ar putea, cu un prim-ministru, nea Iliuță de la Oradea Mare, înconjurat de cinci vicepremieri. Dacă „minoritățile” ar fi făcut gură, probabil că și ele ar fi primit un post de vicepremier. De când e democrația asta post-revoluționară în România, nu s-a mai pomenit să avem guvern cu cinci vicepremieri. Bulgarii au rămas proști când au auzit asta. La fel și ungurii. „Bă, și curcile râd la voi în gard de atâția șefi câți sunt”, ar fi exclamat Pișta când a auzit știrea la televizor. „Bă, Pișta, te mănâncă în cur de nu-ți tace gura? Noi ne-am băgat nasul în gulașul vostru? Ei, drăcia dracului”, au replicat ai noștri ca brazii, cu mucii pe piept.

Să vezi performanță de acum încolo. Mama, mamă! Pe surse, am aflat că Bolo a copiat modelul echipelor de fotbal din La Liga, ca să-i împace pe toți: un antrenor, pardon, un vicepremier cu portarii (la palatul Victoria sunt mai multe intrări și fiecare cu portarul ei), altul pentru instruirea șoferilor din dotarea parcului auto, mai unul responsabil cu aprovizionarea bufetului cu carne, lapte, brânză, ouă, pălincă de Bihor (nea Ilie nu se încurcă cu țuica de Pitești) și vin de Drăgășani. În sfârșit, unul răspunzător cu preparatorii fizici, maseurii, maseuzele și cronometratul exerciților fizice. Pe românește, cu frecatul mentei, asta ca să miroase frumos în ședințele în care se vor bate ca chiorii pe ce a mai rămas din ciolan.

La el cuvântul e cuvânt, nu ca la alți politicieni. „Nu te supăra, Ilie, am promis în campania electorală că nu voi crește TVA și așa va fi. Am și iscălit în fața națiunii”, i-ar fi replicat Nicușor lu’ Bolojan în timpul discuțiilor la Cotroceni. „Bă, tu te glumești cu programul de guvernare?” ar fi întrebat surprins nea Ilie. Dar nici Nicușor nu s-a lăsat mai prejos: „Vezi Ilie cum vorbești, că nu mai sunt cine am fost până acum o lună. Eu zic că ar fi bine să ne vedem fiecare de lungul nasului.”

Sprâncenatul l-a privit lung, aproape siderat. De când face el administrație, și încă ce administrație, la Oradea și Bihor, n-a mai întâlnit pe cineva să-i vorbească așa. „Bă, Nicușoare, tu te uiți la tine ce prostii debitezi? Te-au fraierit și te-au aburit ăia de la Antene ca pe copilul de țâță și tu ai pus botu’. Ce dacă ai promis și ai semnat declarația aia? Bă, ascultă la mine, în campanie se promite orice. Și că le faci drumuri, piste de biciclete, treceri speciale pe autostradă pentru gândacii de mesteacăn, și că le mărești pensia de două ori pe an.  Ce dacă ai declarat ce ai declarat? Apă de ploaie, Nicușoare. Dacă tu le-ai fi spus că te tunzi zero, sau te apuci de cusut goblenuri în cazul în care ai fi ajuns președinte, te-ai fi chelit ori ți-ai fi lăsat mustață? Eu cred că nu, că de aia e campanie să le spui oamenilor ce vor să audă, nu ce ai vrea tu să faci” Zâmbind, Nicușor i-a răspuns: „Nu, n-aș fi făcut.”

Cu fața luminată și un licăr de speranță în privire, nea Ilie s-a ridicat bucuros de la masă : „Acu’ te recunosc, Nicușoare. Vino să te pupe fratele tău. Pentru asta meriți o pălincă de Bihor.” Zâmbind feciorelnic, președintele i-a curmat entuziasmul: „Nu m-aș fi tuns zero, și nici nu mi-aș fi lăsat mustață, pentru că promisesem cândva să nu fac asta niciodată, iar eu mă țin de cuvânt”

Auzind una ca asta, nea Ilie le-a făcut semn liberalilor cu care venise, să se ridice: „Haideți, bă, să mergem că ne pierdem timpul de pomană cu ăsta. Auzi la el, are principii la care ține ca la ochii din cap…” Și a dat să plece. Din pragul ușii a întors capul pentru un ultim sfat: „Nicușoare, dacă de TVA te doare la bască, măcar să ai grijă să uzi florile din grădina palatului. Să nu moară pe căldura asta.”