Ce pretenții și la Crina ăsta! Romi și scuzele, baba și chiloții de tablă. Și ca să nu se supere careva, i-a făcut nesimțiți pe toți pesediștii la un loc, femei, bărbați… Partea bună e că a mărturisit sincer potrivit zicalei: „greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.”: „Și eu sunt nesimțit de multe ori. M-am adaptat și am fost nesimțit așa cum ați fost și dumneavoastră de multe ori!”. Frumos din partea ta, Romi, asta înseamnă să ai caracter, anii ăia de acasă și cel puțin două cărți citite la viața ta, pe lângă „Punguța cu doi bani” și „Ursul păcălit de vulpe”. Ce știu ăștia de la PSD…

Discuțiile de ieri nu reprezintă o noutate, ci o continuare a jignirilor proferate de Romi de-a lungul primilor trei ani de mandat. Ieri a fost un fel de rezumat a celor întâmplate în ultimele două luni, care au culminat cu absențele pesediștilor, mai mult sau mai puțin motivate, și cu pierderea majorității în CJ, prin trecerea liberalilor Bașag și Miloș de partea pesediștilor. Dacă la drumuri, puiucule ești catastrofă, la capitolul jigniri ești șef de galerie. Galerie de maidan.

Revenind la ce s-a întâmplat în ședința extraordinară din 16 iunie, e posibil ca Romi al nostru s-o cam bage pe mânecă. Să se pricopsească cu o plângere pentru abuz în serviciu. John Crina explică și pe înțelesul lui cum ar veni asta: „Este vorba de ședința din 16 iunie în care președintele Romeo Dunca i-a obligat pe consilierii județeni liberali să părăsească sala, deși exista cvorum, împiedicând în acest fel desfășurarea ei și, implicit, votarea Proiectului de hotărâre pentru aprobarea documentației tehnico-economice faza DALI și a indicatorilor tehnico-economici privind obiectivul de investiții Renovarea energetică a Centrului Școlar de Educatie Incluziva Christiana Bocșa Județul Caraș-Severin.

De ce era importantă votarea proiectului respectiv? „Pentru că termenul limită de ridicare pe SICAP expira în 17 iunie. Domnul președinte a crezut că dacă nu ține ședința va arunca vina pe colegii mei care au lipsit, îi va scoate țapi ispășitori pentru toate nerealizările sale din actualul mandat, inclusiv în privința respectivului proiect. Dar, ca de fiecare dată, a socotit prost pentru că, repet, exista cvorumul necesar pentru desfășurarea ședinței. Prejudiciul este ușor de demonstrat acuma, dacă cumva am depus cu întârziere, în 20 iunie, proiectul și contractul, în condițiile în care, repet, Autoritatea de management ne obliga să le urcăm până în 17 iunie. Deci, s-ar putea ca proiectul respectiv să cadă, iar dacă se va întâmpla așa, prejudiciul va fi undeva la 8 milioane de lei.”

Așa că, roagă-te, puiucule, să nu se uite cei de la Autoritatea de management la dată că, dacă nu, ai pus-o. Te paște acuzația de abuz în serviciu pe care pesediștii ți-o pregătesc cu râvnă și pe bună dreptate, iar dacă nu știi ce înseamnă asta, îți explică același Crina de la care ar fi bine să iei oarece meditații pe timpul verii: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.”.

Nu le-ar fi rușine obrazului să vină cu chestii din astea ieftine? Păi, tălică ești din ăia care freacă toată ziua menta în parc? Sau plimbă câinii de companie? Ei, drăcia dracului. Vezi, nea Petre, ăsta e mulțamu’ că ai făcut ce n-a făcut nimeni în țara asta, să te pui rău cu cormoranii. Cu cormoranii care sunt în stare să mănânce jumate de tonă de pește pe an. Că dacă tălică nu interveneai cu legea aia care să dea voie să fie împușcați tot timpul anului, ăștia ar fi în stare să lase marea și Dunărea fără coadă de pește.

Și atunci te întreb, nea Petre: mai ai curajul acuma să te duci la mare, fără SPP după matale? Să te plimbi liniștit pe faleză cu doamna? Sau să bei un suc pe plajă sau la terasă seara? Bineînțeles că nu, sau, dacă te duci, îți riști viața, că nu știi ce le poate trece prin cap la cormoranii ăștia și te trezești ca în filmul ăla de Oscar, Păsările, a lu’ Hitchcock. Te trezești atacat de un stol că nu mai ești bun toată viața. Ferească Bunu’ Dumnezeu.

Și îți mai spun ceva, nea Petre. Să nu-ți pară rău că au făcut, ce au făcut. Că o să-și dea seama de greșeală și o să te caute din nou și o să te roage să le conduci din nou Agricultura cu aceeași pricepere, dăruire și înțelepciune. Și știi de ce? Că s-au cam dus dracu’ specialiștii care știu nu doar ce e aia o roșie, un făsui sau un castravete, ci să și vorbească cu oaia, cu capra și măgarii din țara astă. O să vezi, nea Petre, ce criză de translatori va fi în zootehnia noastră și numai tălică vei fi în stare să o scoți la capăt. 

Crezi că nu te-aș fi ajutat, puiucule? Te-aș fi ajutat că mi-ai fost drag dintotdeauna. Cu un sfat, cu o vorbă bună. Ți-aș fi spus ce să fi făcut, fără să-ți cer ceva la schimb. Nu am nevoie de nimic de la tine. Nici măcar să mă plimbi și pe mine cu elicopterul tău. Eu recunosc, tu mi-ai dat mai mult decât s-ar aștepta orice ziarist de la un șef de județ, așa cum ești tu, și când spun asta, mă gândesc la faptul că pentru mine ești un izvor nesecat de inspirație, de subiecte. Știi cum e gospodina aia care, chiar dacă n-are carne în casă, tot găsește în cămară un cartof, un morcov sau mai știu eu ce, să facă o mâncare pe fugă. Așa și eu, când nu am inspirație dimineața, deschid pagina ta de Facebook și văd ce ai postat noaptea și, cu siguranță, găsesc subiecte fără număr.

Ca să revin la ce îți spuneam mai sus, nu știu cum dracu’ se face, bă Romi, de pui botu’ la toate prostiile și la tot ce-ți spun ăia de pe lângă tine. Ești om în toată firea, dar parcă nu ai minte nici să te treacă strada. Că uite ce ai făcut săptămâna trecută, la ultima ședință. Ți-ai scos consilierii tăi liberali din ședință, convins că în felul ăsta pesediștii își vor pierde mandatele de consilier, la trei absențe nemotivate. Așa te-o învățat nu știu cine și tu, naiv ca o fată mare pe care o cheamă flăcăul la el acasă să bea o cafea, ai mușcat-o. Ai mușcat-o pentru că pesediștii nu sunt proști, după cum te-or făcut unii să crezi. Ăștia chiar cunosc noul cod administrativ și știu să interpreteze „caracterul consecutiv” al absențelor nemotivate. Ei dacă lipsesc, o fac cu cap, să te oftici tu, puiucule.

Nu știu ce-ți mai fată mintea până mâine, că am auzit că vei convoca o nouă ședință (ca maneliștii, frate: fără număr), dar parcă văd că iar vei ieși pe locul doi. Și mi se pare normal, că așa e în opoziție, dacă nu ți-a plăcut să stai la putere, să ai majoritatea în CJ.

Firea, Alinuța și Raluca s-au uitat una la alta că, deh, veniseră împopoțonate cu ce au găsit mai bun în dulapurile, sertarele și cutiile cu valori de acasă. „Fato, i-ar fi zis Raluca lu’ Alinuța, cum dracu să ieșim în lume fără zorzoane, să râdă tot prostul de noi?” Umblat în lume, Marcelino s-a prins imediat și le-a liniștit cu un gest părintesc: „bine, regula nu se aplică de astăzi, ci de mâine dimineață. Repet, fără ghiuluri, fără ceasuri.  Că n-o să muriți, dacă până la alegeri arătați puțină compasiune și că vă pasă de alegători.” Rumoare generalizată că, vorba aia, se pregăteau să intre în guvern, nicidecum pe poarta mănăstirii. Cea mai mirată, ca în bancurile cu blondele, Alinuța care nu s-a sfiit să întrebe: „șefu’, chestia asta e valabilă și pentru jumătatea de acasă? Că Isar al meu are vreo trei ceasuri, nu mai mult, în valoare de 83.000 de euro.”

Imaginați-vă ce mutră o fi făcut Marcelino când o auzit una ca asta. Că săracul de el, pare rupt în cur pe lângă ce au unii din guvern: „eu nu am mașină personală, de vreo cinci, șase ani. Am condus și Volkswagen și Opel Kadett, dar le-am vândut.” Trăiască-ți funcția, don Ciolacu. Între noi fie vorba, la ce-ți trebuie Kadett cât timp ai mașină la scară cu șofer cu tot, plătit din taxa și impozitul pe prostia lu’ Gogu care te-ar vota și dincolo de mormânt? Sau bijuterii de 40.000 de euro ca Radu Oprea, de la Economie? Și să nu-ți fie ciudă că, degeaba câștigă Raluca și bărba-su peste 1,3 milioane de lei, pe an, iar în vitrinele de la mobila ei, unde ar trebui să țină ceștile pentru cafea și cristalurile de Boemia, sunt pline de bijuterii de zeci de mii de euro, dacă cultura ’mneaei se rezumă doar la cântarea „Trandafir de la Moldova.”  

De asta zic: îmi place la tălică gândirea, solidă și stratificată, dobândită la congresele PSD și lăsată cu limbă de moarte de înaintași, face parte din filosofia de grup a lu’ nen-tu Iliescu: „sărac, dar cinstit.”

În schimb, Marcelino nu-și amintește bine în ce an a terminat liceul și nici cum se numește el, lucru de înțeles când te gândești că au trecut atâția ani de atunci. Ceva pierdere de memorie îl încearcă și în privința Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice București. Din câte își aduce aminte, ar fi terminat-o în 1995, vara, în ziua în care nea Ion Iliescu a vorbit, seara de data asta, la televizor, transmițând în eter mesajul către țară și popor: „Să ne ancorăm în sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului.” Eu, unul, îl cred pe cuvânt pe dânsul și nu pe ăia de la universitate care, la insistența unui grup de presă, a oferit un răspuns de tot rahatul: „A susținut și promovat examenul de licență în 2004.”

Iar de aici, tot circul! Și ce-i cu asta, bă? Păi e primul sau ultimul absolvent de facultate aflat în situația asta? De ce nu vă legați de vecinul meu de la bloc, care a ieșit la pensie și tot nu și-a luat licența. Sau de femeia de serviciu pe care au obligat-o acum 20 de ani să facă facultatea și n-a mai terminat-o nici în ziua de astăzi? De ce? Că nu prezintă interes? Vi s-a cășunat pe bietul Marcelino, că va sughița și noaptea în somn.  ’Rați ai dracu de cârcotași ce sunteți. Cum vedeți pe câte unul că vrea să facă bine în țara asta, cum îl luați la împins vagoane și după vă plângeți că n-aveți salarii, locuri de muncă, perspective luminoase și câte vă mai trec prin cap. Mare lucru dacă a luat licența la distanță de nouă ani de la terminarea facultății. Important e că a luat-o, că e licențiat în Drept, că e cu studii superioare.

Sunteți culmea, acum vreți să știți de câte ori a încercat să-și ia licența între 1995-2004. Chiar nu înțeleg la ce vă folosește chestia asta? Vorba unui coleg, de-al său, de bancă, din școala primară și mai apoi generală: „A dat de câte ori a putut și a avut timp, că a fost ambițios de mic și ține la tăvăleală.” Și lu’ Orban să-i fie rușine obrazului, că în loc să-și pună oamenii să-i strige lu’ Iohannis: „Te-ai făcut frate cu dracu’, să dai bacul cu Ciolacu”, mai bine s-ai uita în oglindă să se întrebe la modul serios: „Doamne, de ce sunt invidios pe omul ăsta care într-o zi va sfârși ca și mine?”

Cică, impresionat de meditațiile filosofice și de întinsele ei cunoștințe în toate domeniile care există la ora de față în România pe care o conduce, Iohannis l-ar fi luat de-o parte pe Ciolacu și i-ar fi zis ca de la bărbat la bărbat: „Marcel, uite cum procedăm. Eu accept să te fac prim-ministru, dar cu o condiție. Aceea de a o pune șefă la Cultură pe Raluca. Că ai văzut și tu, fata asta chiar are ceva în cap și e cu mult bun simț, lucru rar întâlnit în politica noastră. Chiar dacă îl știa doar din poze și după statuia din centrul Sibiului, Raluca i-a urat de sănătate și viață lungă baronului Samuel von Brukenthal. E o dovadă de mult bun simț și de bună creștere, că ea și când trece pe lângă statuie îi dă bună ziua baronului și îl întreabă ce mai face.” Luat prin surprindere, Marcelino nici măcar nu a apucat să deschidă gura sau să tragă aer în piept: „Ce dracu Marcel, parcă ea e singura tută din politică? Sau mă crezi și pe mine prost? Să știi că chestia ai cu baronul a fost ca o figură de stil pe care am gândit-o împreună. Dacă oamenii n-au înțeles-o e treaba lor. Iar dacă nici tu nu înțelegi, te lingi pe bot de funcție, atât îți spun.”

Și uite așa, ținându-se toată viața de curu’ lu’ președintele Iohannis, Raluca devine, oare pentru a câta oară? omul potrivit la locul potrivit. Și de ar fi ajuns la Agricultură ori Externe, tot la fel aș fi spus despre dumneaei. Și cu atât mai nemărginită îi este bucuria lu’ Ciolacu, acum, la trei ani și un pic, de la acea mărturisire făcută în public de doamna Raluca, cu cât acum ajunge colegă în guvern cu cea pe care o făcea cu ou și oțet: „Am reusit să eliberăm Bucureștiul de mafia Firea-Pandele și alte județe ținute ani la rând sub bocancul unor baroni PSD despotici.” Din câte se aude, tanti Firea n-a pus la suflet vorbele alea și ar fi invitat-o pe Raluca în weekend, la Voluntari, să se întreacă, ca între moldovence, la făcut poale-n brâu.

Bravo, fata mea, bravo. Ține-o tot așa Raluco, că o să ajungi departe. Chiar mai departe decât Suzana Gâdea, cu o condiție. Una singură, mare cât o maximă pe care ai dat-o pe torogoată cândva: „omul să aibă garanţia că nu se culcă sănătos şi se trezeşte mort.”

Așa să ajute Dumnezeu Cultura! Cultura porumbului, a grâului și a roșiilor de câmp. Că de cultura ailaltă, vorba lu’ Ciolacu: „când știi ce ai în ogradă, e mai sănătos să nu te bagi ca Turca-n lemne…pentru că riști să te faci de râs”

Explicațiile pe care le dă referitoare la întrebarea „de ce plouă în containerele UPU din curtea spitalului județean?” Romi le-a rezumat în câteva cuvinte filosofice: „Nu-s de calitate, dracu´ să le ia! Eu știu cine le-o verificat?! Că era soare când le-am luat!” Bravo, Romi, deștept răspuns. Asta îți mai lipsea să te fi pus cu furtunul cu apă ori cu stropitoare, să vezi dacă plafonul era găurit sau nu. Nici Aristotel, nici Diogene și nici măcar Gogu al meu nu ar fi fost în stare de un răspuns mai bun și mai credibil. Păi și containerele astea au și ele un termen la care expiră, că, săracele, stau afară în frig, ploaie, zăpadă și vara se coc de la atâta soare. Cui să-i treacă prin cap să ceară fișa de funcționare a unui container de genul ăsta? Or fi ele făcute după tehnologia din vest, dar asta nu înseamnă că n-au moarte. Că cine știe, dacă or fi făcut războiul și au fost lăsate la vatră, ce pretenții să fi avut în cazul ăsta? Ai dat un leu (să nu-ți pară rău, puiucule, că n-ai dat de la tine, ci din pozonarele proștilor care te mai suportă) și te uiți cum intră apa în containerele astea cu bolnavi, pe ușă, prin podea, prin plafon. Asta înseamnă să fii președinte de CJ și să te numești Dunca terminator. Pardon, asfaltatorul.

Vai, mama noastră, puiucule, ce blestem pe capul nostru să-ți înghițim toate inepțiile?

În mărinimia noastră strămoșească, transmisă prin viu grai de urmașii urmașilor lui Ștefan Vodă, ce ne-am gândit noi cu capul ălora care ne conduc de la Capitală: „ia să le dăm, bă, și ăstora emisiuni în limba ucraineană, să nu se simtă străini într-o țară care nu e a lor.” Și au făcut loc în grilă, dimineața și pe la chindie, scoțând emisiuni ale TVR-ului și difuzând producții ale televiziunii de la Kiev. Asta ca să le arătăm lu’ Zelenski, UE, NATO și la tanti Ursula von der Leyn cât de mărinimos e poporul prieten al Ucrainei. Cât de bun e el la suflet, de răbdător și înțelegător chiar și atunci când alții s-au pus pe dragat Canalul Bîstroe, fără să ne întrebe dacă suntem și noi de acord sau nu. Că așa ar fi fost frumos, ca între vecini ce suntem.

Bine, asta în afară de gesturile făcute de-a lungul războiului, a ordonanțelor de urgență pentru ajutorul financiar al familiilor care au decis să rămână la noi până se termină conflictul la ei că, vorba lu’ Gogu: „lasă, bă, nene, că nu sărăcim pentru o cană cu ceai, o farfurie cu borș, un acoperiș deasupra capului și un loc de muncă pentru cei ce vor să muncească. Și nici nu ne îmbogățim că, vorba aia, dacă noi, vecinii, nu ne ajutăm între noi, atunci cine să o facă?” Că mare dreptate are Gogu ăsta. Că la cine bați la ușă pentru un pahar cu ulei, o cană cu făină pentru răntaș sau un vârf de cuțit cu sare, dacă nu la vecinul pe care ți l-a dat istoria?

Așa am făcut noi, doar că ai lui Zelenski nu au gândit la fel, atunci când au decis să tipărească manuale de limba și literatura moldovenească pentru noul an școlar. Nu limba română, ci limba moldovenească, pe care nici măcar Chișinăul nu vrea să o recunoască. Mai mult, Kievul s-a angajat că va pregăti cadrele didactice „pentru a nu-i discrimina pe vorbitorii acestei limbi.” Limbă care a existat doar într-o sintagmă sovietică și recunoscută numai în Ucraina și Republica Transnistreană. Răspunsul Kievului la problemele ridicate de românii de acolo a fost unul colosal: „Astea sunt teme care mai pot aștepta. Acum avem război”. Așa e. Țara arde și baba se piaptănă. Ce dracu”

Ce ar fi fost dacă și noi i-am fi întâmpinat pe ucrainenii care fugeau din calea războiului cu aceleași slogane: „ne pare rău, și noi suntem săraci, de n-avem după ce bea apă. Căutați-vă altă țară, mai bună, mai primitoare, după chipul și asemănarea războinicului vostru președinte.”

Cu câteva minute înainte, i se pusese un nod în gât când, practic, și-a recunoscut eșecul guvernării după doi ani și opt luni de mandat: „Asta este. Au plecat doi oameni, am pierdut majoritatea.” Pierderea celor doi consilieri: Bașag și Miloș, reprezintă consecința conducerii habarniste a celui ales să ducă județul pe culmile cele mai înalte ale progresului și bunăstării. Și în loc să se întâmple asta, Romi este la un pas să-i îngroape pe liberali  de tot. Să-i trimită în opoziție. Niciodată în istoria Consiliului Județean nu s-a mai întîmplat o rușine ca asta. Să câștigi alegerile și să sfârșești în opoziție.

Dar la ce te poți aștepta de la cineva care nu este în stare nici să treacă singur strada? Sau crezi că ar trebui să stea cineva la curul tău să te bată toată ziua la cap să nu faci aia, să nu te mai cerți cu ăla, să nu te faci de panaramă pe unde te duci în vacanță? Nu cred că asta e soluția.  Și chiar dacă ar fi, Romi tot nu i-ar asculta. Dovadă că în doi ani și opt luni de mandat a schimbat consilierii personali, precum țiganii caii. Rând, pe rând s-au ușchit toți. Vreo zece la număr. El le știe pe toate, le face pe toate, toți ceilalți sunt proști, hoți, mincinoși, parșivi, trădători, frustrați. Pe el îl dă inteligența afară din casă, pe ceilalți îi mănâncă puricii și păduchii de proști ce sunt..

O altă întâmplare, despre „inteligență”, de la ședința de ieri, e cel mai bun exemplu. Romeo a insistat pe un proiect de hotărâre referitor la excluderea lui Bașag din consiliul de administrație al spitalului județean. „Curvă” bătrână, uns cu toate alifiile politichiei cărășene, cu cinci clase în administrație peste Romi, John Crina a simțit că venise momentul să-l umilească definitiv. Și atunci, a spus că e de acord cu propunerea președintelui, cu condiția ca și omul liberalilor în consiliul de administrație al spitalului, Vio Lolea, să fie înlocuit cu alt liberal. Naiv, Romi a pus botu’ la momeala întinsă, propunerea cu Lolea a trecut, iar cea cu Vio Bașag a fost respinsă. Și ca lucrurile să fie și mai și, în locul lui Lolea a fost aleasă Oana Glăvan-Cenan, de la PMP, partid care votează cu PSD în CJ! Cum ar veni, și f… și cu consilierul luat. Halal inteligență, prietene!

Să fie un semn? Parcă e prea devreme să apară semnele astea care, între noi fie vorba, nu mai de bine nu pot fi. Dar mai știi? Baba Vanga lucrează la foc continuu, n-are timp de vacanță, de trocerit pe Facebook ori de dormit în papucii statului. Așa că… Mirce Laza, managerul ghinionist, spune că nu a pățit nimic. Și nici nu s-a speriat. Doar angajații mai slabi de inimă! Știți cum e cu ăștia, trâcnesc la cel mai înfundat strănut al șefului.  Eu îl cred, chiar dacă s-ar fi prăbușit cu scaunul buclucaș. Că una e să pici de la jumătate metru și alta din pod. Unde mai pui că don Mircea are lângă biroul său un covoraș de toată frumusețea, unul pufos, care  amortizează orice căzătură. De ce râdeți? Că și-a adus covorul cu el la spital? Unii șefii noi își aduc cu ei secretara personală, pe Lola, cățelușa cu părul creț sau pe Bubico cel flocos.  Don Mircea și-a adus cu el covorașul lui norocos, de care nu se dezlipește niciodată, dovadă e  faptul că, l-a avut cu el și la „Colentina”, și la spitalul județean din Ilfov. Îl cară în lume ca pe un talisman. Pe el și pe tabloul ăla cu leul, pe care l-a agățat pe un perete. Da, un  leu puternic, fioros, la prima vedere, dar prietenos în realitate.

De ce râdeți? Nu ați mai văzut oameni care n-au cont deschis la bancă? Pe bune? Păi dacă n-au banii ca alții, pentru ce să-și deschidă cont? Doar ca să plătească comision de întreținere sau nu știu cum îi zice la serviciul ăsta?  N-au nici cont și nici măcar card cu care să-și scoată banii de la bancomat. S-o credeți voi că doar ăia de la Ineleț și Dobraia n-au așa ceva. Da, da, ascultați la mine ce vă spun, don Laza face parte din categoria celor care nu au nici cont la bancă, nici card. Nu l-am pus să și dea cuvântul, dar m-a asigurat că așa e. Cont? Ce să facă cu el că doar n-are atâția bani ca să-i păstreze în bancă, iar cardul la ce i-ar fi bun, pentru că leafa o încasează de la casierie. Când e prea ocupat, vine casieria la dânsul. Iar nu mă credeți! Întrebați-i pe ăia de la Finanțe de ce și-or fi făcut cruce săracii când i-au văzut declarația, semnată olograf, că-și vrea salariul cash, pentru că nu are nici conturi și nici pe nea George, card BCR. Da, și-au făcut cruce și au scuipat în sân! De ce credeți că și-au făcut cruce? De proști? Eu nu cred!

Deși este prematur, unii se gândesc de pe acum la alegerile de primar, din 2024. Pariorii stau pregătiți în blocstarturi: Felix Borcean sau Bebe Pasere, din partea PSD? Pe care dintre cei doi îl va prefera Mocio în competiție? Teoretic, cât Bebe e de la Pro România, nema șanse. În schimb, Felix de la PSD ar avea un atu, doar că el nu le are cu pokerul. Eventual cu șepticul, dacă nu l-o fi uitat cumva. Numai Mocio, care știe cel mai bine joaca, e și, și, iar asta va cântări greu. Deocamdată, Felix a executat o deposedare a la Franco Baresi pe vremuri (nu degeaba joacă miuța între blocuri), și l-a lăsat fără nicio atribuție  de viceprimar pe Bebe. Între două postări ale vicelui pe Facebook și un scurt stagiu de pregătire al acestuia  la Amsterdam, Felix i-ar fi transmis prin viu grai, ca de la obraz la obraz, : „bă, Bebe, eu te-am făcut vice așa că, pentru mine nu mai exiști. De azi înainte, vii degeaba la lucru.”  My God! Sau, cum ar zice oltenu’ de la Gogoșu, „fir-aș al dracu’ neică, s-o umflat rău tărâța în ăștia doi!”

De partea cealaltă, la liberali, treaba e și mai și. Sătul de atâta lipsă de atenție în sondajele făcute în și în afara organizației pe care o conduce, Arin Ispas amenință cu demisia în cazul în care va fi nevoit să susțină aceeași echipă din 2020, în alegerile de la anu’. Domnu’ Arin, te credeam om în toată firea. Mai cerebral. Mai cu picioarele pe pământ. Mai … nu știu cum să mă exprim să mă înțelegi. Pe cine ameninți cu plecatul din funcție ori partid? Să fim serios, maitre, cui crezi că-i pasă că tălică îți dai demisia? Cum poți să fii atât de naiv că vor plânge după matale ori te vor implora să rămâi. Sunt atâția care abia așteaptă să-ți ia locul, vorba lu’ Nicu Novac. Locul și norocul. Dacă îl ai. „Nu alerg pentru același cal obosit. Marius Isac e cea mai bună încercare a noastră.”  Cine te pune să alergi pentru același cal obosit? Rămâi cu vorbele astea care, cu siguranță au ajuns și la urechile lu’ don ministru. Iar dacă au ajuns, Arine, tată, caută-ți alt partid care să ți se potrivească.

În concluzie, se anunță alegeri interesante, cu doi candidați susținuți de partid – PNL și PSD –  și doi independenți. Care vor fi unii, care vor fi alții, vom vedea, că de asta e frumoasă și adorabilă curva asta de politică care pe unii i-a îmbolnăvit, iar pe alții i-a făcut oameni!