Pentru că e un partid serios, democratic și responsabil, funcțiile au fost postate pe grupul de WhatsApp, prilej cu care Lăiță a luat foc în momentul în care a aflat că peste el în schema de conducere a partidului se află Dan Sîrbu, de la Oțelu Roșu (a nu se confunda cu celălalt Dan, țărănistul de la Reșița), responsabil cu Organizatoricul, și Sami Miclău, căruia va trebui, vrând, nevrând, să i se adreseze cu formula de: șefu’, dacă vrea să facă mulți purici în AUR. Chestia asta l-a înfuriat la maxim pe Lăiță. A explodat pur și simplu. Că o funcție ca asta ar fi sub demnitatea lui (de parcă până acum ar mai fi avut vreo funcție la partidele pe la care a trecut), dar, nah, ce să zică și el săracul când a simțit că i-a tras-o Georgel. Acum tace și înghite și se plânge la unii, la alții. Că așa ar fi zis într-un moment de sinceritate: „capul face, capul trage”, și, „cine o mai face ca mine, ca mine să pățească.” Așa te-ai exprimat, Lăiță?

Dar cel mai mult și mai mult îl roade faptul că Sami Miclău îi este șef. Că una s-a înțeles cu bossul de la București când a venit în județ, și cu alta s-a ales în final. De aici și supărarea fără margini: „eu nu primesc ordine de la nimeni. Să vă fie clar, eu dau ordine, nu primesc.” Că bine zici, Lăiță, te-o găsit mai fraier și ți-o dat și ție o funcție echivalent cu gradul de fruntaș în armată făcut la apelul bocancilor. Dă-le peste nas și arată-le cu cine s-au găsit să se pună: langa-danga, io-s Lăiță de la Marga!

Dat fiind faptul că tot astăzi este și Ziua Eroilor, Primăria și Consiliul Local au organizat o festivitate la Monumentul Eroilor, prilej cu care s-a oficiat și o slujbă religioasă.

A urmat un scurt program artistic susținut de elevii școlii gimnaziale din localitate.

„Pentru noi este o bucurie, să sărbătorim Praznicul Înălțarea Domnului, prilej pentru a le ura cetățenilor comunei sănătate, bucurii, liniște în suflet și credință în inimi. Pe de altă parte, îi comemorăm și pe eroii neamului care s-au jertfit pentru glia strămoșească, Lor le datorăm libertatea de care avem parte astăzi”, ne-a mărturisit primarul Remus Rof.

Ha, ha, ha! De două săptămâni, de când a apărut pe piață știrea asta, râd ca prostul de unul singur. Auzi, la el, roșii superchimizate care ne otrăvesc puțin câte puțin în fiecare zi. Bine, bă, nea Petre, sau care ai scos chestia asta, voi abia acum v-ați dat seama că mâncăm roșii pline cu steroizi sau cum mama dracului le spune la chimicalele care le grăbesc creșterea? Bă, chiar ne luați de fraieri? Să fim serioși și să nu mai băgăm spaima în oameni. Treaba asta cu pesticidele și codița roșiei e veche de când lumea. Din vremea lu’ Ceașcă și a lu’ Jivkov. Numai că noi și bulgarii am fost și suntem copii mici pe lângă turcaleții ale căror roșii le putem păstra în vitrine ca pe bebelourile chinezești, fără teama de a se strica. A, știți și voi asta? Atunci de ce vă mai mirați? De chichi, de michi? Dacă până acum ați tăcut mâlc, înseamnă că și voi sunteți responsabili pentru tot bulionul care a curs în valuri dinspre Turcia, vărsându-se în supermarketurile care nici măcar nu sunt ale noastre.

Mai bine recunoașteți că treaba asta cu roșiile nu e de la voi din cap, ci de la ăia de la Bruxelles. Numai că voi jucați după cum cum vi se cântă. Măcar dacă ați face-o românește, după fluier și torogoată…   

Deci, ce vor liderii ăștia care vorbesc în numele sindicaliștilor e corect. De bun simț. Dă-i, bă, dascălului un salariu decent, să nu mai aștepte să vină 1 și 8 martie, Ziua Învățătorului, ca să-i cumperi doamnei de la catedră un bibelou, o vază de cristal, un parfum, o geantă de firmă sau mai știu eu ce alt cadou. Vrea debutantul un salariu de 4.000 de lei? Tu guvern dă-i 5.000, să-și poată permite și el să ia măcar o dată pe lună masa în oraș cu prietenii. Vrea profu’ să ajungă la sfârșit de carieră cu un salariu de 7.000 de lei? Tu, stat, mai pune de la tine 1.000 de lei că nu se face gaură în cer, ca să simtă și el bănuții ăștia în plus la pensie. Vor ăștia tineri să plece în vacanță? Ce te costă, bă, nea Ciucă, să le dai și lor acolo niște bani de buzunar din care să-și cumpere și ei un suc, o shaorma și ce-or mai pofti? Dă-le bani și pentru prima casă, și pentru prima mașină, bașca pentru rochia de mireasă sau costumul de ginere. Dă-le, bă, guvern, stat, Ciucă și Ciolacu, tot ce vor ei că să nu-i mai auzi că nu poți face educație în școli cu mațele ghiorțăind ori cu teniși chinezești în picioare.

Dar, mă întreb eu, după ce le dai toate astea, plus altele care acum nu-mi trec prin cap, oare vom avea copii mai deștepți sau tot la fel de proști? Mai pregătiți? Cine ne garantează că odraslele noastre nu vor ajunge la liceu fără să știe să citească? Va crește rata de promovabilitate la examenul de bacalaureat? Vor dispărea sau, măcar se va diminua numărul analfabeților funcționali din administrație, parlament, ministere? Nu vom mai avea dascăli jigniți și agresați și nici copii bătuți? Întreb și eu, dacă tot e grevă în toată țara!

Așa a făcut un enoriaș de la Constanța, supărat foc pe norocul și nesimțirea altora. Spre deosebire de pomelnicul clasic, a renunțat la cele două categorii de „vii” și „cei adormiți întru Domnu” și a trecut altele de efect, ca să nu zic mai poznașe: „Vi-de bine”, și „Săi ea draci.” Pe prima coloană, a celor de bine, i-a trecut pe: Mama mia, Flori, Nelu, Simion=Aur, și Vecinu meu. Așa a simțit el că e bine, că doar oamenii ăștia merită să fie pomeniți în sfânta duminică. Mama că e mamă, Flori că i-o fi nevastă sau amantă, Nelu că e bărbat, vecinul că, vorba aia, îi mai deschide ușa, mai stă cu el de vorbă, și Simion=Aur, pentru că el e farul, speranța, nădejdea, viitorul și motorul dezvoltării noastre.

La cealaltă rubrică: „Săi ea dracii”, înghesuială ca la un turneu de tenis din categoria Masters, de 1000 de puncte. Cap de serie, Teodosie (în dreptul lui e desenată o cruce, pentru a nu se confunda cu un om de rând), urmat de Dragnea, Ciolacu, Ciucă, Iliescu, PNL și PSD, Băncile (toate), Guvernul, Parlamentul (toți). Când a văzut pomelnicul cu Macedon Porcu, așa cum e trecut în certificatul de botez IPS Teodosie, bietului popă i-a picat proteza din gură și n-a mai putut vorbi. Ăsta a fost mare lui noroc căci, altfel, cine știe prin ce sihăstrie ar fi trebuit să-și petreacă restul zilelor!

Popa, ca popa dar ce se face bietul enoriaș care a rămas și cu buza umflată și cu banii dați? Adică, ăia 5 lei pe care i-a investit în Pomelnicul care ar fi trebuit să ajungă la urechile lui Doamne, Doamne.

Ai făcut asta? Și? Nimic? Nu te-or sunat prietenii, neamurile să te întrebe ce e cu tine? Că, sigur te-or văzut pe Facebook când numai că nu i-ai pupat mâna lu’ Georgică Simion. „Domnule președinte vă mulțumesc că ați venit în Caraș-Severin. Mă bucur că fac parte din echipa dumneavoastră.”  Vai, Lăiță, vai! Cum de  nu ai simțit că Georgică ăsta făcea mișto de tine? Că ți-o promis că-l dă pe Sami, copilul ăla care e tobă de politică, la o parte, și pe tine te face președinte, că tu ești și mai tobă! Și când încolo, te-o făcut simplu membru. Da, e adevărat, ți-o dat ocazia să te bucuri dacă Sami te va lăsa să-i cari geanta. Cât de naiv ești, bă, Lăiță, să crezi una ca asta. Că vei ajunge deputat. Până ți-o ieși chestia asta din cap, tălică o să iei poziția de drepți în fața lui Sami, așa cum făceai în armată. Să iei poziția de drepți și să înghiți în sec. Vezi în ce rahat te-ai băgat? A, vezi, dar nu-ți pasă. Am uitat că tu te crezi un fel de Crăișor al munților care apără o cauză. Cauza cărăbușilor de mai. Ei, da, așa mai merge.

Bravo, bă, Lăiță. Așa te vreau, arătă-le ăstora care râd de prostia pe care ai făcut-o că nu le ai doar cu „Brâul”, ci te pricepi și la politică. Că dacă îți încordezi mușchii, îi bați la curu’ gol cu programele și proiectele de guvernare.  Dar, totuși, știi cum e la țară. Te vorbesc babele și moșii că altă treabă n-au decât să stea seară la poartă, să bârfească. Poate un timp ar trebui să o lași mai moale, să te duci pe la Luca, la Oțelu sau să-l suni pe Mocio că, vorba ta, ți-a fost ca un frate mai mare. Să le ceri iertare că i-ai dezamăgit. Știi ce zic…

Nu? Te ții bățos? Te înțeleg, Lăiță, cum să nu te înțeleg. Tu vrei senzații tari, nemaiîntâlnite și nemaitrăite până acum. Să protestezi în fața Parlamentului legat cu lanțuri, să te iei la întrecere cu Șoșoacă, care dintre voi doi urlă mai tare în piață și  să scandezi ca la galerie: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor.”. Uite la asta nu m-am gândit.  Ești tare, Lăiță, tare de tot. Încă o dată se adeverește zicala aia cu gusturile omului.

Azi, ce program ai? Te apuci să strângi semnături de adeziune la AUR? Că bine faci, începe cu ai tăi din sat, apoi du-te la Vama Marga, Bucova, Băuțar, Valea Mare, Crâșma și continuă să-l uimești pe Georgică al tău. Să te facă și pe tine ceva. Dacă nu deputat, cum ți-a promis, măcar președinte la organizația din Marga. Că tot e ceva, decât nimic! 

Tu din vis ai luat ce ți-a convenit cel mai mult, ai sărit peste tot felul de fleacuri și ai trecut direct la faza cu parlamentul. Parcă e mare scofală să ajungi deputat. Mai ales când îl ai alături pe George Simion căruia numai că nu i-ai pupat mâna astăzi la conferința de presă: „Domnule președinte vă mulțumesc că ați venit în Caraș-Severin. Mă bucur că fac parte din echipa dumneavoastră. E un proiect nou pentru mine, eu nu am mai făcut politică la un nivel așa de înalt ca să fiu la conducerea unui partid cu echipa. Încă o dată mulțumesc domnule președinte pentru încrederea în mine, promit că vom face echipă bună și vom munci…”

Chiar așa, bă, Lăiță? Nici lu’ Crin și nici lu’ Ponta nu le-ai mulțumit, așa cum i-ai mulțumit lu’ Georgică pentru încrederea acordată. De emoție, nu ți mai găseai cuvintele de recunoștință. Erai transfigurat și transpirat până jos, știi tu unde. Trăiai clipa, cum ar veni. Tu ai fost convins că șeful de galerie vine la Reșița să te prezinte ca șef peste AUR (să moară de ciudă prietenii tăi pesediști) și, când încolo ăsta ți-a întins o hârtie: „ia și semnează adeziunea. Citeț, în dreptul numelui tău!” Adeziunea de simplu membru. Nicidecum de coordonator, președinte sau  de mai știu eu ce. Nici măcar nu ți-a strâns mâna sau să-ți fi spus două vorbe de încurajare. Urât din partea lui. Bă, frate, măcar să fi zis și el ceva acolo. Nimic în afară de faptul că până a ajunge să-i bați la ușă și să-l rogi să te primească în AUR, ai mai trecut pe la două partide, PNL și PSD. Că așa fac primarii coioși!

La cât erai de speriat nici nu știai ce să faci: să semnezi sau nu? La un moment dat te-am simțit că ai fi vrut să-ți suni un prieten, ca în emisiunea aia de la televizor, să-l întrebi: „Nelule, ce caut eu aici?” Păreai derutat, rătăcit și confuz. De acolo și bâjbâiala din răspunsul la întrebarea: „de ce AUR și de ce acum?”  „Păi acuma…  fiindcă acuma… cum să spun… m-ai luat pe nepregătite…  acuma… deci… Eu l-am simpatizat pe domnul președinte de mai mult timp. L-am urmărit la televizor…” Interesant de știut la ce marcă de televizor l-ai simpatizat pe Georgică-șef de galerie!

Da, frumoase cuvinte, Lăiță. Spuse din tot sufletul tău de mărgan fălos, care ești. Frumos omagiu adus domnului președinte care te-a făcut să te visezi deputat pentru 24 de ore. Noaptea, în patul din casa de la Marga!

O dovadă în plus e și faptul că la începutul lunii iunie e așteptat la București. Susținătorii monarhiei aclamă vizita ca pe o mare victorie, în condițiile în care, dacă nu mă înșel, e prima lui deplasare în străinătate după încoronare. Că s-ar fi putut duce oriunde în lumea asta, dar el a ales România, despre care spune mereu că s-a îndrăgostit iremediabil. Îl cred, că unde în altă parte a lumii găsește clisă ca la noi, mămăliguță cu tocană de porc și horincuță de Zalău?

Iar de aici, tot felul de conexiuni care mai de care mai fascinante, pentru unii, și elucubrante, pentru alții. După modelul podului de flori de peste Prut, n-ar fi exclus ca tânărul rege să propună un pod aerian deschis 24 de ore din 24, care să lege Otopeni de Heathrow. Și câte și mai câte, însă nimeni nu se gândește la faptul că vizita asta oficială care între noi fie vorba, nu ne va aduce nici locuri de muncă, și nici investitori, e un pretext ca bătrânul Charles să tragă o fugă la Viscri. Că vorba lu’ neamțu de la Cotroceni, o fi crescut iarba prin curte de când n-o mai fi fost pe acasă, or fi năpădit buruienile în grădină de la atâta ploaie, poate trebuie văruită casa la care trage. În plus, poate ar vrea și ’mnealui să pună în pământ un strat, două de ceapă și usturoi, unul de pătrunjel, altul cu morcovi. Bine, are și el la Londra din astea, dar tot nu e ca și cum ar pune în pământ cu mâna lui, ar plivi singur buruienile încălțat cu cizme de cauciuc și cu clop pe cap. Mai bate un cui, mai schimbă o scândură la gard, plătește impozitul pe casă și pământ, că nu l-o fi plătit de ani de zile.

Dar dacă tot se gândește la noi și ne iubește atât de mult, ar face bine să vorbească cu ăia din Premier League să ne dea și nouă niște rezerve de-ale lor, măcar cu împrumut, să nu ne facem iarăși de râs în Europa, cu Farul, FCSB și care or mai juca la toamnă în competițiile oficiale.

Dovadă, ședința de ieri a CJ, când, fără cvorum, a fost lăsat cu ochii în soare de opoziția supărată, dar și de doi consilieri de-ai săi liberali. Rămas fără majoritate în CJ, Dunca devine un simplu pion pe tabla de șah. Crina și Luci Voina i-au reproșat  că a introdus pe ordinea de zi câteva proiecte strict „în interes personal”, omițând altele cu adevărat importante pentru locuitorii județului. Între ele, un drum forestier care face legătura dintre Poiana Mărului și Muntele Mic, munte de care Romică este legat ombilical.

„Noi, CJ, avem o groază de drumuri calamitate, proaste, de pământ, care au o mare problemă în dezvoltarea și în viața de zi cu zi a locuitorilor. Nu vin transportatorii, nu merg copiii la școală și credem că, cel puțin în faza asta, nefiind o sursă de finanțare pentru drumurile respective, am face mai mult rău. Adică, l-am prelua de la Romsilva, nu avem bani să îl reparăm și ar ajunge mai rău. Considerăm că putem amâna și vota proiectul acesta când ne arătați o sursă clară de finanțare. Atunci votăm cu două mâini, dar nu votăm așa în cor lucruri care nu legătură cu dezvoltarea și buna administrare a județului,”, i-a trântit-o Crina.

Și înainte ca puiucul să se dezmeticească, social-democratul l-a atenționat încă o dată în privința Spitalului Județean de Urgență, spunându-i de la obraz că e la un pas de abuz în serviciu, încercând să folosească CJ în interesul propriu. După care, s-a ridicat și a părăsit sala de ședință, lăsându-l pe Romi să-și roadă unghiile.

Și-a revenit la conferința de presă, afirmând că nu înțelege atitudinea opoziției, una jenantă, de haită pe care a comparat-o cu o bandă având o atitudine sfidătoare și a încheiat apoteotic: „pe viitor trebuie mai mulți consilieri PNL.”. De unde, Romi, de unde? Zi mersi că îi mai ai și pe ăștia. Că, mâine, poimâine nu se știe ce alt Iuda s-o ridica dintre ei și te va saluta cu zâmbetul pe buze, ca la București: pa și pu!

Și zilele au trecut, lunile la fel, Kievul e tot acolo, rușii n-au reușit să intre în el cu tancurile lor victorioase, în timp ce Volodea a scăpat de bombele și rachetele căzute peste Bahmut, a continuat să apară la televiziuni și în capitalele europene, când mai grav, când mai săltăreț la pas, când mai nebărbierit, însă mereu în hainele cu care l-a prins războiul în buncăr. Când l-am văzut cu puloverul ăla pe care îl poartă mai tot timpul, am exclamat: „Uite-l, bă, pe Petre Roman al nostru!” Așa părea la prima vedere, doar că, flanelul lui nea Petrică era croșetat de mână, pe când a lu’ actor purta marca unei cunoscute fabrici de stat din Ucraina. Și mai e ceva, don Pedro îl mai schimba, din când în când, cu o haină sau o cămașă albă cu mâneci lungi, pe când Volodea a prins atâta drag de el că nu l-a mai dezbrăcat în veci. Și unul, și celălalt au făcut carieră cu puloverele lor. Mai ales Petrică al nostru care a resuscitat atmosfera acelor vremuri cu celebrul slogan al fetelor de la APACA: „nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem ca pe Petre să ne…”

La sfârșit de săptămână, Zelenski și-a luat liber de la ortacii din buncărul de unde trimite mesaje către țară, popor și lumea întreagă, și a plecat la Roma, Paris și Berlin să se întâlnească cu Sergio Mattarela, Papa Francisc, Macron și Scholz. Primit cu onoruri militare, trompeți, salve de tun și pas de defilare, ăia trei îmbrăcați cu cele mai scumpe și mai la modă haine, (mai puțin Papa) la fel și militarii gărzii, uniforme „pico belo”, numai el cu pulover, pantalonii și bocanci, de parcă ar fi dat de pomană, dar cu care ne-a obișnuit, semn nu doar al recesiunii industriei de confecții din Ucraina, cât mai ales al respectului față de compatrioții săi.

Cu puloverul său a la Petre Roman, Volodea, dar mai celebrul decât al lui Petrică, are Europa la picioare. E suficient să ridice un singur deget ca dorințele să i se îndeplinească. Din toate direcțiile, mai puțin dinspre Moscova și Putin. Fie că e vorba de drone,  tancuri, rachete, veste antiglonț, mine anti tanc, avioane, sateliți. Nu femei, nu votcă, ci doar arme și armament, pentru că așa e trecut în scenariul după care joacă. Șampania și caviarul le va da el la sfârșit de act și de piesă când, așa se aude, își va scoate la licitație celebrul pulover, iar cu banii primiți va începe reconstrucția Ucrainei. E tare Volodea ăsta, dom’le, nu glumă!

Ca să o spunem pe-a dreaptă, de plagiat a plagiat, dar fapta s-a prescris după cinci ani din momentul în care l-au prins cu fofârlica. Și dacă s-a prescris, ce atâta tura-vura pe subiectul ăsta, de parcă bietul om ar fi furat cot la cot cu hoții ăștia de după ’90?  Ca să ne înțelegem și să nu mai fie niciun dubiu în această privință, în 2008 fapta s-a prescris, iar cât privește infracțiunea de uz de fals în formă continuată, procurorul de la Parchetul General a constatat că, de fapt, ea nu a existat. Și dacă nu a existat, cum să acuzi un om nevinovat? Ei, drăcia dracului! Repet, omul nu a mințit nimic când tot spunea că era nevinovat. Dacă îl dibuiau din 2003 până în 2008, alta era treaba. Da, dar pe atunci era doar don colonel, comandantul Companiei a III-a care a luptat în teatrele de război din Irak, și n-avea nimeni treaba lui. Mulți ziariști nici nu auziseră de el, și atunci ce rost ar fi avut cineva să-l caute la teza de doctorat?

Sincer să fiu, nea Nicule, mă bucur că Parchetul General te-a scăpat de-o belea. Când mă gândesc la câte măgării fac alții în țara asta, la ce hoții și distrugeri se dedau de 33 de ani și nimeni nu le face nimic, ar fi fost păcat ca tocmai pe tălică să pice măgăreața. Pentru câteva cuvinte luate de la alții, cu bună credință, nu altfel, să-și bată joc ziariștii și adversarii politici în halul ăsta. Parcă le-ai fi dat în cap, parcă i-ai strâns de gât, nu alta. E bine că s-a terminat cu bine, că ți-au albit dosarul, că poți și matale să te duci liniștit în mijlocul oamenilor, fără teama că se va găsi un nebun să strige. „hoțule” sau „plagiatorule.”. Cu hârtia asta de la Parchet, îți suflă un sac de pene undeva…

Mai ai de rezolvat pensia specială, după care îi poți lua liniștit neamțului locul de președinte la Cotroceni!